Este o datorie de onoare faţă de cei care au fost şi nu mai sunt, faţă de memoria acelora care au reuşit să adune la un loc pământurile strămoşeşti şi pe care alţii, străini de interesele româneşti sau de principiile umanitare, manipulaţi de Moscova i-au exterminat, podind cu trupurile lor întreg teritoriul ţării.

    Represiunea în România a fost atât de sălbatică încât i-au căzut pradă de la copil din faşe până spre vârsta de o sută de ani şi peste tot întâlneşti copii şi mame cărora nu li s-au uscat ochii înlăcrimaţi de jalea aşteptării.

    Urmaşii acestor victime stau îngenuncheaţi în faţa TROIŢELOR, cu numele săpate ale martirilor, ce împânzesc Ţara. De mult au trecut şi peste hotare ducând străinilor mesajul durerii lăsate de genocidul comunist.

    Pe deasupra mai este şi datoria faţă de milioane de fiinţe umane, aruncate pe drumuri, despuiate şi jefuite de bunurile agonisite cinstit, în timpul vieţii, şi nerestituite proprietarilor de drept.

    La confluenţa acestor nedreptăţi cimentate cu sângele nevinovat ce a curs aproape o jumătate de veac, se găseşte chemarea străbună izvorâtă din memoriabilul an – 1948 -, modelată de timp şi suferinţă în : REDEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE.

    Procesul comunismului trebuie făcut de acei ce au supravieţuit torturilor, de urmaşii celor excluşi de la o viaţă normală din cauza părinţilor întemniţaţi şi de dumneavoastră care ieşiţi traumatizaţi din regimul de barbarie v-aţi avântat cu dragoste nelimitată faţă de trecut, pentru instaurarea dreptăţii.

    Dar speranţele v-au fost înşelate. Un grup de criptocomunişti, compus din succesorii nomenclaturii comuniste, profitând de anarhia cauzată de prăbuşirea comunismului, au pus mâna pe putere, au făcut să curgă iar sânge nevinovat după acel 22 Decembrie 1989 şi depun eforturi pentru a prelungi agonia politică şi mai ales economică, prefigurând o catastrofă în care populaţia se confruntă din an în an cu sărăcia şi racilile lumii interlope.

    Generaţia tânără în faţa acestei prăbuşiri, neputându-se împăca cu abuzurile continui şi cu agresiunea impostorilor, a ieşit în arena publică urmărind moralizarea vieţii politice şi redresarea vieţii economice în concordanţă cu cerinţele democratice internaţionale. Acest tineret a întrezărit soluţia schimbării în bine a situaţiei prin punerea în aplicare a « Punctului 8 » din Proclamaţia de la Timişoara.

    Nomenclaturistul Ion Iliescu nici nu a vrut să audă de aşa ceva.

    A provocat aducerea minerilor care cu o sălbăticie demnă de practicile comuniste a distrus oameni şi edificii. Cu neruşinarea caracteristică oportuniştilor, le-a mulţumit « minerilor » (în mare parte securişti) şi a refuzat scoaterea partidului comunist în afara legii.

    S-au opus cu încăpăţânarea caracteristică nomenclaturiştilor să se încadreze în - statul de drept – refuzând repararea nedreptăţilor.

    Executivul a continuat să facă presiuni asupra puterii judecătoreşti impunând suspendarea aplicării sentinţelor definitive pronunţate pentru restituirea bunurilor acaparate prin forţă de clientela foştilor nomenclaturişti cărora le-a creat condiţii de a şi le însuşi.

    Martor şi parte în procesele de genocid, ante şi post « 89 », urmăreşte cu perseverenţă, el şi ai lui, să tergiverseze judecarea, acoperind şi acoperindu-se cu « imunităţi », sperând într-o cădere în desuetudine a acestor monstruoase acţiuni prin care şi-au legitimat puterea, uitând că niciodată aceste fapte abominabile nu vor putea fi trecute cu vederea.

    Prin acest proces al comunismului se face o curăţenie morală a societăţii, o moralizare a relaţiilor dintre oameni. Vinovaţii au fost şi sunt infirmi morali. Nu ai ce să le mai faci, mai ales că mulţi au dispărut în neagra veşnicie, dar principiul dreptăţii rămâne şi trebuie apărat. In acest context, colaboratorii şi făptaşii este normal să vină, fiindcă ei au provocat şi săvârşit crimele oribile şi să recunoască, să-şi ceară iertare şi să restituie ceea ce nu li se cuvine.

    Presa, această putere la îndemâna celor despuiaţi de dreptul de a se plânge pentru că durerile lor să fie auzite peste tot, ca au fost înşelaţi cu neruşinare, această ultimă speranţă a fost sugrumată.

    Ziarele ca să poată supravieţui, adică să-şi plătească funcţionarii, au îngenunchiat în faţa lui Iliescu, Năstase şi ai acoliţilor lor. Unii au refuzat compromisul şi au plecat, alţii se zbat în neagra mizerie impusă zi de zi, de executiv, această pacoste a ţării.

    Acest guvern al nenorocirii naţionale practică şi o politică umilitoare şi obedientă faţă de vecinul de la răsărit (sperând în redresarea acestuia), şi o altă politică ipocrită faţă de apus, profitând de ajutoarele care deturnate întăresc puterea mafiei guvernamentale ce a generat tagma baronilor.

    Acest guvern a dus şi duce o politică de trădare a intereselor poporului român dezinteresându-se de fraţii noştri din Basarabia, Bucovina şi ţinutul Herţei, anexaţi de Stalin prin pactul Molotov-Ribbentrop, socotit de 15 ani nul şi neavenit chiar de URSS, dar spre stupoarea internaţională nu se aplică integral, România făcând o excepţie, de ea dezinteresându-se aceşti ilieşcieni, aşa cum o făcuse Hitler când Stalin a răpit ceea ce nu era al lui.

    Mai mult, acest guvern uită de sfârtecarea Basarabiei de către Ucraina şi de faptul că în « dulcea Bucovină » în fiecare sat găseşti ridicate TROIŢE pe care sunt înscrise numele victimelor făcute de comunişti.

    A trecut timpul politicii mincinoase şi antinaţionale dusă între fuga lui Păunescu de a se salva în curtea ambasadei USA de la Bucureşti şi fuga lui Iliescu de la Montreal pentru a scăpa de furia tineretului nevoit să-şi caute existenţa pe meleaguri străine.

    A sosit vremea socotelilor prin REDEŞTEPTAREA NAŢIONALĂ şi deschiderea PROCESULUI COMUNISMULUI.

    Toate victimele şi urmaşii lor, toţi cei care au fost torturaţi, furaţi, deposedaţi abuziv şi lăsaţi muritori de foame de regimul comunist au datoria şi dreptul să ceară reparaţiuni şi să depună mărturie în faţa istoriei.

    Se declară deschisă audierea mărturiilor şi înscrierea lor în memorie pentru a fi la îndemâna urmaşilor şi generaţiilor ce se vor succeda pe teritoriul românesc cuprins între hotarele fireşti.


Cicerone Ioniţoiu

<<< Închidere >>>