Actul
Unirii de la Alba Iulia a fost cel mai important act politic din întreaga
existenţă a naţiunii române . Timp de douăzeci de ani după aceea, comuniştii au
chemat la dezmembrarea României Mari şi la transformarea ţării în republică
sovietică.
„Constituirea României Mari datorită tratatelor de pace de la Versailles, Trianon şi Neuilly a fost cumpărată cu preţul renunţării din partea clicii stăpînitoare şi la ultimul rest de independenţă a ţării. (...) Date fiind aceste mişcări separatiste ale naţionalităţilor din ţară, Partidul Comunist din România are următoarele sarcini: (...) să lupte cu hotărîre împotriva anexării violente a Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei şi Dobrogei şi să sprijine în chip practic lupta pentru eliberarea şi independenţa lor naţională.
(REZOLUŢIA IN PROBLEMA NAŢIONALĂ, adoptată la
congresul III. Viena, 1924. Secretar general Elek Kobos)
Antanta a creat un jandarm in Balcani şi la
Dunăre, ca un avanpost pentru ofensiva împotriva Uniunii Sovietice - România
Mare. (REZOLUŢIE ASUPRA SITUAŢIEI, adoptată la Congresul IV, Harcov, 1928.
Secretar general. Vitali Holosienko).
Burghezia română duce o politică de deznaţionalizare şi
sărăcie a maselor muncitoreşti şi ţărăneşti din Transilvania şi Banat.
(...) Autodeterminarea pînă la despărţirea şi deplina
neatîrnare de statul român este lozinca pe care partidul comunist o ridică
peste aceste ţinuturi. (...) (REZOLUŢIA IN CHESTIUNEA NAŢIONALĂ, Congresul IV, Harcov, 1928).
1. România contemporană nu reprezintă prin sine o
unire "a tuturor românilor", ci un stat tipic cu multe naţiuni, creat
pe baza sistemului prădalnic de la Versailles, pe baza ocupării unor teritorii
străine.
Burghezia şi moşierimea din România, înfăptuind propriile
lor planuri imperialiste şi îndeplinind totodată însărcinarea puterilor
imperialiste conducătoare din Europa de a crea la Nistru un avanpost împotriva
URSS, au cucerit Basarabia, Transilvania, Bucovina, Dobrogea şi Banatul (...).
In Basarabia, imperialismul român se sileşte să-şi întărească poziţia sa prin
românizarea intensivă a moldovenilor care au fost declaraţi drept
"români". (...)
6. Politica naţională a imperialismului român (...) a
fost introdusă în mod consecvent şi de guvernul liberal, şi de cel
naţional-ţărănesc, precum şi de guvernul Iorga. (...) În politica ei
imperialistă, burghezia română se sprijină pe toate partidele burgheze.
În special social-democraţia este un sprijin din cele mai
importante al politicii imerialiste a claselor stăpînitoare româneşti. (...) .
Social-democraţii au fost cei dintîi care au votat pentru
"unirea" Transilvaniei cu Romania.(...)
9. Astăzi nu exista în România nici un partid al
burgheziei popoarelor asuprite care să ceară eliberarea naţională sau care să
lupte împotriva ocupaţiei de către imperialismul român. (...)
10. Partidul maghiar din Transilvania (...) nu merge nici
măcar cu vorba mai departe de revendicarea autonomiei culturale şi a unei legi
pentru minorităţile naţionale. (...) Partidul german-saxon din Transilvania şi
Banat (...) se găseşte în fond în uniune complectă (sic!) cu imperialismul
românesc. (...)
13. Izvorul principal al slăbiciunii
activităţii partidului ( comunist, n.r.) în mişcarea naţional-
revoluţionară trebuie căutat în faptul nelichidării influenţei ideologiei
social-democrate şi în faptul
existenţei influenţei burgheza .
Pînă la Congresul al III-lea, PC din România n-a pus
lozinca dreptului naţiunilor asuprite la autodeterminare pînă la despărţirea de
statul român.
(...) Partidul Comunist din România este unicul partid
care luptă pentru adevărata eliberare naţională. Lozinca principală a
partidului este lozinca leninistă de luptă pentru dreptul naţiunilor asuprite
la autodeterminare pînă la despărţirea de statul român. (CHESTIA NAŢIONALĂ
DIN ROMĂNIA ŞI SARCINILE PCR. Hotărtre adoptată la Congresul al V-lea, 1931,
lîngă Moscova, secretar general Ştefanski Gorn).
"Masele muncitoare din România (...) n-au pentru ce
vărsa lacrimi pe mormtntul lui I.Gh. Duca (...). In politica externă I.Gh. Duca
a fost unul din copărtaşii direcţi la alcătuirea tratatului de la Versailles,
prin care s-au înrobit burgheziei şi moşierimii române milioane de ţărani şi
muncitori neromâni". (COMUNISTA ELENA FILIPOVIci, articol despre
asasinarea lui I.Gh. Duca tu 1933. "Lupta de clasă", februarie 1934).
"Trăiască România Sovietică!"
"Pactele imperialiste slnt alianţe
războinice. Alianţa "României" cu Polonia, Mica Antanta, Pactul
Balcanic, alianţa cu Franţa sînt alianţe de război antisovietic, în primul rînd
(...) Demonstraţi de 1 august hotărîrea voastră de luptă pentru sfărîmarea
pregătirilor
de război imperialist, antisovietic (...) .
Trăiască România Sovietică!" (MANIFESTAI
CC AL PCR, lansat la 1 august 1934)
"(...) În manifestele noastre, în
"Scînteia" am început să întrebuinţăm foarte des expresiuni ca
"scumpa noastră ţară", "scumpul nostru popor". Ba în unul
din manifeste (adresat către social-democraţi) noi spunem: "Noi comuniştii
sîntem gata să apărăm cu arma în mînă independenţa României..." (...)
Simultan cu întrebuinţarea acestor termeni, formule ,etc, a început să dispară
parola autodeterminării pînă la despărţirea de stat, precum şi punerea
chestiunii naţionale, aşa cum noi am pus-o ani de zile după Congresul al V-lea
şi care este justă şi astăzi. (...) In ceea ce priveşte popoarele asuprite, noi
nu renunţăm nici o iotă de la programul nostru de pînă acum". (INSTRUCŢIUNI
DIN PARTEA CC AL PCR, al cărui secretar general devenise, din 1936, Boris
Stefanov).
"Încheierea pactului de neagresiune
sovieto-german e o confirmare în plus a justeţei celor expuse de tov. Stalin şi
Manuilski. Pactul de neagresiune Sovieto-German este o consecinţă a politicii
hotărîte de pace a Statului Sovietic."
("SClNTEIA", 8 septembrie 1939).
"România Mare" – o temniţă a popoarelor
"România Mare" a devenit o temniţă a popoarelor
(...) nu trebuie uitat o singură clipă că mai continuă să domnească sîngeroasa
asuprire imperialistă asupra popoarelor Ardealului şi Dobrogei. (...)
Noi, Partidul Comuniştilor vă chemăm la lupta
revoluţionară sub drapelul roşu al internaţionalismului proletar - steagul lui
Marx - Engels - Lenin - Stalin – sub faldurile căruia 193 de milioane de oameni
au cucerit victoria Socialismului în URSS. Sub acest steag au fost
eliberate popoarele Basarabiei, Bucovinei de Nord si popoarele Statelor
Baltice.
"Sub acest steag vom învinge şi noi". (MANIFEST
ADRESAT DE CC AL PCR 'TOPOARELOR ASUPRITE". din Ardeal şi Dobrogea, In
ajunul Dictatului de la Viena).
"Popularizata politică de pace a URSS, contrapusa
acţiune eliberatoare a US, celei de robire a statelor imperialiste. Arătat
exemplul statelor baltice, a Basarabiei şi Bucovinei de Nord, unde pentru
totdeauna, Armata Roşie a desfiinţat exploatarea omului de către om şi asuprirea
unui popor de către alt popor". (INSTRUCŢIUNILE CC AL PCR DIN 31
AUGUST 1940 privind sarcinile comuniştilor după Dictatul de la Viena).
Livia Dandara
Epoca, 28 noiembrie – 4 decembrie 1990