La 14 ani de la revoluţia din Decembrie 1989, braşovenii s-au plictisit să mai spere la un trai asemenea celui din vest. Imaturitatea politică, privatizarea dezastruoasă a uzinelor braşovene, inflaţia şi lipsa locurilor de muncă îi fac pe mulţi să ofteze melancolic, gândindu-se la perioada de glorie comunistă.

„Era mai bine pe timpul lui Ceauşescu. Acum ce avem? Nu avem nimic!” declară intrigat Vasile Balinschi, pensionar, precizând că „dacă au dărâmat un sistem politic rău, înseamnă că ar trebui să trăim mai bine. Dar nu e aşa!”. Nu toţi braşovenii au ajuns la concluzia aceasta. Un lucru e clar pentru toată lumea: există libertate. Şi încă din belşug. Scăpat din vizorul Securităţii, oricine poate acum să-şi dea cu părerea despre toţi şi despre toate, fără ca să-şi roadă unghiile de frică sau să facă vizite la Miliţie. „Acum, într-un fel este bine. În alt fel, este rău. Aspectul care se resimte cel mai tare este libertatea. Libertate este din belşug”, este de părere Alexandru Balint, meteorolog. Un lucru cert este că libertatea nu ţine de foame, nici măcar de cald. Categoriile care „suferă” cel mai tare de lipsa banilor sunt şomerii şi tinerii. Din nefericire, Braşovul are destui şomeri: este pe locul patru pe ţară. „Înainte cel puţin, aveam un loc de muncă. Am muncit toată viaţa în acelaşi loc, pentru ca acum să rămân şomeră”, declară Maria Sabin. La acest capitol - locuri de muncă - tovarăşul Ceauşescu s-a descurcat mult mai bine decât actuala conducere: „Îmi amintesc ***** te întreba miliţianul pe stradă dacă munceşti. Dacă nu munceai, te lua şi te ducea în uzină”, declară Gheorghe Lungu, pensionar.