[Caiet 8. 24 oct.-30 nov.]

¤ 24 octombrie '90,joi

România FSN-istă

Nota 1 LD: Încotro? Cu cine? Cum? Pentru ce?

Nu mai ţin jurnal zilnic.

Afară de cititul ziarelor, privitul la TV - actualităţi, şi o serie de telefoane inutile

...cu Arachelian, Irina Mavrodin, Stratan, etc. etc., planuri amînate de la o zi la alta:

- Ce să fac cu Jurnalul 1980-1990? Pe cine ar interesa ?

- Să reiau lucrul întrerupt în decembrie'89, la cartea cu Parlamentul?

- Cine mi-ar edita o Antologie de documente cu Revoluţia din decembrie '89?

- Cine mi-ar edita o Antologie despre Golania?

- Mai are rost să consemnez atîtea ziare şi să consemnez emisiuni de tv. şi radio?

- Mă întorc la presa sept-oct '90, pentru a sorta Antologiile la care am muncit atît?

-Mă întorc la Parlament, pentru carte, ignorînd conjuncturile actuale, sau selectînd

ceva folositor pentru presa şi partidele din opoziţie?

- Scriu vreo răbufnire la ceea ce mă scandalizează?

Scrisori deschise către opoziţie? Protest-apel pentru boicotarea TVR?

Protest pentru "trădările" asociaţiilor nepolitice-gen "21 decembrie" sau "Liga Studenţilor"? cu implorările lor de împăcare cu minerii?

- Mă înham iar la "munca grea", din inerţie, cu antologiile de presă, aşteptîndu-l pe Ion

cu ecouri de la Cluj ( 24-25 octombrie – Forum ) şi Timişoara ( 26-27 octombrie - Drepturile omului ). În funcţie de asta, de săptămîna viitoare,mă voi decide pentru ceva.

...În casă este frig. Începe calvarul iernilor noastre din ultimii ani? De o lună, nu avem apă decît 2-3ore, dimineaţa şi seara. Mizeria materială ne încolţeşte şi ne dă un soi de îndîrjire în plus faţă de şansa ce am avut-o şi pe care ne-au spulberat-o.

 ...Neruşinări şi bezmeticisme de tot felul. La guvernanţi şi la opoziţia politică.

...La personalităţi "anti-comuniste" şi la asociaţiile "civile". Nimic, nimic nu se înfiripă.

Cum să scriu istorie politică?! Am încercat astăzi decupaje şi fişări din "Zig-Zagul" şi

"Totuşi, iubirea" (Adrian Păunescu ) Ce rost are ?! .

¤ 30 oct.'90,miercuri

România FSN-istă

Nota LD: Scrisoare deshisă către Lazara Popescu

/ Am predat la "Opus" un răspuns la "Apelul" lansat de Lazara Popescu

( Sindicatul minerilor -Oltenia ) în legătură cu mineriada din 13-15. Iat-o:

" Scrisoare deschisă către doamna Lazara Popescu, lider al Ligii sindicatelor din industria minieră, Oltenia.

 Citesc şi recitesc Apelul publicat de dvs în ziarul "Libertatea" ( 29 oct )

în legătură cu implicarea minerilor în represiunile din 13-15 iunie.
 Necunoscînd mentalitatea, discernămîntul şi comportamentul socio-moral al minerilor

- al căror purtător de cuvînt sunteţi - nu pun în discuţie nici una din informaţiile şi motivaţiile pe care v-aţi construit argumentarea. Cu atît mai mult cu cît ele nu aduc nimic inedit faţă de versiunile oficiale oferite pînă acum, în diverse variante, de partidul şi guvernul de la putere.

 Dar fiecare om, ca şi dvs, are o personalitate în ale cărei fibre se împletesc anume determinări şi resorturi intime, care ţin de moştenirea şi educaţia din familie, de concepţia filozofică, de profesie, de crez socio-moral etc. etc.

 Eu sunt româncă " bucureşteancă" (venită dintr-un sat moldovenesc ) istoric şi pedagog de profesie,şi am înţeles să-mi onorez menirea cu "creionul" în mînă, urmărind, asistînd, ascultînd, citind, scriind, despre redeşteptarea eliberatoare deschisă prin revoluţia din decembrie '89 în ţara noastră. Într-o viaţă de om, se întîmplă rareori ca istoricul să aibă şansa de a fi martor la un eveniment crucial, încît îşi părăseşte şi el " mina" tradiţională ( arhiva, biblioteca, masa de scris ), devenind cel puţin "cronicar temporar". Spun "cel puţin", deoarece ca om, ca cetăţean, ca intelectual, cu opţiuni bazate pe un anume discernămînt politic, el se implică în evenimente, devenind militant pentru o cauză, pentru o idee, pentru un deziderat.

...Doamnă Lazara Popescu,în aceste ipostaze,am fost "martoră"( în direct,apoi văzînd

relatările tv sau citind ziarele ) la manifestaţiile din 28-29 ianuarie,la cele din 18-19 februarie, la mitinguri electorale,la demonstraţiile de susţinere a Proclamaţiei de la Timişoara, la cele pentru televiziune independentă şi democratică ş.a.ş.a

culminînd cu mitingul-maraton din Piaţa Universităţii, înnobilat cu dezideratele exprimate la balconul "golanilor" - în al căror spirit şi scop democratic am crezut şi mai cred –

cu tragicul epilog din 13-15 iunie.

...Daţi un drastic diagnostic "pacientului" asupra căruia, ca "medici", au acţionat minerii,

atunci cînd purcedeţi la "disecţia" care a provocat "scurtcircuitul" din Capitală al celor zile:

< După cum toţi ştim - afirmaţi dvs - în cele trei luni premergătoare zilelor de 13-14-15 iunie, atmosfera din ţară era extrem de tensionată datorită manifestaţiei din Piaţa Universităţii din Bucureşti care prin prelungirea şederii lor nu numai că au creat un precedent în istoria contemporană a lumii, dar au făcut să crească neliniştea şi tensiunea în întreaga ţară, mai ales că s-au creat premizele apariţiei în această zonă a unor fenomene nedorite, unele cu caracter antisocial, şi altele care, din punct de vedere politic, nu aveau nimic comun cu actul democratic de a manifesta şi de a fi în opoziţie [....]

 În după amiaza zilei de 13 iunie prin difuzarea de către televiziunea română a scenelor de violenţă petrecută, am fost siguri ( ca toată ţara de altfel )

Guvernul şi stabilitatea ţării sînt în pericol.

 Dar minerii, care scormonesc adîncurile pămîntului, ştiu mai bine decît oricine

să adulmece pericolul şi reacţionează spontan, pentru a salva ce este de salvat "

> ( subliniere LD )

 De pe modesta mea postură de istoric, de martor al evoluţiei evenimentelor, îmi îngădui

să vă întreb:

- Dvs, Lazara Popescu, ca purtător de cuvînt al minerilor, ca intelectual şi cetăţean sensibilizat de fenomenul politic şi evoluţiile din Capitală, aţi avut curiozitatea să veniţi la Bucureşti în lunile tumultoase ale acestui an? Cînd? Unde? Şi... ce aţi văzut?

Şi ce aţi relatat, apoi minerilor olteni al căror lider sunteţi?

- Dvs, inginer Lazara Popescu, după transmisiile TVR ( atîtea şi cîte au fost ), aţi avut curiozitatea, sau "sfînta mînie", de a veni, într-un sfîrşit de săptămînă, la Bucureşti,

în "Piaţa Golanilor"? Cînd? Ce aţi văzut? Pe cine aţi auzit vorbind în direct? Ce spunea?

- Dvs, intelectuala Lazara Popescu, aţi privit vreun film despre revoluţia din decembrie '89,proiectat pe zidul Institutului de Arhitectură? Aţi văzut cum arătau şi ce făceau "golanii " privindu-l? Aţi discutat cu vreo unul? Poate cu vreun grevist al foamei? Cunoaşteţi dezideratele lor?

- Dvs, militanta Lazara Popescu, ce le-aţi povestit sindicaliştilor mineri, reîntoarsă la Rovinari?

- Dvs, femeia Lazara Popescu, v-aţi alăturat vreodată "spontanelor " trei veniri ale minerilor la Bucureşti? Cînd? Şi ce-aţi văzut? Şi ce-aţi făcut?

- Concret, doamnă Lazara Popescu, aţi fost în Bucureşti pe 14-15 iunie să-i vedeţi pe mineri, nu scormonind pămîntul, ci "pacificînd" Piaţa Universităţii?

Aţi văzut cu ochii dvs, "excesele" pe care nu doriţi să le "justificaţi" şi nici nu doriţi

<să cerşiţi iertarea opiniei publice sau uitarea? > Şi dacă da, cu mîna pe conştiinţă şi inimă, consideraţi şi astăzi că acelea au fost doar "excese "?

- În cele <aproape patru luni de tăcere >(în care, probabil, includeţi şi interviul dvs televizat şi diversele declaraţii ale altor lideri şi participanţi) aţi avut responsabilitatea să vă documentaţi?Aţi vizionat vreun film cu întîmplări din "Golania" sau din timpul "mineriadei"?V-aţi recunoscut printre "diavolii negri", ortacii din sindicatul dvs?

Aţi semnalat organelor de drept?

Aţi citit mărturiile golanilor terorizaţi, bătuţi, omorîţi, umiliţi, arestaţi?

....Vă înţeleg mîhnirea pe care o simţiţi faţă de atmosfera internă şi externă creată României legată de evenimentele din 13-15 iunie.

Aveţi perfectă dreptate: n-au fost numai ei;minerii trebuie respectaţi pentru munca lor grea; violenţa naşte violenţă; intelectualii trebuie să se pregătească ca < piloni principali de creativitate şi gîndire >; < muncitorii trebuie să se întoarcă la meseriile lor >.

Dar din Apelul dvs nu rezultă ce anume înţelegeţi prin afirmaţia că

<am acceptat criticile cu toată seriozitatea, am reflectat şi analizat. >

 Da, cunoscînd rolul şi locul minerilor în lupta pentru dreptate socială, li s-ar face o mare nedreptate atribuindu-li-se doar sarcina de a scoate cărbune!

Consideraţiile dvs "istoriografice" privind acest popor şi minerii săi,dacă ar fi opinii "personale",nu ar deranja pe nimeni.(Nici eu nu cunosc prea bine istoria poporului cubanez.)

...Dar dvs vorbiţi în numele lor, daţi sentinţe în ce priveşte accepţiunea de "a fi român", şi o faceţi cu o motivaţie atît de dogmatic comunistă,încît trebuie pusă sub semnul întrebării, dacă nu sinceritatea dvs ( de care nu ne îndoim ), în orice caz competenţa dvs. în materie de istorie românească,esenţa revoluţiei din decembrie'89, pluralism politic, libertate de opinie, adevăr în democraţie, rolul sindicatelor, unitate naţională în diversitate etc. etc.

 În această lumină:

1.Credem că minerilor şi sindicatele lor nu trebuie să le fie indiferentă

soarta democraţiei în România, reducînd-o doar la lozinca < la muncă! >

2.Credem că nu minerii au lansat sloganul vinovăţiei < românilor din ţară şi a unora din străinătate> de atmosfera creată României în prezent .

3.Credem că minerii vor adevărul istoric despre grevele din 1929.

Dar nu şi acela privind represiunea comunisto-securistă din 1978?

4. Se cred minerii în legitimitate,adjudecîndu-şi rolul de a înlocui instituţiile de drept - poliţia, armata - în menţinerea ordinii publice în Capitala ţării?

5.Minerii nu sunt interesaţi de adevărul evenimentelor din 13-15 iunie, în întreaga lor complexitate şi cu toate răspunderile, preferînd muşamalizarea ?

6. Se simt jigniţi minerii,în demnitatea lor profesională - <pentru prima oară cînd se aruncă cu pietre şi noroi în noi! > (îi citaţi dvs,) de către "minoritatea" aceea din Piaţa Golanilor?

..." Minoritatea" aceea,stimată doamnă,reprezintă partidele democratice din opoziţie; "minoritatea" aceea reprezintă studenţii şi tinerii revoluţionari care au luptat în revoluţia din decembrie'89; "minoritatea" aceea, luptă pentru o televiziune independentă;

"minoritatea" aceea,bătută,umilită,arestată în acele zile...vrea ADEVĂRUL.

7. Minerii nu pot intra în abataje,nu pot scoate cărbune - în eventualitatea că atîta vor!

dacă la Bucureşti sau în oricare localitate din ţară, pe lîngă munca ce revine fiecăruia,

sunt oameni care luptă şi pentru celelalte drepturi şi libertăţi, inclusiv acela de a demonstra şi scanda lozinci, pentru a le face cunoscute organelor puterii, opiniei publice, străinătăţii?

...Cum bine spuneţi, au trecut 4 luni de la 13-15 iunie. Piaţa"golanilor " nu mai este.

...Ici-colo, şi din ce în ce mai tumultuos, sindicatele au ieşit şi ele în stradă; în curtea uzinelor, anunţă greve, luptă pentru drepturile lor.

Pentru moment, se pare, minerii nu au alte doleanţe decît "liniştea" de a intra în abataje.

Dar nu se ştie, dacă, vreo dată, nu vor avea nevoie şi ei de solidaritatea altora cu ei.

Livia Dandara, 30 oct.'90

 BBC ( 30 oct.)

Notă LD :colaborator la BBC?

/ 30 oct. Am încredinţat ( la cerere ) d-lui Stoian (BBC) articole de-ale mele publicate:

PCR, Alegerile din 1946, Ion Antonescu, 13-15 iunie, Răspuns Lazarei Popescu.

/ De asemeni, a luat Apelul lui IonRoşca despre Dealul Mărului şi Apel din Moldova..

S-a arătat foarte interesat.Îmi propune o colaborare.Ce să fac?

¤ 7 nov. '90

ALIANŢA CIVICĂ

Nota LD: Alianţa Civică

8 nov. Ieri, 7 nov. s-a format Alianţa Civică ( vezi "România Liberă", 7 nov.)

Printre fondatori, Ion Roşca. Pe mine m-a sunat Gabriel Andreescu şi Iulian Cornăţeanu

pentru colaborare. Am dat curs invitaţiei şi voi merge la sediul Alianţei Civice,

apoi la Conferinţa de presă de la Inter.

/ Merg la sediul AC şi ajut la primirea de adeziuni. Nu aflu mai nimic de ce este şi ce vrea AC Altfel, figuri cunoscute din cele 10 luni de la demonstraţii. Mulţi "golani".

Şefii de la GDS, în formulă lărgită.

/ Cîteva posibile întrebări şi sugestii pentru Declaraţia de principii a AC:

1.Care sunt mecanismele, căile şi resursele prin care AC îşi va manifesta opţiunea?

2. Concret, care sînt intenţiile ( şi mecanismele ) de colaborare cu opoziţia de partid?

3. Care va fi atitudinea AC faţă de manifestaţiile de stradă?

4.Care vor fi căile şi mijloacele de colaborare cu organizaţiile pentru protecţia drepturilor cetăţenilor şi ale omului?

5. Ce căi de relaţionare va promova AC cu alianţe similare şi organizaţiile internaţionale?

6.Concret,care vor fi formele de acţiune, de colaborare, de intervenţie.

Ce putere vor avea ele?

¤ 8 nov.'90

ALIANŢA CIVICĂ

Nota 1 LD: Conferinţa de presă: Alianţa Civică

8 nov.'90. Hotel Bucureşti.În prezidiu: Stelian Tănase, Octav Paler, Mihai Şora,

Petre Băcanu, Sorin Dumitrescu,Iulian Cornăţeanu, Smaranda Enache, Ana Blandiana.

Prezintă: Stelian Tănase.

Mihai Şora: 13-15 iunie.

Întrebări:

- Alex ( "Adevărul" ): Alianţa Civică nu imită asociaţiile antitotalitare?

- Şerban ( "Vox" ): care este programul AC?

- Mailat ( "Viitorul" ) Ce asigurări aveţi că AC va reuşi?

- Octav Rădulescu: veţi fi o opoziţie anti-comunistă, fundamentală, constructivă?

- Sorin Roşca-Stănescu: va lupta contra Securităţii?

- Livia Dandara: Care sînt intenţiile ( şi mecanismele ) de colaborare cu opoziţia de partid?

 Care va fi atitudinea AC faţă de manifestaţiile de stradă?

- Ziarist ( "Opinia studenţească " )

- Editura "Tera"...

Nota 2 LD: Decalog pentru opoziţie

8 nov.'90. Schiţă -interogaţie pe care nu am reuşit să o plasez la nici un ziar.

Fiecare îmi cerea să scot una sau alta din întrebări.

1. Opoziţia parlamentară ( statistic şi procedural ) nu poate influenţa politica legislativă

şi de guvernare a actualei puteri, în nici un compartiment al puterilor în stat:

 preşedinţie, parlament, guvern, justiţie.

2. Partidele de opoziţie, mari sau mici, nu dispun de alte mecanisme de control şi putere

pentru a determina o eficientă implicare în viaţa social-politică,  neconstituind un scut pentru luptători .

3. Presa de opoziţie ( de partid şi independentă ), în pofida calităţii ei deosebite, nu reuşeşte să clatine, în nici un chip, conduita discreţionară a "echipei" guvernamentale, care o ignoră,  o discreditează ( cu concursul presei aservite ), şi o şantajează prin mijloace economice. La rîndu-i, îşi uită - deliberat sau nu - eroii reportajelor iniţiale, cînd ei devin victime ale calomniilor sau represiunii.

4. Sindicatele, prin "apolitismul" insinuat la naşterea lor, prin deziderate egoist-profesionale, dar, mai ales, prin diversiunile pseudosindicatelor, organizează manifestaţii, proteste, greve şi întocmesc memorii de care nimeni nu se sinchiseşte.

5. Dizidenţii şi intelectualii lucizi sunt calomniaţi şi ameninţaţi, tot mai izolaţi, taxaţi de

"trădători de ţară" dacă îşi expun opiniile, fără a simţi zidul şi conştiinţa solidarităţii din partea opiniei publice.

6. Dizidenţii pasageri, oportuniştii "revoluţionari" în conjuncturi confuze, politicienii labili, năimiţi la privilegii, funcţii şi turism internaţional, s-au metamorfozat în complici ai minciunii sau în "tehnocraţi pragmatici "

7.Televiziunea este aservită puterii conducătoare şi - prin contagiune sau reflex - practicilor comuniste, iar cea independentă nu se naşte.

8. "Alianţele antitotalitare " locale nu au reuşit să determine închegarea corespondentului lor la nivel naţional, transformînd în formalitate şi ineficienţă apelurile unor lideri care au trudit în acest sens şi scop.

9. Alianţa Civică, abia închegată, nu beneficiază de mecanisme şi structuri în teritoriu

şi nici de posibilitatea de a influenţa politicile guvernamentale, repetînd experienţa ( şi riscul ) "independenţilor " cu Proclamaţia de la Timişoara, din alegerile din mai.

10. Tineretul contestatar - din decembrie '89, de la toate manifestaţiile de stradă şi din

Golania (aprilie-iunie'90 ) - dezamăgit, umilit, întemniţat, batjocorit de forţele represive ale puterii; abandonat şi marginalizat de cei ce i-au folosit ca "masă de reacţie" în toată această perioadă, traversează o disperată criză de neîncredere în forţa şi sinceritatea partidelor,  a organizaţiilor civice în formare, a instanţelor intelectuale.

...Adevărul revoluţiei, prin procesele trenate sau peste care s-a tras cortina şi clemenţa

faţă de vinovaţi, nu numai că nu apare, dar îşi diminuează din ce în ce posibilitatea ieşirii la lumină.

.... În curînd, foarte curînd, vom aniversa un an de la Revoluţia "miracol" din cecembrie'89. "Tinerii baricadelor "... ies în Piaţa Universităţii strigă şi fredonează lozincile şi cîntecele "golanilor"...ocupă din cînd în cînd carosabilul, deranjînd traficul rutier.

... "Oamenii de bine" - deranjaţi şi în decembrie'89 - vor linişte şi cer organelor de ordine să ia măsuri. La ore de întuneric, poliţiştii -scutieri coboară din camioane şi-i iau la bătaie, îi aleargă, îi arestează, îi împrăştie.

... La TVR, în transmisii de cîteva secunde, se văd copii, bătrîni, oameni de toate vîrstele, tineret în blugi, elevi, domni şi doamne. Apoi este focalizată cu încetinitorul "pegra", "drojdia" ( cum spun intelectualii "subţiri " precum Răzvan Theodorescu ): bişniţari, ţigănuşi, niscai recidivişti. Alungaţi, oamenii revin. Este parcă o hîrjoană. Seară de seară.

Dar în gura preşedintelui Iliescu ei devin "destabilizatorii "! uneltele "loviturilor "!

... Ce părere are opoziţia?

Ce anume trebuie făcut - "legal", "democratic", "de drept" - pentru ca această garnitură de putere ( despre care s-a spus că a făcut atîta rău ) să fie dislocată?

Cînd? Cum? Cine?

Răspunsul ar trebui dat acestui popor amăgit, minţit, manipulat, obosit,

ca să înţeleagă ce-l aşteaptă de la o eventuală "alternativă ".

¤ 26 nov.'90 luni

România FSN-istă

Europa Liberă

/ Ilie Verdeţ: PSM - interviu de Sorin Cunea

25/26 nov. ( partea I, II )

[ LD: Îl consemnez cu gînduri "publistice " deşi mă îndoiesc să găsesc pe cineva să-mi publice opiniile .Mă zbat absolut degeaba! ]

-S.C: acest dialog înainte nu ar fi fost posibil. Eu, la Europa Liberă, dvs membru marcant al PCR.S-a schimbat ceva...

- Ilie Verdeţ: S-a schimbat. Mult. teroarea de la noi ne-a izolat.

Eu nu mai eram cadru de bază a PCR. Eram preşedinte, izolat.

- SC: Aţi constat că crearea PSM a fost dezavuată. Cîţi membri aveţi?

- Verdeţ: Unii au calificat crearea PSM o "ambiţie iresponsabilă". Dacă aprecierea venea din stradă... dar, din partea partidului şi guvernului la putere, înseamnă că ei "nu pricep nimic". Suntem într-un stat de drept. Au rămas milioane de oameni care nu participă la viaţa politică. Ei au nu numai datoria, dar chiar dreptul să participe la viaţa politică. Nu peste 50 de ani, cum se spune! Dacă avem "dreapta", trebuie să avem şi o "stîngă"

FSN se declară de "centru". Crearea PSM, va crea un echilibru, o calmare a realităţii.

- S.C:: De ce acum, şi nu la alegeri?

- Verdeţ: Se cunosc evenimentele din ianuarie 1990.

Furia generală. Nu ar fi fost potrivit atunci. Mai tîrziu, cînd au apărut partidele politice,

partidul nostru ar fi fost confundat cu PCR.

La noi nu a fost comunism, nici socialism.

Apariţia unui PSM la alegeri nu ar fi fost oportună. Am lăsat ca fiecare membru de partid să decidă conform conştiinţei sale.Noi suntem de acord cu organele alese.

 Dar acum, trebuie o "stîngă" care să se inspire din tradiţia bogată a mişcării socialiste şi muncitoreşti din secolul trecut...

- S.C: 251 de semnături. Aceasta este forţa PSM?

- Verdeţ: Reprezentanţi au fost 546. Nu contează numărul, nu asta dă forţa.

Contează programul.

- SC: Spuneţi că nu continuaţi PCR, dar vorbiţi de 4 milioane de membri...

- Verdeţ: Noi suntem continuatorii mişcării din veacul trecut: 1900, 1910, 1921...

cînd s-a produs sciziunea, cu grave consecinţe: 1929; 1933; legionarii; fascismul; FUM din mai1943; unificarea din 1948, în PMR. Noi nu putem să nu facem parte din această istorie.

- SC: Dacă nu era Moscova, mişcarea muncitorească din România arăta altfel?

- Verdeţ: Sigur!

- S.C: Dl Iliescu a spus că PCR nu mai există. Este lichidat.

- Verdeţ: S-au pripit unii. Suntem acum destul de maturi să ne debarasăm de tot ce a fost străin, neconform cu interesele naţionale.

 Acum putem face un adevărat Partid Naţional Socialist. Să reprezentăm interesele tuturor claselor.

- S.C: De catastrofă, este vinovat numai Nicolae Ceauşescu?

- Verdeţ: Sigur, şi sistemul, şi o vină colectivă; dar el este principalul vinovat.

Pe baza cultului personalităţii, el a ucis orice gînd, orice iniţiativă. El a avut multe greşeli, dar nu de fond. Era o mare prăpastie între declaraţii şi realitate.

- SC: Îi plăceau aceste ode, aceste laude care i se aduceau?

 ( partea a II-a, în emisiunea viitoare )

Nota 1 LD: Paradoxurile revoluţiei române: PCR - FSN - PSM

26 nov. Simple note.

...Cînd la 12 ianuarie, în marea hărmălaie anticomunistă, s-a cerut scoaterea în afara legii a PCR, au urmat acele bîlbîieli ale liderilor puterii provizorii: scoaterea în afara legii –

organizarea unui referendum, ca apoi Ion Iliescu să anunţe acel demagogic şi iresponsabil verdict:< PCR nu mai există! >

...În lunile ce au precedat alegerile din mai - timoraţi efectiv? deliberat retraşi în quasi conspirativitate? cu recomandarea foştilor tovarăşi de a lăsa să treacă valul protestelor şi

să se mistuie contestaţia? răsuflînd uşuraţi că procesele anticomuniste sunt praf în ochi ]-

comunismul,ca sistem şi partid,aproape nu mai era considerat un pericol.

...O dată cu transformarea FSN în partid,au apărut la suprafaţă noii liderii, întrupaţi de foşti nomenclaturişti din categoria a II-a sau a III-a,activişti UTC sau alte organizaţii,rotiţi (strămutaţi ) între judeţe sau între judeţe şi centru, ştiuţi undeva, neştiuţi altundeva.

...Proclamaţia de la Timişoara, punctul 8, Piaţa Universităţii, au reprezentat în toată această perioadă, partea lucidă a naţiunii care a înţeles şi tacticile de struţ ale comuniştilor, şi capcanele şi arsenalul propagandistic al lor.

...A urmat 13 -15 iunie, cu represiunea pusă la cale. După părerea mea,ea s-a produs în momentul în care puterea nouă s-a hotîrît făţiş să salveze tot ce putea să fie conservat

din vechile structuri de putere,revigorate şi în stăpînire: preşedinţie, parlament, guvern, justiţie, armată, securitate, jandarmerie, poliţie.

 Iată de ce opinia mea de istoric este că revoluţia anticomunistă din România

(cu fazele ei de flux şi reflux ) nu s-a terminat în decembrie '89.

Atari revoluţii, indiferent de scenariile care umplu deja zeci de cărţi - nu de loc întîmplător scrise, deocamdată, de autori străini în trecere prin România –

nu pot fi considerate încheiate.

De ce am făcut această introducere? Simplu. Pentru că de la ea pornesc cîteva întrebări la care răspunsurile nu pot fi decît simple "DA " sau " NU "

1. Revoluţia din decembrie 1989 a fost anticomunistă?

- DA!: Atunci PCR nu mai are legitimităţi şi nici drept la organizare.

- NU!: Atunci PCR nu s-a dizolvat, există, şi poate să-şi reia cursul, total sau parţial.

2.Actuala putere este neocomunistă?

- DA!: Atunci a făcut şi face tot posibilul pentru a scoate din "criză" partidul anunţat defunct, să-l reanimeze.

- NU!: Atunci este şi ea interesată ( ideologic, politic, moral ) să nu îngăduie reînvierea unui  partid care a produs dezastrul României, în cei 45 de ani de dictatura comunistă...

3. Legile votate de noul parlament, sînt neocomuniste?

 - DA!: Atunci textele şi spiritul lor, lasă deschise porţile legale pentru perpetuarea PCR..

- NU!: Atunci în textele şi spiritul lor se pot găsi argumentele unui statut de drept pentru funcţionarea PCR.

4. Sistemul de partide indică o cale democratică, pluralistă?  sau una pseudodemocrată, procumunistă?

Aici, răspunsul este mai mult decît evident din p.d.v. al puterii:

/.Acţiune, propagandă şi fapte care vădesc tendinţe totalitariste, antidemocratice

/ Opoziţie calomniată,denigrată,minimalizată,terorizată, sabotată

/ Partide cameleonice, cu denumiri metamorfozate peste noapte - PSM, PS şi mai recent mai sincerul PCR - nu par a deranja cu nimic puterea.

În loc de concluzie:

 - Un partid creat de la început ca un organism politic străin de interesele naţiunii,

coloană a V-a a Kominternului ( Internaţionalei Comuniste ), la ordinele şi discreţia lui

Lenin, lui Stalin;

 - Un partid care, pe baza Constituţiei democratice din 1923 - care acorda deplină libertate opiniilor politice, inclusiv republicane, socialiste - a fost scos în afara legii ( în 1924 ) ca unicul partid trădător al integrităţii şi independenţei ţării;

- Un partid care, adus la putere prin forţa tancurilor şi pumnului sovietic, într-o Românie lăsată la discreţia Moscovei, în 1944, şi după...

- Un partid care, timp de 43 de ani, a adus României dezastrul economic, social politic, cultural, spiritual, prin tot atîtea campanii genocide ( economice, umane, politice, culturale )

- Un partid care, din decembrie 1989, este răsturnat de la putere, printr-o revoluţie autentic anticomunistă, şi acum, după numai un an, reapare...

Există categoric o puternică atmosferă anticomunistă, perplexitate şi revoltă,

în toate mediile politice socio-profesionale, la foştii membrii de partid şi la tinerii care n-au plătit tributul oportunismului partidist.

 Întrebarea este: Cum este posibil? Cum de îndrăznesc? Ce face puterea?

Preşedintele Iliescu?

 Domnia sa, voalat, la comemorări festiv-religioase, ne îndeamnă la IERTARE!

Şi nu pare a avea în vedere nici pe turcii ce l-au învins la război pe Ştefan cel Mare,

nici pe generalul Basta din ordinul căruia a căzut capul lui Mihai Viteazul

( pretextul sărbătoririlor )Nu!

Dl Iliescu doreşte iertarea, consensul şi reconcilierea cu structurile comuniste!

¤ 27 nov.'90,marţi

România FSN-istă

Nota 1 LD: De ce tac istoricii?

/ Scrisoarea către Lazara Popescu la "Opus"... nu apare.

Pe Lazara Popescu o văd, între Roman şi Dan Iosif, la mitingul FSN.

/ Interpelarea mea în "văzduhul opoziţiei ", încredinţată la "Phoenix"... nu apare,

 deşi întrebările erau oportune.

/ Articolul cu grupajul de documente PCR - cerut şi încredinţat la "Epoca"?

 Dl Ilie Păunescu îmi cere permisiunea să dea doar extrase, pentru altceva, sau cam aşa ceva...

/ Sondez la redacţia "Viitorul" dacă nu-i interesează pagini din istoria semnificativă a PNL.

Redactorul mă întreabă în ce calitate. Îi spun că am un doctorat în Istorie pe epoca interbelică. Îmi răspunde că ştie el cum se dădeau doctoratele, şi cum se falsifica istoria.

Este arogant şi agresiv. Renunţ.

/ Ion Cristoiu, redactor şef la "Expres magazin " - cu care discut telefonic - pare dispus

să-mi accepte un serial din Istoria PCR; mă invită pe la ei cu... documente.

Poate îl nedreptăţesc, dar îmi pare suspectă foamea asta a lor pentru documente,

după care îţi dau cu tifla!

/ Paul Lăzărescu de la "Dreptatea", acceptă un art. de 7-9 pagini de evocare pentru decembrie 1918. Îl scriu. Îl voi duce. Sunt sceptică privind necesitatea şi eficienţa acestor evocări.

 Se transformă în propagandă. PNŢ ar avea nevoie să-şi explice programul, doctrina,

statutul de partid opozant, principiile parlamentare şi constituţionale.

/ Nicolae Lupan de la Asoc. ProBasarabia Bucovina...acceptă să le scriu ceva despre integrarea oamenilor politici basarabeni şi bucovineni în România Mare: 3 pagini.

Mă pasează la dl Nicolae Halippa care... mă îndrumă să le dau la "Literatură şi artă" din Chişinău. Cu acest prilej, sunt efectiv şocată de argumentele cu care mi se explică linia lor

" apolitică ". Am sentimentul că generaţia unionistă este omorîtă a doua oară, de către proprii descendenţi!

/ Iulian Vasilescu - din partea Alianţei Civice - îmi propune să vorbesc la Ateneu despre

1 decembrie 1918, alături de Giurăscu, Zub şi Berindei.

 Meditez, meditez, privind momentul, tema,actualitatea şi compania istoricilor.

Nu mai suport atîtea bobîrnace. Refuz.

/ Privesc la TVR comemorarea Iorga - Madgearu în Parlamentul FSN ' 90.

Văd descendenţii Iorga - două fete şi nepotul Andrei Pippidi - care se lasă "tămîiaţi" de acest parlament, de preşed. Senatului Bîrlădeanu ş.a.... care au ales deloc întîmplător această comemorare: este vorba de asasinatele legionare.

/ Ion are şi el confruntări la A.C., discutînd cu George Şerban ( Timişoara" ), Gabriel Andreescu şi alţi GDS-işti.Bate pasul pe loc, nu reuşeşte să obţină statut de "azilant politic "

( discuţii cu ambasadorul Boulanger )

/ Ca efect al unor sugestii critice exprimate de Liviu în holul Alianţei Civice, Iulian Cornăţeanu mă invită să nu-i mai tulbur, că nu au nevoie de asemenea "colaboratori".

 Cine este acest Iulian Cornăţeanu? Nu ştiu. Frate-miu mă face cretină că mă zbat atîta cu ei. Merg pe stradă şi vin cu o sacoşă plină de ziare.

¤ 30 nov.'30, vineri

BBC

 Nota 1 LD: colaborator la BBC

30 nov. Mă sună Stoian şi ( telefonic ) vorbim despre semnificaţia lui 1 decembrie 1918.

Îmi propune o masă rotundă la radio, mîine ora 14. Va reveni.

 Între orele 9-10, la emisiunea "Actualităţi" am o surpriză: dă pe post discuţia cu mine.

Neştiind că o dă, nu am înregistrat-o. Reconstitui din memorie:

- 1 decembrie 1918 este o mare sărbătoare, desigur, dar ea nu trebuie decupată din istoria generală a ţării:

- Regatul, România "ţara mamă ",ca formă constituţională, partea stabilă de polarizare şi radiere către care tindeau toate provinciile româneşti subjugate în marile imperii.

- Marea revoluţie din 1918: războiul, adunările de unire, votul universal, împroprietărirea, Constituţia '23 - adevărata victorie a revoluţiei democratice care a consacrat desăvîrşirea unităţii naţionale, intrarea României în Europa democratică.

- A fost confiscat ca sărbătoare naţională de Nicolae Ceauşescu, care se referea deseori la eveniment, fără a-i indica autorii, şi fără a vorbi de soarta lor după 1944.

- A fost decupat de procesul istoric întreg: războiul, unirea Basarabiei şi Bucovinei, Alba -Iulia, votul universal, reforma agrară cu împroprietărirea, Constituţia 1923.

- Acum, puterea, FSN, mas-media, FSN, au confiscat şi ele roadele lui 1 decembrie, dar,

chiar dacă citează personalităţile unioniste - mult Nicolae Iorga - nu fac nici o legătură cu partidele care simbolizează acum acel trecut: PNŢ, PNL, PSDR

-1 decembrie 1918, acum, în 1990, aceeaşi procedură: se serbează unirea, fără unionişti;

 se menţionează personaje - fără meritele regatului şi partidelor istorice.

/ Mă sună C.Ticu Dumitrescu şi mă invită şi el la masa rotundă de la BBC,

 pentru mîine. Este indignat de mascarada făcută de FSN cu acest prilej.

TVRL

/ Bucureşti: solemnităţi de 1 decembrie

30 nov.[LD Mă uit şi văd tot programul TVR dedicat comemorării oficiale: parada militară de la Arcul de Triumf ( cu Ion Iliescu ); mitingul PNŢ; emisiunea Gaudeamus; primirea la Cotroceni. Totul este "cu haine noi ",totul pare "normal",sunt prezente instituţiile "democratice " cu nume schimbat;totul mimează sărbătoarea "consensului".

 Aceasta este România democratică, parlamentară, pluripartidistă. ]

/ La Arcul de Triumf,depun coroane de flori: preşedinţia - Ion Iliescu; guvernul - Petre Roman; parlamentul - Bîrlădeanu, Marţian, Radu Cîmpeanu; armata - Victor Sănculescu; internele -Doru Viorel Ursu; SRI - Virgil Măgureanu; FSN - Claudiu Iordache ş.aş.a.; alte partide parlamentare - UDMR, PNL; PNŢ-c.d., MER, P. Agrar, PUNR; veteranii din războaie; bisericile - ortodoxă, armeană, penticostală, mozaic, catolică; Asociaţia Foştilor Deţinuţi; primăria Capitalei. Apoi parada militară, pe arme.

/ La marşul şi mitingul PNŢ-c.d., se scandează lozinci anti-Iliescu şi anti FSN.

Evocă Marea Unire: Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Ion Lup, C. Ticu Dumitrescu.

Un singur nume evocat: Iuliu Maniu, ca artizan al unirii.

[LD: oare aşa trebuia? numai Ardealul? Dintre ardeleni, numai Maniu? Parcă se reeditează situaţia din 1919 -1920. De ce sunt românii aşa? ]

/ La Palatul Cotroceni, Iliescu -Bîrlădeanu -Petre Roman, simbolizînd puterile în stat, primesc şi strîng mîna lui: Corneliu Coposu, Radu Cîmpeanu, Sergiu Cunescu, Andrei Pleşu... multe personalităţi din actuala "înalta societate" şi diplomaţi.

/ La emisiunea "Gaudeamus", parcă ar fi vorba de altă ţară; emisiune "şoc", făcută cu efect şi humor tineresc: Petre Roman şi Ion Iliescu la 22 decembrie '89, la 13-15 iunie'90.