Curtea de Apel Bucureşti, Splaiul Independenţei, nr. 5 sector 4, Bucureşti, S3 civilă, pentru completul -14 Recurs, dosarul 3865/2/2014, cu primul termen la 17.09.14

 

Explicaţii pentru primul termen al REVIZUIRII, actualizīnd cererea din 5.06.14

 

Domnule preşedinte, subsemnatul Viorel Rovenţu, domiciliat īn comuna Stăneşti, sat Stăneşti, nr. 7, jud. Giurgiu, cod poştal 087215, actualizez aici (īn urma obţinerii hotărīrii 975 din 10.06.2014 dată īn dosarul 2340/2/2014), cererea de revizuire depusă la 5.06.14 (care a deschis dosarul 3865/2/2014) a Deciziei irevocabile 372 din 06.03.2014, pronunţată la S3 Civilă īn cauza 1636/122/2012, prin care s-a admis recursul statului romān (prin Min. Finanţelor) īmpotriva sentinţei Trib. Giurgiu nr. 40/21.03.2013 şi s-a respins recursul formulat de mine, care iniţial (la 21.09.13) a fost īndreptat īmpotriva sentinţei nr. 40/21.03.2013 şi apoi (la 12 şi 14.02.14) a fost reactualizat şi īndreptat īmpotriva sentinţei nr.4/3.02.14 emisă de Tribunalul Giurgiu, sentinţă care a rezolvat necorespunzător cererea mea -din 27.09.13- de completare a dispozitivului - la toate cele trei capete de cerere.

Precizez mai īntīi raportul dintre acest dosar şi dosarul 2340/2/2014, īn care a fost judecată prima mea cerere de revizuire (depusă la 5.04.14)- fiind dată hotărīrea 975 din 10.06.2014. Am depus cererea suplimentară de revizuire din 5.06.14, pentru eventualitatea că instanţa cauzei  2340/2/2014 ar fi respins proba elocventă procurată la 8.05.14 şi trimisă Curţii la 10.05.14 (īnregistrarea video a mărturiei lui Raul Volcinschi din emisiunea din 3.10.2006 de la National TV, īnsoţită de procesul verbal de predare spre mine- la 9.05.14 de către Miron Dumitru- care a reuşit să procure īnregistrarea şi de transcrierea minutelor relevante- efectuată de Ioan Roşca, la 10.05.14)- ca fiind obţinută după depunerea cererii de revizuire din 5.04.13- promovată poate prematur. Īn loc de aceasta, instanţa cauzei 2340/2/2014 a respins proba respectivă (care ţinea de punctul B-c al cererii mele), deşi este elocventă, cu motivaţia formală că īnscrisurile prezentate (procesul verbal de preluare şi transcrierea) nu constituie probe autonome, ci trebuie completată cu īnregistrarea video a emisiunii TV anexată- situaţie care nu s-ar īncadra īn temeiurile de revizuire reglementate prin al 5 al art 322 cpc. 

De asemenea, instanţa care a analizat prima revizuire a respins temeiul B-a (şi toate documentele aferente, depuse la 10.06.14) cu motivaţia că pentru acelea care nu fuseseră īncă īnaintate instanţelor de fond şi recurs, nimic nu m-a īmpiedicat să le obţin şi propun, īntre  noiembrie 2013- cīnd am fost anunţat de existenţa lor la CNSAS- şi 20.02.2014- cīnd a avut loc unicul termen al recursului la Curtea de Apel. Curtea de revizuire 2340 nu contestă  faptul că şi partea- dintre respectivele īnscrisuri- care fusese deja propusă (din noiembrie 2013) instanţelor de fond şi recurs... a fost complet neglijată (fapt pe care l-am dovedit folosind motivaţiile sentinţelor). Ea aminteşte doar sec că orice eventuală eroare īn gestiunea probelor de către instanţa de recurs nu poate face obiectul revizuirii. Adică- probele abuziv neglijate -şi īn recurs- deci īn fapt- neīnfăţişate īncă.... nu mai pot fi īnfăţişate niciodată. Deşi justiţia nu le-a văzut niciodată, ele nu mai pot fi nici noi, deci... nu mai există.

Un argument similar este folosit īn Decizia 975 şi īn respingerea īntemeierii (capătului) B-b - bazat pe invocarea art 172-5 cpc, potrivit căruia, instanţa poate considera o probă făcută, atunci cīnd documentarea e īmpiedicată de partea adversă. Curtea de revizuire 2340 nu a negat legitimitatea documentării (legea 221 prevedea explicit la al.3 al art. 4 obligaţia- neīndeplinită- a instanţei de a obţine dosarul penal integral) sau posibilitatea aplicării art 174 cpc, nici observaţia că, dacă s-ar considera proba īmpiedicată ca făcută acum, ea ar fi nouă, fiind evidente şi motivele evidente de forţă majoră. Dar pentru că am mai făcut vorbire de aceste surse potenţiale de probe şi īn procesul de fond,  este īnsă reiterată īn decizie imposibilitatea corectării unei erori la nivelul gestiunii (completării) probatoriului de către instanţa de recurs- prin revizuire.

Īn rezumat, respingerea capătului (temeiurilor) B ale primei cereri de revizuire se bazează pe faptul că legislatorul romān a eliminat dintre motivele valide tocmai pe cel mai firesc dintre ele, (care, īnaintea acestei "ameliorări" figura la loc de frunte īntre temeiurile recursului extraordinar): corectarea erorilor grave de fapt şi de drept. E evident că, aşa cum o parte dintre sentinţele de nivel 1 pot fi greşite şi se corectează prin sentinţe de nivel 2, un procent din cele de nivel 2 pot fi greşite şi trebuie corectate la nivel 3, şi aşa mai departe, atīt cīt e necesar - dacă se doreşte respectarea garantării constituţionale a dreptului fiecăruia la justiţie. Cum la un proces ca al meu a fost eliminat arbitrar al treilea nivel normal de jurisdicţie, se ajunge ca, prin eliminarea, dintre temeiurile de revizuire, tocmai pe acela- fundamental- al erorii juridice dovedibile-  să-mi fie negat (limitat arbitrar) dreptul la justiţie echitabilă şi la recurs efectiv garantate de art 6.şi 13 al Convenţiei CEDO (prevalente faţă de prevederile sau lacunele dreptului intern- conform art 20 din Constituţie).

Aşa cum am arătat la capătul (temeiul) C al cererii mele iniţiale de revizuire, operaţionalizarea prevederii art 6/13 CEDO si 20-Constituţie interzice aplicarea principiului "o sentinţă definitivă dovedibil greşită nu poate fi remediată prin nici un mecanism, avīnd putere de lucru judecat... rău". Iată de ce, actualizīndu-mi cererea adresată dv. la 5.06.14, īn raport cu sentinţa  nr.975 din 10.06.14, solicit ca, analizīnd decizia 975/10.06.14 cu care a fost tratată prima mea cerere de revizuire,  īn raport cu motivarea cererii la care aceasta a răspuns- depusă la 7.10.14 şi completată la 10.0.6.14 să constataţi că motivaţia instanţei pentru punctul B arată că dreptul meu la justiţie nu este respectat, căci se refuză explicit analiza demonstraţiei mele că Deciza 372 din 06.03.2014 este complet greşită (la nivel de drept, de interpretare a faptelor, de gestiune a probelor depuse- practic neluate īn consideraţie, de neprocurare a altora de la instituţiile deţinătoare). Ceea ce legitimează suplimentar capătul C al cererii mele iniţiale de revizuire, la care sentinţa 975/10.06.14 nu face nici o referire- deşi are 56 de pagini.

Acest capăt nefiind īncă judecat - vă cer acum să-l luaţi īn considerare. Reluīnd deci punctul C al primei cereri, vă rog să faceţi aplicarea directă a art 6 şi art 13 CEDO şi 20-Constituţie, folosindu-vă luminile şi īnţelepciunile (conform codului civil, şi a mandatului principal al jucătorului, la care el recurge atunci cīnd cadrul normativ nu este determinant (normele aplicabile fiind incomplete, ambigui sau contradictorii) şi să constataţi că Decizia 975 nu contestă adevărul celor susţinute de mine la capătul B al cererii judecate īn dosarul  2340/2/2014, ci īmi neagă explicit dreptul la justiţie, īn eventualitatea că instanţa de recurs a dat o decizie greşită, pe motiv că  nu e corectabilă īn cadrul legislaţiei interne. A-mi face dreptate, deşi există un lucru greşit judecat presupune īnsă să faceţi analiza validităţii actelor instanţei de recurs īn dosarul 1636/122/2012, ceea ce poate implica şi aplicarea art 322 al5 cpc, pe baza probelor depuse la 10.06.14 īn dosarul 2340/2/2014. 

Operaţionalizarea dreptului meu la revizuirea erorilor judiciare s-ar putea face şi pe baza al 9 art 322 cpc., adică a unei constatări CEDO, obţinute īn urma unui demers de īncă cīţiva ani. După 30 de ani de abuz judiciar, o astfel de soluţie este inadecvată. Dincolo de poziţia sistemului judiciar  faţă de un petent ca mine, şochează. īntr-o astfel de interpretare a dimensiunii europene a dreptului, atitudinea faţă de curtea CEDO, transformată, prin eradicarea temeiului erorii de fapt şi de drept dintre premisele recursului extraordinar...  īntr-o instanţă (supapă) intermediară de revizuire pentru justiţia romana- al 9 art.322 fiind singura cale pentru acţiunea extraordinară de bază- constatarea erorii judiciare.. Indiscutabil, nu la asta s-a aşteptat justiţia europeană. Nimic nu vă opreşte să faceţi dreptate acum, evitīnd prelungirea suferinţelor mele şi supraīncărcarea CEDO. 

            Īn ce priveşte respingerea temeiului A al cererii iniţiale de revizuire (nepronunţarea pe toate capetele de cerere), instanţa 2340/2/2014 ar fi trebuit să ia notă că eu am renunţat la el (vezi īncheierea de şedinţă- pag 1 ) pentru a fi tratată īn cadrul procesului 2338/2/2014 (contestaţie īn anulare) care va avea termen la 22.09.2014. Dar nici această cale de atac nu prevede cazul sentinţei definitive pronunţate cu greşeala gravă, ci se va limita la a constata eventual eroarea materială şi nepronunţarea pe toate cele trei capete ale cererii mele- trimiţīnd cauza spre rejudecare.  Dv puteţi interveni mai eficace īntru repararea situaţiei, revizuind sentinţa- direct pe baza art 6 CEDO şi 20 al Constituţiei, aplicate cu respect pentru aparatul juridic european.

Sper că analiza argumentelor şi probelor depuse de mine la dosarul 2340/2/2014 (şi 1636/122/2012) , pe care vă rog să le luaţi integral īn consideraţie- ca să nu fie nevoie să le mai depun īncă o dată, vă va permite analiza cauzei fără prezenţa mea, pe care mijloacele materiale nu mi-o mai permit. De aceea vă rog să luaţi notă de cererea de judecare īn lipsă, anexată.

 

1 sept 2014   Viorel Rovenţu