<%@LANGUAGE="JAVASCRIPT" CODEPAGE="65001"%> Remember 1989: Revolutia de la Brasov

Remember 1989: Revoluţia de la Braşov - Ovidiu FEGHER, Informatia, 21 Dec 2003

Au trecut 14 ani de la însângeratul decembrie 1989. În tot acest timp, adevărul despre Revoluţia Română a rămas ascuns în întuneric. Unde sunt teroriştii? O întrebare ce va rămâne fără răspuns.

La Braşov, răsturnarea comunismului a fost pregătită cu mult timp înainte. În 1958, au apărut primele formaţiuni active în lupta anticomunistă: „Lotul Biserica Neagră” şi „Garda Tineretului Român. Au urmat în 1974, sabotorii de la Uzina Steagul Roşu şi culminând cu evenimentele de la 15 noiembrie 1987.

Ora. 13. Un grup de necunoscuţi au întins în faţa Liceului Unirea un cearceaf pe care era scris „Jos comunismul!”
Ora 15. Grupuri de oameni se îndreaptă către centrul oraşului, ţinta lor fiind Comitetul Judeţean PCR. În preajma magazinului Universal apar primele lumânări aprinse în memoria celor căzuţi la Timişoara. Mulţimea este spulberată cu tunuri de apă. Comitetul Judeţean al partidului este încercuit de trupe ale Securităţii şi Miliţiei. La Tractorul se formează o coloană de muncitori ce vor să ajungă în centrul oraşului.
Ora 16. Sute de manifestanţi se află în faţa sediului PCR, scandând „Fără violenţă!”. Coloana de la Tractorul ajunge la Poşta Centrală. Primele focuri de armă sunt trase în aer, dar mulţimea nu se lasă impresionată. În zonă sosesc patru autocamioane militare de la unităţile Vânătorilor de Munte, ce ocupă poziţiile din faţa Modaromului. Muncitorii de la ICA Ghimbav au format o coloană masivă ce a ajuns până în Piaţa Sfatului.


Ora 17. Numărul celor adunaţi în din faţa sediului PCR creşte rapid. Coloana muncitorilor de la ICA a ajuns până în faţa trupelor. Se lasă întunericul şi apar primele făclii.
Ora 18. În mulţime sunt recunoscuţi câţiva reprezentanţi ai Securităţii, după multe vociferări, aceştia sunt loviţi şi alungaţi. Un grup mare de studenţi de la căminele de pe strada Memorandului se alătură protestatarilor. O nouă încercare de dispersa mulţimea cu tunuri de apă este sorită eşecului. Populaţia se apropie tot mai mult de soldaţi.
Ora 20. Reprezentanţii PCR Preoteasa şi Dăogaru solicită începerea unui dialog cu reprezentanţii mulţimii. Demonstranţii îi trimit pe Dinu Costică şi pe Gânţu Lucian, dar aceştia se întorc fără a stabili nimic.

Ora 8. Soldaţii dau semne de oboseală, se află pe aceleaşi poziţii fără a fi primit alimente sau apă. Demonstranţii cer un preot pentru a oficia slujba din Vinerea Mare. O nouă coloană formată din muncitorii de la Rulmentul şi Tractorul se îndreaptă către oraş. În dreptul străzii Castanilor manifestanţii se întâlnesc cu cei de la IABv. Mulţimea se manifestă cu un entuziasm aproape de extaz.
Ora 9. Demonstranţii sunt în jur de 100.000, ocupând zonă cuprinsă între Poşta Centrală, Modarom, Facultatea de Electrotehnică şi Liceul Unirea. Reprezentanţii PCR sunt de acord să primească o delegaţie a manifestanţilor la sediul Comitetului Judeţean. Soldaţii demontează ţevile tunurilor de apă.
Ora 9.30. Soldaţii din faţa clădirii Modarom primesc cornuri şi pâine de la protestatari. Autorităţile judeţene ale partidului încearcă să tragă de timp şi nu primesc delegaţia pe motiv că nu sunt reprezentanţi de la toate fabricile din oraş. Mulţimea ripostează scandând slogane din ce în ce mai radicale. Peste puţin timp, apar aproximativ 50 de tineri bine făcuţi, îmbrăcaţi sport ce ocupă poziţiile din spatele soldaţilor. Un necunoscut strigă din mulţime că aceştia sunt studenţii de la Securitate.
Ora 10. Lângă Comitetul Judeţean un maior de securitate este văzut plângând în timp ce împarte ţigări soldaţilor. Lângă Liceul Unirea îşi face apariţia un preot urmat de un grup de tineri. Mulţimea află de „trădarea” generalului Milea. Cineva strigă: „Milea a fost omorât pentru că nu a vrut să tragă în români. Milea este un erou!”
Ora 11. Mulţimea se manifestă din ce în ce mai puternic. Se strigă: „ Milea!, Milea!”. Se anunţă fuga lui Ceauşescu, vestea a venit pe neaşteptate, iar oamenii nu prea vor să creadă Nu a trebuit prea mult timp pentru ca demonstranţii să vadă adevărul. Braşovenii se îmbrăţişează şi plâng de bucurie. Soldaţii se retrag în cazărmi, în timp ce oamenii scandează „Armata e cu noi” şi „Libertate, Libertate”
Ora 12. Mulţi demonstranţi reuşesc să intre în clădirea Comitetului Judeţean în vreme ce alţii ocupă sediul Securităţii. Se anunţă constituirea Comitetului Judeţean al FSN. Colonelul Staicu, şeful Miliţiei Judeţene, încearcă să preia controlul asupra FSN: „Tovarăşi, ţinând cont că sunt comandantul Miliţiei, vă asigur că sunt un bun organizator şi vă pot coordona eu, pentru că am experienţă”. Oamenii îl resping, dar colonelul încearcă să-şi promoveze reprezentanţii. După plecare lui Staicu se anunţă că arhiva CJ a PCR a fost incendiată.
Ora 15. Oraşul este cuprins de zvonul că apa este otrăvită, iar în dreptul Spitalului Judeţean este văzut un Aro alb pe care era aşezată o pancardă mare inscripţionată cu „Atenţie! Apa otrăvită!” Maşina a demarat în viteză străbătând de mai multe ori Calea Bucureşti. Aceasta a fost prima diversiune.
Ora 18. Se anunţă că la Bucureşti manifestanţii au fost atacaţi de echipe teroriste. Generalul Ion Florea este desemnat pentru a se ocupa de organizarea apărării în Braşov, fiind secondat de Frigător Leonard şi Sergiu Vâlcu.

În jurul orei 2. La staţia de amplificare din CJ se anunţă că un grup de terorişti se pregăteşte în barul ARO să atace. Primele focuri de armă. Primă victimă, un bărbat ce vorbea mulţimii la un microfon din faţa CJ. Imediat se stinge lumina în toată clădirea Comitetului Judeţean. După câteva minute de linişte, a urmat dezlănţuirea infernului. Indivizi necunoscuţi trăgeau în populaţie din poziţii situate în clădirea Modarom, Facultatea de Electrotehnică şi hotelul Capitol. Simultan au fost semnalate atacuri asupra Rafinăriei, Metromului, Uzinei 2 şi Tipografiei. Abia mai târziu s-a demonstrat că toate aceste atacuri au fost simple diversiuni. Mulţimea se înghesuie în clădirea CJ. Focurile de armă încetează, iar lumina este restabilită în clădire.
Ora 3. Morţii sunt duşi în sala 105 din CJ. Şase dintre ei sunt soldaţi de la UM 01090 - Predeal - Vânători de Munte care nu aveau nici o oră de tragere. Locurile de la ferestrele CJ au fost ocupate de soldaţi care trăgeau în gol. La scurt timp, apărătorii au rămas fără muniţie.
Ora 4. Un camion cu muniţie este parcat în spatele CJ.
Ora 5. Focurile de armă au încetat. Sosesc câteva ambulanţe pentru a evacua morţii din clădirea CJ. Civilii sunt evacuaţi din clădire, rămânând doar cei din FSN.
Ora 6. Oraşul este cufundat în linişte. Se înmulţesc zvonurile de tot felul. La cei din CJ ajunge informaţia că în hotelul Capitol au fost reţinuţi trei terorişti, dar care au dispărut fără urmă. Alţi trei terorişti sunt văzuţi pe un bloc la Gemenii, nu trece mult timp şi o blindată MLVM îşi face apariţia în zonă. Teroriştii au dispărut şi de această dată. Muncitorii de la Rafinărie susţin că au găsit două simulatoare de arme de foc pe care le-au predat unui ofiţer de Miliţie. Simulatoarele au dispărut şi ele.
Ora 7. Dăogaru, şeful judeţenei de partid este lovit în biroul său din CJ de către cei care îl păzeau. Personajul a refuzat să-şi părăsească biroul până în ultima clipă. Paznicii săi l-au surprins în timp ce scria pe o bucată de hârtie: „Oamenii e fiare, scapă cine moare!”.
Ora 12. Apar primele ziare libere. Libertatea - supliment al revistei ASTRA şi Gazeta de Transilvania. Ziarele ajung repede în tot oraşul.
Ora 20. La parterul Comitetului Judeţean se trăgea cu focuri rare. Frigător Leonard (civilul desemnat vicele generalului Florea) este arestat pentru că asupra lui s-a găsit un sigiliu MI. La puţin timp, din cameră s-au auzit două focuri de armă. Din declaraţiile ulterioare s-a stabilit că Frigător s-a repezit să-l dezarmeze pe soldatul ce-l păzea, acesta reacţionând cu foc.
Ora 21. Generalul Florea decide ca toţi civilii din CJ să fie dezarmaţi şi reţinuţi sub pază. Cei de acolo susţin că au fost ameninţaţi cu împuşcarea de către locotenent col. Diaconescu şi de către lt. maj Şimon.

Odată cu aflarea veştii despre executarea cuplului Ceauşescu, ofiţerii renunţă la presiunile asupra civililor. Şi s-a început organizarea centrelor FSN din oraş. La Spitalul Judeţean s-a făcut inventarul celor morţi. 69 de oameni au fost victimele „primelor momente de libertate”. Crăciunul a trecut aproape neobservat. Pe scările Comitetului Judeţean zăpada a acoperit o pată de sânge.