INCONTESTABILA TICÃLOŞIE A IERARHIEI B.O.R.

Despre credibilitatea noului Patriarh al României

Totalitarismul este expresia politicã a crimei organizate. Pentru cã mijloacele la care recurge spre a cuceri puterea şi a guverna cad sub incidenţa codului penal. Aşdar, promotorii, profitorii şi colaboratorii unui sistem politic întemeiat pe teroare – adicã pe asasinarea adversarilor şi pe exterminarea în massã a unor categorii umane declarate colectiv şi ereditar vinovate – sunt, prin definiţie, nişte rãufãcãtori. Situaţiile personale ale beneficiarilor comunismului sunt, în consecinţã, efecteledirecte ale participãrii lor la crimã, la jaf şi la fraudã.

Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române au fãcut din aceastã instituţie sacrã un instrument al puterii comuniste care le-a oferit, în schimb, rangul de demnitari ai statului totalitar. Organele specializate ale Securitãţii au identificat, recrutat, format, selecţionat şi promovat, din rândurile clerului monastic şi mirean, oameni fãrã rezerve morale, dispuşi sã serveascã, nu Biserica lui Christos, ci puterea atee şi statul strãin sub al cãrui obroc s’a aflat România între 1945 şi 1990. Dupã moartea prematurã şi mai mult decât suspectã a Patriarhului Nicodim (1948), toţi arhimandritii, episcopii, mitropoliţii şi patriarhii au fost subordonaţii departamentelor poliţiei ideologice şi politice responsabile cu folosirea BOR ca instrument, de manipulare şi supraveghere a masselor în România, de spionaj şi de subversiune comunistã în Lumea Liberã.

România comunistã era împãrţitã în douã tabere ireconciliabil opuse: beneficiarii şi victimele sistemului. Ierarhia BOR a fost unul din principalii profitori ai acestuia: capii Bisericii Ortodoxe au avut salarii de miniştri, reşedinte palaţiale, cete de slujitori, flote de automobile, cãlãtorii şi şederi prelungite în strãinãtate, etc., aidoma nomenclaturiştilor PCR. Mulţi din ei au avut rang oficial de demnitari ai statului (membri ai MAN). Mai gravã decât aceastã apartenenţa pasivã la categoria beneficiarilor, este aceea activã la categoria colaboratorilor şi a slujitorilor sistemului: s'au alãturat fãrã rezerve şi sistematic persecutorilor împotriva prigoniţilor şi s’au alãturat constant luptei împotriva democraţiei, a libertãţii şi a pãcii, fiind direct fãţis şi permanent angajaţi de partea URSS şi a comunismului internaţional în cursul celor 50 de ani cât a durat confruntarea dintre totalitarismul moscovit şi Lumea liberã. Prelaţii care au deţinut funcţii în strãinãtate au fãcut spionaj şi subversiune în favoarea Moscovei (Consiliul Ecumenic de la Geneva a fost o bine cunoscutã oficinã sovieticã de subvenţionare a subversiunii şi a rãsboaielor civile din Lumea a 3-a, adesea implicatã în scandaluri de spionaj şi de finanţare a traficului de arme cu bani proveniţi din comertul de droguri organizat de Cuba).

"Poliţie politicã" propriu zisã au fãcut "preoţii" infiltraţi în comunitãţile româneşti din Lumea liberã pentru a le iscodi şi subverti. Aceste comunitãţi fiind centre ale Rezistenţei Anticomuniste ai cãror membri militau pentru eliberarea României şi restaurarea democraţiei, bisericile lor erau locul contestãrii fãţişe a regimului de la Bucureşti şi a patriarhiei subordonate acestuia. Preoţii trimişi din România au avut misiunea sã curme aceastã activitate, interzicând discuţiile politice în localul bisericii şi sã aducã parohia respectivã sub obrocul Patriarhiei de la Bucureşti - adicã a regimului de naturã criminalã şi de obârşie strãinã pe care aceasta îl slujea.

Dintre ierarhii care au colaborat activ şi intens cu Securitatea îi vom cita aici numai pe aşa zişii prelaţi care, desfãşurându-şi activitatea sub ochii Rezistenţei Anticomuniste din Apus, ne sunt bine cunoscuţi – ca dealtfel şi serviciilor de contra spionaj ale statelor în care au activat ca agenţi ai puterii de la Bucureşti şi ai Comunismului internaţional. Este vorba de Daniel Ciobotea, de Bartolomeu Anania şi de Nicolae Corneanu – ca sã rãmânem la arhiereii din actuala condecere a BOR care au servit în mod indiscutabil sistemul comunist şi Kremlinul în Occident.

Colaborarea ierarhiei BOR cu sistemul a continuat şi dupã trecerea de la comunismul de teroare la cel de diversiune, în Decembrie 1989. Patriarhul, Mitropoliţii şi subordonaţii lor au susţinut formaţiile politice (FSN–PDSR–PSD) care asigurau perenitatea PCR, împotriva forţelor democratice din Rezistenţa Anticomunistã (PNŢCD, PNL, etc.), între altele poruncind preoţilor sã facã propagandã electoralã de la amvon. Slujirea ascultãtoare şi credincioasã a PCR şi a Securitãţii de cãtre ierarhii BOR a fost în fine generos recompensatã, FSN-PDSR-PSD acordând diverselor Mitropolii imense patrimonii funciare şi imobiliare formate din proprietãţile particularilor spoliaţi cãrora li-se refuzã restituirea acestor bunuri. Astfel, spre pildã, Mitropolia Moldovei a pus mâna pe averea Eforiei Sfântul Spiridon şi pe aceea a Ortodoxiei, douã fundaţii laice menite susţinerii logistice a activitãţilor caritative şi educative ale Bisericii de cãtre mirenii doritori sã contribuie la desvoltarea acestora. Acelaş lucru l-a fãcut şi Mitropolia Ungro-Vlahiei, cãreia i-a fost tot atât de ilegal atribuitã averea Aşezãmintelor Brâncoveneşti. Existã oare mai clarã dovadã a cârdãşiei decât asocierea la jaf şi împãrţirea pradei?

În concluzie, şi spre a rezuma faptele la esenţã: ierarhia BOR a fost sistematic şi intens angajatã în combaterea intereselor fundamentale ale poporului român şi chiar în distrugerea consţiintei naţionale a acestuia, alãturându-se fãrã nicio reţinere puterii care plãnuia anexarea României la imperiul marxist universal şi vãrsarea românilor în magma informã a proletariatului mondial. Aceasta este tragica realitate a faptelor - pe care nimeni nu le poate contesta.

Ion Varlam

Secretar General al UMRL