OTV 15
- 16 febr. 2005.
Interviu Dan Petrescu -
Adrian Costea
Adrian Costea – diplomat,
păgubit sau escroc? - dr. Istorie, Livia Dandara
Interviul luat de
scriitorul Dan Petrescu ( D.P. )
omului de afaceri Adrian Costea ( A.C.),
s-a petrecut cu 5
ani în urmă, în ajunul
noilor alegeri, adică în
interegnul schimbării de legislatură
şi regim prezidenţial ( sept.2000 )
Cum la sfârşitul
regimului Constantinescu ( 1997-2000 )
şi în timpul regimului
Iliescu – Năstase ( 2001
–2004) nici o televiziune nu
a dorit să transmită
acest interviu-fluviu – de ce oare?! -
OTV a acordat acum – de ce oare?! – redarea sa, pe spaţiul
emisiunii “Dan Diaconescu în
direct “ în două
seri, deci cca 10 ore de transmisie.
Mărturisesc că
nu am urmărit acest scandal
decât sporadic; că nu am avut
ştiinţă despre consilierul Adrian Costea, dar am cunoscut destul de bine ( în calitate de component al
staff-ului candidatului CDR,
Emil Constantinescu ) metodele şi
efectele politicii electorale
ale FSN-ului, ale lui Ion Iliescu
& Adrian Costea ( după cum
aflu acum ), în alegerile din 1992, urmate de
guvernarea de 4 ani a PSDR; mărturisesc că n-am ştiut
când, cum şi de ce,
acelaşi Adrian Costea
a devenit consilierul de taină
al lui Emil Constantinescu în timpul guvernării
CDR ( subsemnata retrăgându-mă din
activitatea politică în
1994 ); că nu ştiam
altceva despre albumul „Eterna
şi fascinanta Românie” decât
că este un rateu propagandistic scump plătit;
că nu ştiu cu ce s-au
soldat procesele în care
era implicat Adrian
Costea în 2000; într-un cuvânt, fără să neg importanţa cunoaşterii acestor
„cazuri”, ele nu m-au
pasionat. De data aceasta, mi-a
trezit interesul enunţul
OTV-ului:
<
reportaj respins de toate televiziunile!> De ce oare?!
L-am vizionat şi am făcut
câteva însemnări.
Le-am putea intitula …” Din culisele politicii de tranziţie ” sau <
Cine au fost consilierii? >
Îşi păstrează actualitatea, acum, în
2005 ? Poate nu actualitatea,
dar precis continuitatea fenomenului, prin
actorii „veterani” sau
„reciclaţi”.
Pentru că în acest
interviu va fi
vorba de afaceri, de
contracte, de bani, aş dori
să supun atenţiei
o formulă consacrată de analişti
şi juranalişti, când este
vorba de averea lui Ion Iliescu: „ sărac şi curat”. Să
înţelegem exact: acest om,
ajuns la venerabila vârstă
de 74 de ani, nu are aproape
nimic de declarat la
rubrica avere. Aproape fiecare român, cât de cât gospodar,
apare mai bogat
ca el! Ca şi Nicolae Ceauşescu - care a plecat pe lumea
cealaltă tot „ sărac şi curat”
- familia Iliescu trăeşte de o
viaţă în case de protocol ( puse la dispoziţie de fostele „Gospodării de partid”
), în cartiere de lux, şi, ca
preşedinte, în cele mai somptuase reşedinţe
– Cotroceni Scrovişte ş.a ; petrece vacanţele în cele mai
luxoase vile de odihnă şi tratament; călătoreşte cu
cele mai confortabile maşini
şi avioane; are un întreg personal
casnic, de deservire şi pază; mănâncă,bea,
se îmbracă la cele mai pretenţioase standarde; călătoreşte
prin toate ţările lumii fără să scoată vreun
ban din buzunar. Indiferent de legalitatea şi legitimitatea acestor
drepturi - pe care nu o
contestăm - să fie aceasta
viaţa unui „om
sărac ”!? Cum i se îngăduie o astfel de sfidare şi
nerecunoştinţă faţă de poporul care l-a întreţinut în
asemenea condiţii o viaţă
întreagă ?
Şi dacă acest preşedinte,
păşind tot pe urmele
predecesorului său în materie de grandomanie ( a se
vedea biografiile lui Nicolae Ceauşescu şi cărţile –album „ România…..
”, în limbi străine ) îşi editează
cărţile în ediţii de lux, comandă afişe
electorale tipărite la Paris, uitând apoi să le plătească - aşa cum rezultă din
declaraţiile lui Adrian
Costea - mai poate să-şi
spună că este „ curat” ?!
Pentru că, acest lucru
l-a determinat pe Adrian Costea să
….”rupă tăcerea”!
Şi atunci de ce să ne mire că
acest interviu nu a fost acceptat de televiziuni?!
Discuţia dintre Dan
Petrescu şi Adrian
Costea se consumă
în aer liber, într-o plimbare cu
aer relaxat, pe splendida
esplanadă atlantică, în
hoteluri de lux, parc parizian. Nu ar fi nimic de comentat.
Numai că ni se atrage atenţia că, în aceleaşi locuri,
cu câţiva ani în urmă,
diverşi şi nenumăraţi “actori” ai
scenei economice şi
politice româneşti, la sfatul,
cu sprijinul material şi
cu contribuţia “discretă “
a generosului nabab
- după cum declară d-sa - s- au pus la cale, au
pornit, s- au elaborat, s-au organizat, s-au sponsorizat: partide,
dizidenţe, programe politice, afaceri, strategii electorale, campanii
publicitare ş.a.md. În loc să
i se fi recunoscut meritele şi
să fi fost răsplătit … Adrian Costea este ( sau era, în
2000 ) păgubit şi judecat.
Vom reda părţi din
acest interviu, transformând documentul sonor în rezumat scris.
Am selectat câteva episoade de interes pentru
SPAŢIUL “ Procesul Comunismului “ – asumându-ne răspunderea
pentru nealterarea
mărturisirii lui Adrian Costea.
Ne-am îngăduit formularea unor subtitluri orientative, care nu apar formulate
în original:
¤ Adrian Costea rupe
tăcerea
¤ Adrian Costea: “confidentul” celor doi preşedinţi.
¤ Clasa politică versus talpa ţării ¤
Redescoperirea României …
¤
Reîntoarcerea în viaţa
politică deschisă ¤ Trezirea poporului - răspunderea individuală
¤ Consilierul
lui Iliescu ¤
Cum s-a creat APR –Meleşcanu
¤ Confiscarea
şi reciclarea clasei politice
¤ Scandalul
cărţilor de lux: “ Revoluţie şi reformă “, ” Eterna şi
fascinanta Românie”
¤ Prăbuşirea Bancorex ¤ Afacerile
cu petrol
¤Afacerile
cu afişe electorale ¤ Bilanţ
financiar păgubos
¤ Investitorii
străini ¤ Fişe caracterizante pentru
politicieni cu care a
colaborat
¤ “ Afacerea Costea “: escroc,
păgubit sau … diplomat ?
* * *
Septembrie 2000, Atlanticul francez, faleza între Deux Ville şi Trois Ville.
¤ Adrian Costea rupe
tăcerea
Adrian Costea: “
Ştiu multe şi m-am hotărât
să vorbesc “
Dan
Petrescu: De ce acum ?
A.C.: De o parte
frica, de altă parte,
dorinţa de a face cunoscute unele lucruri.
În linia a doua a vieţii politice, se
găsesc câteva personaje – pe care
n-am să le numesc - care vor să
ajungă în linia întâi.
Ei sunt legaţi
prin nişte fire de
Iliescu - Năstase –
Constantinescu –Meleşcanu. Ei ar vrea
să facă un pas în faţă, să le ia
locul. Este
o manipulare, un joc. Dar eu,
prin asta, sunt adus la ghilotină, sunt condamnat
la moarte, printr-un soi de
linşaj.
În
acest joc, cei din
linia a doua
- ex. Stoica şi procurorul
Criste - ar trebui să reflecteze …
D.P: Tu
susţii că totul se reduce la translarea liniei II
spre linia I. ( Ex., în PNŢ,
“bătrânii” nu cedează deloc!
) Iar tu eşti folosit
ca o “bilă de popice”, în acest
joc.
Dar şi Occidentul,
interesat să bage România
în globalizare, nu-i
convine vechea clasă politică.
Există cu adevărat acest
interes ?
A.C.: Atât cât poate fi
interesul unor ţări, faţă
de o altă ţară. Cât acest interes este minim, acest grup
de ţări nu are de ce să se amestece în viaţa internă a unei
ţări. Totul pleacă de la economic.
Când relaţia este redusă … la
“ ajutor “, la “ milogeală “, la
“explicaţii”, te izolezi,
te îndepărtezi
D.P.: Dar
interesul strategic?
A.C.:
Un exemplu. Occidentul
putea regla situaţia din Iugoslavia.
N-a făcut-o! În Iugoslavia, nimic nu se ştie:
cine o conduce? care sunt
hotarele? Doamne fereşte, poate păţi şi
România la fel.
Trebuie să se termine cu minţitul şi exagerările pe această temă:< Interesul Occidentului faţă de România >!
Acest interes nu există!
Integrarea în UE şi NATO n-a
fost luată în serios de Occident!
Acest
interes este potenţial. Este o
iluzie. Cât România nu se întăreşte în interior, ea nu
interesează. Occidentul s-a trezit
din “iluzia” pieţelor de desfacere din
fostele ţări comuniste.
Exemplul
Germaniei este grăitor: au trecut 15 ani. Ex-RFG a
cheltuit în ex-RDG, peste 100.000
mărci pe cap de locuitor. Rezultatul ?:
nu se înţeleg … somajul a ajuns la
40 %… nu se dezvoltă –Deci Germania a ratat proiectul.
Chiar dacă
s-ar afla o ţară care
să vrea să ajute România,
nu se rezolvă. România nu poate, nu va primi acest
ajutor, ci … firimituri. Trebuie
explicat poporului român
că nimănui nu-i pasă
de el. România este în declin. Să înceteze iluzia.
¤
Adrian Costea: “confidentul”
celor doi preşedinţi.
D.P.:
Acesta este programul tău
pe care, în iunie 1998, l-ai înmânat
preşedintelui Emil Constantinescu ( apărut în august
în “ Independentul” de Iaşi ).Cum au reacţionat preşedinţii
Ion
Iliescu, Emil Constantinescu, la opiniile tale?
A.C.: L-am prezentat acest program
amândurora şi celor din jurul
lor. Am făcut-o
cu discreţie, şi acum regret. Nu am ştiut şi
nici acum nu ştiu tot. Eu
am transmis ceea ce ştiam.
Limbajul meu a fost straniu
pentru ei. Receptau doar
o parte din el. Eu mi l-am
asumat, conştient, ca un
Sisif. Nu pretind că prezenţa
mea în România a fost
“providenţială”. Nu! Dar unele lucruri nu s-ar fi
făcut, fără mine.
D.P.:
Ai fost ambasador. Ce-ai făcut
în această calitate, la
acest post ?
A.C.: Din
1991, am fost confidentul
a doi preşedinţi de ţară;
am ocupat şi
o funcţie de ambasador.; unele lucruri nu le pot
discuta public. De 9 ani sunt
prezent în viaţa României ( explică pe ce s-a bazat relaţia intimă cu cei
doi preşedinţi atât de diferiţi ]
D.P.: Înţeleg
foarte bine bunele tale intenţii.
A.C.:
În cartea lui Iosif Boda, sunt caracterizat ca < loial până la
capăt >. Este adevărat. Cât obiectivul
urmărit de mine se realiza.
Dar acum a trebuit
să ies din această rezervă. Eu
am o obligaţie morală.
D.P.: Boda are o
imagine mai nuanţată pentru tine.
Poate este recunoscător că i-ai
salvat viaţa. Şi totuşi
… în caretea lui era vorba de tine. “Lacunele lui Boda
“: ex.
Tratatul
româno -maghiar. Cine l-a sfătuit?
A.C.: Eu.
Confirm. Altă
întrebare.
D.P.:
Numirea lui Temeşan la Bancorex … ţi-a aparţinut ?
A.C.: Confirm.
D.P.:
Hrebenciuc ?
A.C.:
Confirm.
D.P.:
Renunţarea la recandidare a lui
Emil Constantinescu, ţi se datorează ?
A.C.:
Nu confirm, nu infirm. Ca
ipoteză, anunţarea retragerii lui ar fi fost o idee la
care aş fi aderat; dar ea trebuia aplicată la timp, fără
defazări …
¤ Clasa politică versus talpa ţării
D.P.:
80.000 km ai parcurs ca să faci “
Eterna şi fascinanta Românie”. Pe unde
ai mers, ai făcut şi operă de
binefacere ( ai dat oamenilor diverse
ajutoare. zahăr, ulei, orez, bomboane …
etc. etc )
A.C.: Da.
Confirm. Nu-i nimic extraordinar în asta,
nu este nici unic şi
nici nu poate fi măsurat. Viaţa m-a învăţat
că atunci când domini, trebuie să dai, să oferi;
nu ai dreptul să confişti totul
pentru tine. Ce ai, trebuie să plece, să se
întoarcă.Este deci un gest
normal. Eu am venit în România
cu o anume capacitate financiară.
Am descoperit mulţi oameni în
dificultate.Regret doar că n-am
făcut mai mult …
D.P.: Tu
te-ai comportat aşa. Nu ţi s-a
răspuns cu aceeaşi monedă.
A.C.: Nu
mi s-a răspuns aşa din partea clasei politice.Din partea lor nici nu mă
aşteptam. Dar din partea populaţiei -
sute, mii! - a fost, şi asta m-a motivat, chiar şi în acţiunile cu clasa
politică. N-am putut
abandona tot proiectul, pentru
că o minoritate nu voia! Am dat
prioritate talpei ţării.
D.P.:
Clasa politică are un rol de blocare,
de zăgaz ? Te înţelegi
mai bine cu masa, decât
cu clasa politică ?
A.C.:
Cu ţăranii comunic mai bine.
¤
Redescoperirea României …
D.P.: 30
de ani ai trăit în
Occident, fără să te
gândeşti la România. Acum constaţi
că această clasă politică nu este decât un “zăgaz”?
Ai greşit?
A.C.:
Am revenit în România, după o pauză
lungă. Redescopăr România ce o părăsisem în adolescenţă.
Imediat mi-am dat seama de aspectul
vetust al clasei politice.Era
rezultatul unui regim care dispăruse, dar continuă să existe prin aceşti oameni. Am decis să-i înfrunt, să duc o luptă de gherilă,
discretă. A fost
o eroare! Nu voiam să
ocup nici un post. Am
spus asta şi lui Ion Iliescu şi lui Emil Constantinescu. Am intrat în
penunmbră, în discreţie. M-am trezit într-o capcană pe care eu însămi
mi-am fabricat-o. Această discreţie
s-a întors împotriva mea.
Oamneni pe care i-am ajutat, care s-au făcut cunoscuţi
cu ideile mele … Dacă aş
pretinde “paternitatea”, aş creia panică. Cu asta am greşit.
D.P.:
Paternitatea ideilor ţi-ai asumat-o
în calitatea ta de consilier. Orgoliul tău ar fi
fost satisfăcut dacă acele idei
se realizau. Când ai
revenit în România, după 30 de ani,
erai un om realizat.
Când vorbeşti oamenilor despre “patriotism” … nu te prea cred!
Patriotismul credibil se demonstrază cu moartea sau
în război. Dar în
timp de pace? Înjurând România? Nu. Să faci lucrurile bine.
A.C.:
Da, în România de azi, patriotismul nu mai există.
Iliescu şi Năstase au
recunoscut că sunt “patriot”. Dar ajungem la
sentimente, la iubire … Cât românul
nu se reiubeşte, nu
se re-împacă cu el, nu se întâmplă. Patriotismul a fost distrus, supralicitat, transformat
în altceva.
Dar asta nu înseamnă
că el nu există. Eu m-am
întors în România nu din patriotism. Prin
1995, am realizat că
am acest sentiment!
Unii îmi spun
să tac, să nu mai spun asta
că sunt ridicol. Ei bine, eu spun: simt,
îl am. Încep să
simt şi sentimentul sacrificiului.
Mă
trage de mânecă. Sentimentele mele
nu se schimbă, dar răspunsul este destul de tulbure …
¤
Reîntoarcerea în viaţa
politică deschisă
D.P.:
Cum converteşti acest
sentiment ? Vei ieşi din umbră ?
A.C.: E cam târziu. N-am sesizat graniţa. Da,
voi ieşi din umbră, relativ
rapid, dar fără precipitare.
Altă soluţie nu am. Nu pot
abandona aceşti 10 ani. Mă voi întoarce. La momentul potrivit.
Nu ca să
sfătuesc pe unul sau pe
altul. Voi intra în viaţa
politică, în jocul politic, dar
nu în sens pejorativ. Nu
voi face un partid mic. Vin să
fac un partid mare şi voi
începe de la bază, din
teritoriu.
Clasa politică, de ieri, de mâine, va trebui
să mă confrunte. Nu voi
atăca clasa politică.
Voi încerca să
construesc.
D.P.:
Şi constucţia este un “ atac” …
A.C.:
Invit clasa politică la bătălie.
În sens civilizat.
¤
Trezirea poporului - răspunderea individuală
D.P.:
Cu cine vei pleca la drum ? Cum vei face pe români să se reiubească
pe sine?
A.C.:
Fiecare om are în viaţă o
speranţă. Motive există. Substanţă
este. Cei 10 ani ai
României au un rezultat negativ.
Nu mai trebuie pierdut timp în explicaţii. Poporul român trebuie să
existe.
Trebuie să se mobilizeze. Nu
se poate să mai accepte aceiaşi oameni. Timpul experieţei s-a terminat. Fiecare vrea mai-binele.
De aceea, trebuie să se mobilizeze
personal, să conştientizeze că nu
se poate repeta experienţa. Este problema fiecărui individ.
Este o crimă şi
inconştienţă să fie lăsaţi
aceeaşi oameni. Eu voi
răspunde la toate aceste întrebări.
Vor fi nişte etape: Plan - Explicaţie -
Realizare. Trebuie explicată situaţia reală a României, a
fiecărui domeniu, a fiecărui
român.
D.P.: Ce
numeşti tu “popor “ ? Poporul are
nişte caracteristici.Românii sunt un popor profund derutat, nu pasiv!
El trebuie trezit.
A.C.:
Problema nu este numai a poporului român. Este a tuturor popoarelor. Poporul s-a manifestat, dar este profund nemulţumit: foame, sănătate ( boli
), învăţământ (şcoli
). Ar trebui să i se explice.
Acest dialog, în
România, nu a avut loc în ultimii 10 ani. Există “vârful”
- Bucureştiul, capitalele judeţene – dincolo de care este o altă lume.
D.P.: Deci
misiunea cuiva ar trebui să
fie trezirea poporului.
A.C.: Da. 1. Explicare şi comunicare
cu poporul; 2. Puterea -ca să aplici programul; 3.Referendum Pentru schimbarea Constituţiei
şi declararea stării de
necesitate economică.
Altfel, totul duce la un dezastru
D.P.:
Mai sunt posibile măsuri
drastice? Nu se pierde credibilitatea?
A.C.:
Care credibilitate?! Ea nu există! Rezultatele, numai
ele contează. România are nevoie de pragmatism, de atitudini ferme,
bazate pe rentabilitate.
D.P.:
Cine ar înţelege aceste
lucruri ?
A.C.: Am
cunoscut ţara, am cunoscut
oameni, ei vor să ştie. Cu ei am
să încep.
D.P.:
Primele categorii ar fi
cele din cartea ta ?
A.C.:
Da. Ei
vor fi. Ei aşteaptă, cu ei am
să încep.
Deux Ville - Trois Ville …Oceanul … plimbare pe faleză…
staţionare pe un pod … hotel de lux
D.P.: Suntem
în locul unde s-au pus bazele
partidului lui Teodor Meleşcanu …
¤ Consilierul lui
Iliescu
D.P.: În 1992,
Adrian Costea ajunge în
România şi devine consilierul lui Ion Iliescu …
A.C.: Voi
repeta.Eu am intervenit în
campania electorală a lui Iliescu, în 1992. Am
rămas lângă el
până în 1996. Am
avut o influenţă directă, permanentă, în toate domeniile,
intern şi extern. Şi la
elaborarea cărţii “ Revoluţia
şi reforma”.
Dacă
parcurgi tabla de materie - la
fiecare capitol sunt problemele României. Această
carte, în viziunea mea, era un
prilej să explicăm
situaţia României în
1989. Urma apoi să apară “Eterna şi fascinanta Românie “ …
Am
ajuns astfel în
1995/ 1996, fără să reuşesc
să-l determin pe Iliescu să
înlăture o serie de oameni. PDSR era un partid inconştient, anesteziat,
dezorientat.
Alegerile
din 1996, au
început în condiţii tragice. Eu m-am implicat tot
lângă Ion Iliescu. Iliescu a pierdut
cu 47 %, iar PDSR
cu 20 %. El a pierdut alegerile, dar a crescut ca lider şi
era stăpân pe situaţie. Asta mi se datora şi mie.
Nu sunt nici astăzi
sigur dacă Ion Iliescu a pierdut
atunci alegerile. […..]
D.P.: Cu tine sau
fără tine, în ’92 Iliescu
câştiga alegerile …
A.C: Important
era să se şteargă impresia din 1990-1991.
D.P.:
Aveai birou la Cotroceni ? Era “perestroika” ? Cum era
Iliescu ?
A.C.: Iliescu era un om deschis. Aveam cu el un permanent dialog. Aveam speranţă. Era atent …
punea întrebări…era deschis, curios. La început,am fost satisfăcut de perspective.
Din 1993, a început
să frâneze. În 1994,
s-a întors spre trecut. În 1995, el
s-a închis.
De ce?
Nu ştiu.
D.P.: Ce
se întâmplă dacă un astfel de om devine
iar preşedinte ?
A.C.: În
1996, Iliescu era obosit. În ’97-’98, n-a mai
făcut nimic. Iliescu
a fost împins înapoi, ca
în vasele comunicante …
după catastrofa guvernării
CDR. Dacă va relua puterea în 2001?
Nu văd nici un motiv. Are un anturaj vechi, n-are
echipă. Revenirea
la putere a lui Ion Iliescu
se va manifesta prin continuarea dezastrului.Nu există
soluţie.
D.P: Văcăroiu,
Năstase, nu sunt o
echipă!
A.C.:
Nu comentez
¤ Cum s-a creat APR
–Meleşcanu
A.C.: După alegeri [
1996 ], cei din PSDR
erau toţi ca şi anesteziaţi! N-au mai mişcat! M-am decis să continui prin crearea unui nou partid. Am vrut
spargerea PSDR.
D.P.: Ce ai
făcut cu noul partid?
A.C.: Am
dorit spargerea PSDR. Ca să faci un partid,
ai nevoie de oameni. Eu nu voiam
să abandonez. La sfârşitul
anului ’96, începutul lui’97, l-am chemat
pe Ioşka
[ Iosif
Boda ] şi… la treabă! Alegerea a căzut pe Teodor Meleşcanu care,
din comoditate, nu era
compromis. L-am chemat la Paris, cu Ioşka,
şi i-am spus. A
acceptat. Eu i-am dat calul, dar el a fugit cu cal ul! El este un simplu
călăreţ.
El a
fost ( pentru mine şi Ioşka )
marionetă, dar a devenit “paiaţă
“.
L-am ales, a acceptat, am lansat
partidul. Ei – Ioşka, Meleşcanu,
Coşea - veneau aici [ la Deux
Ville ].Voiam un partid
de 80 % tineret. Ceilalţi habar
n-aveau.
Ei s-au adăugat cu
timpul. La naştere am fost
doar noi.
A fost un contract moral.
Totul s-a pregătit aici.
El ascunde acest lucru.
S-a plecat de la o idee, dar Meleşcanu
a fugit cu calul. Meleşcanu
este gol. Nu poate.
D.P.:
Iartă-mă, dar parcă ai
fi un soi de păpuşar …
A.C.:
Dacă scopul este nobi l, nu contează.
Eu am sperat foarte mult de la
Meleşcanu.
D.P.:
Unii s-au întors la matcă,
în PSDR. Să-l lăsăm pe
Boda…
A.C.: În
ianuarie’97, Melesşcanu a primit.
În iunie a avut locul spargerea PSDR. Totul a pornit bine. Dar
la treabă, cei doi
călăreţi, Meleşcanu ( politic
) şi Coşea ( economic )
s-a văzut că nu erau în stare. În ‘97/’98 am tras semnalul. Dar lucrurile
mergeau din ce în ce mai prost. În ’98
le-am zis …la revedere; i-am
lăsat cu curu-n baltă; mi-am luat
mâna de pe APR.
D.P.:
Când a apărut “scandalul” Costa
nimeni nu ţi-a luat apărarea.
A.C.: Au
făcut o prostie. În loc de adevăr, au ales calea minciunii …
D.P.: Ei
erau aşa cum erau.Tu te-ai înşelat.
A.C.: Eu am
sperat că Meleşcanu va reuşi.
S-a opus, s-a cramponat. Eu am
conştiinjţa împăcată. Tineretul trebuia ajutat
să ajungă la puetere. Cei vechi au de apărat trecutul. Ei
perpetuiază sistemul. Au
confiscat, au sechestrat
întreaga naţiune. Tiuneretul este
prizonier şi el.
D.P.:
Acum [sept. 2000 ] Meleşcanu candidează. Ce prevezi ?
A.C.: Meleşcanu
n-are ce căuta la preşedinţie.
Este un gest de disperare.
D.P.:Cu
ambiţia lui, a împiedicat fuziunea
cu PNL!
A.C.:
Este ridicol! E tragic!
Se va termina rău. [……………]
Hotel Deux Ville.
D.P: Ce făcea Coşea aici ?
A.C.: Un băiat de
societate. Când este vorba de
muncă, se supără … El trebuia să
se ocupe de problema
economică. S-a dovedit că nu avea
de gând şi nici n-o putea face.
Era bun de profesor.
Dar nu avea creativitate. Fondul
rupturii mele de APR,
este Mircea Coşea. Era greu la muncă.
Atitudine insipidă, inodoră, incoloră.
El nu a putut face nimic. S-a purtat execrabil, până la urmă.
Eu cu
Ioşka le-am găsit porecle: lui Meleşcanu -“Mexicanul “; lui Coşea – “ Gogoaşă “
Povestea s-a terminat tragic, într-o enormă
inutilitate. Amândoi fac parte
din vechiul sistem.
Sunt supravieţuitori.E
trist. […….]
¤ Confiscarea şi
reciclarea clasei politice
D.P.: Ai
stat 10 ani în culisele
politicii româneşti. Ai
găsit un om competent?
A.C.: Nici unul!
Poate că există, dar eu nu am
întâlnit! De aceea am
pierdut 10 ani. Este un reciclaj permanet
între “foşti” şi
“actuali “. Această clasă
politică degenerează.Totul este închis.
Este o
confiscare care a început în decembrie 1989 şi a devenit o fortăreaţă.
Unde e
libertatea? Unde e reala democraţie
? E circ!
Ar fi de râs, dacă n-ar
fi de plâns.
Naţiunea română este încercuită. I s-au închis toate
intrările.
Clasă politică înseamnă putere;
puterea înseamnă informaţie. În
România, s-a aplicat
toată gama manipulărilor
şi dezinformărilor. Populaţia
are rolul ei. Dar nu omul de
rând manipulează, ci invers. Populaţia
ar trebui învăţată să
spună NU.
D.P.:
Orwell spunea că proletariatul va
deveni puternic dacă … va deveni
informat …
A.C.:
Acum [ sept. 2000] se pregătesc de o nouă rotire.
Guvernarea va fi 2000-2004.
Brucan
s-a păcălit! Doar moartea
va rezolva această situaţie.
Vor mai trece 25 –30 de ani! Şi
astfel românii vor atinge
jumătate de secol de stagnare.
¤ Scandalul cărţilor de
lux
“ Revoluţie şi reformă “
” Eterna şi
fascinanta Românie”
D.P.: Impasul
tău se datorează implicării
tale în editarea unor cărţi pentru
România.
Cartea lui
Ion Iliescu, ediţiile de lux în
franceză şi engleză, cu coperţi de piele, cu foiţă de aur, cum n-au
francezii nici pentru clasicii lor! De ce nu este specificat
traducătorul ? Mi-ai vorbit de
sumar, că ţi-a aparţinut, ca problematică …
A.C.:
Traducătorul nu e trecut, din … discreţie. Cartea aparţine lui
Iliescu … ideile de a face cartea … 1989 … multe
sunt făcute de el. Aurel
Zăinescu şi Georgiu
au fost scribii devotaţi lui Ilescu. Cartea nu
a fost făcut pentru români,
ci pentru străinătate.Aici am
intervenit eu. Ediţiile
au fost făcute
pentru “vârfurile” lumii, pentru a-i convinge că România
este mai mult decât asasinate,
copiii străzii, mineriade.
D.P.:
Ai încercat să speli un om care a făcut atâta
rău României! Crime. Meneriadele.
A.C.: Eu
nu am scris pentru Iliescu,
ci pentru România! Ori România,
atunci, era condusă de Iliescu
D.P.: de
ce nu te-ai ocupat de probleme economice, de ce te-ai băgat
în politică ?
A.C.: A
fost desigur un eşec, dar nu
ştiam, nu cunoşteam România. Preţul e mare. Dar, poate, vom reuşi.
Am probleme grave, dar nu este
încă eşec total. Am
avut nevoie de 10 ani de
maturitate.Acum am 50 de ani.
D.P.: Nu
scapi de chestiunea asta cu cărţile. Cine a plătit
cartea lui Ion Iliescu ?
A.C.: Eu
am plătit-o. Este un contract de
ediţie clasic.Am toate
drepturile. În afară de desfacerea
în România, “Revoluţia şi reforma “ îmi aparţine. Iliescu a
făcut ediţii în turcă şi germană,
sfidând contractul. D-sa riscă mult. Dacă-l dau în judecată, va avea probleme foarte
grele. Boală clasică a celor ce ajung
“sus”. Dl Iliescu ar trebui să
se uite în oglindă şi să –şi facă bilanţul.
D.P.: Eterna şi fascinanta Românie - ştiu
că tu ai făcut-o: ai umblat prin
ţară;
ai
făcut fotografiile - e adevărat o realitate
atemporală, idealizată; Am
auzit că s-au
cheltuit
sume fabuloase
pentru editare - 5 sau
7 milioane dolari, pentru 10.000 exemplare.
Cca 10
$ bucata - ceea ce este destul de
ieftin. Mai este discutată şi reclama
Bancorex din carte.
A.C.: Spui că cei 5-7 milioane dolari e mult! Să
spunem chiar un miliard. Depinde cu ce
compari. Publicitatea are şi ea rostul ei.
În România avem 22 milioane de români, care trebuie
să-şi schimbe
imaginea.Asta-i România! Au plătit
Românii 5-7 mil
dolari.Nu merita ?
400 de pagini;
400 fotografii. În carte,
sunt 3 cărţi care nici nu erau
prevăzute în contract ( adminiatraţia, biserica, istorie ).
Sigur, ea a fost
scumpă. Dar cartea a fost difuzată
la personalităţile lumii …Cartea
are 4,500kg … pachetul
cântăreşte 8 kg. …
D.P.: Ţi
se reproşează că, nevânzând
cartea, nu ai făcut tot tirajul
şi 1 milion a fost plătit
de Bancorex.
A.C.: Cartea a fost editată în 9 limbi. Contractul prevedea 12.000
exemplare pentru România. Le-am livrat. Conform contractului, 25 de
instituţii au primit o cotă de exemplare. Preşedinţia a refuzat!
În unele librării,cartea – care nu pot fi decât
furată din cotele de protocol
-
se
vinde cu 1milion şi jumătate!
Distribuţia m-a privit pe mine.
În afară de Viorel Hrebenciuc,
nimeni nu s-a mai interesat de carte. Acum
spun că nu mai au
cărţi! Unde sunt ?
D.P.:
Am vorbit eu la nişte instituţii,
şi spun că nu au primt.
A.C.: Ministerul Culturii
a primit 1.500
exemplare.Unde sunt ? Este
vorba de furt şi escrcherii.
¤Prăbuşirea Bancorex
D.P.: De
ce s-a prăbuşit Bancorex?
A.C.: 1. S-a prăbuşit o dată cu prăbuşirea României; 2. Bancorex a fost o bancă la dispoziţia
statului, a guvernului; ea a fost utilizată de stat.
D.P.:
Anestezia găurilor statului - părerea mea de nespecialist - s-a făcut pe spinarea Bancorex
A.C.: 90 % a
supt statul; 10 % au
fost furturi, afaceri. Ce a păţit ţara, a păţit şi Bancorex. Temeşan este un om
cu simţ financiar; a greşit că a încercat să împace şi varza şi
capra.
D.P.:
Temeşan spune că de vină este
societatea civilă şi luxul
etalat de Bancorex …
A.C.: Temeşan era un
om competent. Scoţându-l pe
Temeşan, s-a dinamitat sistemul. Sistemul
bancar nu cade, el reflectă
economia unei ţări. […..]
D.P.: O
ipoteză personală: pasivitatea Bancorex faţă de tine, nu
are legătură cu destituirea lui Hrebenciuc?
A.C.: Nu. Un
grup de oameni au
ajuns clienţi exclusivi ai
Bancorex. Eu nu fac parte din el.
Eu i-am propus lui Iliescu
să.i scoată pe Hrebenciuc, Năstase ş.a. Singurul care a “cedat”
a fost Hrebenciuc. A avut
curaj şi a plecat.
¤
Afacerile cu petrol
D.P.: Dar afacerile cu petrol ? Tot tu le-ai intermediat. Tot prin Bancorex. Ce
s-a întâmplat?
A.C.: Operaţiile
cu petrol nu se puteau face decât
prin Bancorex. Era singura cu reting.
A fost un conflict de interese. Contractul
s-a stopat de către
Bancorex. Am pierdut enorm
cu
Ministerul Agriculturii … un
deficit de 19 milioane dolari. […]
D.P.:
Chestiunea petrol - jaf –Jimbolia.Vreau să
demontezi această manipulare.
În Jimbolia a fost implicat SRI,
armata etc.. Pitulescu
spune că ai fost implicat
şi tu.
A.C.:Am livrat
în portul Constanţa petrol.
Punct. Mai departe nu mă priveşte. Nu
am nici o responsabilitate cu
ce fac românii cu
petrolul. Este o manipulare ordinară, o minciună. Generalul
Pitulescu a minţit. Jimbolia ?-nu ştiu. Trafic
cu Iugoslavia? –habar n-am.
¤Afacerile cu afişe electorale
D.P.: Dar afacerea cu afişe? Cele 70 milioane
afişe… 10 tiruri … 9
milioane de franci … Banii tăi. De ce nu ţi se onorează ?
A.C.: În 1996, eu am
executat comanda la
societatea mea. Camioanele
au ajuns la vamă cu afişele.Vameşul a rupt sigiile. Între
mai-oct.1996, 10 camioane
de 20 t. au
fost preluate de Gh.
Pascu ( numit de Ion Iliescu ) care a semnat facturile.
Astăzi este încriminat
şi fugărit ca un escroc!
Acest Gh.Pascu îl cunoaşte pe Ion Iliescu de
30 de ani.
L-a
servit pe Iliescu. Iliescu şi
PDSR au beneficiat de această
marfă. Au primit aceste afişe, cu
care au împânzit întreaga ţară. Marfa a fost deci comandată şi
uilizată. Când a venit vorba
de plată, mai întâi mi s-a cerut
o amânare. Acum, neagă că m-au
cunoscut! Neagă că am avut contract!
Cu peste 40 de miliarde lei m-au păgubit Iliescu
şi PDSR. I-am dat în judecată.
Avocatul
lor cere … prescripţie!
D.P.:
Gh.Pascu este ameninţat cu puşcăria
… PDSR îi
promite că-l vor elibera.
A.C.: Este trist,
este jenant că Iliescu
şi PDSR se ascund
în spatele acestei prescripţii…
¤ Bilanţ financiar păgubos
D.P.:
Care este bilanţul pierderilor
tale financiare?
A.C.: 40
milioane dolari - luaţi
de Dumitru Iliescu ( dispărut
), garantat de Ion Iliescu;
9 milioane franci ( 40
miliarde lei ) – pentru afişe;
80 milioane dolari - la Ministrul Agriculturii ( pierderea
contractului )
milioanele …de la cele două
cărţi neonorate
Campania
electorală din 1992.
Suma este considerabilă. Am pornit
procese.
Voi cere sechestre pe bunurile
lui Iliescu şi
PSDR. I-a aşteptat ani de zile.
¤ Investitorii străini
D.P.: Investitorii străini ?
A.C.:
În România vin şacalii sau
nebunii. România are o
economie care se prăbuşeşte.
Cadavru viu!
¤
Fişe caracterizante pentru politicieni
D.P.:Facem
ce facem şi revenim la
zona politică. Cine te-a turnat ?
Cine te-a lucrat ? Poţi să-mi
faci un tablou al oamenilor cu care ai
lucrat ? Ion Iliescu ?
A.C.: Desamăgire pe măsură …
D.P.:
Emil Constantinescu ?
A.C.: Intenţii bune, avât mare, rezultat slab;
mi-a dat o misiune mare; ar fi trebuit
să privatizeze; s-a prăbuşit precum Concorde.
D.P.: Adrian Năstase?
A.C.: Personaj cu greutate; face manevre din planul 2;
personaj de linia 2, cu calităţi
de linia a II-a. Nu ştiu
dacă linia I îi va prii. Îi
lipseşte curajul, agresivitatea controlată, îi vine foarte greu să iubească.N-are
sentimente.
D.P.: Dumitru Iliescu ?
A.C.: Om
ambiţios, feroce, ilegal;
om obscur.L- a susţinut pe
Iliescu doar pentru “ covrigi”
D.P.: Virgil
Măgureanu ?
A.C.: Relaţii personale
simple; ne-am înţeles
intelectual; între noi, o anume
simpatie.
D.P.: Mugur Isărescu ?
A.C.: Discuţie lungă,
plăcută ( la Paris ).Amintiri
plăcute
D.P.:
Petre Roman?
A.C.: Mă
limitez la un exemplu. Mi-a spus că e
mai bine să vorbim în afara României.
D.P.: Ciuvică ? Marian?
A.C.: Îi cunosc. No
coment
D.P.: Radu
Vasile?
A.C.: Nici o
substanţă. Nimic.
D.P.: Silviu
Brucan?
A.C.: Înţelege mai mult decât trebuie; enorm de multă stimă; experienţă vastă; mai
mic decât merita. Să-i lăsăm
trecutul departe. Ne interesează prezentul şi
viitorul.
D.P.:
Valeriu Stoica ?
A.C.: A
încercat fuziuni, mişcări.. A pornit-o pe un drum rău
… În raport cu mine, poartă
toată răspunderea.A spus
milioane de minciuni despre mine!
D.P: Cornel
Nistorescu ?
A.C.: L-a invitat la Paris pentru un interviu. El are
“misiunea” să mă sape. Este
un beţiv, o lepră …Aceşti tineri UTC-işti, care
au “scormonit “ în rahatul
comunist, acum “predau” democraţia! Vânduţi, cumpăraţi
să scormone în gunoi!
D.P.: România
liberă, Ziua, Evenimentul Zilei - te urmăresc.
A.C.: Înverşunarea lor este incalificabilă. Jurnalista
Onghin Gherguţ toarnă tone de
mizerii asupra mea,
aprovizionată cu informaţii de
la Parchet …
¤ “ Afacerea Costea “
D.P.: Care este stadiul în acest moment [ 2000]?
A.C.: Afacerea
este orchestrată; se încearcă să
fiu lovit; sunt întrebat de oameni, de companii, pe care nu-i cunosc;
am fost arestat, anchetat;
nu sunt probe; se străduesc să adaoge
noi şi noi “dovezi”
D.P.: Ce
impact a a vut “Afecerea Costea” asupra
României ?
A.C.: Numele
României a fost legat de
operaţiuni dubioase, de spălarea banilor, de escrocherii, de trafic, de contrabandă,
bacşişuri … Loveşte România. România parcă are vocaţia de a se autoflagela ( Timişoara,
13 iunie’90, mineriade )
Presa occidentală, va lua păcăleală
cu “cazul Costea”! Le Mond va fi condamnat cu 4
milioane.[----]
Eugen Ostroski ( avocatul lui
A.Costea ): Eu atac cele două Comisii
Rogatorii, din România şi Franţa,
care solicită o anchetă
a unui ambasador al
României. Henri Ponce –
judecător.
Comisiile
rogatorii sunt ilegale,
pentru că încalcă imunitatea diplomatică, încalcă convenţii
şi legi.
Statul francez
nu avea dreptul să-l aresteze pe Adrian Costea, să-l percheziţioneze, să-i confişte
documentele, să-i cotrobăie
în arhivă. Autorităţile
franceze au încălcat
grav legile, pornind de la un denunţ anonim, fără probe, fără mărturii.
D.P.:
Unii contestă gradul de ambasador al d-lui
Costea. El personal a participat la Conferinţa de
presă în care ministrul Moscovitzi
a afirmat că
Petre Roman a retras
paşaportul soţilor Costea, deoarece acest titlu de “ambasador al preşedintelui “ nu
există.
Ministrul nostru de
externe, contestă titlul, paşaportul d-lui Costea. [ se
dau episoade din respectiva conferinţă de presă, cu declaraţiile
ministrului francez şi a
lui Petre Roman ]
Cum
comentaţi ?
Eugen Ostroski: Sunt uluit! Petre Roman
ori este ignorant, ori nu ştie.
( citează Legea din
16 dec. 1969 care defineşte
titlul acesta diplomatic )
*
* *