30 iun 2007 Ma numesc Ciprian Hangan si actualmente stau in localitatea Navodari, jud. Constanta, unde profesez meseria de vanzator la un Petshop. Doresc sa sprijin si sa ader la miscarea de infiintare a unui Comitet de Reprezentare a Victimelor Comunismului din insasi natura fibrei existentei mele prigonite de comunisti si neocomunisti. In 1988, pe la sfarsitul anului si inainte de vacanta de iarna, pe cand eram student la Facultatea de Automatica Bucuresti si simpatizant al detinutilor politici anticomunisti ( ii cerusem lui Dumnezeu si Bisericii Sale traditionale si antiseculariste / antiliberale, antisocial-democrate sau antisocialiste si anticomuniste / sa ma faca vrednic de crucea anticomunistilor si sa-mi dea si mie cu bunavointa anticomunistilor sa sufar si eu pentru Iisus Christos si Biserica Sa traditionala la fel ca dreptmaritorii anticomunisti ) la un curs de socialism stiintific l-am auzit pe ineptul profesor de asa ceva prestand o directiva a lui Ceausescu care sa justifice demolarea satelor si construirea de blocuri la tara. In pauza l-am interpelat si i-am spus ca TARANUL se numeste Taran pentru ca acest lucru inseamna propietar de TARA, iar pamantul pe care-l mai are in propietate este tara care-l justifica existential si legal ca propietar de tara. Si l-am intrebat: dumneavoastra vreti sa desfiintati o lege si un CUVANT fara sa tineti cont de consecintele pe care le implica in organicitatea existentei ? Smintitul m-a acuzat ca sunt patimas dupa pamant ca patimasul descris de bolsevicul de Liviu Rebreanu in romanul ION . Dar au inceput si o actiune de monitorizare si boicot specific comunista, fapt pentru care am dorit sa ma retrag din facultatea dominata de bolsevici. Astfel am lipsit de la cursurile si asa anoste o perioada indelugata; si cand i-am comunicat mamei mele ca doresc sa ma retrag, a spus ca nu poate accepta si m-a constrans sa accept sa mituim un doctor pentru obtinerea unor documente medicale care sa justifice absenta din facultate pentru a nu fi exmatriculat. Acceptand aceasta medicul Alexandru de la Spitalul Universitar Bucuresti mi-a propus pe sleau integrarea in Securitate, dandu-se exemplu pe el ca si sarac care s-a emancipat cu securitatea. Iar pentru ca l-am refuzat, spunandu-i ca nu sunt capabil sa duc eu o astfel de munca pentru securitate, ca n-am aptitudini sa fiu securist, m-a trimis la un medic psihiatru pentru obtinerea de scutire medicala, dar in fapt pregatindu-mi munci psihiatrice specifice regimului comunist. apoi a sfatuit-o pe mama mea sa mearga la o doctorita de la un cabinet din localitatea in care locuiam eu. Prin 1987 mama mea manipulata de spiritele comuniste mi-a propus de frica ca ma opuneam prea mult regimului comunist sa apelez la unul din cabinetele psihiatrice ambulante pentru care se facea propaganda atunci pentru a fi examinat si eventual lasat in pace de regim daca sunt sau nu compatibil cu el, sau pentru a-si spune parerea regimul fata de activitatea mea. Iar in februarie 1989 a obtinut de la doctorita Palcau ( cercetata pentru avorturi clandestine ) un certificat medical cu diagnostic psihiatric pe care eu l-am rupt. Si m-am retras de la facultate. In septembrie 1989 colegii mei de serviciu presati de securitate au fortat reinscrierea mea la Facultate, dupa care m-am reinscris prinzand revolutia anticomunista la care am si participat. In 1992, parintii mei presati de neocomunisti m-au internat prin violenta la Spitalul Palazu, unde mi s-a aplicat incarcerarea psihiatrica fara mandat judecatoresc si in dauna vointei mele. In 2000 un politist m-a arestat si ajutat de doi tineri, pui de bolsevici - iresponsabili si inconstienti -, m-a molestat ducandu-ma la Spitalul de Psihiatrie Palazu unde a depus marturie mincinoasa fata de mine. Trebuie sa spun ca incarcerarea psihiatrica duraza pentru ca are sprijinul majoritatii populatiei Navodariului suparate pe anticomunismul meu care este opus proneocomunismului ei. La Palazu sase oameni, unul de un picior, altul de alt picior, unul de o mana altul de alta, unul de umeri si altul de piept, m-au molestat contrangandu-ma prin provocari dirijate de durere sa ma lepad de Crucea cu Iisus Christos pe care o aveam la gat si sa le-o dau lor, pretinzand ca acel obiect mi-ar fi facut rau pe perioada internarii. Cu stima, Ciprian Hangan

<<< Închidere >>>