Prin anunţuri repetate la Televiziunea Română în cursul zilelor de sîmbătâ şi duminică, guvernul României răspundea comunicatului din 07.06. 1990 care chema la dialog pentru soluţionarea revendicărilor greviştilor foamei, aflaţi într-o situaţie critică. Dialogul a fost fixat pentru ziua de luni, 11. 06.1990, ora 15,00 la sediul guvernului.
IN FAŢA
UŞILOR ÎNCHISE
S-a instaurat la
noi în ţară in cele 5 luni care au trecut de la începutul revoltei românilor
împotriva tiraniei, a totalitarismului, a dictaturii, a comunismului, o
democraţie într-adevăr „originală", o libertate încătuşată, „cu arma la
spate", străină democraţiilor din alte ţări europene.
Ora 14,30, o
coloană de manifestanţi porneşte din Piaţa Universităţii pentru a însoţi şi a
susţine pe delegaţii asociaţiilor şi a ligilor care vor intra în dialog cu
guvernul.
Ora 15,00.
Moment inedit. Ziariştilor li se permite să pătrundă în sediul guvernului.
Sîntem anunţaţi încă de la intrare că avem dreptul să rămînem doar pentru 5
minute. Trecem printr-un control strict, aşa cum se procedează la vama
aeroporturilor — filtru. Sînt controlate cu minuţiozitate aparatele foto,
aparatele de filmat, casetofoanele de înregistrare. Aşteptăm într-un hol pînă
cînd sîntem invitaţi în sala dialogului. Discutăm cu reprezentanţii care susţin
cauza greviştilor foamei. „Vom accepta dialogul fără nici o pretenţie a
prezenţei presei şi a camerelor de luat vederi. Insă revendicările manifestanţilor
din Piaţa Universităţii nu le vom aborda . Ne rezervăm ocazia unui alt dialog
în acest sens dar atunci numai cu condiţia prezenţei presei." Intr-un
final, intră în sală delegaţia guvernului compusă din : SEVER GEORGESCU —
secretar general al guvernului, RADU DOP — ministrul adjunct al Sănătăţii,
VLA-DIMIR PAŞTI — consilier al primului ministru. LUCIAN CONSTANTINESCU — director
general In cadrul Ministerului Poştelor şi Telecomunicaţiilor.
Încep
prezentările de ambele părţi ale „baricadei". Cu acestea se încheie şi
prezenţa presei la dialog. Cît se poate de democratic... Sîntem scoşi afară,
fără discriminare. Presă autohtonă şi străină. Rămînem să aşteptăm
„în faţa uşilor închise."
NEMULŢUMIRE
GENERALA
Ieşim din sediul
guvernului. Manifestanţii prezenţi se revoltă cînd îşi dau seama, văzîndu-ne,
că dialogul se desfăşoară cu uşile închise. „Ochiul şi urechea" opiniei
publice , presa — nu are dreptul să
participe la acest moment atît de mult aşteptat.
...Cînd am
crezut că autorităţile au încetat in sfîrşit să ignore o formă de protest atît
de hotărîtă, cu asumarea morţii ca singură alternativă posibilă a libertăţii
— ne-am înşelat.
Este adevărat.
Am ajuns să ne lovim zi de zi de zidul unui sistem comunist pe care, vai, cit
de bine îl cunoaştem şi pe care-1 detestăm.
REVOLTA
ATINGE PUNCTUL CULMINANT
În jurul orelor
16—16,30, delegaţia părăseşte sediul guvernului si anunţă obţinerea aprobării
pentru înfiinţarea unui post de televiziune independent. Insă... va urma
parcurgerea lungului drum birocratic pentru obţinerea de aprobări, de numeroase
semnături ale diferitelor ministere, de care ar depinde naşterea acestui
post de televiziune — garanţie că
adevărul va putea fi exprimat fără căluş în gură, pentru trezirea la starea de
veghe a unei imense părţi a românilor care au fost minţiţi şi înşelaţi
sistematic de Televiziunea Română aşa-zis „liberă".
„Iar ne-aţi
minţit !" — se aude strigătul revoltat, izbucnit din mii de inimi.
Indignaţi, nemaicrezînd în promisiuni neîmplinite, nemaiaeceptînd minciuna
spusă cu atît de mult sînge rece, manifestanţii ajung în faţa intrării în
sediul guvernului. Şi în acest moment se produc uimitoare „mişcări de
trupe". Numeroşi poliţişti ies din sediu şi se aşează „în poziţie
strategică" pe patru rînduri în faţa intrării. Se scandează „Fără violenţă
!", „Libertate te iubim / Ori învingem ,ori murim l", „Asasinii
!". Manifestanţii se aşează pe asfalt pentru a face evidentă hotărîrea
lor pentru nonviolenţă. Rîndurile poliţiştilor se dublează, se triplează.
Imediat apar şi ofiţeri ai poliţiei. In maşini sînt aduşi chiar şi militari.
Motive întemeiate de mirare. Parcă armata jurase să „apere poporul" şi nu„
Obiectivele strategice — Rugăm circulaţi", nu-i aşa domnule Stănculescu ?
Şiruri de
poliţişti încearcă să înconjoare manifestanţii, plasîndu-se în careu în faţa
intrării în sediul guvernului. La un moment dat, şirurile de poliţişti şi
soldaţi încep să înainteze, presînd manifestanţii cu intenţia de a elibera spaţiul
din faţa sediului. Manifestanţii se ridică îngrijoraţi. Nu se ţine cont nici
măcar de prezenţa femeilor. In urma „eliberări" locului rămîne, semnificativ
,un steag tricolor călcat în picioare.
Sosesc din ce în
ce mai multe unităţi de poliţie. Cu căşti albe, albastre, bastoane, arme şi
încărcătoare, începe presiunea asupra manifestanţilor paşnici. Bastoanele n-au
stat cuminţi. Au fost folosite, dai nu abuziv, ci doar pentru intimidare.
Aşa arată în
România democrată libertatea cuvîntului şi libertatea de a contesta o stare de
fapt din societate. Dreptul la manifestaţie este „asigurat" prin lege, dar
numai cu condiţia să fie anunţată cu 48 de ore înainte.
Manifestaţii
oprimate. Inimi cenzurate. Dreptul la libera exprimare a convingerilor
cenzurat.
Continuăm să
existăm în România „cu căluşul în gură" !
ODETTE HANGANU
MARIAN DINU