|
Stimate domnule Rosca,
Am descoperit tirziu initiativa dvs., dar oricum ar fi doresc sa va felicit pentru ea si sa va asigur de sustinerea mea. Sunt absolut convins ca fara clarificarea trecutului, fara o analiza lucida a naturii malefice a ideologiei comuniste si fara condamnarea, fie ea si morala, a celor vinovati, Romania nu va avea nici un viitor. Daca ar fi citam Sfinta Scriptura, am putea spune ca ,singele nevinovatului Abel [simbolul tuturor victimelor inocente al terorii] striga din pamint la Dumnezeu' si asteapta sa se faca ispasire. Aceasta insa, cred eu, cel putin din perspectiva eticii crestine, n-ar trebui sa insemne nicidecum ,ochi pentru ochi si dinte pentru dinte', dar nici absolvirea de responsabilitate a celor vinovati, in numele unei pretinse ,iubiri si iertari crestinesti'. Iertarea lui Dumnezeu nu este niciodata ieftina, ci l-a costat viata Fiului sau si ea nu este acordata decit celor care isi recunosc pacatul si se caiesc de el. Experienta mea de viata m-a condus de la crestinismul naiv al copilariei, la o forma idealista de marxism in perioada liceului. A urmat asumarea personala a credintei crestine in jurul virstei de optsprezece ani si apoi implicarea in activitari cu caracter anti-comunist si de aparare a drepturilor si libertatii de constiinta. Aceasta, ca si angajarea mea crestina explicita, m-au facut sa ma "bucur" de atentia "organelor", asa cum o dovedesc cele aproape 2.000 de pagini ale dosarului de securitate la care am avut acces recent. In timp, am ajuns la concluzia ca atit comunismul, cit si anti-comunismul sunt ideologii care ajung sa fie foarte usor dominate de ura. Desigur, asupra acestei afirmatii se poate discuta. Am spus aceasta insa pentru a explica preocuparea mea ca nu cumva acest proces de asanare morala a societatii romanesti sa fie unul motivat de sentimente de ura si razbunare, pe care le-am vazut manifestate uneori la cei care au trecut prin Gulagul comunist. Asemenea atitudini sunt de inteles, in lumina suferintelor teribile prin care au trecut acesti oameni. Reperele ca care ma gindesc eu insa sunt de alta natura. Ma refer aici la oameni precum parintele Steinhart sau la pastorul Richard Wurmbrand, care chiar daca au fost in mod evident constienti de raul structural al comunismului, si au luptat in mod ferm, fiecare in felul lui, pentru expunerea publica a acestei ideologii diabolice, nici unul nici altul n-au permis ca ura si dorinta de razbunare sa le invenineze sufletul. Intr-un eventual "proces al comunismului" avem multe de invatat de la obstinatia cu care ii urmareste comunitatea evreieasca pe calaii nazisti. Cu toate acestea, si fara false sentimente de superioritate, sunt convins ca etica crestina ne poate oferi abordari mult mai nuantate si mai regeneratoare in plan social. De aceea, modelul pe care as dori sa vi-l propun pentru acest proces este cel al Comisiei pentru Adevar si Reconciliere, care a functionat in Africa de sud dupa caderea aparheidului. Desigur, ne putem intreba daca in Romania avem instante morale de inaltimea episcopului Desmond Tutu, care sa gireze un asemenea proces. In ce ma priveste, va rog sa-mi permiteti sa ma indoiesc. Dar, cu toate acestea, cred ca un asemenea model, adaptat la realitatile romanesti, se poate dovedi benefic si constructiv, permitind o reala reconciliere la nivelul natiunii, care este atit de divizata astazi. Spunind aceste lucruri, vreau sa adaug ca unul dintre domeniile care ar trebui neaparat abordate, fara jena si false pudori, in procesul comunismului, este cel al colaborationismului de care au dat dovada conducatorii diverselor confesiuni religioase din Romania in raport cu statul comunist. Din nefericire, multi dintre acestia sunt inca o pozitii de autoritate si influenta. De aceea, sunt convins ca fara o asanare a celei mai prestigioase institutii din Romania, care este Biserica, acest proces va fi lipsit de o baza reala. In final, as vrea sa-mi exprim opinia ca sunt rezervat fata de pozitiile partizane exprimate pe acest site cu privire la o grupare politica sau alta. Astfel, sustinerea morala oferita grupului din PNTCD condus de Muresan, un om de a carui moralitate am serioase motive sa ma indoiesc, dar si de Galbeni, omul care s-a opus vehement (oare ce anume are pe constiinta?) deschiderii dosarelor de securitate, ca si punerea intre paranteze a URR, un partid minuscul care insa s-a dovedit a fi consecvent in pledoaria pentru innoirea scenei politice romanesti, atit de dominata inca de fosti (si actuali) securisti, mi se pare complet contraproductiva. Desigur, fiecare dintre noi avem opinii politice. Dar, dupa opinia mea, daca permitem acestora sa fie implicate in acest proces, nu vom face decit sa compromitem un efort absolut laudabil si esential pentru viitorul acestei natii. Inchei si va asigur inca o data de sustinerea mea si de angajarea ferma de a contribui cu ceea ce pot la desfasurarea acestui proces. Cu deosebita apreciere,
Danut, Manastireanu, Ph.D., teolog
|
|
|
<<< Închidere >>> |
|