Nu mai
ţin jurnal zilnic.
Afară
de cititul ziarelor, privitul la TV - actualităţi, şi o serie de telefoane
inutile
...cu
Arachelian, Irina Mavrodin, Stratan, etc. etc., planuri amînate de la o zi la
alta:
- Ce
să fac cu Jurnalul 1980-1990? Pe cine ar interesa ?
- Să
reiau lucrul întrerupt în decembrie'89, la cartea cu Parlamentul?
- Cine
mi-ar edita o Antologie de documente
cu Revoluţia din decembrie '89?
- Cine
mi-ar edita o Antologie despre Golania?
- Mai
are rost să consemnez atîtea ziare şi să consemnez emisiuni de tv. şi
radio?
- Mă întorc la presa sept-oct '90, pentru a sorta
Antologiile la care am muncit atît?
-Mă
întorc la Parlament, pentru carte,
ignorînd conjuncturile actuale, sau selectînd
ceva
folositor pentru presa şi partidele din opoziţie?
-
Scriu vreo răbufnire la ceea ce mă
scandalizează?
Scrisori deschise către opoziţie? Protest-apel pentru boicotarea TVR?
Protest pentru "trădările"
asociaţiilor nepolitice-gen "21
decembrie" sau "Liga
Studenţilor"? cu implorările lor de împăcare cu minerii?
- Mă înham iar la "munca
grea", din inerţie, cu antologiile de presă, aşteptîndu-l pe Ion
cu
ecouri de la Cluj ( 24-25 octombrie –
Forum ) şi Timişoara ( 26-27
octombrie - Drepturile omului ). În funcţie de asta, de săptămîna
viitoare,mă voi decide pentru ceva.
...În
casă este frig. Începe calvarul iernilor noastre din ultimii ani? De o lună, nu
avem apă decît 2-3ore, dimineaţa şi seara. Mizeria materială ne încolţeşte şi
ne dă un soi de îndîrjire în plus faţă de şansa ce am avut-o şi pe care ne-au
spulberat-o.
...Neruşinări şi bezmeticisme de tot felul.
La guvernanţi şi la opoziţia politică.
...La
personalităţi "anti-comuniste" şi la asociaţiile "civile". Nimic, nimic nu se înfiripă.
Cum să scriu istorie politică?! Am încercat astăzi decupaje şi
fişări din "Zig-Zagul" şi
"Totuşi, iubirea" (Adrian Păunescu ) Ce rost are
?! .
/ Am
predat la "Opus" un răspuns la "Apelul" lansat de Lazara Popescu
(
Sindicatul minerilor -Oltenia ) în legătură cu mineriada din 13-15. Iat-o:
" Scrisoare deschisă către doamna Lazara Popescu, lider al Ligii sindicatelor din industria minieră,
Oltenia.
Citesc şi recitesc Apelul publicat
de dvs în ziarul "Libertatea"
( 29 oct )
în
legătură cu implicarea minerilor în
represiunile din 13-15 iunie.
Necunoscînd mentalitatea,
discernămîntul şi comportamentul socio-moral al minerilor
- al
căror purtător de cuvînt sunteţi - nu pun în discuţie nici una din informaţiile
şi motivaţiile pe care v-aţi construit argumentarea. Cu atît mai mult cu cît
ele nu aduc nimic inedit faţă de versiunile oficiale oferite pînă acum, în diverse
variante, de partidul şi guvernul de la putere.
Dar fiecare om, ca şi dvs, are o
personalitate în ale cărei fibre se împletesc anume determinări şi resorturi
intime, care ţin de moştenirea şi educaţia din familie, de concepţia
filozofică, de profesie, de crez socio-moral etc. etc.
Eu sunt româncă " bucureşteancă"
(venită dintr-un sat moldovenesc ) istoric şi pedagog de profesie,şi am înţeles
să-mi onorez menirea cu "creionul" în mînă, urmărind, asistînd,
ascultînd, citind, scriind, despre redeşteptarea eliberatoare deschisă prin
revoluţia din decembrie '89 în ţara noastră. Într-o viaţă de om, se întîmplă
rareori ca istoricul să aibă şansa de a fi martor la un eveniment crucial,
încît îşi părăseşte şi el " mina" tradiţională ( arhiva, biblioteca,
masa de scris ), devenind cel puţin "cronicar temporar". Spun
"cel puţin", deoarece ca om, ca cetăţean, ca intelectual, cu opţiuni
bazate pe un anume discernămînt politic, el se implică în evenimente, devenind
militant pentru o cauză, pentru o idee, pentru un deziderat.
...Doamnă
Lazara Popescu,în aceste ipostaze,am fost "martoră"( în direct,apoi
văzînd
relatările
tv sau citind ziarele ) la manifestaţiile din 28-29 ianuarie,la cele din
18-19 februarie, la mitinguri electorale,la demonstraţiile de
susţinere a Proclamaţiei de la Timişoara, la cele pentru
televiziune independentă şi democratică ş.a.ş.a
culminînd
cu mitingul-maraton din Piaţa Universităţii, înnobilat cu dezideratele exprimate la
balconul "golanilor" - în al căror spirit şi scop democratic am crezut
şi mai cred –
cu
tragicul epilog din 13-15 iunie.
...Daţi
un drastic diagnostic "pacientului" asupra căruia, ca
"medici", au acţionat minerii,
atunci
cînd purcedeţi la "disecţia" care a provocat
"scurtcircuitul" din Capitală al celor zile:
<
După cum toţi ştim - afirmaţi dvs - în cele trei luni premergătoare zilelor de
13-14-15 iunie, atmosfera din ţară
era extrem de tensionată datorită manifestaţiei din Piaţa Universităţii din
Bucureşti care prin prelungirea şederii
lor nu numai că au creat un precedent
în istoria contemporană a lumii, dar au făcut să crească neliniştea şi tensiunea în întreaga ţară, mai ales că s-au creat premizele apariţiei în această zonă a unor fenomene nedorite, unele cu caracter
antisocial, şi altele care, din punct de vedere politic, nu aveau nimic
comun cu actul democratic de a manifesta şi de a fi în opoziţie [....]
În după amiaza zilei de 13
iunie prin difuzarea de către
televiziunea română a scenelor de violenţă petrecută, am fost siguri ( ca toată ţara de altfel )
că Guvernul şi stabilitatea ţării sînt în pericol.
Dar minerii, care scormonesc adîncurile pămîntului, ştiu mai bine decît oricine
să adulmece pericolul şi reacţionează spontan,
pentru a salva ce este de salvat "
> (
subliniere LD )
De pe modesta mea postură de istoric, de
martor al evoluţiei evenimentelor, îmi îngădui
să vă
întreb:
- Dvs, Lazara Popescu, ca purtător de cuvînt al
minerilor, ca intelectual şi cetăţean sensibilizat de fenomenul politic şi
evoluţiile din Capitală, aţi avut
curiozitatea să veniţi la Bucureşti în lunile tumultoase ale acestui an? Cînd?
Unde? Şi... ce aţi văzut?
Şi ce aţi relatat, apoi minerilor olteni al căror
lider sunteţi?
- Dvs, inginer Lazara Popescu, după transmisiile TVR ( atîtea
şi cîte au fost ), aţi avut curiozitatea, sau "sfînta mînie", de a
veni, într-un sfîrşit de săptămînă, la Bucureşti,
în
"Piaţa Golanilor"? Cînd? Ce aţi văzut? Pe cine aţi auzit
vorbind în direct? Ce spunea?
- Dvs, intelectuala Lazara Popescu, aţi privit vreun film despre
revoluţia din decembrie '89,proiectat pe zidul Institutului de Arhitectură? Aţi
văzut cum arătau şi ce făceau "golanii " privindu-l? Aţi discutat cu
vreo unul? Poate cu vreun grevist al foamei? Cunoaşteţi dezideratele lor?
- Dvs, militanta Lazara Popescu, ce le-aţi povestit sindicaliştilor
mineri, reîntoarsă la Rovinari?
- Dvs, femeia Lazara Popescu, v-aţi
alăturat vreodată "spontanelor " trei veniri ale minerilor la
Bucureşti? Cînd? Şi ce-aţi văzut? Şi ce-aţi făcut?
- Concret, doamnă Lazara Popescu, aţi fost în Bucureşti pe 14-15
iunie să-i vedeţi pe mineri, nu scormonind pămîntul, ci "pacificînd"
Piaţa Universităţii?
Aţi
văzut cu ochii dvs, "excesele" pe care nu
doriţi să le "justificaţi"
şi nici nu doriţi
<să cerşiţi iertarea opiniei publice sau
uitarea? > Şi dacă da, cu mîna
pe conştiinţă şi inimă, consideraţi şi astăzi că acelea au fost doar
"excese "?
- În
cele <aproape patru luni de tăcere
>(în care, probabil, includeţi şi interviul dvs televizat şi diversele
declaraţii ale altor lideri şi participanţi) aţi avut responsabilitatea să
vă documentaţi?Aţi vizionat vreun film cu întîmplări din
"Golania" sau din timpul "mineriadei"?V-aţi recunoscut
printre "diavolii negri", ortacii din sindicatul dvs?
Aţi
semnalat organelor de drept?
Aţi
citit mărturiile golanilor terorizaţi, bătuţi, omorîţi, umiliţi, arestaţi?
....Vă
înţeleg mîhnirea pe care o simţiţi faţă de atmosfera internă şi externă
creată României legată de evenimentele din 13-15 iunie.
Aveţi
perfectă dreptate: n-au fost numai ei;minerii trebuie respectaţi pentru munca lor grea;
violenţa naşte violenţă; intelectualii trebuie să se pregătească ca < piloni principali de creativitate şi gîndire
>; < muncitorii trebuie să se
întoarcă la meseriile lor >.
Dar
din Apelul dvs nu rezultă ce anume înţelegeţi prin afirmaţia că
<am acceptat criticile cu toată seriozitatea,
am reflectat şi analizat. >
Da, cunoscînd rolul şi locul minerilor în
lupta pentru dreptate socială, li s-ar face o mare nedreptate atribuindu-li-se
doar sarcina de a scoate cărbune!
Consideraţiile
dvs "istoriografice" privind acest popor şi minerii săi,dacă ar fi opinii
"personale",nu ar deranja pe nimeni.(Nici eu nu cunosc prea bine
istoria poporului cubanez.)
...Dar
dvs vorbiţi în numele lor, daţi sentinţe în ce priveşte accepţiunea de "a
fi român", şi o faceţi cu o motivaţie atît de dogmatic
comunistă,încît trebuie pusă sub semnul întrebării, dacă nu
sinceritatea dvs ( de care nu ne îndoim ), în orice caz competenţa dvs. în
materie de istorie românească,esenţa revoluţiei din decembrie'89, pluralism
politic, libertate de opinie, adevăr în democraţie, rolul sindicatelor, unitate
naţională în diversitate etc. etc.
În această lumină:
1.Credem că minerilor şi
sindicatele lor nu trebuie să le fie indiferentă
soarta
democraţiei în România, reducînd-o doar la lozinca < la muncă! >
2.Credem că nu minerii au
lansat sloganul vinovăţiei <
românilor din ţară şi a unora din străinătate> de atmosfera creată României în prezent .
3.Credem că minerii vor
adevărul istoric despre grevele din 1929.
Dar nu
şi acela privind represiunea comunisto-securistă din 1978?
4. Se
cred minerii în legitimitate,adjudecîndu-şi rolul de a înlocui instituţiile
de drept - poliţia, armata - în menţinerea ordinii publice în Capitala ţării?
5.Minerii
nu sunt interesaţi de adevărul evenimentelor din 13-15 iunie, în întreaga
lor complexitate şi cu toate răspunderile, preferînd muşamalizarea ?
6. Se
simt jigniţi minerii,în demnitatea lor profesională - <pentru prima oară cînd se aruncă cu pietre
şi noroi în noi! > (îi citaţi dvs,) de către "minoritatea"
aceea din Piaţa Golanilor?
..."
Minoritatea" aceea,stimată doamnă,reprezintă partidele democratice din opoziţie;
"minoritatea" aceea reprezintă studenţii şi tinerii revoluţionari
care au luptat în revoluţia din decembrie'89; "minoritatea" aceea, luptă
pentru o televiziune independentă;
"minoritatea"
aceea,bătută,umilită,arestată în acele zile...vrea ADEVĂRUL.
7. Minerii
nu pot intra în abataje,nu pot scoate cărbune - în eventualitatea că atîta
vor!
dacă
la Bucureşti
sau în oricare localitate din ţară, pe lîngă munca ce revine fiecăruia,
sunt
oameni care luptă şi pentru celelalte drepturi şi libertăţi, inclusiv acela de a demonstra
şi scanda lozinci, pentru a le face cunoscute organelor puterii, opiniei
publice, străinătăţii?
...Cum bine spuneţi, au trecut
4 luni de la 13-15 iunie. Piaţa"golanilor " nu mai este.
...Ici-colo, şi din ce în ce mai
tumultuos, sindicatele au ieşit şi ele în stradă; în curtea uzinelor, anunţă
greve, luptă pentru drepturile lor.
Pentru
moment, se pare, minerii nu au alte doleanţe decît "liniştea" de a
intra în abataje.
Dar nu
se ştie, dacă, vreo dată, nu vor avea nevoie şi ei de solidaritatea altora cu
ei.
Livia
Dandara, 30 oct.'90
/ 30
oct. Am încredinţat ( la cerere ) d-lui
Stoian (BBC) articole de-ale mele publicate:
PCR, Alegerile din 1946, Ion Antonescu,
13-15 iunie, Răspuns Lazarei Popescu.
/ De
asemeni, a luat Apelul lui IonRoşca despre
Dealul Mărului şi Apel din Moldova..
S-a arătat foarte interesat.Îmi
propune o colaborare.Ce să fac?
8 nov.
Ieri, 7 nov. s-a format Alianţa Civică ( vezi "România
Liberă", 7 nov.)
Printre
fondatori, Ion Roşca. Pe mine m-a sunat Gabriel
Andreescu şi Iulian Cornăţeanu
pentru
colaborare. Am dat curs invitaţiei şi voi merge la sediul Alianţei Civice,
apoi
la Conferinţa de presă de la Inter.
/ Merg
la sediul AC şi ajut la primirea de adeziuni. Nu aflu mai nimic de ce este şi
ce vrea AC Altfel, figuri cunoscute din cele 10 luni de la demonstraţii. Mulţi
"golani".
Şefii
de la GDS, în formulă lărgită.
/
Cîteva posibile întrebări şi sugestii pentru Declaraţia de principii a AC:
1.Care
sunt mecanismele, căile şi resursele prin care AC îşi va manifesta opţiunea?
2.
Concret, care sînt intenţiile ( şi mecanismele ) de colaborare cu opoziţia de
partid?
3.
Care va fi atitudinea AC faţă de manifestaţiile de stradă?
4.Care
vor fi căile şi mijloacele de colaborare cu organizaţiile pentru protecţia
drepturilor cetăţenilor şi ale omului?
5. Ce
căi de relaţionare va promova AC cu alianţe similare şi organizaţiile
internaţionale?
6.Concret,care
vor fi formele de acţiune, de colaborare, de intervenţie.
Ce
putere vor avea ele?
8
nov.'90. Hotel Bucureşti.În prezidiu: Stelian
Tănase, Octav Paler, Mihai Şora,
Petre Băcanu, Sorin Dumitrescu,Iulian
Cornăţeanu, Smaranda Enache, Ana Blandiana.
Prezintă:
Stelian Tănase.
Mihai
Şora: 13-15 iunie.
Întrebări:
- Alex
( "Adevărul" ): Alianţa Civică nu imită asociaţiile antitotalitare?
-
Şerban ( "Vox" ): care este programul AC?
-
Mailat ( "Viitorul" ) Ce asigurări aveţi că AC va reuşi?
-
Octav Rădulescu: veţi fi o opoziţie anti-comunistă, fundamentală, constructivă?
-
Sorin Roşca-Stănescu: va lupta contra Securităţii?
- Livia Dandara: Care sînt intenţiile ( şi mecanismele ) de
colaborare cu opoziţia de partid?
Care
va fi atitudinea AC faţă de manifestaţiile de stradă?
-
Ziarist ( "Opinia studenţească " )
-
Editura "Tera"...
8
nov.'90. Schiţă -interogaţie pe care
nu am reuşit să o plasez la nici un ziar.
Fiecare
îmi cerea să scot una sau alta din întrebări.
1. Opoziţia parlamentară ( statistic şi procedural ) nu
poate influenţa politica legislativă
şi de
guvernare a actualei puteri, în nici un compartiment al puterilor în stat:
preşedinţie, parlament, guvern, justiţie.
2. Partidele de opoziţie, mari sau mici, nu dispun de
alte mecanisme de control şi putere
pentru
a determina o eficientă implicare în viaţa social-politică, neconstituind un scut pentru luptători .
3. Presa de opoziţie ( de partid şi independentă ),
în pofida calităţii ei deosebite, nu reuşeşte să clatine, în nici un chip,
conduita discreţionară a "echipei" guvernamentale, care o
ignoră, o discreditează ( cu concursul
presei aservite ), şi o şantajează prin mijloace economice. La rîndu-i, îşi
uită - deliberat sau nu - eroii reportajelor iniţiale, cînd ei devin victime
ale calomniilor sau represiunii.
4. Sindicatele, prin "apolitismul" insinuat
la naşterea lor, prin deziderate egoist-profesionale, dar, mai ales, prin
diversiunile pseudosindicatelor, organizează manifestaţii, proteste, greve şi
întocmesc memorii de care nimeni nu se sinchiseşte.
5. Dizidenţii şi intelectualii lucizi sunt calomniaţi şi ameninţaţi,
tot mai izolaţi, taxaţi de
"trădători
de ţară" dacă îşi expun opiniile, fără a simţi zidul şi conştiinţa
solidarităţii din partea opiniei publice.
6. Dizidenţii pasageri, oportuniştii
"revoluţionari" în conjuncturi confuze, politicienii labili, năimiţi la privilegii,
funcţii şi turism internaţional, s-au metamorfozat în complici ai minciunii sau
în "tehnocraţi pragmatici "
7.Televiziunea este aservită puterii conducătoare şi
- prin contagiune sau reflex - practicilor comuniste, iar cea independentă nu
se naşte.
8. "Alianţele antitotalitare
" locale nu au reuşit să determine
închegarea corespondentului lor la nivel naţional, transformînd în formalitate
şi ineficienţă apelurile unor lideri care au trudit în acest sens şi scop.
9. Alianţa Civică, abia închegată, nu
beneficiază de mecanisme şi structuri în teritoriu
şi
nici de posibilitatea de a influenţa politicile guvernamentale, repetînd
experienţa ( şi riscul ) "independenţilor " cu Proclamaţia de la
Timişoara, din alegerile din mai.
10. Tineretul contestatar - din decembrie '89, de la
toate manifestaţiile de stradă şi din
Golania
(aprilie-iunie'90 ) - dezamăgit, umilit, întemniţat, batjocorit de forţele
represive ale puterii; abandonat şi marginalizat de cei ce i-au folosit ca
"masă de reacţie" în toată această perioadă, traversează o disperată
criză de neîncredere în forţa şi sinceritatea partidelor, a organizaţiilor civice în formare, a
instanţelor intelectuale.
...Adevărul revoluţiei, prin procesele trenate
sau peste care s-a tras cortina şi clemenţa
faţă
de vinovaţi, nu numai că nu apare, dar îşi diminuează din ce în ce
posibilitatea ieşirii la lumină.
....
În curînd, foarte curînd, vom aniversa un an de la Revoluţia
"miracol" din cecembrie'89. "Tinerii baricadelor
"... ies în Piaţa Universităţii strigă şi fredonează lozincile şi
cîntecele "golanilor"...ocupă din cînd în cînd carosabilul,
deranjînd traficul rutier.
... "Oamenii
de bine" - deranjaţi şi în decembrie'89 - vor linişte şi cer
organelor de ordine să ia măsuri. La ore de întuneric, poliţiştii -scutieri
coboară din camioane şi-i iau la bătaie, îi aleargă, îi arestează, îi
împrăştie.
...
La TVR, în transmisii de cîteva secunde, se văd copii, bătrîni, oameni de
toate vîrstele, tineret în blugi, elevi, domni şi doamne. Apoi este focalizată
cu încetinitorul "pegra", "drojdia" ( cum spun
intelectualii "subţiri " precum Răzvan Theodorescu ): bişniţari,
ţigănuşi, niscai recidivişti. Alungaţi, oamenii revin. Este parcă o hîrjoană.
Seară de seară.
Dar în
gura preşedintelui Iliescu ei devin "destabilizatorii "!
uneltele "loviturilor "!
... Ce părere are opoziţia?
Ce
anume trebuie făcut - "legal", "democratic", "de
drept" -
pentru ca această garnitură de putere ( despre care s-a spus că a făcut atîta
rău ) să fie dislocată?
Cînd?
Cum? Cine?
Răspunsul
ar trebui dat acestui popor amăgit, minţit, manipulat, obosit,
ca să
înţeleagă ce-l aşteaptă de la o eventuală "alternativă ".
25/26 nov. (
partea I, II )
[ LD: Îl consemnez cu gînduri
"publistice " deşi mă îndoiesc să găsesc pe cineva să-mi publice
opiniile .Mă zbat absolut degeaba! ]
-S.C: acest
dialog înainte nu ar fi fost posibil. Eu, la Europa Liberă, dvs membru marcant
al PCR.S-a schimbat ceva...
- Ilie Verdeţ: S-a schimbat. Mult. teroarea de la noi ne-a
izolat.
Eu nu mai eram
cadru de bază a PCR. Eram preşedinte, izolat.
- SC: Aţi constat
că crearea PSM a fost dezavuată. Cîţi membri aveţi?
- Verdeţ: Unii au calificat crearea PSM o "ambiţie iresponsabilă".
Dacă aprecierea venea din stradă... dar, din partea partidului şi guvernului la
putere, înseamnă că ei "nu pricep nimic". Suntem într-un stat de
drept. Au rămas milioane de oameni care nu participă la viaţa politică. Ei
au nu numai datoria, dar chiar dreptul să participe la viaţa politică. Nu peste
50 de ani, cum se spune! Dacă avem "dreapta", trebuie să
avem şi o "stîngă"
FSN se declară
de "centru".
Crearea PSM, va crea un echilibru, o calmare a realităţii.
- S.C:: De ce
acum, şi nu la alegeri?
- Verdeţ: Se cunosc evenimentele din ianuarie 1990.
Furia
generală. Nu ar fi fost potrivit atunci. Mai tîrziu, cînd au apărut partidele politice,
partidul nostru ar
fi fost confundat cu PCR.
La noi nu a fost comunism, nici socialism.
Apariţia unui PSM
la alegeri nu ar fi fost oportună. Am lăsat ca fiecare membru de partid să
decidă conform conştiinţei sale.Noi suntem de acord cu organele alese.
Dar acum, trebuie o "stîngă"
care să se inspire din tradiţia bogată a mişcării socialiste şi muncitoreşti
din secolul trecut...
- S.C: 251 de
semnături. Aceasta este forţa PSM?
- Verdeţ: Reprezentanţi au fost 546. Nu contează
numărul, nu asta dă forţa.
Contează
programul.
- SC: Spuneţi
că nu continuaţi PCR, dar vorbiţi de 4 milioane de membri...
- Verdeţ: Noi
suntem continuatorii mişcării din veacul trecut: 1900, 1910, 1921...
cînd s-a produs
sciziunea, cu grave consecinţe: 1929; 1933; legionarii; fascismul; FUM din
mai1943; unificarea din 1948, în PMR. Noi nu putem să nu facem parte din
această istorie.
- SC: Dacă nu era
Moscova, mişcarea muncitorească din România arăta altfel?
- Verdeţ: Sigur!
- S.C: Dl
Iliescu a spus că PCR nu mai există. Este lichidat.
- Verdeţ: S-au pripit unii. Suntem
acum destul de maturi să ne debarasăm de tot ce a fost străin, neconform cu
interesele naţionale.
Acum putem face un adevărat Partid
Naţional Socialist. Să reprezentăm interesele tuturor claselor.
- S.C: De
catastrofă, este vinovat numai Nicolae Ceauşescu?
- Verdeţ: Sigur, şi sistemul, şi o vină colectivă; dar el
este principalul vinovat.
Pe baza cultului
personalităţii, el a ucis orice gînd, orice iniţiativă. El a avut multe
greşeli, dar nu de fond. Era o mare prăpastie între declaraţii şi realitate.
- SC: Îi plăceau
aceste ode, aceste laude care i se aduceau?
( partea a II-a, în emisiunea viitoare )
26
nov. Simple note.
...Cînd
la 12 ianuarie, în marea hărmălaie
anticomunistă, s-a cerut scoaterea în afara legii a PCR, au urmat acele
bîlbîieli ale liderilor puterii provizorii: scoaterea în afara legii –
organizarea
unui referendum, ca apoi Ion Iliescu
să anunţe acel demagogic şi iresponsabil verdict:< PCR nu mai există! >
...În
lunile ce au precedat alegerile din mai - timoraţi efectiv? deliberat retraşi
în quasi conspirativitate? cu recomandarea foştilor tovarăşi de a lăsa să
treacă valul protestelor şi
să se
mistuie contestaţia? răsuflînd uşuraţi că procesele anticomuniste sunt praf în
ochi ]-
comunismul,ca sistem şi partid,aproape
nu mai era considerat un pericol.
...O dată cu transformarea FSN în partid,au apărut la suprafaţă noii liderii,
întrupaţi de foşti nomenclaturişti din
categoria a II-a sau a III-a,activişti UTC sau alte
organizaţii,rotiţi (strămutaţi ) între judeţe sau între judeţe şi centru,
ştiuţi undeva, neştiuţi altundeva.
...Proclamaţia de la Timişoara, punctul
8, Piaţa Universităţii, au reprezentat în toată această perioadă, partea
lucidă a naţiunii care a înţeles şi tacticile de struţ ale comuniştilor, şi
capcanele şi arsenalul propagandistic al lor.
...A
urmat 13 -15 iunie, cu represiunea pusă la cale. După părerea mea,ea s-a produs
în momentul în care puterea nouă s-a hotîrît făţiş să salveze tot ce putea să fie conservat
din vechile structuri de putere,revigorate
şi în stăpînire: preşedinţie, parlament,
guvern, justiţie, armată, securitate, jandarmerie, poliţie.
Iată de ce opinia mea de istoric este că revoluţia anticomunistă din România
(cu
fazele ei de flux şi reflux ) nu s-a terminat în decembrie '89.
Atari revoluţii, indiferent de scenariile care
umplu deja zeci de cărţi - nu de loc întîmplător scrise, deocamdată, de autori
străini în trecere prin România –
nu pot fi considerate încheiate.
De ce
am făcut această introducere? Simplu. Pentru că de la ea pornesc cîteva întrebări la care răspunsurile nu pot fi decît simple
"DA " sau " NU "
1. Revoluţia din decembrie 1989 a fost anticomunistă?
- DA!: Atunci PCR nu mai are legitimităţi şi
nici drept la organizare.
- NU!: Atunci PCR nu s-a dizolvat, există,
şi poate să-şi reia cursul, total sau parţial.
2.Actuala putere este neocomunistă?
- DA!: Atunci a făcut şi face tot posibilul
pentru a scoate din "criză" partidul anunţat defunct, să-l reanimeze.
- NU!: Atunci este şi ea interesată ( ideologic,
politic, moral ) să nu îngăduie reînvierea unui partid care a produs dezastrul României, în cei 45 de ani de
dictatura comunistă...
3. Legile votate de noul parlament, sînt neocomuniste?
- DA!:
Atunci textele şi spiritul lor, lasă deschise porţile legale pentru perpetuarea
PCR..
- NU!: Atunci în textele şi spiritul lor se
pot găsi argumentele unui statut de drept pentru funcţionarea PCR.
4. Sistemul de partide indică o cale democratică, pluralistă?
sau una pseudodemocrată,
procumunistă?
Aici,
răspunsul este mai mult decît evident din
p.d.v. al puterii:
/.Acţiune,
propagandă şi fapte care vădesc tendinţe totalitariste, antidemocratice
/
Opoziţie calomniată,denigrată,minimalizată,terorizată, sabotată
/
Partide cameleonice, cu denumiri metamorfozate peste noapte - PSM, PS şi mai
recent mai sincerul PCR - nu par a deranja cu nimic puterea.
În loc de concluzie:
- Un
partid creat de la început ca un
organism politic străin de interesele naţiunii,
coloană a V-a a Kominternului ( Internaţionalei Comuniste ),
la ordinele şi discreţia lui
Lenin, lui Stalin;
- Un
partid care, pe baza Constituţiei democratice din 1923 - care acorda
deplină libertate opiniilor politice, inclusiv republicane, socialiste - a fost scos în afara legii ( în 1924 ) ca unicul partid trădător al
integrităţii şi independenţei ţării;
- Un partid care, adus la putere prin forţa tancurilor şi pumnului sovietic, într-o Românie lăsată la discreţia Moscovei,
în 1944, şi după...
- Un partid care, timp de 43 de ani, a adus României dezastrul economic, social politic,
cultural, spiritual, prin tot atîtea campanii
genocide ( economice, umane, politice, culturale )
- Un partid care, din decembrie 1989, este răsturnat
de la putere, printr-o revoluţie
autentic anticomunistă, şi acum, după numai un an, reapare...
Există categoric o puternică atmosferă
anticomunistă,
perplexitate şi revoltă,
în
toate mediile politice socio-profesionale, la
foştii membrii de partid şi la tinerii care n-au plătit tributul oportunismului
partidist.
Întrebarea este: Cum este posibil? Cum de îndrăznesc? Ce face puterea?
Preşedintele Iliescu?
Domnia
sa, voalat, la comemorări festiv-religioase, ne îndeamnă la IERTARE!
Şi nu
pare a avea în vedere nici pe turcii ce l-au învins la război pe Ştefan cel
Mare,
nici
pe generalul Basta din ordinul căruia a căzut capul lui Mihai Viteazul
(
pretextul sărbătoririlor )Nu!
Dl Iliescu doreşte iertarea, consensul şi reconcilierea cu structurile
comuniste!
/ Scrisoarea către Lazara Popescu la "Opus"... nu
apare.
Pe Lazara Popescu o văd, între Roman şi
Dan Iosif, la mitingul FSN.
/ Interpelarea mea în "văzduhul opoziţiei ", încredinţată la "Phoenix"... nu
apare,
deşi întrebările erau oportune.
/ Articolul cu grupajul de documente PCR - cerut şi încredinţat la "Epoca"?
Dl
Ilie Păunescu îmi cere permisiunea să dea doar extrase, pentru altceva, sau
cam aşa ceva...
/
Sondez la redacţia "Viitorul"
dacă nu-i interesează pagini din istoria
semnificativă a PNL.
Redactorul
mă întreabă în ce calitate. Îi spun că am un doctorat în Istorie pe epoca interbelică. Îmi răspunde că ştie el
cum se dădeau doctoratele, şi cum se falsifica istoria.
Este
arogant şi agresiv. Renunţ.
/ Ion Cristoiu, redactor şef la "Expres
magazin " - cu care discut telefonic - pare dispus
să-mi
accepte un serial din Istoria PCR; mă invită pe la ei cu... documente.
Poate
îl nedreptăţesc, dar îmi pare suspectă foamea asta a lor pentru documente,
după
care îţi dau cu tifla!
/ Paul Lăzărescu de la "Dreptatea", acceptă un art. de 7-9 pagini de
evocare pentru decembrie 1918. Îl scriu. Îl voi duce. Sunt sceptică privind
necesitatea şi eficienţa acestor evocări.
Se transformă în propagandă. PNŢ ar avea
nevoie să-şi explice programul, doctrina,
statutul
de partid opozant, principiile parlamentare şi constituţionale.
/ Nicolae Lupan de la Asoc.
ProBasarabia Bucovina...acceptă să le scriu ceva despre integrarea
oamenilor politici basarabeni şi bucovineni în România Mare: 3 pagini.
Mă
pasează la dl Nicolae Halippa
care... mă îndrumă să le dau la "Literatură
şi artă" din Chişinău. Cu acest prilej, sunt efectiv şocată de
argumentele cu care mi se explică linia
lor
" apolitică ". Am sentimentul
că generaţia unionistă este omorîtă a doua oară, de către proprii descendenţi!
/ Iulian Vasilescu - din partea Alianţei Civice - îmi propune să vorbesc la Ateneu despre
1 decembrie 1918, alături de Giurăscu, Zub şi Berindei.
Meditez,
meditez, privind momentul, tema,actualitatea şi compania istoricilor.
Nu mai
suport atîtea bobîrnace. Refuz.
/
Privesc la TVR comemorarea Iorga -
Madgearu în Parlamentul FSN ' 90.
Văd
descendenţii Iorga - două fete şi nepotul Andrei Pippidi - care se lasă
"tămîiaţi" de acest parlament, de preşed. Senatului Bîrlădeanu ş.a....
care au ales deloc întîmplător această comemorare: este vorba de asasinatele
legionare.
/ Ion are şi el confruntări la A.C.,
discutînd cu George Şerban (
Timişoara" ), Gabriel Andreescu
şi alţi GDS-işti.Bate pasul pe loc, nu reuşeşte să obţină statut de
"azilant politic "
(
discuţii cu ambasadorul Boulanger )
/ Ca
efect al unor sugestii critice exprimate de Liviu în holul Alianţei Civice, Iulian Cornăţeanu mă invită să nu-i mai
tulbur, că nu au nevoie de asemenea "colaboratori".
Cine
este acest Iulian Cornăţeanu? Nu ştiu. Frate-miu mă face cretină că mă zbat
atîta cu ei. Merg pe stradă şi vin cu o sacoşă plină de ziare.
30
nov. Mă sună Stoian şi ( telefonic ) vorbim despre semnificaţia lui 1 decembrie
1918.
Îmi
propune o masă rotundă la radio, mîine ora 14. Va reveni.
Între orele 9-10, la emisiunea
"Actualităţi" am o surpriză: dă pe post discuţia cu mine.
Neştiind
că o dă, nu am înregistrat-o. Reconstitui din memorie:
- 1 decembrie
1918 este o mare sărbătoare, desigur, dar ea nu trebuie decupată din istoria
generală a ţării:
- Regatul,
România "ţara mamă ",ca formă constituţională, partea stabilă de
polarizare şi radiere către care tindeau toate provinciile româneşti subjugate
în marile imperii.
- Marea revoluţie
din 1918: războiul, adunările de unire, votul universal, împroprietărirea,
Constituţia '23 - adevărata victorie a revoluţiei democratice care a consacrat
desăvîrşirea unităţii naţionale, intrarea României în Europa democratică.
- A fost
confiscat ca sărbătoare naţională de Nicolae Ceauşescu, care se referea deseori
la eveniment, fără a-i indica autorii, şi fără a vorbi de soarta lor după 1944.
- A fost decupat
de procesul istoric întreg: războiul, unirea Basarabiei şi Bucovinei, Alba
-Iulia, votul universal, reforma agrară cu împroprietărirea, Constituţia 1923.
- Acum, puterea,
FSN, mas-media, FSN, au confiscat şi ele roadele lui 1 decembrie, dar,
chiar dacă
citează personalităţile unioniste - mult Nicolae Iorga - nu fac nici o legătură
cu partidele care simbolizează acum acel trecut: PNŢ, PNL, PSDR
-1 decembrie
1918, acum, în 1990, aceeaşi procedură: se serbează unirea, fără unionişti;
se menţionează personaje - fără meritele
regatului şi partidelor istorice.
/ Mă sună C.Ticu Dumitrescu şi
mă invită şi el la masa rotundă de la BBC,
pentru
mîine. Este indignat de mascarada făcută de
FSN cu acest prilej.
30
nov.[LD Mă uit şi văd tot programul TVR dedicat comemorării oficiale: parada
militară de la Arcul de Triumf ( cu Ion Iliescu ); mitingul PNŢ; emisiunea
Gaudeamus; primirea la Cotroceni. Totul este "cu haine noi ",totul
pare "normal",sunt prezente instituţiile "democratice " cu
nume schimbat;totul mimează sărbătoarea "consensului".
Aceasta este România democratică, parlamentară, pluripartidistă. ]
/ La Arcul de Triumf,depun coroane de flori: preşedinţia - Ion Iliescu; guvernul
- Petre Roman; parlamentul -
Bîrlădeanu, Marţian, Radu Cîmpeanu; armata
- Victor Sănculescu; internele -Doru
Viorel Ursu; SRI - Virgil Măgureanu;
FSN - Claudiu Iordache ş.aş.a.; alte partide parlamentare - UDMR, PNL;
PNŢ-c.d., MER, P. Agrar, PUNR; veteranii
din războaie; bisericile -
ortodoxă, armeană, penticostală, mozaic, catolică; Asociaţia Foştilor Deţinuţi; primăria
Capitalei. Apoi parada militară, pe arme.
/ La marşul şi mitingul PNŢ-c.d., se
scandează lozinci anti-Iliescu şi anti FSN.
Evocă Marea
Unire: Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Ion Lup, C. Ticu Dumitrescu.
Un singur nume
evocat: Iuliu Maniu, ca artizan al unirii.
[LD: oare aşa trebuia? numai Ardealul? Dintre ardeleni, numai
Maniu? Parcă se reeditează situaţia din 1919 -1920. De ce sunt românii aşa?
]
/ La Palatul Cotroceni, Iliescu -Bîrlădeanu -Petre Roman, simbolizînd
puterile în stat, primesc şi strîng mîna lui: Corneliu Coposu, Radu Cîmpeanu,
Sergiu Cunescu, Andrei Pleşu... multe personalităţi din actuala "înalta
societate" şi diplomaţi.
/ La emisiunea "Gaudeamus", parcă ar fi vorba de altă ţară; emisiune "şoc", făcută cu efect
şi humor tineresc: Petre Roman şi Ion Iliescu la 22 decembrie '89, la 13-15
iunie'90.