Avocat Vasile Georgescu Bârlad

O viata de om, Asa cum a fost

S-a născut la 1 noiembrie 1884 în comuna Băcani, judeţul Tutova, din părinţi agricultori, tatăl lui fiind absolvent al unei şcoli de agronomie, ocupându-se împreună cu soţia sa, de administrarea gospodăriei lor din Valea Căldării, comuna Crâng (actualmente Perieni).

A urmat cursul primar şi apoi cursurile liceului Gh. Roşca Codreanu din Bârlad. Studiile universitare şi le-a făcut urmând cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1907. Calitatea sa de leader, se afirmă încă din timpul acestor studii, fiind ales membru în conducerea Uniunii Studenţilor Români.

După absolvirea facultăţii de Drept se înscrie în Ordinul Avocaţilor din judeţul Tutova, începând o carieră care va străluci până în anul 1947, când se instaurează lunga perioadă de întuneric şi teroare comunistă, marcată de trecerea partidelor istorice în ilegalitate, exproprieri, alungări din locuinţe şi din alte proprietăţi, confiscări, umilinţe, urmăriri, anchete cu bătăi şi schingiuiri. Totul orchestrat în vederea instruirii proceselor destinate instaurării politicii de ură şi de luptă de clasă cu scopul distrugerii valorilor morale şi de ţinută ale reprezentanţilor politici autohtoni, ale căror condamnări erau dinainte stabilite de către organele partidului comunist.

Ca militar şi ofiţer de rezervă, participă la războiul din Balcani (1913) în Regimentul (4) 2 Roşiori, precum şi la războiul de reîntregire a Patriei, campania 1916-1918.

Calităţile sale morale, caracterul său ferm şi disponibilităţile sale de luptător se afirmă şi îi sunt recunoscute ca atare, prin ordinele şi medaliile obţinute, urmare a actelor sale de bravură. Brevetele acestor distincţii şi decoraţii fac parte din prezentul album, ce reprezintă un medalion concret şi elocvent al personalităţii avocatului Vasile Georgescu Bârlad :

25 iunie 1913 Coroana României în grad de cavaler

07 iulie 1918 Crucea comemorativă a războiului 1916 - 1918

29 aprilie 1917 Sarja Prunaru. Steaua României cu spade în grad de cavaler, cu panglică de Virtutea Militară

29 aprilie 1917 Sarja Prunaru. Coroana României cu spade, în grad de cavaler

09 august 1921 Coroana Italiei, în grad de cavaler

Ca avocat, de-a lungul celor 40 de ani de activitate profesională, timp în care a ocupat în diverse etape şi funcţia de Decan al Baroului de Tutova, calităţile sale umanitariste şi profesionale sunt puse în evidenţă prin acţiunile pe care le-a întreprins, dintre care se pot evidenţia :

· a iniţiat înfiinţarea unui sindicat profesional prin care să se asigure un venit minim tinerilor avocaţi, precum şi celor mai vârstnici, care treceau temporar printr-o carenţă materială, ei nefiind încă pensionabili. Acordare de ajutoare de boală, precum şi de deces;

· a modernizat şi îmbogăţit biblioteca Baroului Tutova;

· a colaborat la revista "Curierul Judiciar" prin publicarea de articole şi comunicări cu acest caracter, precum şi prin publicarea unor comentarii şi adnotări ale unor hotărîri judecătoreşti;

· a elaborat studiul "Caricatura şi situaţia ei juridică", publicat sub formă de broşură, editată în 1910 de către revista "Curierul Judiciar";

· Intre anii 1921 şi 1927 a apărat în mod gratuit, într-un număr de cca 120 de dosare, drepturile obştilor ţărăneşti de împroprietărire;

· In anii 1940 - 1941, în timpul dictaturii antonesciene, şi-a exercitat obligaţiile profesionale apărând la Tribunalul Militar din Galaţi, în ciuda presiunii şi ameninţărilor exercitate de guvern, drepturile şi libertatea de opinie a unui grup de cca 30 de comunişti evrei din Bârlad, Vaslui şi Bacău ;

Ca om politic, se implică în această activitate încă din fragedă tinereţe, încadrându-se în partidul Conservator-Democrat (Take Ionescu). Este numit prefect de Tutova în guvernarea Gh. Gh. Mironescu. Militează în PNŢ imediat după înfiinţarea sa, unde, după un timp a fost ales şef al organizaţiei PNŢ - Tutova până la trecerea partidului în ilegalitate. In mai multe etape este ales deputat şi apoi senator de drept.

In activitatea politică, calităţile sale manageriale şi devotamentul cu care şi-a îndeplinit rolul de reprezentant al acelora care îi dăduseră mandatul în scopul apărării intereselor naţionale şi a celor locale, i-au fost recunoscute prin conferirea de medalii şi distincţii, ale căror brevete sunt prezentate în acest album.

Astfel :

· La 8 octombrie 1925 i se conferă medalia "Răsplata Muncii pentru Biserică", ca urmare a ajutorului dat la restaurarea bisericii Sfântul Spiridon din Bârlad ;

· La 12 iulie 1929, "Ordinul Steaua României în gradul de Comandor", cu insemne civile, pentru meritele sale dovedite în calitate de deputat de Tutova ;

· La 12 decembrie 1932 Medalia "Bărbăţie şi Credinţă" pentru activitatea depusă în calitate de "preşedinte al Comisiei interimare a oraşului Bârlad, pentru curajul, devotamentul şi abnegaţia de care a dat dovadă cu prilejul inundaţiilor produse în primăvara anului 1932 ";

In calitatea sa de preşedinte al acestei comisii a iniţiat şi a dus la înfăptuire înfiinţarea "Cartierului Nou", în care au fost strămutaţi sinistraţii de pe urma acestor inundaţii, colectând o importantă sumă de bani în scopul subvenţionării familiilor strămutate. Acest nou cartier, destinat sinistraţilor şi populaţiei mai sărace a oraşului, are o poziţie privilegiată din punct de vedere al salubrităţii, al mediului si al luminozităţii.

Tot în această perioadă a iniţiat şi condus lucrarea edilitară "Abaterea cursului râului Bârlad", lucrare de regularizare a albiei râului Bârlad pe o lungime de cca 2 km, în scopul evitării pericolului unor inundaţii ulterioare, lucrare executată cu ajutorul cetăţenilor şi trupelor de geniu, lucrarea nefiind deci suportată financiar de la bugetul oraşului sinistrat. Meritele sale (iniţiativă, sprijin moral şi material), i-au fost recunoscute, conferindu-i-se de către Consiliul Comunal, titlul de "Cetăţean de Onoare al Oraşului Bârlad".

· 25 septembrie 1933 "Medalia comemorativă Peleş", în calitate de deputat de Tutova, cu ocazia semicentenarului Castelului Peleş ;

· 11 noiembrie 1933 "Vulturul României în grad de Cavaler" pentru meritele sale deosebite ca deputat de Tutova ;

· "Sfatul Negustoresc Bârlad ", îi aduce mulţumiri pentru intervenţia izbutită adresată în "Adunarea Deputaţilor" privind reducerea impunerilor fiscale în anul 1929, judeţul traversând o situaţie foarte grea, urmare a unei crunte secete ;

· Departamentul "Aviaţia civilă şi Navigaţie aeriană" îi mulţumeşte pentru concursul dat cu ocazia manifestării aviatice de la Bârlad în anul 1930 ;

In calitate de parlamentar :

· A iniţiat un proiect de lege privind " impunerea fiscală a celibatariatului", încurajând astfel "familia, ea fiind celula de bază a naţiunii noastre" ;

· A colaborat, într-un grup parlamentar, la elaborarea unei întâmpinări împotriva unor magistraţi lipsiţi de competenţă şi prestigiu, dar care funcţionau în această calitate printr-o inadvertenţă a legii, deoarece nu-şi obţinuseră certificatul de capacitate, datorită slabului lor nivel de pregătire şi de competenţă profesională ;

· A iniţiat proiectul de lege de iniţiativă parlamentară privind acordarea personalităţii juridice şi morale Comunităţii izraelite din Bârlad, precum şi pentru aprobarea dreptului de publicitate a Şcolii izraelite de baieţi şi fete din Bârlad ;

· a participat activ la dezbateri privind amendarea şi votarea legilor referitoare la întărirea Statului de Drept, urmărind ca acestea să asigure o bună perspectivă de dezvoltare a ţării.

In calitatea sa de fiu al Tutovei:

· In anul 1920, fiind ales preşedinte al comisiei de rechiziţii, la cererea populaţiei, a format o coloană de 300 de căruţe şi împreună cu colonelul Boteanu, au rechiziţionat de la moşia regală Zorleni, grâu la preţul oficial, pentru aprovizionarea populaţiei nevoiaşe;

· A fost epitrop al Spitalului Bârlad şi Elena Beldiman;

· A fost unul din ctitorii liceului de fete "Iorgu Radu" din Bârlad;

· A iniţiat înfiinţarea şi i s-a acordat conducerea onorifică a "Gimnaziului industrial de băieţi Bârlad". A participat direct şi efectiv la stabilirea profilului, la avizarea programei analitice precum şi la selecţionarea şi la transferarea efectivă la Bârlad a corpului didactic specializat (maestrul Taraze, pentru sculptura în lemn).

Toată această viaţă compusă din muncă, luptă, devotament, realizări, care i-au adus şi recunoaşterea acestor merite prin ordinele şi medaliile conferite, precum şi întreaga sa activitate profesională şi politică, desfăşurată în decursul a o jumătate de veac, pentru propăşirea tutovenilor, i-au creat un renume şi respect din partea locuitorilor, care mai dăinue şi astăzi, numele său făcând adesea parte din povestirile celor mai vârstnici către apropiaţii lor.

Odată cu instaurarea regimului comunist a început să fie cultivată ura, teroarea şi nesfârşitele fără de legi ...

In timpul campaniei electorale din 1946 locuinţa sa a fost devastată în mai multe rânduri, agresorii folosind în acest scop şi batoane de trotil.

Fiind urmărit în vederea instruirii unui proces politic înscenat, viaţa lui a devenit o lungă perioadă de pribegie şi de adăpostire improvizată pe bază de prietenie, împotrivindu-se astfel vânătorii organizate de securitate, timp în care mulţi români şi-au riscat libertatea lor şi pe aceea a familiilor lor oferindu-i adăpost, convinşi fiind că astfel nu fac mai mult decât să-şi împlinească o datorie.

In august 1949 a fost arestat împreună cu fiica sa, Irina Georgescu Bârlad şi fiul său, Costin Georgescu Bârlad, care însă au fost eliberaţi după câteva săptămâni.

Urmare a unui proces înscenat, a fost condamnat în octombrie 1951 la 2 ani şi 2 luni închisoare, sub acuzarea prefabricată de organele însărcinate cu exterminarea celor ce ar putea crea un curent de opozitie, de : "acte preparatorii la crima de uzurpare de ordine constituţională".

In august 1952 este din nou arestat şi deţinut în Penitenciarul Văcăreşti, fără proces, fiind condamnat la 60 de luni pentru faptul : „ org. sioniste”. Este pus în libertate ca urmare a ordinului comisiei, la data de 14 septembrie 1953.

După eliberarea din închisoare, la finele anului 1953, expropriat şi deposedat de toate bunurile materiale, nerecunoscându-i-se nici dreptul de pensie, i se stabileşte "domiciliu obligatoriu" la Bucureşti, unde locuieşte la fiica sa.

In noiembrie 1956, ca urmare a evenimentelor din Ungaria, este din nou arestat, fiind învinuit că, pe lângă faptul că începuse elaborarea unei lucrări pe care anchetatorii au numit-o "istorie a PNŢ”, a păstrat şi legătura cu alţi fruntaşi PNŢ, cu care se întrunea pentru a discuta "problema agrară" şi "problema reorganizării partidului".

Prin sentinţa dată în august 1957, este condamnat la 16 ani muncă silnică şi 10 ani degradare civică, sub acuzarea de "crimă de uneltire contra ordinei sociale".

Bolnav fiind, ca urmare a regimului de detenţie la care a fost supus şi înaintat în vârstă (73 ani), este totuşi dus cu forţa pe la diverse procese în calitate de martor, trecând prin cunoscutele faze de anchete şi declaraţii, sinonime cu teroare şi bătaie, suportate prin închisorile de la Jilava şi Malmaison, renumite prin tratamentul lor bestial. Rezistă totuşi până la data de 20 iulie 1962, când, în închisoarea de la Botoşani, epuizat fiind, cade, şi atunci gardianul care-l însoţea considerând că este o înscenare, îl loveşte bestial până ce-şi pierde complet cunoştinţa. Considerând că a murit, este dezbrăcat şi dus la morgă. A doua zi, constatând că mişcă, aruncă asupra lui o găleată cu apă şi este din nou bătut cu patul puştii până când a decedat, de fapt. Şi astfel, regimul comunist, îşi pune pecetea până şi pe obştescul sfârşit al celui ce a fost avocatul Vasile Georgescu Bârlad, fiu al Tutovei.

Incă o dimensiune a ceea ce a reprezentat teroarea comunistă pentru familia Georgescu Bârlad. In închisoarea de la Botoşani, se găsea tot în calitate de deţinut politic şi fiul său Şerban (Bică) Georgescu Bârlad, care nu a aflat de tristul deznodământ decât după trei săptămâni, când, fiind numit medic al penitenciarului, constată decesul tatălui său din înscrisurile registrului de consultaţii.