- Sub
şocul apariţiei la TVR a comuniştilor din Timiş, scriu Apelul Îl citesc a lor mei. Ion, Chiriac îmi spun că nu se înţelege
prea bine ce vreau. Observaţiile lor îmi trag un serios semnal de alarmă, mă
temperează şi nu mai fac cea de-a treia variantă care ar fi devenit un
veritabil studiu .
" Sunt istoric, specializat în ceea ce se numeşte perioada României interbelice, ani în care a apărut şi a evoluat Partidul Comunist care, începînd cu
anul 1924, a activat în ilegalitate, pînă la insurecţia din august 1944.
" Ascultînd pledoaria televizată a celor doi
comunişti - activişti PCR din Timiş, din seara de 6 ianuarie, în care au
vrut să acrediteze falsa şi laşa idee
privind "nevinovăţia" şi "necomplicitatea " la politica
"clicii ceauşiste" a
activiştilor şi membrilor PCR, am simţit, poate ca nici o dată atît de violent
şi evident,
vinovăţia
şi complicitatea ce revine istoricilor
din România ultimilor 45 de ani,
vinovăţie ce nu mai poate fi escamotată,
iertată, expediată prin clişee de autocritică formală.
" În ce priveşte perioada ilegalităţii
PCR ( 1924-1944 ), istoricii cu conştiinţă şi pregătire profesională, pot să
transmită acum, imediat, fără pretenţia unui răgaz necesar documentării şi
meditaţiei, aceste adevăruri. Sunt documentaţi şi au meditat suficient
lamentîndu-se şi regretînd că nu pot spune adevărul despre acţiunea şi rolul
jucat de PCR în viaţa politică a României interbelice.
" Începînd din 1965, de la congres la
congres, de la plenare şi discursurile festive, istoricii s-au pus în slujba
momentului conjuncturist, legitimîndu-l din punct de vedere istoric şi
moral-politic, bucuroşi cînd, pe portiţe aparent deschise, puteau da drumul la
unele adevăruri parţiale, trunchiate şi, prin aceasta, falsificante.
" Ritualul folosit de comuniştii de la
putere avea, ca formă de acreditare morală, "autocritici" succesive
pentru greşelile din trecut, delimitarea şi debarasarea de ele, pentru a
recîştiga, din nou şi din nou, credibilitatea şi încrederea poporului în bunele
lor intenţii privind prezentul şi viitorul. În acest ritual -autocritic se
înscriu toate documentele congreselor, plenarelor, discursurilor ocazionale sau
festive ale conducătorilor PCR, în special a celor cu funcţii cheie în organele
puterii de stat şi de partid, culminînd cu prolifica "contribuţie" a
dictatorului Ceauşescu.
"
Din suita acestor "autocritici " tardive, care nu mai puteau avea
consecinţe pentru epoci deja consumate, au făcut parte şi
"demascările" vehemente şi repudierea conţinutului antinaţional al
tezelor şi lozincilor tuturor congreselor, plenarelor şi platformelor politice
din perioada ilegalităţii PCR ( 1921-1944 ), dintre care cea mai gravă a fost
acea luptă pentru autodeterminare pînă la despărţirea de statul naţional
unitar, al provinciilor revenite în patria - mamă la 1918. Se dădea vina pe
Komintern, pe Moscova, pe comuniştii " trădători" şi străini de
interesele poporului n român care le-au aplicat, considerîndu-se suficientă
această tîrzie "purificare" şi desolidarizare.
"
Să nu se uite că istoria şi beletristica despre "deceniul obsedant "
a proliferat de la atari "autocritici" ale PCR privind revoluţia
populară desfăşurată pe vremea şi sub conducerea lui Gheorghiu Dej. şi s-a
crezut, într-adevăr s-a crezut o vreme, că PCR şi-a dobîndit, astfel, o valoare
moral-politică pe care nu o avusese înainte.
"
Deocamdată, tineretul care a făcut
revoluţia, poporulşi armata care au
apărat-o, personalităţile politice
care alcătuesc Frontul Salvării Naţionale, opinia
publică care este hotărîtă să instaureze o societate democratică reală,
liberă … nu pot să îngăduie ca această miraculoasă redeşteptare să fie
confiscată, printr-o nouă " autocritică " şi "spălare pe
mîini" de către manipulatorii acestei arme perfide şi diversioniste.
Această
revoluţie nu a fost făcută de PCR!
23 de
milioane de români umiliţi, amăgiţi, supuşi unui tratament perpetuu de amnezie
şi minciună - printre care şi numeroşi membri cinstiţi înregimentaţi în
acest partid - cer, printre altele, ca cei
ce ştiu adevărul despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al PCR, să-l spună.
" Istoricilor de bună-credinţă
le-a venit ceasul, atît de aşteptat, al rostirii adevărului. Ei nu mai au dreptul
la tăcere .Le-o cere Revoluţia! Le-o cere tineretul! Le-o cere profesia! Ar fi
această rostire a adevărului un început de ispăşire reală a vinovăţiei de care
s-au făcut răspunzători prin propaganda orală sau scrisă a istoriei acestui
neam, dar, mai ales, prin felul cum au prezentat istoria şi activitatea PCR.
Livia Dandara, 7 ianuarie 1990.
-
Ascult Platforma - program a PNL (
Cîmpeanu ) şi Declaraţia PNŢ ( Coposu ).
Ambele îmi plac dar... îmi întăresc hotărîrea
de a nu mă înregimenta în aceste partide, pentru a-mi păstra deplina
obiectivitate în cartea la care lucrez şi pentru a-mi ispăşi apartenenţa la
fostul PCR.
- Sunt
interesată de reuşita mitingul
studenţilor de la Politehnică.
Tîrziu, TV dă aspecte de la miting: nu-i vorbă dacă-mi place sau nu ce văd şi
aud … dar mă cutremură afirmaţia studentului din FSN că el este acolo
o
" marionetă" şi nu are nici un rol. Nu văd printre ei nici un
profesor, n-a venit nimeni printre ei, în orice caz, n-a vorbit. Regret că nu
sunt profesor să fi mers printre ei, dar îmi
întăreşte ideea ce am lansat-o în pledoaria pentru un Partid al Culturii .
- Sunt
din ce în ce mai îngrijorată de FSN, de
miniştrii puşi, de nomenclatura păstrată de Iliescu, de Brucan, de Roman. Cel mai dezamăgită sunt de dl Iliescu care vorbeşte, vorbeşte, despre
"economice", şi iar vorbeşte, dar ocoleşte să vorbească despre structurile vechi cu care trebuie să
colaboreze FSN care e clar, în
mintea lui, nu are nici o putere, nici un rol! Ca fostul C.O.M! Dl Iliescu ne dă legaţi de mîini … vechilor
conduceri pe care le numeşte
"structuri executive", făcîndu-se că el nu ştie că ele sunt
exclusiv PCR-iste.
Mă
gîndesc că, una din două:
1 )
ori lui Iliescu îi reuşeşte stratagema
şi atunci … revoluţia s-a făcut
degeaba;
2 )
Ori lumea, tineretul, oamenii de bine, nu-i
vor îngădui lui Iliescu să impună asta, dar chestiunea va naşte grave tensiuni, confruntări şi chiar
posibile violenţe!
-
Scriu o listă de comunişti, ceauşişti, compromişi
( cunoscuţi de mine ) care sunt păstraţi în nomencaltura FSN: Paul Niculescu - Mizil ( Centrocoop şi
Comerţ interior ), Teodor Vasiliu (
Curtea Supremă de Justiţie ), Şandru lîngă
Celac (la convorbirile cu Şevarnadze
) Mircea Angelescu ( ministru Sport
), C. Boştină ( adj .la Econom, Naţ
), Călinoiu ( Uniunea Compozitorilor
), Puţuri şi Zaharia ( ISISP ), Popişteanu ( Magazin istoric ), Sergiu Nicolaescu ( în FSN; contestat
de oamenii din cinematografie ); Miu
Dobrescu, Dulea ( în presă şi edituri ), Nicolae C Nicolae ( Comerţ exterior ), Stelian Pentelie ( Telecomunicaţii ), Dolgu, Budura ( Externe ), Ilie
Văduva, Giosan ( Agronomie ), Tamara
Dobrin, Barbu Petrescu ( profesori la… ), Radulian ( dir. Instit. pedagogic ), Alexandru Bîrlădeanu ( în FSN. Cominternist, între 1940-1944 a
plecat în URSS; după '44, ministru şi lider PCR pînă în 1968; nu s-a înţeles cu
Ceauşescu şi a devenit dizident ), Ion
Iliescu ( UASCR; UTC; PCR; ministr. Apelor; la Propagandă; prim-secretar
Iaşi )
Creşte presiunea psiho -morală. Ce să fac eu?
- Mă uit amuţită la spectacolul TVLR … "Olanda
ajută România" şi sunt înduioşată de lacrimile şi solidaritatea
lor, cu ideea teledonului: persoane celebre de-ale lor, pentru ajutorul acordat
României! Mi-i frică de hăul din România.
-
Ascult cu intermitenţe Europa Liberă
Europa Liberă ( 7 ian)
/ Max Bănuş: Franţa şi-a uitat Crăciunul, privind
evenimentele din România .Este o
preocupare de parcă însăşi soarta Franţei ar fi în joc! Mitterand a vorbit cu Iliescu din prima
zi, trimiţîndu-i pe parlamentarul Fobius.La fel, cei 12 din C.E.E, cu planuri concrete de cooperare. O imensă creştere a
interesului pentru România, datorită meritelor românilor. Românii i-au cucerit
cu căldura cu care i-au primit pe francezi şi cu limba franceză ce se vorbeşte
în România. Povestea filatelistului francez care are corespondenţă cu Iliescu
din 1981.De Anul Nou, francezii au văzut reportajul cu minerii din Comăneşti.
George Marché declara că bilanţul ţărilor comuniste
este pozitiv. Acum, post-comunistul francez plînge cu lacrimi de crocodil; alte
partide ( dreapta şi stînga franceză )
se acuză reciproc că au colaborat cu Ceauşescu! Tot ce obţine România de la
Franţa este meritul Românilor !
/ Nicolae Balotă ( Paris ): Creditul
moral dobîndit de români prin revoluţie. Restaurarea încrederii românilor poate
fi dobîndită numai prin democraţie internă. Creditul internaţional trebuie
reabilitat prin contacte, prin racordarea la acţiunile internaţionale. Şcoala românească de la Roma, Paris,
Munchen, au fost reduse la tăcere, chiar dacă unii oameni de cultură …
Zidurile, barierele, trebuie să cadă. El a trăit la Paris toate revoluţiile din
Răsărit. Acum, la Paris, a văzut interesul Franţei pentru România. Ne întoarcem
după 43 de ani în Europa!
/ Vladimir Crasnosevski ( Geneva ).
21.dec.'89. Studenţii şi tinerii au răsturnat dictatura Doi tineri români ( frate, soră ) au sosit la Geneva cu un avion.
aducînd un tînăr român rănit ."Eroul" a fost rănit de o maşină de
pompieri cu o tulumbă de apă: şoferul nu era pompier ci terorist! Dan Maftei (
23 ani, muncitor la "Decorativa" Bucureşti, operat la Colţea ) va
rămîne cu handicap la coloană.
/ Principesa Ileana - alias "maica
Alexandra " ( n. prin 1910,'11 ).A plecat din România la 22 de ani.
Acum are 23 de ani de cînd este stareţă. Este ortodoxă, religia în care şi-a
crescut şi copiii. Durerea mare pentru ruptura cu prietenii, cu familia, după
război. A fost refugiată ( cu 6 copii ) în Argentina ( 2 ani ), apoi în SUA.
Ţinea conferinţe despre România şi comunism - din asta cîştiga bani. Copiii au
crescut, s-u căsătorit … apoi ea s-a făcut călugăriţă: 6 ani la o mănăstire
ortodoxă din Franţa, apoi în SUA. Ea se voia româncă, dar paşaport nu avea. A
construit o mănăstire americană ( cu sprijinul unui episcop american ), pentru
creştinele ortodoxe britanice ( a speculat o lege din 1700 prin care s-a
declarat " britanică " )
În SUA sunt cca 6
milioane de ortodocşi ( greci, bulgari, sîrbi, ruşi, români etc etc ), dar sunt
neuniţi şi asta-i rău. Mulţumeşte ortodocşilor din România...
-
Acasă, urmăresc la TV mitingul
studenţesc şi marşul PNŢ
- Din
îngrijorarea pentru "structurile " pe care Iliescu le vrea conservate, scriu, pentru publicare, povestea Institutului de studii istorice de
pe lîngă CCal PCR, pe care, pînă seara, n-am cui s-o transmit, dau doar de
telefoane ocupate, de secretare ce nu îngăduie accesul la: Dinescu ( Uniunea Scriitorilor ), Pleşu ( Ministerul Culturii ), Băcanu
( România liberă ) ( vezi mai jos )
- În
urma conflictului deschis cu Zaharia, fac o Cerere la ISISP să fiu lăsată să lucrez la lucrarea "
personală " despre parlamentarism. ( vezi mai jos )
-
Transmit lui Ghibu opinia mea despre
… pct.III al Hot. de la Alba Iulia (
programul PNŢCD );
şi
problema bisericii ( programul PNŢ-
Creştin )... care-mi promite că le va transmite ( vezi textul, mai jos )
- La
Ministerul Învăţămîntului ( ministr. Şora ) - dau de un domn Cerbu, căruia îi
transmit opinii despre legea
învăţămîntului. ( vezi textul mai jos )
-
Continui să aştept şi întreb la "Adevărul ", despre Partidul Culturii.
-
Nimic. Nimic! Tensiunea zădărniciei demersurilor mele îmi creează o stare de
spirit descurajantă.
- Europa
liberă, continuă buna tradiţie: informaţie şi opinii
-
Institutul de studii istorice şi social politice funcţionează din 1956, ca instituţie de pe lîngă CC al PCR, fiind instituţie
subordonată, din toate p.d.v., Secţiei
de propagandă a CCal PCR .
- A
avut revistele "Anale de istorie"
şi "Magazin istoric" în
directa subordine şi îndrumare, chiar dacă celei din urmă nu i se scria această
subordonare pe copertă.
- În
institut, un corp de cca 50 de
cercetători ( plus personal de documentare şi tehnic ), erau profilaţi pe epoca modernă şi contemporană a
României, întocmind documentare de
uz intern ( strict secret ), editînd cărţi
tematice sub egida Institutului ( colective ) dar şi aşa numite cărţi " personale" în care nu
era implicată poziţia oficială a institutului.
- Dacă
între 1965-1970 -1972, păstrînd
proporţiile admise, Institutul a fost efectiv promotorul unor largi deschideri istoriografice exploatînd
"portiţele" liberalismului care prinsese viaţă, mai ales prin
dezicerea noii garnituri PCR de epoca interbelică şi primele decenii ale
revoluţiei populare ( epoca "Dej " ),
...începînd
din 1972, Institutul s-a aliniat
întru totul şi cu un exces de zel
crescînd - prin voinţa dir. Popescu
-Puţuri şi Gh. Zaharia - la liniile "trasate" de Secţia de
propagandă, alimentînd susţinerea şi argumentarea "gîndirii " preşedintelui,
a secretarului general PCR.
Multe
din lucrările purtînd fotografia lui
Ceauşescu pe copertă, cu diverse
intitulări problematice, sub genericul " Din gîndirea … tov …."
au fost lucrate în acest institut,
atît pentru producţia în limba română,
cît şi pentru cea în limbi străine (
italiană, spaniolă, engleză, chineză etc etc ), despre care se spunea că au
apărut în edituri străine.
- De altfel, aproape tot bugetul Institutului în valută ( aprobat şi subvenţionat de Gospodăria
de partid ) se cheltuia pentru aceste
cărţi, ceea ce a redus la zero posibilitatea de a mai achiziţiona cărţi şi
reviste din străinătate sau eventuale participări la documentări şi manifestări
internaţionale.
- Prin
rolul jucat de Ion Popescu-Puţuri în
cultivarea exacerbatului cult al lui
Ceauşescu ( rol avîndu-şi izvoarele în legitimarea de către el a acelui 1 mai 1939 în care perecehea Ceauşescu
ar fi făcut faptele eroice care s-au umflat pînă la proporţii groteşti ); dar
mai ales, prin rolul pe care Puţuri l-a
avut în realegerea lui Ceauşescu la Congresul
XII, la care s-a produs opozţia lui
Pîrvulescu [ 1978? 79? ]; în pofida vîrstei
înaintate ( a împlinit 83 de ani! ); în pofida căderii într-o obsesie ridicolă privind trecutul preistoric al strămoşilor noştri ( cu care a umplut
paginile "Magazinului istoric " şi urechile tuturor străinilor,
personalităţilor, care vizitau România şi erau trimise să vorbească cu "
bătrînul înţelept", ca un fel de "reprezentant academic" al
istoricilor români ); în pofida insuportabilei
atmosfere impuse cercetării istorice în institut, gîtuirii şi reprimării
oricăror încercări de strecurare a unor adevăruri istorice, admise sau
profesate de alte institute, ba chiar şi de monopolizatorii istorici Muşat (
Secţia de Propagandă ) şi Ardeleanu ( dir. Muzeului de Istoria PCR ) - în
ultimii ani, Institutul s-a
identificat oficial şi publicistic cu cel mai deşănţat "ceauşism ".
- Mulţi cercetători, atît prin cărţile " personale", dintre
care multe au avut o soartă tragică ( ex. cel mai dramatic, cartea lui Aurică
Simion " Preliminariile politico-diplomatice ale insurecţiei din august
1944 " - carte topită, interzisă de difuzat; supus unei presiuni
teribile şi unei boli dubioase, care l-au băgat în mormînt la 43 de ani ), dar
mai ales competenţa dobîndită prin
accesul la documente deosebit de importante, aflate în Arhivele ISISP şi ale CC
al PCR, alcătuiesc un potenţial
ştiinţific care se poate pune onest în slujba democraţiei autentice deschisă de Revoluţia din decembrie'89.
Dar,
deocamdată:
1.
Institutul este dominat de aceeaşi
conducere ( direcţie, partid, sindicat, şefi de sectoare etc etc ), prin
omniprezenţa generalului Gheorghe
Zaharia ( are vîrstade 73-75 ani ) care nu îngăduie nici o altă iniţiativă
sau manifestare, prevalîndu-se de Apelurile
emanate de la Frontul Salvării
Naţionale, care recomandă
"conlucrarea" şi "buna
înţelegere" cu structura
"administrativă ".
2. La
unele incoerente şi neconjugate încercări ale cercetătorilor de a ieşi din
acest impas moral-politic, reacţia
vechii conduceri, sprijinită de istoricii
zeloşi întru ceauşism, este deosebit de dură, ameninţătoare şi anihilantă, încît toate iniţiativele au
eşuat, au fost contracarate, anulate, contribuind la crearea unei atmosfere
paralizante şi confuze.
3.
Datorită faimei dobîndite de acest institut în " frontul istoric",
colegii de breaslă din alte institute sau catedre de istorie ( în mare parte,
cu legitimitate şi justificată intoleranţă ), refuză colaborarea cu cercetătorii din institut, identificîndu -i,
în bloc, ca exponenţi ai nefastei nomenclaturi
ceauşiste.
4. ISISP de pe lîngă CC al PCR, încă nu i
s-a decis " soarta" şi nici istoricilor nu li se îngăduie vreo cale
de lămurire. După unii, ISISP există,
deoarece nimeni nu l-a desfiinţat ;după alţii ISISP va continua să fie "Institut
al PCR ", în cadrul pluripartidismului preconizat. Indiferent de
ipoteză, o măsură, fie şi administrativă, se impune. Altfel, să nu mire pe
nimeni că într-o şedinţă convocată astăzi ( 8 ian. ), condusă de dir. g-ral Gh.
Zaharia, la care a participat doar o parte din cercetători şi personalul "
disciplinat" ) s-a cerut istoricilor :
- Să
lucreze la Planul de cercetare şi
publicare aprobat în sept. 1989 de
Secretarul cu Propaganda al CC al PCR, Constantin
Olteanu, plan în care figurează cca 20
de titluri sub genericul "Din
gîndirea tov. Ceauşescu … despre …. "
- Să
activeze pe alte "fronturi" doar în timpul de după program …
- Să
muncească ( pază şi triere de cărţi )şi să respecte programul de prezenţă ( ora
9-1 6 ) altfel vor fi penalizaţi prin nesalarizare.
Faţă de această situaţie consternantă pentru
mulţi-puţinii oameni de bună credinţă din institut, ar trebui ca FSN să-şi găsească timp pentru a hotărî
tranşant statutul acestui institut, care nu poate fi " asimilat"
pur şi simplu, cu unităţile economice sau administrative … în care, din mers,
să se producă dorita metamorfozare revoluţionară, prin concordie, toleranţă,
conlucrare, cu "structura" moştenită de la regimul dictatorial
ceauşist. Este prea devereme pentru
a se aborda un asemenea "ecumenism ", toleranţă pseudo-creştină,
într-o citadelă a eşafodajului
ideologico- teoretic-i storic de care s-a slujit Nicolae Ceauşescu.
Livia
Dandara, 8 ianuarie 1990
* Notă LD: În atenţia Ministrului Învăţămîntului, Mihai
Şora *.
În elaborarea legislaţiei şi a punerii în
funcţiune a unei noi politici în
domeniul învăţămîntului, trebuie reînodat firul tradiţiei româneşti, nu formal şi cu privirea spre trecut (
chiar dacă el a fost minunat! ) ci prin extragerea
unor principii, structuri şi legitimităţi care au ridicat învăţămîntul interbelic la nivel european,
oglindind, în acelaşi timp, necesităţile
spirituale şi culturale specifice ale naţiunii şi statului român.
Nu din motive de idealizare, cu orice preţ, a
trecutului ( faţă de distrugerea atît de gravă şi profundă a învăţămîntului
românesc în ultima jumătate de secol )
trebuie
studiată legislaţia învăţămîntului din
România modernă
-
Legile din 1864, 1892, 1998, 1902 din Vechiul Regat, cu accentul pus pe
legislaţia lui Spiru Haret dar nu numai - Complexul
de legi din învăţămîntul de toate gradele ( primar, secundar şi universitar
) din anii 1924 / '25, numită "legea
dr. C. Angelescu "
-Succesivele modificări purtînd pecetea
doctrinei guvernamentale ( 1929-PNŢ; 1931 -Iorga; 1934 - PNL )
- Reforma învăţămîntului din 1948 - care
a demolat toată structura de pînă atunci. Este o bună bază documentară,
conţinînd ( prin dezbaterea lor ), şi doctrinele cultural -şcolare ale
partidelor existente.
( Sunt Livia Dandara, dr.
în istorie, cercetător ştiinţific la Institutul de studii istorice ( de pe
lîngă CC ala PCR ). Între 1967-1972, ca redactor la " Magazin istoric
", am făcut lecţii de italiană cu fiica dvs, Sanda( cînd era în ghips, am
făcut lecţii cu ea în casa dvs ), rămînînd, pînă la plecarea ei, bună prietenă.
Vă spun aceasta nu pentru vreun beneficiu sau favor. Nu am a vă cere absolut
nimic. M-am bucurat de faptul că dvs. luaţi în primire problemele
învăţămîntului, pentru tot ce reprezentaţi în cultura noastră, dar, mai ales, prin
conduita morală care vă caracterizează. Mă jenez să spun mai mult. Deoarece de
15 ani studiez regimul parlamentar pluripartidist din interbelic, din această
documentare nu-mi lipseşte doctrina şi legislaţia învăţămîntului.
* Notă LD: Hotărîrea de la Alba Iulia şi minorităţi
/ Hotărîrea de la Alba Iulia ( 1 dec.'18 ) nu poate sta la baza noului regim
pentru minorităţile naţionale,, ci
Constituţia din 1923, deoarce:
a) A fost
hotărîrea unui fragment al poporului român - ardelenii - care aveau mentalitatea
specifică statelor federale;
b ) La respectiva
adunare nu au fost şi reprezentanţii minorităţilor naţionale;
c) tratatele de
pace ( Versaulles, Saint Germain, Trianon ) nu au folosit accepţiunea din
hotărîrea de la Alba Iulia.
d) Constituţia
din 1923 nu şi-a însuşit acea concepţie, ci a proclamat deplina egalitate în
drepturi şi datorii ;
Minorităţile
trebuie să aibă garantarea drepturilor specifice .Ele trebuie definite,
precizae şi aplicate. Dar, acum, structura minorităţilor este sensibil modificată
faţă de anul 1918:
Afară de
maghiari, germani, ucraineni - care au o tradiţie instituţionalizată ce se va
face cu sîrbii, bulgarii, ţiganii etc.? Vor fi minorităţi? Dar evreii - care în
interbelic nu s-au constituit în "minoritate" pentru că nu aveau
patrie -mamă ( acum au realitatea puternică a statului Israel )?
/ Mare,
mare atenţie şi cumpănire pentru angajamentele luate prin legi şi platforme de
partid, în chestiuni care pot da naştere la recrudescenţa luptelor
naţionaliste, şoviniste, exclusiviste, particularist
* Notă LD: Problema Bisericii şi partidele
/ Biserica să-şi asume rolul ce-I revine în
sistemul instituţional spiritual. Ea este a tuturor credincioşilor; are
precepte de înfrăţire, de ajutor uman, de factor moralizator, general.
/ Preotul
- duhovnic - trebuie să fie pentru orice credincios, gata să-l asculte,
să-l sfătuie, să-l spovedească … Ca arbitru pămîntean "neutru ",
trebuie să îndemne credincioşii la toleranţă, la înţelegere.
/ Întrebare: un preot din P.Creştin Naţional
-Ţărănesc ( căruia eu îi presupun filiaţia goghist - agrariană )
va
refuza serviciile divine pentru credincioşii din alte partide?
/
Biserica., armata şi justiţia, într-un stat democrat, trebuie să se ţină în
afara luptelor de partid.
Bucureşti.
Dedicat miilor de martiri ( 1938-1989 ) şi tineretului revoluţionar român .
Li s-a
alăturat grupul "Tragedie - eroism " de pe lîngă PNŢ. Critică TVR că nu l-a băgat în seamă.
O federaţie a studenţilor cer FSN-ului să nu colaboreze cu comuniştii compromişi. La
TVR nu se dă nimic!
Odorheiul
secuiesc şi Cristurul secuiesc. Apel la nonviolenţă. Intervenţie la Budapesta
pentru potolire.
Critică
procesul sumar făcut soţilor Ceauşescu .
ere procese corecte pentru terorişti şi alte
procese ce vor urma.
- FSN - îmi devine din ce în ce mai suspect; Revoluţia - confiscată, îngheţată.
Tactică PCR
- La Institut Zaharia ne convoacă la o şedinţă. Nu merg. Telefonic sunt
informată că trebuie să lucrăm la lucrările din plan. Sunt stupefiată. Fac o cerere să fiul lăsată să lucrez acasă.
PCR
nu mai există; marxismul a murit de
mult; partidele vor avea sprijin ;
1989
este anul revoluţiei tineretului român, nu a lui Gorbaciov!;
FSN - marele laborator al naţiunii române.
Regimul d-lui Iliescu este în regulă dacă el
nu se cramponează de putere. FSN este garnitura a II a PCR, conducere "
marxistă " Se distanţează de PCR, pînă unde?; doreşte sincer pluralismul
politic? Brucan vorbeşte de un "pluralism limitat". Ce este
asta?! Comuniştii "specialişti" sunt menţinuţi. Nu este o tactică de
"Front" pe care a folosit-o PCR în 1944?! Iliescu face apel la
consens, ordine, disciplină! dar ar trebui să-şi clarifice poziţia. Sergiu
Celac vrea sprijinul SUA pentru democratizare; Mazilu pare a se
detaşa de comunişti, pare un anticomunist intransigent.
... PNŢ a făcut marşul martirilor dar …. televizunea a lipsit! Dan Lăzărescu ( PNL ) a invitat pe MSRegele Mihai să se întoarcă în ţară. Studenţii - sunt forţa reală. Ei au
cerut guvern fără comunişti. Ei l-au fluerat pe Cazimir Ionescu, iar Mierlă a
recunoscut că este o "marionetă"
Între FSN şi opoziţie nu există dialog; este
clar că nu poate fi vorba de consens, ci doar o mare ipocrizie; interviurile cu
Iliescu, Roman, Brucan, Mazilu par a deschide un drum dar … Brucan explică şi justifică ziariştilor străini
de ce FSN trebuie să fie forţa
principală, puternică, şi va întruni numărul cel mai mare de voturi,
deoarce opoziţia este slabă!
-/ Dubies ( jurnalist belgian ):s-a
întîlnit cu Doina Cornea care se
teme de "capturarea ",
" confiscarea" revoluţiei; românii au datoria fermă de a nu da voie
la "ceauşism fără Ceauşescu " ;zvonurile îşi fac de cap
în România, există o frică în popor şi printre soldaţi; reprezentanţii
comunişti din toate structurile, inclusiv din armată, ar trebui să predea
puterea societăţii civile; va face totul pentru instaurarea libertăţii,
democraţiei şi pluralismului în România.
/ Nu ştiu ce să fac cu Institutul.
a ) Zaharia
tot mai obtuz: vrea "unitatea" comuniştilor din Institut! vrea
păstrarea institutului pentru PCR! Speculează şi se cramponează de apelul FSN
la conlucrare!
b) Colegii
îi împărtăşesc străduinţele, sunt ori oportunişti, ori speriaţi, ori
sinceri!
/ Sunt de serviciu la poarta Institutului. Mă
hotărăsc: mă desolidarizez de conducerea
institutului şi scriu o Cerere ca să lucrez acasă:
Subsemnata Livia Dandara, doctor în istorie,
cercetător ştiinţific principal gradul III, prin prezenta vă aduc la cunoştinţă
că nu figurez, ca autor, la lucrările
colective prevăzute în Planul editorial al Institutului pe 1990, după cum, din 1985, cînd mi-a apărut o carte
" personală " ( "România în vîltoarea anului 1939 "
) nu mi-a fost îngăduit să public nici
un articol, studiu sau contribuţie la vreo lucrare colectivă a Institutului, în
revista
" Anale" sau " Magazin
istoric ".
Deoarece, după 15 ani de documentare, am
oferit, în 1985, Editurii ştiinţifice şi
enciclopedice oferta unei lucrări privind " Paralmentarismul pluripartidist românesc ( 1928-1940 ), care
a fost acceptată de editură; deoarece sunt într-o fază înaintată de redactare a
acestei cărţi, trebuindu-mi cca 6 luni pentru a o termina; deoarece editura, în
noua situaţie creată de Revoluţie, exprimă un interes deosebit pentru o atare
carte;
Vă solicit să luaţi în consideraţie nevoia de
timp şi condiţii pe care o am pentru aceasta, concretizată în necesitatea de a lucra acasă, unde am o
vastă documentaţie ( ca volum ) şi condiţii de linişte, atît de necesare în
procesul elaborării unei cărţi.
Cu speranţa înţelegerii demersului meu, vă
mulţumesc colegial, Livia Dandara, 10 ianuarie 1990
PS: În
cazul că cererea mea nu poate fi luată în consideraţie, îmi rezerv dreptul de a proceda în consecinţă
/ Merg
la sediul PNŢ unde îl cunosc pe Nicolae Constantin Munteanu ( Europa
liberă ) şi-i dau pentru dl Şerban Orăscu pledoaria pentru Partidul Culturii .
Revoluţia
este în pericol de a fi furată de
comunişti; ea îndeamnă lumea să iasă
în stradă; revoluţia este în pericol; Revoluţionarii
sunt ameninţaţi; Sunt ameninţări anonime; şefii Securităţii se plimbă pe străzile Clujului, sunt liberi! Procesele sunt amînate! Fixarea alegerilor pentru aprilie este prea curînd. FSN are toate atuurile. Comuniştii au la îndemînă: puterea, TVR, presa, reţeaua.
Interviul ei a
fost dat la TVR fără bandă sonoră! Ea va demisiona dacă FSN se prezintă ca
partid la putere .
Are încredere în muncitori şi soldaţi că vor
salva revoluţia. Ea va rămîne "neutră" dar va fi sinceră.
Foştii deţinuţi
politici şi victimele revoluţiei reprezintă forţa reală a opoziţiei din
România,
între 1944-1989.
El a anunţat
curînd publicarea legii electorale; dialogul cu partidele; Constituţia;
FSN va avea candidaţi în alegeri, după care
se va dizolva; el nu va candida .
ca urmare a revoluţiilor din Est ( Spania,
Portugalia, Franţa, Italia )
/ Discuţie lungă cu Rodica Tapalagă, despre Partidul Culturii. Respinge propunerea.
Crede
doar în cultură şi Dumnezeu. Îmi dă totuşi telefoane şi opinii despre
Rebenciuc,
Ovidiu
Iuliu Moldovan, Ion Caramitru - pe care ar urma să-i cîştigăm pentru sprijin,
dacă
nu pentru un partid.
/ Dau
telefoane, telefoane şi …primesc refuzuri, refuzuri.
/ Ion lucrează acasă şi scrie o splendidă Intervenţie
pentru a pleda, apoi, pentru un Partid al
Culturii. Îmi citeşte, discutăm. Eu mă
hotărăsc să-mi retrag numele de pe primul Apel,
pentru
a nu-i risca şansele sau a trage vreun trăsnet.
/ Seara,
primim în vizită pe Gavriliu, cu care avem o discuţie f. plăcută.
/ Începe iar "tensiunea" din
timpul revoluţiei. Mircea vine din Piaţa
Palatului şi spune că oamenii sunt agitaţi, vociferează cu lozinci
anticomuniste .Încerc să dau telefon la TV să fie acolo. Nu reuşesc .
Mama merge în Piaţa Palatului … şi ne
telefonează că acolo este linişte
/ După cîteva
ore, TV începe să transmită din Piaţa
Victoriei. Pe o tanchetă voci
care scandează lozinci anticomuniste
… confuzie şi îmbulzeală Voci: " Să vie Iliescu! "...Apar
diverşi şi-şi smulg microfonul.
Mierlă ( pe care îl văzusem la studenţi ), un tip de la "Liga anticomunistă "
…Haosul creşte.
Vine Mazilu, care dialoghează într-un vacarm
de nedescris: "Jos comuniştii !" "Alegeri sub supravegherea ONU! "
" Moarte comuniştilor! "
Se strigă "Să vie Iliescu !"
....Vin Iliescu şi Petre Roman. Încearcă să dialogheze. Vacarmul creşte Presiunea spre
tanchetă devine periculoasă. Se smulge microfonul. O femeie isterizată pune
întrebarea " Cine eşti d-ta dle Iliescu? " …
"Ce-ai făcut în ultimii 5 ani? "
Iliescu şi Roman pleacă.
... Vine Mazilu. ..Televiziunea întrerupe transmisia...
/ Se reia
transmisia la TVR. Consiliul FSN adoptă 3
decrete:
- ilegalizarea
PCR
- revenirea la pedeapsa cu moartea
- comisie de sesizări
/ După momentul
"Mazilu" …. Lumea urlă: " Iliescu! Iliescu! " ( Mazilu
este în dizgraţie ) .
Se propune pelerinaj pe bulevarde: în frunte cu Iliescu şi Roman.
[ LD:
Confuzie,vacarm, haos; manipulările FSN dau roade ]
... Nu ştiu ce-i cu Mazilu, dar simt că
astă noapte se putea opri marşul, deruta, echivocul procomuniştilor în FSN.Iliescu şi Roman au cîştigat
partida. Anticomuniştii au pierdut.
/ TVR - transmite
interviuri cu Iliescu -Roman. Remontaţi
şi repliaţi. Propun:
- Anularea
decretelor de ieri
- Referendum
naţional: ilegalizarea PCR şi pedeapsa
cu moartea
PNL anunţă că, la 6 ianuarie, la Club
Piaţa Armenească 13, s-a reînfiinţat. Conducere provizorie, 12 persoane din
fostul "tineret PNL" ( '44-'48 ): Sorin Botez, Ioana Brătianu, Sanda Tătărăscu -Negroponte.
Aleg un Secretariat executiv: Radu Cîmpeanu ( preşed. foştilor
deţinuţi politici, Paris ) -secretar general;
Dan Amedeu Lăzărescu - ziarul "Liberalul"
Partidul are o concepţie liberală, adaptată la
realităţile României; liberalism
constructiv, independent; se opune concepţiei colectiviste; privatizarea: aducerea proprietăţii în
patrimoniul persoanelor; creaţiunea individuală; reforme înţelepte, nebruscate, cu competenţă. Stimă şi respect
pentru Occident. Măsuri imediate:
- Continuarea procesului democratic;
- Proiect de lege electorală - se face fără participarea partidelor de opoziţie!
- Nu toate " grupusculele" trebuie consultate!
- Trebuie apelate partidele "clasice
": PNL, PNŢ, PSD.
- Alegerile
sunt fixate prea repede!
- Constituanta şi apoi Parlament ….
/ Îndrăgesc PNL pentru trecutul său, dar, aşa cum se anunţă,
nu prea înţeleg ce intenţii are.
Apare
de la început ca un partid al "foştilor", dar noile generaţii? Ce
experienţă politică
au
aceşti "tineri liberali ", aceste fiice- doamne care au suferit
pentru părinţii lor?!
Ce
ştiu ei despre moştenirea comunistă?!
/ Ion şi cu mine - avem întîlnire cu Victor Rebenciuc căruia îi citim textul
Apelului
şi Pledoaria pentru Partidul Culturii.( Vezi text buzunar )
Este receptiv dar cere răgaz de meditaţie.
/ Ion pleacă spre Piatra Neamţ.
/ Sunt
foarte îngrijorată de sănătatea lui
Liviu.
/ Pun la
punct ex. I ( ptr, xerox ) la " Partidul
Intelectualităţii " ( nouă titulatură pentru P.Culturii )
/
Scriu Nota cerută de N.C. Munteanu ( 17 pagini ), ptr.
Şerban Orăscu ( Europa Liberă )
Mircea duce două ex. lui Rebenciuc ( la Ateneu, seară Eminescu ).
/
Mircea îmi aduce "România liberă" şi "Adevărul " şi
iar mi se încurcă minţile, gîndurile,
credinţele, despre " frontişti",
"ex-comunişti", "nomenclaturişti" etc etc.
/ De
la Institut nimeni nu mă caută. Cred că trebuie să mă retrag din
"tensiunea" revoluţiei, pentru care ard, dar ard absolut degeaba.
/ Ora
9,30. reuşesc să prind telefon la TVR ( dna Bărbulescu? ) şi-mi exprim toată indignarea pentru cultul deşănţat ce i se
face lui Ion Iliescu, amintind, ca stil, de cel făcut lui Ceauşescu: personalul
de la Miniesterul Apelor ( apologia lui ); elevii din Iaşi cu un fel de
referendum ( 30.000 semnături! ) cît de bun era dl Iliescu, dar fără să spună
că era primsecretar PCR.
Despre neputinţa
TV de a lua în spaţiu de transmisie pe toţi doritorii, înregistraţi pe
12-13-14
ianuarie, mai ales la mitingul din 12
ianuarie.
a ) Atacă pe "anarhişti",
"instigatori" şi "Europa liberă " ( care nu transmite
corect )
b ) Dă citate învălmăşite din opiniile de la
mitingul din 12 ian.:
...excluderea PCR-iştilor din FSN; ...alegeri mai tîrziu şi sub
supravegherea ONU;
...desfiinţarea PCR; ...Constituţia elaborată după alegeri; ...dezacordul
pentru anularea
pedepsei cu moartea;... dreptul pentru partide de a se exprima şi activ
a;
desfiinţarea efectivă a Securităţii şi Poliţiei; linia comunistă a lui
Iliescu şi Petre Roman ;
un nou cod al muncii; legea
chiriilor; la ce a folosit mitingul din 12, urmat de cele 2 decrete?
- Pârvulescu ( jurist ): în majoritatea Consiliilor FSN ( central şi local )
sunt
cadrele fostului regim; Să fie înlocuite. ...
-Participant: Fără ruşi !; să se explice
relaţiile cu URSS, cu Pactul de la Varşovia etc.
- Participant: este un miting spontan,
neorganizat, dar de bună credinţă .
- Participant: nu avem unde să ne informăm! Spaţii mari pentru partide şi
platformele lor!
- Participant: la institutele de
cercetări, vechile cadre răstoarnă
cadrele noi!
- Participant: TVR prea se plînge de "defecţiuni
tehnice", în timpul dictaturii nu erau!
/
9,10. Tunăreanu mă anunţă că la ora 10, la institut, este şedinţă de alegeri FSN .
Zaharia
( deci şi Puţuri ) sunt în
funcţiune.
- Dau telefon la dl Mihai Montanu - cel la care trimisesem sesizarea cu Arhivele CC PCR, încă din 28 decembrie '89 ( vezi la
Jurnal 1 ) - şi mi se spune că acest
compartiment( Comandamentul militar al CFSN ), nu mai este!; că dl Montanu şi colaboratorii au plecat! Nu are cine
să primească vreo sesizare.
"Duduca" de la telefon ( căreia îi
spun despre ce e vorba ) îmi spune că este o mare nevoie de organizarea FSN, şi
că, momentan, ea este inexistentă. Nu ştie cine va prelua aceste probleme.
- Mă hotărăsc să nu merg la institut, şi, la o adică, mă pensionez în februarie.
- La ora 12, reuşesc să prind " România
liberă " şi, în absenţa lui Uncu sau Băcanu, spun unei doamne situaţia specială a ISISP, cu Puţuri şi Zaharia … cu blocarea
oricărei iniţiative a cercetătorilor. Mă ascultă, crede, dar ziarul are multe
de dat. Spune să dau telefon la TVR ( îmi dă şi nişte telefoane ).
Descurajată,
renunţ. Totul este paralizat. N-ai cui să te adresezi.
- Citesc tribulaţiile celor de la Acad. Ştefan Gheorghiu, cu Verdeţ şi Dumitru Popescu … şi constat
similitudinea. Dar acolo, cadrele
didactice, FSN -ul creat, au respins încercările lui Verdeţ .
La noi, Zaharia,
Alexandrescu (?! ), Neacşu, Gh. Tudor se zbat pentru ce?!
/
Decupez, subliniez, meditez, la articolele de prin ziare: Pleşu, Paler, Liiceanu, Danieliuc, Sorescu …
Urc şi
cobor în pesimism, optimism speranţă.
Apoi
citesc: Popişteanu (despre Ecaterina
Oproiu, Eugen Barbu, Dan Frunte lată şi Felicia Antip ) … şi văd ce scrie Corneliu Leu … şi aud despre Adrian
Păunescu şi Florin Constantiniu … şi
aud şi despre Ion Caraion. Şi iar,
iar, plîng după anii trecuţi, după toate speranţele, şi sunt paralizată.
/ Sună Ion de la P.N. şi-mi reîncarcă bateriile.
-/ Viaţa de
partide: S-a creat PSD Independent; se organizează AFDP; la Braşov, în FSN,
este menţinută vechea nomenclatură;
-/ Eugen Ionescu cu fiica sa vor sosi în
România.
-/ Virgil Tănase: " Am încredere în Ion
Iliescu! " ( Iliescu nu l-a apărat la Iaşi, în trecut; fusese
exclus din UTC şi de la teatru; dar vrea să fie corect. )
-/ Economice: Victor Stănculescu la
Ministerul economiei .Îl aşteaptă insomnii. Economia este la pămînt. Economia a
fost la dispoziţia PCR. Nu se poate face un inventar serios al economiei:
statistici mincinoase; structuri economice bolnave; lipsa unei doctrine
constituite privind căile de însănătoşire a economiei socialiste.
... Perestroika?
- un eşec; Praga? - eşec!; Ungaria - în impas!; Iugoslavia? - eşec!
Cum să se facă? Alternativa lentă: nov.'89 -
perestroika se teme de reacţia străzii; coexistenţă paşnică a ambelor sisteme;
consecinţe grave sociale
... În Ungaria, comuniştii nu au avut tăria de
a pune de acord conştiinţa cu necesităţile.
... În Polonia, nu au avut curajul din cauza
scăderii nivelului de viaţă al clasei muncitoare; abia acum guvernul polonez a
scos bisturiul şi face prima operaţie.
... În România, condiţiile economice sunt la cote atît de coborîte, încît nu poate fi
întrecută de nimeni. Are o situaţie unică: poate porni imediat la drum, la
reforme radicale, cu bisturiul. Dar … cu miniştrii numiţi, ar fi o jale dacă ar
fi menţinuţi, ameninţă Revoluţia! Relaţiile cu Occidentul ar putea ajuta. Ar fi
necesară o radicală reformă a leului, prin libera lui convertire.
"Reformele" socialiste pot sufoca revoluţia! CAER este efectiv o
piedică, dacă nu se face rubla convertibilă. Noul ministru are sarcina foarte
grea: privatizarea.
/ Merg
la Inter şi dau lui N.C.Munteanu "Intervenţia
" lui Ion pentru dl Orăscu.
/ Merg
la GDS şi vorbesc "cronometrat
" ( 1 minut! ) cu Paler şi Stelian Tănase care
deabia îşi stăpînesc enervarea pentru inoportunitatea pledoariei şi intervenţiei
noastre
pentru un
Partid al "Culturii" sau al
"Intelectualilor".
/ Merg
la ai mei, le citesc Intervenţia şi
Liviu mă îndeamnă să mă las de politică, să scriu istorie.
/ Merg la Institut, unde colegii se zbat, dar
nu-mi împărtăşesc opiniile;
/
Vorbesc cu Ion şi-i comunic că nu mai merg absolut nicăieri, că m-am
săturat de oamenii
de
cultură, că vreau să mă liniştesc şi să scriu istorie.
Şi asta dacă… Dacă nu, mă odihnesc, trăiesc...