/ Corneliu Buzinschi: Ca şi mine furios, disperat, frămîntat;
vrea să facem ceva pentru ca mitingul din Piaţă să ia un conţinut coerent,
organizat, de "front", de "forum"..
Îi spun exact postura şi rolul meu absolut singuratic, fără influenţă.
Vorbim, vorbim, el zice că va reveni; revine.
Între timp i-am citit articolul din "România Liberă",( duminecă, 20 mai )
cu care sînt de acord întru totul .
/ Liviu îmi spune că Brânduş e dispus să vină (tardiv! ) să vorbească oricînd la balcon.
/ Stau acasă toată dimineaţa şi răsfoiesc ziarele - pun hîrţoage la punct; mă frămînt cu marea întrebare "Ce-i de făcut"? Liste posibile de vorbitori, dacă..--
Contactaţi deja: Zig-Zag; Phoenix; Expres; Baricada; Strada; Figaro;
Dispuşi să vorbească :Corneliu Buzinski; Brânduş, Paler,M.Stănescu .
Pe care-i propun? Invităm şi de la partide? Pe cine? Ce va face GDS? dar Alianţa Timişoara?
Dar asociaţiile? Vorbesc la telefon (sau încerc) cu :Arachelian,
G. Andreescu,
G. Mărculescu, Paler, Corneliu Buzinski, Iordăchescu.
/Arachelian: se încearcă o organizaţie de genul "Apărarea democraţiei".
Vom mai vorbi. Va veni diseară în Piaţă.
/ Gabriel Andreescu:s-a încercat iar, un dialog cu cei din Piaţă dar.. s-au izbit de refuzul cooperării. GID, Asoc. 21 dec., f. receptivi; Liga Studenţilor s.a.- NU! .
Încît ei ( GDS? unii? ) se văd siliţi să se retragă.
Îi repet opiniile mele şi ale altora. Spune că va vorbi cu timişorenii, vor mai încerca cooperarea.
Va mai reveni; mulţumeşte de telefon, de informaţii.
/ N. Copoiu – mă sună: cu cinism, jubilând: că este FSN-ist; că revoluţia a fost anti-Ceauşescu, nu anti-PCR; că "revoluţionarii străzii" au fost naivi, victime, au murit degeaba.
- că el are altă viziune despre Revoluţie ( ca mine, sentimentală) şi Brucan a avut dreptate.
Presedinte: Iliescu - 86% Câmpeanu - 10% Raţiu - 3.72%
Senat: FSN - 68, 81% PNL - 6.35% MER - 2.4%
PNŢ - 2.0% PND - 1% Celelalte, sub 1%
Camera deputaţilor - cam la fel Votanţi: 11.200.163 voturi..
/ Iulian Vasilescu - spune că azi vin timişorenii; că este şi el deranjat şi.. se va duce la
atelier să lucreze. Spune că l-a văzut aseară pe Rebenciuc. Ei, şi ?!
/Doamna Aldea (Iordăchescu) care a fost azi prin Piaţă,unde.. s-au înmulţit provocatorii, scandalurile, care-i somează să se resemneze cu votul ţării..Ea totuşi mai are putere şi se gîndeşte la acele manifeste.. Nu mă angajez. Îi spun adevărul: am obosit.
Sînt deprimată. Nu mai doresc.
/ Dorina (Aglăiţa ): Revoltată de rezultatul alegerilor. O lămuresc!
/ Ion mă sună: pleacă cu Maria pe Ceahlău.
Se odihneşte. Urmează să-şi precizeze statutul.
Vrea să ceară statut de dizidenţă politică pentru el şi grupul lui.
Numai pentru că-i spun că este o opţiune individuală, are o reacţie violentă, nedreaptă
în ceea ce mă priveşte. Dar eu îl cred, îi acord circumstanţe atenuante
Abordare comparativă .Constituţiile Italiei, Spaniei, Belgiei, Finlandei, Franţei, SUA –
asemănări şi deosebiri. Istoria noastră constituţională.Constituţia din 1923
- Cum se vor oglindi ele în Constituţia noastră?
- Necesitatea celor 2 axe, internaţională şi naţională (internă).
- Cum se va organiza materia? (ex. Constituţia portugheză).
22 mai. 152 zile de la revoluţie .
...27 aprilie'90: experiment complex pentru a vedea dacă forţele armate au tras !
..."Reconstituire concretă" pe bază de informaţii.. Se dă această casetă.
Mersul anchetei:
- Pînă acum 600 declaraţii; urmează alte expertize.
...starea de stres a celor prezenţi la Inter.
...Cele 2 cordoane de militari.
... Baricada călcată de tanc.
...48 de morţi în această zonă.
22 mai.A venit în Piaţă pentru a lua contact cu greviştii foamei.
A fost o agresiune contra delegaţiei, care i-a împiedicat
/ Se dă o scurtă declaraţie cu băiatul de la "Alianţa poporului", care spune că
"Asociaţia şi greviştii vor să vorbească cu guvernul în problemele ridicate,
nu cu un emisar". Reporterul nu a filmat agresiunea, fiind grăbit.
/ Sindicatul şoferilor liberi: desolidarizare
De şoferii care au aderat la mitingul din Piaţa Universităţii.
- Roşiianu comentează: este o provocare, o încercare de destabilizare,
după atmosfera de calm şi civism din 20 mai.
22 mai 1990
- Britanicii: alegeri libere, entuziaste
- Americanii: alegeri libere, entuziaste, dar încă nu poate trage concluzii.
- Francezii: alegeri libere, entuziasm, corectitudine.
Gorbaciov a cerut celor două ţări baltice - Letonia şi Estonia - să-şi retragă declaraţiile de independenţă. Convorbirile dintre cei trei au fost neplăcute pentru ambele părţi.
Stare de urgenţă; blocada economică sovietică îşi arată colţii;
în Estonia, populaţia rusofonă, organizează greve anti-independenţă.
averea PCC. În Cehoslovacia, s-a dat satisfacţie populaţiei :
averea fostului PCC este pusă la dispoziţia poporului.
22 mai. Eugen merge cu Chiriac la Asoc. Pro- Basarabia şi Bucovina, acasă la Halippa
şi nu pot spune că a venit prea entuziasmat. Afară de multă afecţiune, lacrimi, efuziuni,
nu prea par a fi lucizi şi eficienţi privind "problema Basarabiei", azi .
Bătrâni nostalgici care nu prea ştiu ce vor şi ce au ajuns basarabenii .
/ Eu mă conversez "în scurt" cu un tânăr poet din Iaşi care luptă pentru Basarabia,
şi mă lasă "mască", la fiecare propoziţie pe care o spune: " Soarta revoluţiei române depinde de rezolvarea problemei Basarabiei " ;"Problema Basarabiei este exclusiv o problemă culturală " "Partidele nu trebuie să se amestece în asta "; " Asociaţia ProBB şi Vatra Românească sunt singurele care sunt în drept să rezolve problema"
(Braşov, Astra, implicat în demonstraţia din nov. 87..)
Braşov: "Zona liberă de neocomunism" .
/ La Braşov, s-au făcut paşi concreţi de dialog cu CPUN-Braşov ..
A III-a reuniune cu autorităţile de stat din Braşov.Acest dialog, lansat la 14 mai,
avea 8 puncte:
- Judeţul Braşov - fără comunism;
- Demiterea nomenclaturiştilor compromişi (s-au făcut paşi pozitivi în dialog:
(s-a dat lista ultimului birou PCR; s-a dat lista cu locul lor de muncă )
- Schimbarea denumirilor străzilor;
- Inventarul fostei gospodării de partid;
- Lista locuinţelor nomenclaturiştilor;
- Cheltuielile abuzive pentru clanul Ceauşescu
/ Braşovul face Apel la celelalte zone de veghe pentru dialog, pt. rezolvare concretă.
/ Alegerile,din păcate, au fost fraudate (tipăriri suplimentare de buletine).
Dublă fraudă politică începută la 22 dec. ' 89: substituirea PCR cu FSN
Fraudă istorică, la fel ca în '46.
...Este tragic. Am votat liber, pentru neocomunism! Minoritatea oamenilor lucizi nu este apărată. Poporul a fost înşelat simplu şi perfid.Este o tragedie pentru acest popor traumatizat.
/ Piaţa Universităţii din Bucureşti, prin lipsa de proiect pozitiv, a avut un efect pe dos!
Radicalismul exclusiv al mitingului a întărit afluxul spre FSN!
A fost reacţia lor de contraofensivă.
/ La Braşov s-a votat în tot felul. Fraudele electorale n-au răsturnat radical rezultatul !
Rezultatul alegerilor este asemănător cu alegerile sub Ceauşescu!
Mai potrivit ar fi fost votarea ca în timpul lui Cuza, nu cu tirania majorităţii.
/ Radicalismul din Piaţa Universităţii a atins cote maximale.
Piaţa se află într-o situaţie dramatică. Altfel, dacă va continua aşa,
dl. Iliescu îi poate lăsa aşa... Nu se pot face totuşi paşi uriaşi!
Urmează alegerile locale! Să izolăm structurile locale de cele centrale !
Asigură braşovenii că vor fi protejaţi de străinătate.
Ziarul "Replica" a reapărut! Dialogul este deschis... Au greutăţi cu hîrtia, cu ziarul,
cu tipăritul !
Atenţie! Se întreabă de ce mitingul din Piaţa Univ. nu deschide dialog cu CPUN!
De ce nu discută cu guvernul! De ce nu procedează ca Braşovul!?
Dl Gogea suferă de miopii provinciale ( numite uneori "mândrii ardeleneşti") Păcat. ]
22 mai. Este fericit deoarece victoria alegerilor va pune capăt valului de antisemitism din România! [ LD ?!? ]
22 mai .Sergiu Cunescu: dezamăgit pentru campania electorală,pentru alegeri!
...Paradoxul român: o revoluţie anticomunistă care, prin
alegeri libere, a adus la putere
PCR (FSN)!
...Alegerile au avut aparenţe corecte, gravă este perioada electorală.
Votarea după ora 24 s-a făcut dezordonat. Au fost şi alte abuzuri (urne, etc.).
...În Bucureşti nu au fost lucruri grave. În provincie în schimb.. votarea s-a făcut după un
scenariu bine pus la punct.
...Violenţe pe 20 mai nu au fost. Dar înainte.. campania
electorală a fost dusă sub teroare.
...În comunele terorizate, ofensive, noi ne-am retras.
...Internaţionala Socialistă nu ne-a ajutat dar au trimis observatori pe 20 mai,
care au făcut comunicări!
În mijlocul lor Petre Constantin, care apără prestigiul celor de la TVR
, redactorilor de la TVR: Petre Popescu, Roşianu, Mitu, G. Marinescu, Victor Ionescu,
Brateş .Rolul lor în revoluţie în noaptea de Crăciun, noaptea cea mai grea din televiziune .
22 mai '90. ora 11 ( interviu luat înainte de alegeri, când afost rechemat în ţară )
- Paleologu: Am venit sfios la ambasada română din Franţa.
...Lucram la memorii, eram pensionar, încît, mi-a venit greu să părăsesc masa de lucru şi
să merg în "misiune!.. Deci, un preţ mare..
... Eram totuşi o persoană "indicată" pentru acest post, pentru această şansă europeană a României, a culturii române. Clădirea este demnă de misiune (casa şi biroul au aparţinut
lui Paul Valery).dar mijloacele sînt atît de sărace încît nu vreau să pomenesc.
...Adevăruri de preţ n-am aflat, dar am aflat adevăruri importante.
...Cînd am fost numit, era un consens. Între timp noi ne-am discreditat.
Eu am comunicat domnului Iliescu aceste critici, într-o lungă convorbire cu el.
Nu m-am sfiit să i le spun. Au fost grave greşeli care au ştirbit prestigiul ţării.
...Eu fac ce trebuie: eu nu reprezint un guvern (ca un papagal, pe vremea lui Ceauşescu),
ci trebuie să ne plasăm într-o lumină nouă. Acum, sîntem într-un moment grav!
S-a creat o prăpastie între intelectualitatea tînără şi studenţi şi minerii care se manifestă împotriva intelectualilor şi a studenţilor.Şi văd ca perseverează.
/ Guvernul refuză dialogul cu Piaţa Universităţii.
Atitudinea guvernului este arogantă, limitată, neeuropeană, anacronică.
Lumea nu merge spre comunism! Cei care conduc ar trebui să fie mai lucizi, mai prevăzători. Actele guvernului sînt văzute negativ!
...Eu aparţin GDS-ului. Sînt absolut de acord cu tot ce face acest GDS.
... Nu am de gînd să demisionez. Mă consider util, necesar, pentru prezentarea
şi susţinerea adevărului. Am spus la România Liberă că eu
nu demisionez,
dar guvernul mă poate destitui !
Eu reprezint ţara, nu guvernul! Guvernul mă poate destitui.
Eu mă întorc la munca mea literară.. Dar efectele vor fi cel puţin "nedumeritoare".
22 mai, ora 21. Au fost deja numărate 13.150.960 voturi. Din ele:
Iliescu = 85 % Câmpeanu = 10,46% Raţiu: 3,84%
Pentru Senat: 12.634.973 voturi
FSN= 67,65 % UDMR= 7, % PNL = 6, %
MER= 2, % PNŢCD=2, % AUR= 2, %
PDA= 1,2 % PER=1,2 % celelalte = sub 1%
Pentru Adunarea Deputaţilor: 12.495 .239 voturi
FSN= 66, % UDMR =7 % PNL= 7, %
MER = 2,% PNŢ= 2,% AUR= 2,%
PDA= 1,% PSDR = 1, % celelalte = sub 1%
22 mai .Ora 12 noaptea .
- Inculpatul Ilie Matei: a fost secretar CC PCR până în 24 nov.'89 .
Elena Ceauşescu i-a acordat concediu de odihnă, pe care l-a petrecut, în familie, la Timişoara, unde fusese şi prim-secretar.
/Sâmbătă, 16 decembrie '89, a vorbit cu noul
prim-secretar al Timişoarei, Radu
Bălan.
Seara, Bălan i-a comunicat că sediul judeţenei PCR a fost atacat de elemente
" huliganice" .A venit la judeţeană, unde Bălan i-a relatat - şi a văzut şi el - cum au fost atacaţi de elementele huliganice, care au aruncat cu pietre: distrugeri, geamuri sparte .
Bălan comunicase totul la CC PCR.
În faţa sediului era un cordon de cca 30 de ofiţeri de poliţie
- Judecătorul: Vi s-a explicat cu ce scop?
- Ilie Matei: Ni s-a spus că din zona "Sf.Maria" veneau cei ce au atacat sediul ... Se auzea un vuiet ca de la un meci de fotbal .. Acei ofiţeri de poliţie fuseseră loviţi de huligani.
A rămas în sediu mai mult timp. Ofiţerul X nota tot ce făcea el în Timişoara.
- Judecătorul: Aţi auzit discuţiile lui Radu Bălan cu Nicolae Ceauşescu?
- Ilie Matei: Da. Îi spunea că ordinele sunt executate pentru a stabili ordinea, pentru a nu se mai prăda magazinele .Alceva nimic.
Bălan spune acum că eu am telefonat lui Bobu; apoi lui Curticeanu; că am vorbit cu Ceauşescu .Raportez: nu am avut nici un telefon, cu nimeni, din conducerea PCR.
Se primeau telefoane din cartiere, că magazinele se spărgeau ...
Mihalache era organizatorul, el mă informa ...
- Judecătorul: Nu vi s-a raportat că au fost reţinuţi !? Că s-au pus tunuri cu apă pe demonstranţi !? De câinii care au fost asmuţiţi pe demonstranţi !?
- Ilie Matei: Nu! N-am ştiut nimic! Nu mi s-a raportat nimic de către Sima. Cu Deheleanu am discutat chestiuni personale, protocolare.
- Judecătorul: Dar pare curios! Cum, nu ştiaţi nimic despre Teokoş !?
- Ilie Matei: Nu! Nu ştiam! A participat la asta Cumpănaşu, primarul municipiului, preşedintele tribunalului ş.a. Pe 17 decembrie, pe la ora 10, 30, am revenit la sediu.
- Judecătorul: Radu Bălan nu v-a spus că Ceauşescu a dat ordin de folosirea armelor !?
- Ilie Matei: Nu! Nu mi-a spus.
- Judecătorul: Când aţi plecat, ce aţi văzut pe străzi?
- Ilie Matei: Nimic! Pe 17 decembrie, sediul era reparat. Duminică dimineaţa era o linişte deplină. Bălan i-a spus că Ceauşescu i-a cerut o defilare militară prin oraş .Pe la 11 am văzut aceste trupe în oraş. S-a făcut o şedinţă în care s-a prezentat "cazul Tokeş" .
Apoi a plecat în oraş şi ... a văzut dezastrul.
- Judecătorul: Ce indicaţii i-a dat lui Radu Bălan?
- Ilie Matei: În zona sediului nu s-a tras nici un foc de armă.
- Judecătorul: De ce nu aţi vorbit cu demonstranţii?
- Ilie Matei: N-am ştiut că ...; nu se putea spune că este vorba de "demonstranţi", ci de "huligani" .Dacă nu toţi, majoritatea au venit acolo să distrugă.
- Judecătorul: L-aţi informat pe Ceauşescu că oamenii strigă lozinci democratice?
- Ilie Matei: Nu am vorbit cu Ceauşescu.
- Judecătorul: V-a spus Radu Bălan că s-a hotărît şi intervenţia gărzilor patriotice?
- Ilie Matei: Nu! Nu eram acolo "colegial". Pe la 17, 30 [ 17 decembrie ] a apărut la judeţeană Coman Ion cu un grup de generali. Îmi spusese Bălan că vin, dar nu-mi spusese cu ce scop. Nu înţelesesem că Ceauşescu indicase forţa ... ci numai dacă continuă vandalismele să se folosească armele . Nu am primit nici o împuternicire de la Nicolae Ceauşescu, deşi eram şi eu secretar al CC al PCR.
Lângă Coman, stătea g-ralul Victor Stănculescu, când vorbea cu Ceauşescu .
- Judecătorul: Ce ştiţi despre g-ral Stănculescu?
- Ilie Matei: S-a aflat permanent lângă Coman, rezolvând împreună toate problemele.
G-ral Guşă era la Divizie, ţinând permanent legătura cu Coman şi Stănculescu.
- Judecătorul: Aţi auzit focuri de armă?
- Ilie Matei: Da! Am auzit. Dar ştiam că sunt focuri de "avertisment"
- Judecătorul Erau dispuse forţe MAI şi MAN în oraş?
- Ilie Matei: Da! .Am auzit. Mai ales armată. Eu am organizat paza la Şcoala de partid, pe care o atăcau huliganii ...
[LD: aici mă opresc din notat ... Este ora 4 dimineaţa. ]
22 mai. De la 4 dimineaţa, am o
lungă convorbire cu Eugen ...pe diverse teme .
Mă înregistrează. Din această convorbire, va publica el, la întoarcerea la Chişinău,
în revista
"Columna", nr 9 / 1990 (
rev.în l.română. engleză, franceză, rusă ),
sub titulatura aluzivă de "TEZE
ŞI ANTITEZE LA BUCUREŞTI " opiniile mele despre
Revoluţia din România. Din motive neexplicate mie, fără să mă
consulte sau să mă avertizeze, Eugen
Ciubotaru nu mi-a dat numele meu ci ... m-a botezat cu pseudonimul " Ioana
Văleanu" iar el a semnat cu pseudonimul Adrian Predescu .( vezi articolul
)
Chestiunea m-a şocat, m-a mâhnit, m-a supărat, în lipsa unor explicaţii rezonabile.
Altfel, în conţinut nu a intervenit
cu nimic, încât îl revendic întru totul ca fiind strict autentic, fără nici o modificare. Chiar dacă, neştiind că va fi destinat publicării, are
un stil familiar, lejer şi deseori
simplist. M-am gândit că ceea ce am încercat să explic unui nepot ... poate
lămureşte şi publicul basarabean de cele ce se întâmplă dincoace de Prut.
TEZE ŞI ANTITEZE LA BUCUREŞTI.
Deturnarea miracolului din decembrie.
Aspect din interiorul
fenomenului. Columna / Orizontul / nr 9 /
1990 (pag. 58-71 )
La două zile după alegerile din România, corespondentul nostru la Bucureşti
a stat de vorbă cu doctorul în Istorie, Livia Dandara. Numeroasele întrebări s-au dizolvat
în răspunsuri, astfel evitându-se intermitenţele prea frecvente.
Timpul de la revoluţie încoace a fost concentrat la maximum. Cele cinci luni care s-au scurs din decembrie 1989, prin încărcătura de motivaţii la accentele revoluţionare, cuprind uneori acumulări de secole, implicări de-o viaţă ... Ar trebui atâtea paranteze deschise, atâtea digresiuni făcute, încât orice prezentare riscă să fie unilaterală şi aproape de neînţeles .
E şi normal, din moment ce nu ai posibilitatea de a aborda, în cadrul unui interviu, concomitent, toate filoanele. Important e că destinul fiecărui om, de la lider politic la simplu ţăran, este implicat în ceea ce se întâmplă aici, din decembrie trecut.
Pentru a realiza ce a avut loc în perioada postrevoluţionară, va fi nevoie de zeci şi sute de volume - şi sînt convinsă că acestea vor fi scrise - pentru a putea fi confruntate diferite puncte de vedere. Ceea ce voi spune eu, ca istoric, dar şi ca persoană cu propriul meu destin de român, de femeie, de mamă, de om de cultură - totul va purta categoric o profundă pecete subiectivă. Aşa dar, părerea mea despre revoluţia română nu va fi exprimată în numele unui grup, sau partid, sau eşantion social, cultural . Va fi efectiv părerea mea personală .
Nu e nevoie, probabil, să spun că acumulările de nemulţumire, de indignare, de obidă, de nenorocire din ţara noastră îşi au sursa în aproape jumătate de secol de dictatură comunistă.
Din punctul acesta de vedere, clanul Ceauşescu doar personifica, simboliza dictatura.
Picăturile care au umplut paharul urii şi şi nemulţumirii mocnite, e adevărat, erau de genul :
nu mai aveai ce mânca, era frig în casă, oamenii ajunseseră la disperare în toate domeniile, nu mai puteai suporta TVRomână, care emitea doar două ore şi aşa ceva de îţi venea să spargi ecranul, văzând bătaia de joc la adresa acestui popor; nu mai puteai merge la un teatru;
dacă erai student nu mai puteai audia o lecţie universitară normală; dacă erai istoric,
nu puteai să scrii adevărul etc etc
Între declaraţiile propagandei de partid şi viaţa de lagăr - căci întreaga viaţă a României se transformase într-un lagăr de exterminare fizică, morală, culturală - exista un hău din ce în ce mai mare. Ura atinsese nivelul paroxistic.
Cu toate acestea, era de neimaginat ca societatea românească vlăguită, nenorocită, să aibă putere să răstoarne dictatura, chiar şi cu concursul moral al deschiderii spre democratizare din ţările vecine. Aparatul opresiv din România era extraordinar de bine pus la punct, atingând aproape perfecţiunea. Românul era prizonier în propria casă, în propriul lui oraş, în propria lui ţară, fiind practic anihilat ca persoană şi ca cetăţean.
Nu pot să-mi îngădui să intru în amănunte ca să explic miracolul ce s-a produs la momentul când a izbucnit revoluţia din decembrie. Pentru mine este cert un lucru: miracolul s-a produs datorită tinerilor români, care au reuşit, spre deosebire de oamenii mai în vârstă, resemnaţi şi înfricoşaţi până în măduva oaselor - să declanşeze această explozie de revoltă populară. Vorbesc de momentul incipient, după care, tinerilor li s-au alăturat şi părinţii lor, şi o parte din militari, care şi-au pus armele jos şi n-au mai tras. Chiar şi aparatul represiv pe care conta dictatura comunistă - poliţia, trupele de la Interne - au pactizat la un moment dat cu poporul.
Fiecare a fost marcat de nemulţumirea exprimată la rang de simbol în primul
"Huooo !" şi în primele fluierături ce s-au auzit la mitingul convocat de Ceauşescu pentru
a condamna "rebeliunea" de la Timişoara şi a primi "aprobarea unanimă " a represiunii
revoluţiei ce începuse în acest oraş la 16 decembrie.
DE CE TIMIŞOARA?
La Timişoara, unde mocneau aceleaşi nemulţumiri grave, nici nu se poate spune că,
în acel moment, era o stare de foamete ca în restul ţării. În virtutea structurii sale oarecum cosmopolite şi atenţiei deosebite din partea mediilor occidentale, Timişoara beneficia chiar şi de carne, de unt! Deci nu se poate spune că oamenii de aici s-au ridicat "pentru salam !"
Totul a pornit de la decizia abuzivă a autorităţilor de a-l expulza pe pastorul reformat de origine maghiară Laszlo Tokes, în apărarea căruia s-au ridicat enoriaşii lui.
Românii s-au alăturat maghiarilor, momentul de solidaritate dându-le tuturor puterea morală de a pune pe răul esenţial.
Astfel, de la bun început, în stradă s-a scandat "Jos comunismul! Jos tirania! Jos dictatura! " Lumea a pornit în marş spre ceea ce simboliza acea dictatură, spre sediul comitetului judeţean de partid. Este adevărat că în această mulţime s-au aflat, ca de obicei
în asemenea răbufniri, şi "corbi" care, profitând de revolta mulţimii, au spart vitrine şi au prădat poate singurul lucru la care mintea lor jinduia - un salam sau nişte băutură pe degeaba. Dar masa de manifestanţi care s-a îndreptat spre sediul-simbol era animată de cu totul alte mobiluri, de esenţă politică.
La Timişoara şi Bucureşti s-a mai adăugat Sibiul, unde Nicu Ceauşescu deţinea funcţia de primsecretar şi unde s-a împuşcat şi s-a murit; Braşovul, oraş ce păstra tradiţia mişcării antitotalitare încă din 1977. Deci au fost doar câteva oraşe în care, pe lângă nemulţumirea mocnindă, exista o conştiinţă şi o solidaritate anticomunistă.
Iată de ce, la Bucureşti, concomitent cu acel "Huooo! " adresat lui
Ceaşescu, care încerca să prezinte
revolta de la Timişoara ca o acţiune de huligani şi de fascişti, ca o mişcare cu tentă iredentistă, mulţimea
a scandat şi "Timişoara! Timişoara! " cerând astfel încetarea
masacrului din oraşul de pe Bega. "Jos Ceauşescu !" şi "Timişoara! " au
fost lozincile cu care Bucureştiul,
apoi Braşovul, apoi Sibiul, s-au
alăturat revoluţiei declanşate de scânteia de la Timişoara.
Spre deosebire de aceste focare de revoltă cu un potenţial revoluţionar sensibilizat,
în celelalte judeţe lucrurile s-au canalizat, în principal, spre despoţii locali.
În multe cazuri, nici n-a fost nevoie să fie atacate cu forţa sediile partidocraţiei.
Stăpânii acestora au părăsit singuri localurile. Astfel se explică şi faptul că Ceauşeştii,
încercând să se refugieze la Târgovişte, nu au mai putut găsi adăpost la judeţeana de partid, oploşindu-se ca doi şobolani ( părăsiţi, la un moment dat, de toţi servitorii şi gardienii - e o chestiune simbolică şi asta! - ei, cu toată puterea lor nelimitată de până atunci ) într-o magazie a unei instituţii de selectare a seminţelor.
E nevoie, aşa dar, de subliniat că revoluţia română a fost făcută cu adevărat de o minoritate conştientă de ce vrea şi de riscul la care se expune.
Tocmai această minoritate de oameni neînfricaţi, cu spirit treaz şi demnitatea verticală, şi-au adus sacrificiul de sânge pe altarul revoluţiei .
Marea majoritate a
populaţiei a aflat din auzite sau vizionând emisiuni t.v. despre ciocnirile
sângeroase, despre martirii revoluţiei.
Foarte mulţi au privit revoluţia în fotolii,
în faţa televizoarelor,
minunându-se: "Vai, ce
se întâmplă la Bucureşti! " Apropo de acest fapt, într-un ziar am
găsit o chestiune hazlie .Un ţăran dintr-un sat anume a fost convins că vede un
extraordinar film serial, difuzat
nonstop. E un fapt cât se poate de elocvent .Omului nici prin cap nu-i trecea
că priveşte o revoluţie filmată în direct! Cazul este poate anecdotic, dar poate fi ridicat la rang de simbol:
majoritatea românilor au văzut revoluţia, n-au făcut-o, n-au trăit-o!
Ce a urmat se ştie bine - la putere se instaurează Frontul Salvării Naţionale.
Admit chiar versiunea că Frontul s-a format înainte de decembrie 1989, mai ales că există suficiente probe în acest sens ( se "scapă cu vorba" însuşi generalul Militaru chiar la prima şedinţă a noii structuri guvernamentale ) .
Admit chiar că a fost un plan special de răsturnare a lui Ceauşescu.
Esenţialul este că acest plan nu a fost aplicat, complotul nu s-a materializat, pentru că
le-a luat-o înainte revoluţia tinerilor, care a şi dus la răsturnarea dictatorilor.
Virtualii "complotişti" au venit "cu făraşul " şi au cules roadele acestei revoluţii, arogându-şi nişte merite exclusive de combinaţii.
Dar se ştie - sânt destule dovezi - că frontiştii nu au făcut parte nici din şuvoiul declanşator
de revoluţie de la Timişoara, nici din şuvoiul revoluţionar care a declanşat manifestaţiile de stradă de la Bucureşti.
Noua putere apare în scenă abia pe 22 decembrie, seara, adică în momentul în care dictatorul fusese înlăturat; perechea dictatorială fugise cu elicopterul; cei ce au vrut să-l părăsească pe Ceauşescu s-au oploşit pe la diferite etaje; alţii, imediat s-au reconvertit
( reorientat ) şi l-au primit pe Iliescu, oferindu-i un birou ( în una din casetele revoluţiei,
se vede clar cum doi din sfetnicii apropiaţi ai lui Ceauşescu îl servesc pe noul stăpân cu
telefoane şi adrese ) .Aşa dar, concomitent cu extraordinara revoluţie a tinerilor,
s-a produs o contralovitură şi o confiscare a revoluţiei.
Spre uluirea oamenilor mai în vârstă - tineretul nu avea de unde să ştie deoarece persoanele în cauză erau pensionate, trecute pe linie moartă - în locul clicii dictatoriale ceauşiste, oameni din perioada stalinistă, cominternistă. Cei ce au făcut revoluţia n-au intuit de la bun început ce se pregăteşte. Bucuria românilor de a fi răsturnat pe Ceauşescu era atât de mare, încât a anihilat orice sete de vendetă şi orice suspiciuni faţă de vechile garnituri comuniste. Chestiunea trebuie înţeleasă exact. Aici nu e vorba nici măcar de naivitate, ci de sufletele pure ale acelor tineri, care erau bucuroşi de orice mână întinsă.
Tocmai în această zăpăceală inimaginabilă în care se crease, e adevărat, un vacuum de putere, apar în scenă Ion Iliescu, Petre Roman şi o seamă de nomenklaturişti, care se închid într-un birou şi pun la cale formarea noului guvern. Pe o peliculă video se vede clar că revoluţia e încă în mers, în Bucureşti încă se trage şi se moare, iar dumnealor adună un guvern în care nu e cooptat nici un revoluţionar! Există banda sonoră a acelei prime "consfătuiri" care conţine câteva texte de o semnificaţie deosebită .De exemplu, la un moment dat, când cineva ( se pare, vocea lui Al.Bârlădeanu ) zice: " Ar trebui neapărat să comunicăm străinătăţii răsturnarea aceasta ", Iliescu răspunde: "Înainte de a veni aici în sediu, am comunicat la ambasada sovietică cine suntem şi ce vrem ".
Deci grija lui nr 1 aceasta a fost. Iar în timpul discutării virtualului program al acestui guvern provizoriu, în vederea lansării unei DECLARAŢII CĂTRE ŢARĂ, la propunerea cuiva "Să vină şi Mazilu că are şi el o declaraţie", se aude clar vocea lui Silviu Brucan, care zice :
" Nu dom'le, să nu vină, că ăsta vrea mai multe partide politice "
DECLARAŢII ŞI PROMISIUNI
E adevărat, prima declaraţie a FSN, rostită de Iliescu la TVR, în noaptea de 22 decembrie, este un document extraordinar de frumos.
S-a spus că în România, comunismul, care n-a fost nici o dată dorit de popor, şi-a semnat sfârşitul; că în ţară se va instaura un regim parlamentar, constituţional, pluripartidist, cu separarea puterilor în stat.
Declaraţia satisfăcea doleanţele cele mai râvnite ale acestui popor îngenunchiat şi umilit atâta vreme de regimul comunist. Drept pentru care noii conducători au fost priviţi cu simpatie .Se ştia că sunt nomenclaturiştii de ieri, dar s-a convenit că, o dată ce azi vor nişte lucruri atât de bune, să lăsăm controlul la dosar - faimos procedeu de tristă amintire! - şi să le permitem să-şi îndeplinească promisiunile. În plus, ţara era anunţată că lista guvernului provizoriu rămâne deschisă, ba chiar că au şi fost incluşi în ea nişte dizidenţi, oameni cu atitudine anticeauşistă, ca Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Radu Filipescu, Gabriel Andreescu.
Ori, după 25 decembrie, lucrurile nu au mers spre promisiunile declarate, căpătând treptat o turnură din ce în ce mai confuză. Noua conducere, care promisese că FSN nu va fi nici o dată partid, constituind o putere provizorie menită să organizeze viaţa democratică pluripartidistă şi să pună bazele unei societăţi democratice constituţionale în România, în curând, în dispreţul tuturor, declară FSN partid, şi începe să se înţepenească la putere. Este faza în care acele personalităţi real democratice de care am pomenit încep să se retragă din componenţa FSN. Rămân în principal nomenclaturiştii, plus câţiva care şi-au legat evoluţiile politice de aceştia. Apoi lucrurile se încurcă şi mai mult într-o plasă încâlcită din care noi nu mai ieşim de cinci luni .
Pe zi ce trece românii cu spirit critic neadormit, măcinaţi de îndoieli şi incertitudini, îşi pun noi şi noi întrebări:
Care e cifra cel puţin aproximativă a victimelor în urma reprimărilor sângeroase ?Se ştiu doar câteva date dispersate - că la Timişoara au fost descoperite cadavre ale revoluţionarilor îngropate în alte morminte mai vechi; că la crematoriul din Bucureşti au fost incinerate pe ascuns 40 de cadavre aduse din morga de la Timişoara ...
Până în prezent, nu se ştie cu exactitate cine şi din ordinul cui a tras în populaţie? Mereu se dă vina pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, ori nu ei au pus mâna pe arme, există o întreagă ierarhie a represiunii.
Cert este că mulţi din aceşti "terorişti" au fost capturaţi de revoluţionari, predaţi autorităţilor militare, iar apoi ... dispăruţi! În clădirea TVR, teroriştii capturaţi erau aduşi în Studiol 4, i-am văzut cu toţii pe micile ecane, i-a văzut o Europă întreagă .La vreo două luni de la revoluţie, când apărătorii televiziunii s-au întâlnit, pentru un fel de comemorare, au povestit, printre altele, că au predat o mulţime de terorişti prinşi unui oarecare colonel Tudor.
Ce a făcut dumnealui cu aceşti terorişti? - se întrebau
tinerii revoluţionari. Între timp s-a aflat că teroriştii au scăpat, iar colonelul Tudor a fost avansat la gradul
de general!
În toiul luptelor, a fost adus la TVR şi Nicu Ceauşescu .Arăta deplorabil, tremura înspăimântat, cu ochii ieşiţi din orbite. L-au prins doi tineri şi l-au predat patrulei militare. După câteva ore, se afla că ... a dispărut .Scăpat liber, se rătăcise pe culoarele TVR!
Cine l-a eliberat? Un oarcare Răduescu, căruia Nicu Ceauşescu i-a fost dat în pază
- a văzut-o o lume întreagă! - dumnealui este actualmente deputat în CPUN - parlamentul provizoriu. Nici nu a fost pus să explice cazul.
În zilele revoluţiei, frontiştii declaraseră la TVR că printre teroriştii ceauşişti erau şi mulţi străini - arabi, sirieni, libieni. etc. Când a încetat efectiv focul, lumea s-a întrebat: cine sunt aceşti terorişti străini? Ei bine, nu s-a mai găsit urmă din vreo unul, mort sau viu. Au dispărut!
În aceeaşi ordine de idei, lumea se întreabă: cine au fost teroriştii care au tras în Piaţa Palatului? Toate clădirile ce formează perimetrul acestei pieţe sînt distruse, ciuruite, arse: Muzeul de artă, fosta Biblioteca Universitară, clădirea-monument în cărămidă roşie ( devenite sedii ale Securităţii ) Doar balconul clădirii fostului CCal PCR, pe care ieşeau liderii proaspăt înscăunatului FSN, nu are nici urmă de glonţ!
Cum de au ţintit teroriştii în populaţie - au fost atâţia morţi şi răniţi acolo! -
şi nu i-au atins pe cei ce preluaseră puterea, care ieşeau la balcon şi rosteau anunţuri, apeluri, declaraţii?
La multe din aceste întrebări, ar putea da răspuns imensul material documentar filmat.
Există o serie întreagă de casete filmate în vâltoarea evenimentelor, fie de către cineaşti sau reporteri TV veniţi la mitingul organizat de Ceauşescu, fie de revoluţionari. Unele din aceste casete au dispăru, altele circulă clandestin. )Adevărul ar putea fi reconstituit din fragmente: cineva a filmat în nişte birouri; cineva a filmat strada; cineva la o oră; cineva la alta )
Eu însămi, văzând doar o parte din aceste pelicule - derulate de studenţi în Piaţa Universităţii - mi-am clarificat foarte multe lucruri care s-au întâmplat în decembrie '89.
TVR, care a rămas pe mai departe, apendicele puterii, la indicaţiile celor interesaţi ca adevărul să nu se ştie, se sustrage şi refuză să dea pe post aceste filme în care sunt fixate secvenţe ale revoluţiei române.
Nu se face excepţie nici pentru ceea ce a fost difuzat
atunci, în direct, reportaje care, dacă ar fi reluate, ar ului lumea prin nişte
amănunte ciudate.
Ce este cu procesele celor care au condus masacrele de la Timişoara şi Bucureşti?
Se tergiversează deja de cinci luni de zile, dar până azi, adevărul nu e scos la lumină - adevărul ce ar dezvălui mecanismul represiv care a funcţionat atât de diabolic, încât a făcut posibil masacrul din decembrie.
Poporul român a sperat că aceste procese politice vor viza întregul sistem comunist, care, de când s-a instaurat în România, a fost întovărăşit de crime, transformându-se în genocid ( nu doar fizic-uman, ci şi economic, spiritual, cultural, de învăţământ ş.a.) Deocamdată, "procesele comunismului " se cantonează numai pentru perioada 16-22 decembrie ( în Timişoara ) şi 21-25 ( la Bucureşti ) .Iar ele se derulează ca procese de drept comun, fiecare dintre acuzaţi ascunzându-se după stereotipul că a primit ordin, dar n-a executat!
...Apropo, procesul celor patru "gorile securiste " care l-au însoţit pe Ceauşescu în fuga lui cu elicopterul, apoi cu o maşină, a avut loc deja, lăsându-ne înmărmuriţi prin turnura imprimată: s-a făcut o asemenea înscenare încât îţi venea să fii înduioşat - vai sărmanii ofiţeri de securitate, uite ce neşansă pe capul lor! Faptul că l-au părăsit din laşitate pe Ceauşescu, aproape că îi scutea de nişte răspunderi grave în faţa poporului!
...După procesul superficial şi sumar al Ceauşeştilor, care, incontestabil, au dus cu ei în mormânt multe fapte importante, încep să se întâmpla lucruri ciudate .Acel proces a fost condus de către un judecător al Tribunaluli militar din Capitală, anume Gică Popescu.
Cum de se întâmplă că, Gică Popescu, ca printr-o fatalitate, se sinucide după o lună, astfel dispărând un martor foarte important la procesul perechii dictatoriale ?!
Căci ce am văzut la TVR, se dovedeşte a fi trunchiat. Dacă nu a fost nimic de ascuns, cum de a dispărut tocmai acest personaj? S-a sinucis! În sediul Ministerului de Justiţie, lăsând o scrisoare foarte echivocă şi alambicată. Ministerul Justiţiei a dat un Comunicat cum că Gică Popescu s-a sinucis pentru că nervii lui au fost la pământ şi a făcut o stare depresivă; soţia şi fiica defunctului au protestat vehement în ziare, spunând că nu îngăduie să-i fie profanată în felul acesta memoria - el nu vrea o asemenea depresiune. S-a făcut vâlvă prin presă, s-a spus că se cercetează acest caz, cert e că noi nu ştim, şi, probabil, nu vom şti
de ce s-a sinucis Gică Popescu, şeful completului care i-a judecat şi condamnat pe Nicolae şi Elena Ceauşescu?
După cum nu ştim de ce s-au sinucis principalii executanţi ai genocidului de la Timişoara - şefi ai Securităţii locale? Unul a fost arestat şi s-a sinucis în celulă ( s-a spânzurat cu o curea care iarăşi - ca prin minune! - nu-i este luată, astfel încălcându-se grosolan o regulă elementară în atari circumstanţe ).
Altul, G-ral Nuţă, de la Interne, cu încă doi adjuncţi ai săi, în împrejurări ciudate,
sunt urcaţi într-un elicopter care, în momentul decolării, explodează! Toţi aceşti martori au dus cu ei adevăruri esenţiale. Pe cine au incomodat aceste adevăruri?
Răniţii, schilozii revoluţiei, au ajuns să cerşească pe la uşile CPUN-urilor locale, mijloace pentru tratament - nu li s-a dat
nimic din fondul respectiv în care au curs sume mari de bani şi mii de tone de
alimente şi haine. Autorităţile au fost interpelate de nenumărate ori să
răspundă unde şi cui le-au dat? Răspunsul este ... tăcerea! În schimb, există
destule mărturii că o parte din fonduri au fost distribuite prin fabrici la
fesenişti, altele au revenit contramanifestanţilor
angajaţi să-i ciomăgească pe revoluţionarii indignaţi, ieşiţi din nou în
stradă!
Se cere în CPUN, se
cere în presa partidelor de opoziţie şi cea independentă, să se dea socoteala: câtă valută a venit
în fondul "Libertatea "? Câţi bani s-au adunat de la poprul
român în acest fond? Pentru că foarte mulţi bani au dat şi românii. Din cei
din ultimul sat, înduioşaţi de ce se
întâmplă în Capitală, s-au dus la
CEC-ul local şi au dat care şi cât a putut. Încât există în fondul
"Libertatea" şi marea contribuţie benevolă, chiar entuziastă, a ultimului moşneag care-şi aducea pensia
zicînd :" Nu am participat la revoluţie, mă rog, dau şi eu cât pot pentru copiii aceia care au făcut
revoluţia " Nici până în ziua de azi n-a fost dat un răspuns explicit:
cum au fost gestionate mijloacele din fondul "Libertatea "
?
În materie de gestiune, nu se ştie până acum:
De cinci luni se cere cu insistenţă să se dea inventarul averii PCR ( bani, fabrici, localuri, sedii, tipografii, gospodării, hotele, case de odihnă ş.a ) care era cea mai bogată instituţie din ţara asta. Unde sunt banii CCPCR care provin din cotizaţii, din presă, din comerţ, din toate instituţiile PCR? Nu se ştie.
Asta începe să se ştie: două au fost făcute muzee, în rest ... s-au mutat noii nomenclaturişti!
Întâi s-a spus că nu mai este; apoi că o parte valoroasă din membrii ei au fost trecuţi la armată. Nu se ştie, nici cine, nici cum, nici unde.
Vreau să spun cu toată certitudinea: simţim Securitatea în toate.
...S-a spus că s-a desfiinţat controlul telefonic şi al corespondenţei. Nu-i adevărat!
După ce lumea a ieşit în stradă şi a cerut "Jos cenzura! ", "Jos Securitatea !", au fost arătate la TVR nişte aparate deconectate -ca dovadă că în România nu se mai interceptează convorbirile telefonice. Să se creadă că poporul ăsta este atât de tâmpit ?! De parcă nu se ştie că oamenii politici activi sînt ascultaţi, urmăriţi, şi ameninţaţi! De parcă băieţii care au luptat la baricadă nu au văzut de atâtea ori în rândurile contramanifestanţilor, deghizaţi în muncitori şi dotaţi cu reteveie şi radioemiţătoare, persoane care i-au arestat pe 21-22, în primele zile ale revoluţiei, şi i-au schingiuit în subsolurile securităţii şi miliţiei ?!
Iată de unde vine neliniştea şi revolta noastră la ora actuală: e posibil, oare, ca cea mai radicală revoluţie anticomunistă victorioasă, care a atras admiraţia întregii lumi, treptat să se transforme într-o farsă, într-un scenariu de operetă?
În care se spune că s-a murit ... dar nu s-a murit; în care se spune că au fost terorişti ... dar nu mai sunt; în care se spune că au fost vinovaţi ... dar au dispărut!
Revoluţia română n-a
fost o simplă revoltă de schimbare a unor tirani. Asta putea s-o rezolve şi
simpla lor dispariţie biologică - veneau doi "tovi" în loc, şi nu
trebuia să curgă atâta sânge. Esenţa revoluţiei române e categorica respingere a regimului comunist.
Acest lucru e atât de evident, încât nici actuala conducere nu are curajul s-o nege - declară că în România nu mai există comunism. Dar aşa se face că platformele lor, prin tot ce cuprind, duc la conservarea acestui comunism, iar oamenii cu care vor să-l conserve sînt tot nomenclaturiştii. Aici e marea ipocrizie. Era mai bine să se reconstituie într-un partid comunist, format din comuniştii convinşi, să participe la o luptă politică pe picior de egalitate cu celelalte partide, - astfel pluralismul politic ar fi fost respectat .
Personal, n-am fost pentru ilegalizarea PCR - eram doar de părere că nomenclaturiştii vinovaţi de genocid trebuie traşi la răspundere, iar vechiul aparat de partid, să fie lipsit de privilegii şi de puterea conducătoare în stat. Apele tulburi s-ar fi limpezit, în PCR ar fi rămas doar aderenţii din convingere. Dar anume s-a lăsat situaţia cât mai confuză, ca să se poată manipula opinia publică. Vezi bine că mulţi oameni simpli şi naivi îi întrebau pe manifestanţii din Piaţa Universităţii: " Dar de ce strigaţi jos comunismul, că doar şi FSN-ul stigă la fel ?!" Fapt ce scoate în evidenţă miopia şi eroare în care se află aceşti simpatizanţi ai FSN. Pentru că, spre deosebire de alte ţări est-europene, în care Partidul Comunist, încolţit la scenă deschisă, a fost silit să se scindeze, să se reboteze, să se reformeze, în România s-a procedat ipocrit şi diabolic: în urma unor mari mişcări de stradă [ 11, 12 ianuarie ] în care s-a cerut "Jos PCR!", aşa, pur şi simplu, printr-o manevră, s-a spus că ... PCR nu mai există! Nu s-a făcut nici un act de autodizolvare, nici de transformare, nici de sciziune .Nici o hotărârea a comuniştilor în acest sens. Totul a rămas în suspensie. Este adevărat că foarte mulţi din membrii acestui partid, s-au dezis de ideologia comunistă, în conştiinţa proprie şi în mod public. În Bucureşti, au ars ruguri de carnete de partid, în faţa crucilor şi troiţelor ridicate în locurile sfinţite de sângele eroilor revoluţiei.
De aceea, nimeni nu poate vorbi în numele a 4 milioane de comunişti români, precum a făcut-o Ion Iliescu! Deci a rămas să plutească acest echivoc:
se spune că nu mai există PCR, dar noi vedem că de când FSN s-a declarat partid, Frontul s-a transformat în frontul .... salvării nomenclaturii. Nu e un joc de cuvinte, corespunde unei realităţi .La început, prin câteva ministere şi instituţii, în care s-a găsit şi o mână de oameni oneşti, s-a produs o parţială înlăturare a vechilor nomenclaturişti. Atât! Căci pe 5 februarie, apare un decret ce interzice schimbarea vreunei structuri existente de stat, urmând, chipurile, ca legile viitorului parlament să stabilească, etc etc. Astfel a fost blocată însăşi posibilitatea ca oamenii să-şi înlăture nomenclaturiştii de prin instituţii şi întreprinderi. Acum se constată cu stupefacţie că foştii secretari au devenit preşedinţi FSN, foştii preşedinţi de sindicat, care au făcut jocul nomenclaturii, sunt preşedinţi la sindicate "libere", directorul general este ministru, sau adjunctul acestuia .
Cu alte cuvinte, s-a operat o rotaţie a vechii nomenclaturi.
Din judeţul unde s-a compromis, nomenclaturistul a fost mutat în altă parte.
Avem motive să credem că la fel s-a procedat şi cu cadrele Securităţii.
Iată doar câteva amănunte biografice semnificative
S.Brucan. Persoană cu rol mare în perioada lui Gheorghiu -Dej: redactor -şef la "Scântea", ideolog de frunte ( alături de sinistra Ana Pauker ) la începuturile instaurării regimului comunist îbn România; cominternist cu o complicitate morală foarte gravă în perioada în care s-a operat decimarea acestui popor din punct de vedere fizic şi politic.
Astăzi- ideologul şef al FSN.
V.Militaru.Fost ministru al Armatei; studii la Moscova, cu atitudini staliniste, antinaţionale. există dovezi că ar fi executat misiuni în favoarea KGB. Înlăturat la presiunile manifestanţilor şi a militarilor democraţi
V.Stănculescu .A făcut parte din grupul celor 5 generali trimişi pe 16 decembrie pentru a îneca în sânge "rebeliunea " de la Timişoara. Pe 21 decembrie, revine la Bucureşti şi stă lângă Ceauşeşti până în ultima clipă ( şi în apropierea ministrului Milea, sinucigaş în condiţii neelucidate ), îi urcă în elicopterul cu care aceştia părăsesc CC pe 22 decembrie.
Astăzi, d-sa afirmă că ar fi făcut-o pentru a evita măcelul: e un argument cusut cu aţă albă, pentru că fuga, atât de bine organizată, oferea perechii dictatoriale o şansă de a scăpa de furia şi justiţia poporului; ce ar mai fi spus dl Stănculescu dacă fuga reuşea ?! )
În seara aceleiaşi zile, trece în barca lui Ion Iliescu fiind numit apoi ministru al Economiei Naţionale, ca apoi să-l înlocuiască pe cominternistul Militaru la funcţia de ministru al Armatei.
Depistăm olipsăde logică elementară: generalii care l-au întovărăşit în represiunea din Timişoara, sînt închişi şi judecaţi .Vor fi, oare, şi ei puşi în liberate şi investiţi cu funcţii în FSN sau guvern?
M.Chiţac: .În momentul revoluţiei - şeful comendurii bucureştene. A fost trimis, împreună cu alţi generali, să suprime "rebeliunea" din Timişoara; a participat activ la operaţiunile de reprimare sângeroasă .Acest general, o face astăzi pe "rezistentul" zicând că, datorită lui, măcelul a fost mai mic deât putea fi. Culmea sfidării !: acest Mihai Chiţac e promovat ministru de Interne! Şi asta în ciuda zecilor de mii de manifestanţi care cer de mai bine de patru luni, demiterea lui. Nici măcar nu i se cere capul! Să aibă bunul simţ, pur şi simplu, să plece, mai ales că este şi la vârsta pensionării.
Patriarhul Teoctist.Un caz grav datorat lipsei de scrupul moral din sânul ierarhiei bisericii ortodoxe. Printre ferventele telegrame de aprobare şi binecuvântare a represiunii din Timişoara există şi telegrama adresată "iubitului conducător" care binecuvânta, în numele clerului ortodox din România, reprimarea elementelor "huliganice" şi "subversive".
Acelaşi Patriarh, după declanşarea revoltei din Bucureşti şi fuga dictatorilor, apărea la TVR binecuvântând revoluţia anticomunistă! Această necreştinească "schimbare la faţă " a indignat zeci de mii de oameni - enoriaşi şi preoţi - care au făcut manifestaţii pe Dealul Mitropoliri, cerându-i decenţa de a se retrage din înalta-i funcţie, căci, în afară de pomenita telegramă, el mai avea pe suflet păcatul greu de a fi susţinut, prin tăcere, demolarea atâtor sfinte lăcaşuri din România. Pretextând că e bolnav, Patriarhul şi-a dat demisia, se creează un Sinod provizoriu, enoriaşii se liniştesc. După două săptămâni, stupoare! Este adus înapoi, de guvern, de ateul Iliescu şi înscăunat iar patriarh al ţării .
I.Păţan. menţinut în guvern ca ministru de Finanţe, deşi făcea parte din cohorta de bază a lui Ceauşescu .În CPUN, primministru Roman a fost interpelat: cum este posibil să fie menţinut, ministrul sub care finanţele României au ajuns la faliment total? Zâmbind senin, Roman răspunde că-l consideră pe Păţan o mare capacitate financiară!
Angelescu .Este numit la ministerul Sporturilor. Pe lângă faptul că nu era sportiv, ci politrucul-securist care întovărăşea echipele de fotbal în turnee, făcea parte din cercul intim al lui Nicu Ceauşescu, participant fidel la nenumăratele orgii organizate de acesta. Indignaţi de această numire, sportivii au organizat manifestaţii şi greve. Reacţia? Angelescu îşi dă demisia. După numai două zile, Angelescu este numit în acelaşi post!
În cadrul unei conferinţe de presă, imediat după revoluţie, somat să răspundă ce atitudine are
vis-avis de comunism,
a ) Iliescu evocă faptul că a crescut într-o familie comunistă cu tradiţii şi că acel comunism instaurat de Ceauşescu în România a compromis ideea însăşi de comunism, idee ce nu trebuie terfelită etc etc.
Pe urmă, împrejurările îl schimbă brusc la faţă, astfel încât în toiul campaniei preelectorale el declară deschis: comunism în România nu mai poate fi, dezicându-se astfel de propria credinţă. Asta în vorbe, nu în fapte.
b) Fiind interpelat în CPUN de privatizare, zice că e pentru, că nici n-o să se poată fără privatizare. În acelaşi timp, la mitingurile FSN prin ţară "demască" vehement partidele politice că vor să facă privatizare, ceea ce înseamnă - zice el - "la un pol bogăţie şi la altul sărăcie "
c ) întrebat prin ianuarie dacă FSN intenţionează să fie partid, răspunde răspicat NU! deoarece FSN este emanaţia revoluţiei. Peste puţin timp, îşi încalcă cuvântul, FSN devenind partid. În cadrul formalităţii de depunere a cererii respective la Tribunal, toată ţara îl vede la TVR, în fruntea delegaţiei FSN. Întrebat dacă face parte din FSN, spune: NU!
Intenţionează să fie preşedinte FSN ?: NU!
Vrea să candideze la preşedinţie din partea FSN ?: NU!
Trece o săptâmână -două şi Iliescu devine candidatul FSN! Interpelat la CPUN
i se spune: totuşi aţi declarat altceva! Răspunde :"Nu-i adevărat!"
d) Iliescu este singurul lider de partid care şi-a permis să încalce lega electorală ( promulgată de CPUN, de acelaşi FSN ...
e ) Face "vizite de lucru" în fabrici ( ca pe vremea lui Ceauşescu ), adevărate mitinguri electorale, deşi i s-a reproşat că nu ar avea acest drept, fiind un "preşedinte provizoriu "
Manifestaţiile şi contramanifestaţiile organizate de FSN ( sau de departamentele guvernamentale de "ordine " ), pot fi uşor identificate cucele comuniste: muncitorii sunt mobilizaţi în curţile fabricilor, de unde, în timpul producţiei, pleacă încolonaţi, cu placarde şi alte accesorii foarte dichisite, merg docili, aliniaţi, -se vede de la o poştă că e aceeaşi organizare de pe timpul lui Ceauşescu. Intrând în vorbă cu manifestanţii, descoperi un lucru ciudat: lozincile nu se fac în întreprindere şi nici cei ce le poartă nu sunt din colectivul respectiv: nu- i cunoaşte nimeni! Cine sunt aceşti necunoscuţi? O ştim de pe vremea lui Ceauşescu .La toate mitingurile acestuia, pentru a fi evitată orice surpriză, primele rânduri ale coloanei erau completate cu strigători de lozinci, şi purtători de placarde care trebuiau să de atonul şi care nu erau altceva decât ... securişti deghizaţi în muncitori!
Chestia asta se ştie de 25 de ani în România. Există un stil şi o regie foarte bine pusă la punct, mai ales în ce priveşte contramanifestaţiile menite să conturbe sau să reprime un miting popular .
Actul I. Tot ce s-a întâmplat atunci a fost atât de confuz şi învălmăşit, încât am pus-o pe seama vremurilor tulburi, revoluţionare. Miza era scoaterea în afara legii a PCR.
Unii strigau "Jos Iliescu !", alţii "Jos Mazilu! ", alţii "Jos comunismul !". A fost o învălmăşeală şi nişte busculade care păreau a continua revoluţia. N-am putut crede că este o chestiune regizată. Mai târziu însă ...
Actul II. Pe 28 ianuarie în Piaţa Palatului a avut loc o demonstraţie anticomunistă. A doua zi, a apelurile TVR, care transmitea disperată că "Revoluţia este în pericol! Vor să ne răstoarne! ",
detaşamente proletare de ciomăgari au atăcat şi devastat sediul PNŢ ( venind şi cu un sicriu "special pentru Coposu" ); au spart sediul Asociaţiei Probasarabia şi Bucovina; au dat buzna la Teatrul Naţional şi în Institutul de arhitectură, după demonstranţii din ajun. În toiul furiei şi dezmăţului agresiv, îndreptate împotriva oricărui părea "suspect", apare Petre Roman într-o tanchetă, se urcă la balconul sediului PNŢ, vorbeşte mulţimii furioase :" Oameni buni, aţi văzut că au vrut să ne răstoarne de la putere, dar s-au demascat! Vă mulţumim pentru ajutor " După aceea, l-a scos printr-o fereastră pe bătrânul Coposu*, urmat de câţiva membri ai PNŢ. Ciomăgarii urlau turbaţi :" La moarte cu el! Pleacă afară din ţară! "Erau bine organizaţi, înarmaţi cu bâte şi lanţuri, conduşi de tipi informaţi perfect în privinţa adreselor şi persoanelor ce-i interesa. / * Corneliu Coposu - prin '45-'46 lider la PNŢ ( tineret ). Arestat şi condamnat de comunişti, execută 16 ani de închisoare grea. Dacă colegii de partid mai în vârstă au murit prin închisori - ex Iuliu Maiu, la Sighet - el a supravieţuit graţie tinereţii. După anii de detenţie, el a fost deportat într-un sat în Bărăgan, Fără serviciu, cu sănătatea şubrezită, sărac şi distrus, s-a stabilit la Bucureşti, lângă surorile lui. Acest bătrân martir al rezistenţei anticomuniste, la revoluţia din dec.'89, a ieşit în stradă fericit că-şi vede visul cu ochii .Ajunge pe 22 decembrie la TVR, doreşte să vorbească, deopotrivă cu alţii, dar nu a fost "admis" de "tovii" de la televiziune. Despre acest om chinuit, de o modestie exemplară, acum se stârnesc tot soiul de calomnii, cum că a trăit în străinătate, că e milionar, că împarte dolari la susţinători etc etc. /
În februarie, au
avut loc în Bucureşti multe demonstraţii şi greve ale artiştilor care
cereau autonomia pentru instituţiile de teatru şi cinematografie. Iliescu a
refuzat orice dialog.
La 14 februarie, s-a desfăşurat marea manifestaţie a ofiţerilor democraţi - CADA - care au stat neclintiţi trei zile şi trei nopţi în Piaţa Victoriei - o manifestaţie exemplară prin ţinută, prin Memoriul în 13 puncte, vizând democratizarea armatei. Dl Iliescu a refuzat să discute cu ei.