1. Pentru această perioadă, trebuie întreprins un triplu demers istoriografic, deosebit de greu şi complicat:
-să se cerceteze arhivistic şi să se scrie istoria generaţiilor care au înfăptuit- o pentru că ei nu au mai apucat să o scrie, fiind zdrobiţi de dictatura comunistă ce a urmat;
-să se realizeze studii critice pe marginea lucrărilor care au apărut între anii 1944-1989, pline de falsuri, răstălmăciri, deformări, omisiuni, într-un regim sever de cenzură şi de spălare de creier;
- să se valorizeze experienţa societăţii româneşti în perioada de maximă realizare a destinului său istoric: Românie întregită - regim democratic - pluralism politic - parlamentarism - spirit european.

2. Pentru această perioadă, însă, trebuie să apară şi studiile care să analizeze cauzele care au dus la eşecul regimului democratic, la instaurarea regimurilor autoritariste, - carlist şi antonescian - care au precedat dictatura comunistă.

3. Deschiderea pentru cercetare, fără restricţii, a arhivelor perioadei.

La acest tronson, vor fi prezentate cărţi având ca subiect „chestiunea Basarabiei”.
Ce caută aceste lucrări de istorie naţională ( sau diplomatică ), într-o bibliografie dedicată „Procesului Comunismului”? Pentru a nu da loc la nici un fel de confuzie, explicăm această includere în forma cea mai simplă cu putinţă: pentru că, neconsolată de pierderea Basarabiei, Rusia bolşevică a urmărit cu precădere , prin crearea PCR în România, un „cal troian” , o „ coloană a V-a” de spionaj şi iredentism, menit să agite şi să provoace pretexte pentru reanexarea Basarabiei.
Toate documentele emanate în perioada interbelică de organele Cominternului, de Federaţia Balcanică Comunistă,de congresele, plenarele, moţiunile, presa şi manifestele PCR, sub genericul „problema naţională” din România, sunt probe care pot acuza acest partid de înaltă trădare naţională. Aşa se explică, în bună parte, folosirea în această activitate a unor etnici minoritari cu sentimente anti- româneşti . Aşa se explică prigonirea acestui partid în România.
Aşa se explică faptul că , după terminarea războiului, după reanexarea Basarabiei şi anexarea nordului Bucovinei de către URSS, mai ales după ce PCR şi-a confecţionat o doctrină „naţionalistă”, aceste documente au fost interzise, trunchiate, falsificate sau rastălmăcite .
Ca un laitmotiv, Moscova comunistă a preluat pretenţiile teritoriale şi argumentele din arsenalul imperialist al Sankt Petersburgului ţarist , în ceea ce priveşte acest teritoriu românesc:

< Basarabia nu a fost cedată României, ci Moldovei, pentru că această ţară era vecinul cel mai lipsit de importanţă şi de pericol. Tratatul de la Paris , care este singurul în măsură să stabilească drepturile de posesiune asupra Basarabiei , a fost încălcat de Moldova,care s-a unit cu Ţara Românească [1859], a fost încălcat de Principatele Unite care au adus pe tron un prinţ străin [ 1861], a fost încălcat de România , care tocmai a purtat un război cu Turcia şi şi-a proclamat independenţa [ 1877] (sic! ) şi, ca urmare a acestor încălcări repetate ale Tratatului de la Paris, dreptul legal de posesiune asupra acestui teritoriu nu mai există, iar posesiunea încetează şi ea. [..] Românii nu au decât să se facă de râs faţă de ei şi faţă de camarazii lor de arme , dacă ei cred că trebuie să acţioneze cu mijloace perfide , rău intenţionate şi ostile .[..] Ne mărginim să constatăm că Moldova nu mai are în ziua de azi nici un drept de posesie asupra teritoriului în discuţie . > ( „Journal de Saint Petersbourg” 19 martie 1878 )

Cele câteva cărţi pe care le semnalăm , vor face dovada acestor afirmaţii.

1) Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Şerban Papacostea, Pompiliu Teodor, ISTORIA ROMÂNIEI
2) Gheorghe I.Brătianu, BASARABIA. Drepturi naţionale şi istorice
3) V.Fl.Dobrinescu şi Ion Pătroiu, Documente străine despre Basarabia şi Bucovina. 1918 –1944
4) Lidia Pădureac, Relaţiile româno –sovietice ( 1917-1934 )
5 ) Marin C.Stănescu, MOSCOVA, COMINTERNUL, FILIERA COMUNISTĂ BALCANICĂ ŞI ROMÂNIA ( 1919-1944 )
6) Octavian Ţâcu, Problema Basarabiei şi relaţiile sovieto-române în perioada interbelică( 1919-1939 )