|
Stimati autori,
Am aflat, inca din februarie 2005, din nr. 17 al revistei "Romania Literara", ca este in curs de aparitie dictionarul "Victimile terorii comuniste...", ingrijit de Filip-Lucian Iorga, la editura Masina de Scris. Mi-am propus inca de atunci, dar am reusit abia acum, sa iau legatura cu dumneavoastra, deoarece am a face cateva remarci care ar putea interesa pe cineva. Doresc sa-mi fac datoria de constiinta fata de bunicul meu, taran fruntas, membru P.N.T., dintr-un sat dambovitean, care, fiind considerat chiabur, a fost inchis si chinuit de comunisti, apoi adus acasa unde a murit in scurt timp, cu diagnosticul de tifos exantematic.In acei ani, nimeni nu a putut invinui pe nimeni. Familia a avut de suferit din cauza ca bunicul fusese clasificat ca "dusman al poporului"; unul din fiii sai a fost exmatriculat de doua ori de la Facultatea de Medicina ale carei cursuri le urma in Bucuresti, dar a reusit totusi sa-si termine studiile la Cluj, unde nu i s-a dat de urma; tatal meu, el insusi absolvent al Facultatii de Drept, fost comisar inainte de instalarea regimului comunist, nu si-a mai putut practica meseria, traind tot restul viatii, din roada pamantului, singura parcela care-i ramasese nenationalizata; fetele, surorile tatalui meu, au fost lipsite de bunurile materiale cu care famuilia le inzestrase, iar salbele de aur confiscate nu li s-au returnat nici in ziua de azi; intreaga familie a suferit presiuni nenumarate din partea securitatii. In zona unde locuiesc parintii mei, nu s-a putut reealiza C.A.P.-ul: comunistii incercau sa-l ridice an de an, fara sanse de izbanda, deoarece au intampinat o rezistenta surda din partea multor localnici, printre care se numara si tatal meu. Doresc sa fac cunoscute suferintele familiei mele. Sunt constienta ca ele nu sunt mai mari decat ale altor familii, ba chiar suportabile, as spune, in comparatie cu chinurile inimaginabile pe care le-au suportat altii. Totusi, doresc sa amintesc ca figura bunicului meu, care a refuzat colaborarea cu comunistii, constient fiind ca-si risca viata, este demna de a fi evocata. Daca soarta acestui om este interesanta din punct de vedere publicistic-documentar, istoric si social-politic, va stau la dispozitie cu putinele informatii pe care la mai detin in legatura cu el. Parerea mea, fara indoiala subiectiva, este ca numele bunicului meu este demn de a fi consemnat in dictionarul suferintei la a carei alcatuire ati contribuit si pentru care va felicit. Doresc, de asemenea, sa va urez putere de munca pentru a desavarsi o lucrare extraordinar de vasta, dar care va reflecta macar partial grozavia "dictaturii proletariatului", neagra perioada pe care din nefericire am cunoscut-o si eu. Cu pretuire
Iulia Giurgiu, |
|
|
<<< Închidere >>> |
|