Pentru Curtea de Apel Bucureşti, Splaiul independenţei, nr. 5 sector 4, mun. Bucureşti

 

Domnule preşedinte, subsemnatul Viorel Rovenţu, domiciliat īn comuna Stăneşti, sat Stăneşti, nr. 7, jud. Giurgiu, cod poştal 087215, reclamant īn cauza 1636/122/2012, formulez  prezenta

 

ĪNTĪMPINARE,

īn urma comunicării către mine, la 20.09.2013, a recursului pīrītului Minister de Finanţe faţă de sentinţa 40 din 21.03.2013 a tribunalului Giurgiu

 

Solicit respingerea recursului M.F., lipsit de fundament legal, care neagă faptele dovedite prin probe pentru a pretinde ca marele abuz comis īmpotriva mea să fie continuat.

 

Semnalez īntīi că, aşa cum se consemnează īn procesul verbal al şedinţei publice din 21.03.13, "apărătorul pīrītei avīnd cuvīntul lasă la aprecierea instanţei soluţia ce se va da cu privire la sentinţa penala nr 63, iar cu privire la faptele săvărşite după 1991 , solicită respingerea".   Indiferent ce instrucţiuni a primit ulterior reprezentantul Min. de finanţe, el nu ar fi trebuit să-şi renege propriile Concluzii, atacīnd, cu rea credinţă, constatarea-justă- a caracterului politic al sentinţelor din 1983. Singura obiecţie pe care o formulase fiind legată de considerarea celor doi ani suplimentari, pentru "evadare", ca avīnd tot caracter politic. Dar acest lucru se deduce din Art. 2 al legii 221/2009 "toate efectele hotărārilor judecătoreşti de condamnare cu caracter politic prevăzute la art.1 sunt īnlăturate de drept". Eu am īncercat să scap dintr-o sechestrare abuzivă ca efect al lanţului de hotărīri cu caracter politic terminat cu respingerea ilegală a recursului extraordinar, prin decizia 45 din 7 mai 1990 a Curtii Supreme de Justiţie - Tribunalul Militar.

 

Aşa cum am arătat şi īn recursul meu, am sesizat că ipoteza citată īn recursul M.F.("ipoteza expusă īn sentinţa de condamnare precum că armele s-au procurat pentru a īnlesni săvīrşirea unor infracţiuni de drept comun la tīlhăria recunoscută īn data de 7.09.1983 de la cooperativa de consum din comuna Coşovei Dolj, nu pare de loc neplauzibilă") diluează forţa constatării caracterului politic, dīnd posibilitatea unor interpretări tendenţioase, deşi e respinsă īn continuarea motivaţiei- ca netemeinică (cum să furi arme pe 8.09... ca să faci o spargere pe 7.09, cine atacă un post de Miliţie.... doar pentru a putea ataca un CEC ?).

Este un indiciu că motivarea sentinţei pentru capătul 1 de cerere nu justifică īncă suficient de clar constatarea caracterului politic, pe baza probelor depuse: notele securităţii din 1986, numeroasele articole şi lucrări care redau cazul (inclusiv īn Istoria Serviciilor de pază), declaraţiile lui Raul Volcinschi - inclusiv cea depusă la IICC, mărturia colegului meu de fapte Năstase, mărturia lui Şerban Suru privind raportul dintre mine şi Raul Volcinschi, īntărită prin declaraţia lui Cicerone Ioniţoiu privind corespondenţa din 1983 cu Volcinschi pe marginea atentatului plănuit şi prin declaraţiile lui Demostene Andronescu (fost deţinut politic) şi Ioan Roşca (cercetător civic) - privind cele relatate lor de Raul Volcinschi.

Īn loc să combată probele prin care eu am arătat falsitatea făcăturilor securităţii comuniste, recursul MF propune ca referinţă (argument)... tocmai dosarele contestate, ceea ce e total vicios, la un proces la legea 221/1990, care cere tocmai invalidarea respectivului dosar de drept comun. Eu am depus hotărīrile din 1983, pentru a se observa deturnarea anchetei, sub tortură şi teroare. Falsurile plămădite de anchetatori fiind bazate şi pe ascunderea adevăratelor noastre intenţii, chiar de către noi, īn speranţa de a evita condamnarea la moarte, deci īn situaţie evidentă de forţă majoră. Hotărīrile abuzive creează o imagine deformată asupra cazului, pe care constat revoltat că reprezentanţii procuraturii Romāniei "postcomuniste"… o doresc menţinută/reţinută.  Cu un minim de bună credinţă se poate constata uşor, din mărturiile depuse (şi din cele ascunse īn dosare inaccesibile mie), că  acţiunile noastre, īncepīnd din 1981, s-au subsumat intenţiei de lichidare a tiranului, care nu s-a mai putut realiza după sustragerea armelor, operaţie care ne-a transformat īn victime ale sistemului represiv, indiferent dacă am reuşit sau numai am crezut că reuşim să ascundem intenţia atentatului.

 

Caracterul politic al detenţiei noastre a fost dovedit elocvent şi de tratamentul exterminator aplicat mie pīnă īn... 1999. Este clar că am fost considerat periculoşi pentru continuatorii comunismului, din moment ce ne-au ţinut īnchişi abuziv, numai pe noi, īn timp ce criminalii erau eliberaţi. Cum consecinţele deosebit de grave invocate īn 1983 pentru a fi condamnat la moarte nu au existat, aşa cum s-a arătat īn recursul extraordinar din 1990, trebuia să fiu eliberat după 1990, īn urma amnistiilor sau a recursului extraordinar. De ce m-ar fi menţinut īn captivitate regimul, de ce m-au hărţuit īn lanţuri la Aiud şi m-au bătut tot anul 1990,  dacă nu s-a ştiut de planul de atentat?

Probatoriul s-ar īmbogăţi dacă instanţa de recurs ar consulta dosarul complet al recursului extraordinar, īncepīnd cu lucrarea procuraturii care a declanşat recursul, īn care ar trebui să se afle depoziţiile martorilor organizatori ai atentatului (decedaţi īntre timp), explicaţia menţinerii mele īn captivitate şi a īngreunării accesului la propriul dosar. Dacă măsluitorii de profesie au eliminat din dosare orice urmă a intenţiei de executare a tiranului, pentru a mă menţine īn captivitate pīnă īn 1999 şi a īmpiedica reparaţia pīnă azi,  īnseamnă că am fost victima unui complot politic prelungit, că īncă sīnt un asuprit politic, ce-şi aşteaptă eliberarea deplină.

Mai pot prezenta numeroase alte īnscrisuri şi īnregistrări video, inclusiv emisiuni TV īn care am explicat cazul, alături de Raul Volchinschi, rugīnd şi instanţa să mă ajute īn procurarea unor documente relevante, care mie nu-mi sīnt date. 

 

După ce se va răspunde şi la celelalte capete ale cererii mele, constatīndu-se precis perioada de detenţie politică şi abuzivă, se va īnţelege mai bine de ce reprezentanţii unor instituţii ale statului īncearcă īncă să obstaculeze adevărul, īn acest dosar exploziv, de interes public, īn care trebuie făcută lumină. Consider că o astfel de atitudine, după tot ce am suferit, este condamnabilă, amintindu-mi şi că reprezentantul procuraturii īn proces, īn loc să ceară scuze pentru ce mi-au făcut colegii săi, a pretins menţinerea unor hotărīri manifest abuzive, făcīndu-se că nu ştie că aplicarea Legii 221 coroborată cu  ordonanţa 214/1999 nu cere īnfăptuirea atentatului anti-regim, ci numai ca "infracţiunea" vizată să aibă acest scop - o prevedere care pare formulată exact pentru cazul meu.

Probabil că unii cred repetabilă (sau măcar camuflabilă) farsa sinistră din 1990, care m-a ţinut īn captivitate ilegală şi nejustificată pīnă īn 1999! Sper că se vor lovi de noua faţă a justiţiei.   

 

Viorel Rovenţu, 12 octombrie 2013