SOTIA SA

EUGENIA GEORGESCU BARLAD

S-a născut în 19 septembrie 1893, în oraşul Brăila.

A fost fiinţa care şi-a identificat viaţa personală cu aspiraţiile, lupta şi idealurile soţului său, fiind în acelaş timp o personalitate foarte bine definită.

A fost un model de echilibru moral, un model de soţie de demnitar politic, cu disponibilităţi de suport moral, de asistenţă umană şi de energie de oferit ... pentru cei şovăitori sau în lipsă.

A fost preşedinta mai multor societăţi de binefacere : de puericultură, de maternitate, precum şi a Femeilor Ortodoxe Române. A fost preşedinta organizaţiei judeţiene de Cruce Roşie.

A organizat comitete şi acţiuni de primirea ostaşilor răniţi în război, de îngrijirea lor în spitale în primăvara anului 1941 şi în alte situaţii similare.

A organizat distribuirea ireproşabilă a " Ajutorului American " din 1946, sub directa ei supraveghere şi autoritate, prevenind astfel abuzurile atât de general cunoscute şi atât de repetate şi astăzi, pe toate meridianele.

In anul 1948, ca urmare a hotărîrii unui proces montat de un agent de securitate ostil structurii societăţii române la acea dată, hotărît să contribuie la distrugerea ei, a fost condamnată la închisoare pe trei luni, pentru culpa că în toamna anului1945, a ajutat cu îmbrăcăminte, în numele comitetului de Cruce Roşie, un fost ostaş străin, de fapt un dezertor german, deşi, la data când se petrecuse acţiunea de care era acuzată, războiul era de mult timp încheiat. Din cei patru avocaţi care au susţinut apărarea, doi au fost radiaţi din barou, din care unul, Antohi Ion, nu şi-a mai găsit loc de muncă decât ca păzitor la vaci, pe islazul oraşului Brăila.

După executarea condamnării a urmat o lungă perioadă de mulţi ani de « domiciliu obligatoriu » la Bârlad până în 1955, timp în care a locuit într-o cameră de trecere din casa unui plutonier major, apoi la Hunedoara şi în fine la Bucureşti.

A fost o mamă model, împletind o educaţie destul de austeră, în respectul cinstei, onoarei, dreptăţii, omeniei, al respectului datorat persoanei aproapelui, cu căldura mamei. S-a stins din viaţă la câteva zile după ce împlinise frumoasa vârstă de 87 ani, ca urmare a unui atac de cord.

Până în ultimele clipe ale vieţii a fost o persoană deosebit de activă, făcând uz de toate disponibilităţile ei fizice şi intelectuale, ţinându-se informată la zi cu evenimentele politice din ţară şi străinătate, cu literatura şi cu viaţa culturală, şi rămânând ca întotdeauna de-a lungul existenţei ei, un model din punct de vedere al comportamentului civic şi al responsabilităţii sociale.

Vizita frecvent persoane în suferinţă, în spitale sau la domiciliu, persoane din cadrul familiei, al prietenilor sau al acelora pe care ea îi luase în ocrotire.