Sinteza articolelor din presa pentru 14 iunie 2005

Vestea posibilei incriminari a lui Ion Iliescu si a altor tovarasi de arme pentru atrocitatile pe care le-au planuit si orchestrat si in timpul “Mineriadei din 13-15 iunie 1990” a fost, se pare, o gafa comisa de avocatul acestuia: Radu Ghergovan Silinescu. A fost, intamplator, si o mostra ilustrativa pentru impostura si lipsa de profesionalism care infesteaza toate mediile profesionale din Romania. Numai ca, nefiind vorba despre un “client” de rand, dupa comitera gafei, despre soarta avocatului si relatia sa cu clientul, nimeni nu mai stie nimic. Iliescu n-a ramas insa ne reprezentat ci, noul sau avocat, cel care spera sa si apuce sa-l disculpe pe Iliescu in eventualitatea unui proces este nimeni altul decat… “parintele Constitutiei” – Antonie Iorgovan. Cum a ajuns acesta aparator al lui Iliescu, este o poveste la fel de ilustrativa pentru mitul “tovarasilor de drum”. – Mihai Gheorghiu – 14 iunie 2005

“Iorgovan il vede pe Iliescu in puscarie”

Mara Stefan

“Adevarul” 14 iunie 2005

http://www.adevarulonline.ro/index.jsp?page=articol&article_id=135413

[…] "Domnul presedinte Ion Iliescu, presedintele nostru fondator, se afla acum intr-o situatie foarte grea si extrem de periculoasa, existand pericolul real ca, dupa o decizie penala definitiva si irevocabila, de confirmare a rechizitoriului, care am inteles ca este iminenta, sa-si petreaca restul anilor dupa gratii". Dezvaluirea a fost facuta de senatorul PSD Antonie Iorgovan, intr-o scrisoare adresata presedintelui partidului, Mircea Geoana, si presedintelui executiv, Adrian Nastase. Iorgovan, care a starnit o adevarata furtuna in partid saptamana trecuta, cand ziarul Adevarul a dezvaluit ca senatorul pesedist a aparat in instanta interesele firmei lui Omar Hayssam, a decis sa le prezinte scuze celor doi lideri. Senatorul PSD a luat hotararea de a transmite epistola in urma unei discutii pe care a avut-o la sfarsitul saptamanii trecute cu Ion Iliescu, discutie care l-a "readus in starea de a privi fenomenele in complexitatea lor si in implicatiile lor ca om politic". Tot in urma acestei discutii, Iorgovan a decis sa devina avocatul lui Ion Iliescu, care era "profund nemultumit de prestatia avocatului pe care il are la ora actuala", Radu Ghergovan Silinescu. Tocmai de aceea, Iorgovan cere partidului sa-l sustina pe Ion Iliescu pe tot parcursul acestui proces, in care fostul presedinte are calitatea de invinuit (chiar daca Iliescu sustine in continuare ca nu este pus sub invinuire, ci doar martor in dosarul mineriadei). "Daca, pe tot parcursul procesului, echipa de avocati si dansul ca invinuit nu vor simti partidul in spate ca sprijin moral, partida in instanta este pierduta", spune Iorgovan in scrisoare. Si pentru ca "Ion Iliescu a facut multe pentru partid", si "partidul trebuie sa faca ceva pentru dansul". Drept care prim-vicepresedintele Comisiei de integritate le propune actualilor lideri un troc: il apara gratis pe Iliescu si il scapa de inchisoare, dar vrea in schimb sa nu fie exclus din partid, sa i se permita sa se retraga de bunavoie de la Comisia de integritate si sa ramana "cel putin pana la finele anului" simplu membru al comisiei, precum si sa fie desemnat printre cei patru euroobservatori ai PSD din Senat. In scrisoarea de patru pagini, Antonie Iorgovan dezvaluie faptul ca, printre cei care i-au fortat mana lui Iliescu sa plece din PSD, s-a numarat si presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu. Mai mult, potrivit lui Iorgovan, la lansarea ultimului volum, mai precis, sambata 4 iunie, Ion Iliescu urma sa lanseze si noul partid. Fostul presedinte a renuntat la aceasta intentie numai in urma unei discutii telefonice pe care a avut-o cu un grup de pesedisti indignati de aceasta idee, care s-au adunat in biroul lui Nicolae Vacaroiu: Adrian Paunescu, Octav Cozmanca, Moraru (?) si Antonie Iorgovan. "Trecand peste suparari, peste animozitati, peste declaratii, trebuie sa dam o nota clara de echipa, de unitate si, poate undeva prin toamna, apare de la sine un congres extraordinar la care sa gasim o solutie eleganta de presedinte fondator sau ceva de acest gen", mai spune Iorgovan. In stilul caracteristic, Antonie Iorgovan isi incheie epistola cu amenintari la adresa actualei conduceri. "In ipoteza in care domniile voastre apreciati ca "securea razboiului" nu mai poate fi ingropata, ci se pune problema, dupa cum sunt strigarile publice, "decapitarii mele" in comisie, doresc sa va anunt ca nu voi da curs unor asemenea demersuri si ma voi retrage atat din comisie, cat si din partid, nu insa si din calitatea de aparator al lui Ion Iliescu, dar, candva, voi da publicitatii aceasta scrisoare". […]

Comemorarea a 15 ani de la violentul si primitivul moment al “Mineriadei din 13-15 iunie 1990”, este un bun pretext care, fiind rapid speculat de intreg ansamblul mediatic autohton, aduce considerabile profituri trusturilor de presa si umfla considerabil cotele de audienta ale televiziunilor “multicolore” nationale sau hibridate cu “elemente ale economiei de piata” autentice, de provenienta occidentala. Toti, dau la iveala, dezvaluiri, marturii, probe si relatari de fapte, sustinute de cine vrei si, mai ales, cine n-ar trebui… Dar, ajunsi, in a doua zi a tristei aniversari, inca n-a aparut nimeni, intr-o pagina de jurnal ori pe vreun post de televiziune, pentru a marturisi ca nu a fost de acord cu “fenomenul Piata Universitatii”, sau ca a aprobat, tacit ori aplaudand frenetic si isteric, “faptele de arme” ale minerilor dezlantuiti. Si, eventual, sa-si manifeste regretul ori, sa-si cera chiar iertare, pentru felul in care a gandit si actionat in acele zile de groaza. Si astea, in conditiile in care se stie, lafel de bine ca despre atrocitatile minerilor si desprea “adeziunea” de care acestia s-au bucurat, din partea a nu putini bucuresteni. – Mihai Gheorghiu 14 iunie 2005

“Istorie falsificata”

Octavian Paler

“Cotidianul” – 14 iunie 2005

http://www.cotidianul.ro/index.php?a=7847&shift=1

[…] Am visat eu, oare, ca minerii n-au fost decat bratul inarmat cu o bata al fesenismului ? Ca nu tot Bucurestiul a fost, acum cincisprezece ani, in dezacord cu ei ? Ca nici in tara n-a existat o consternare generala ?

Rumoarea starnita de punerea sub inculpare a lui Ion Iliescu in dosarul mineriadei din iunie ‘90 a rupt crusta asternuta peste traumele de-acum cincisprezece ani. Toate televiziunile au reluat imagini cu mineri dezlantuiti, extrase parca dintr-un cosmar. Si vechi intrebari au sangerat din nou. Cine a organizat trenurile cu care au venit minerii si din ordinul cui ? Cine erau „civilii“ care i-au condus pe mineri prin Bucuresti ? Cine le-a dat adresele si fotografiile opozantilor Frontului ?

Ne-am amintit, iarasi, ca atunci s-a prabusit imaginea Romaniei postdecembriste si ca, brusc, lumea ne-a privit cu alti ochi.

Dar ceva lipseste. Nimeni, absolut nimeni, n-a spus pana acum: „Si eu am fost de partea minerilor. Si eu i-am aplaudat. Si eu am infierat Piata Universitatii. Imi pare rau“.

Am visat eu, oare, ca minerii n-au fost decat bratul inarmat cu o bata al fesenismului ? Ca nu tot Bucurestiul a fost atunci in dezacord cu ei ? Ca nici in tara n-a existat o consternare generala ? Constat, fara sa ma mir prea tare (deoarece am avut multe revelatii dupa ’89 in legatura cu respectul unora pentru adevar), ca nu doar istoria din arhive poate fi falsificata. Poate fi falsificata si cea din trecutul apropiat. Istoria traita.

Nu discut aici vinovatia lui Ion Iliescu. Si nu numai fiindca, dupa parerea mea, nu el i-a chemat pe mineri. Ci fiindca multi se opresc la ea. In plus, as putea gasi, eventual, o explicatie, pentru comportamentul lui impardonabil, in frica de a nu pati ca Allende, despre care vorbeste Ion Caramitru. Dar ce explicatie sa dau entuziasmului cu care mii de doamne au iesit atunci pe strazi, cu flori, pentru a omagia atrocitatile minerilor ? Ce explicatie sa dau fermitatii cu care unele ziare si-au exprimat convingerea ca minerii au venit sa apere „ordinea si democratia“ ? Nici la un an de la venirea minerilor, Televiziunea romana nu se jena sa transmita un documentar vadit mincinos, pe care ar fi foarte instructiv sa-l revedem azi. Minute in sir, ecranul a fost umplut cu trambele apocaliptice de fum din 13 iunie ’90. Nici o referire la „curatarea“ Pietei Universitatii de grevistii foamei. Nici o aluzie la schimbul de replici dintre Chitac si Diamandescu, din care rezulta ca fusese „stabilita“ incendierea unor vehicule de catre politie. In documentarul Televiziunii, minerii se aflau, parca, intr-un fel de excursie prin Bucuresti, veniti sa se plimbe agale pe bulevarde, sa se lase aplaudati de doamne cu inclinatii sadice si sa planteze flori. Nici o imagine a laboratoarelor distruse, a cartilor pe care s-a urinat, a celor stalciti in bataie, dusi ca vitele in arest.

Nu incerc sa-i scuz pe mineri. Scenele oribile, care amintesc de vanatorile lui Pol-Pot impotriva „purtatorilor de ochelari“, nu pot fi scuzate. Dar adevarul e ca minerii n-au fost singuri in acea gaura neagra a istoriei postdecembriste. Nu toti bucurestenii au trait atunci ore de groaza. Marturiile din arhiva Televiziunii pot confirma oricand ca bucurestenii care i-au aprobat pe mineri au fost mai multi decat cei care venisera in Piata Universitatii. Si ma tem ca nici in tara lucrurile n-au stat mai bine. Minerii s-au comportat ca o „armata civila“ a Puterii, dar „ofiterii“ acelei „armate“, protejati de anonimat, fac azi figura de persoane onorabile, prin PSD, prin PD, in Parlament, in Politie, in Justitie sau in afaceri. Toti se spala, discret, pe maini, ca Pilat din Pont. Nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le miroase. Ba, chiar, isi permit sa-i dispretuiasca, acum, vocal, pe mineri ! Deoarece mineriadele s-au dovedit a fi pagini rusinoase, nu sunt dispusi sa consimta ca, intr-un fel sau altul, au fost complici cu unele din ele. Si nu sunt singurii. Ion Iliescu a fost aproape politicos cand ne-a numit „golani“ pe cei care mergeam in Piata Universitatii. […]

Pe Ion Iliescu, Justitia romaneasca postdecembrista a mai incercat deja o data sa-l puna sub invinuire. Nu a rausit. In continuare, Iliescu si ai lui, si-au vazut de treburi nestingheriti, cinici si zambitori. Si cu ocazia precedentei tentative, ca si acum, cercetarea penala si-a propus sa fundamenteze niste capete de acuzare recurgand, in acest scop, la probe si marturii. Desi ele au existat, si continua, si acum, sa existe, vrafurile de dosare in care s-au adunat, n-au ajuns, inca, in fata unei instante, a unui tribunal. In definitiv, pe langa celelalte capete de acuzare, chiar si tergiversarea sau, uneori, chiar blocarea acestor dosare din drumul lor catre o instanta, ar putea constitui un cap de acuzare. Lucrurile se complica insa, atunci cand se pune problea cui ar trebui sa intre sub incidenta lui. – Mihai Gheorghiu – 14 iunie 2005

“Invinuit in baza "multumirilor" catre mineri”

Adina Anghelescu

“Ziua” – 14 iunie 2005

http://www.ziua.net/display.php?id=14949&data=2005-06-14

[…] Dosarul in care este invinuit oficial Ion Iliescu, fost sef al statului, pentru evenimentele din iunie '90, a stat pe bara gratie Parchetului Militar al Curtii de Apel. Aici a ajuns dupa ce gen. Dan Voinea a fost debarcat de fosta Putere de la conducerea Parchetelor Militare. Col. Mihai Popov a dispus, manat de simpatie politica, scoaterea de sub urmarire penala cumnatului lui Petre Roman, Kuki Borislavschi, colonel MApN implicat in acea perioada de trista amintire in episodul petrecut la Facultatea de Arhitectura.

Conform datelor din dosar, invinuirea lui Ion Iliescu are la baza nu numai stenograma "multumirilor" adresate ortacilor lui Cozma de catre Ion Iliescu, ci si Planul de evacuare a Pietii Universitatii, care a fost transmis Ministerului de Interne si care a fost realizat "in baza ordinului verbal primit de la Presedintie".

Lista faptasilor

In dosar exista, pe langa seful statului, mai multi invinuiti. Pana la aceasta ora pe lista figureaza, printre altii: generalii Victor Stanculescu, Mihai Chitac si Andrita Gheorghe, fostul sef al IGP Gheorghe Diamandescu, maiorul Mondoc si col. Florin Pinta de la SRI Gorj, gen. rez. Adrian Matesoi, inspector sef la Alba Iulia (acuzat de instigare si inarmarea unui grup de persoane pentru a actiona cu forta impotriva manifestantilor de la Bucuresti) seful CPUN de la Alba, Dan Petru Costea.

Saptamana aceasta vor reincepe audierile. Anchetatorii au in vedere modul in care N.S. Dumitru (mentor CFSN) a avut misiunea de a sprijini mobilizarea a "2.000-3.000 de muncitori care "sa faca ordine" (dupa cum reiese dintr-un raport secret). Apoi, vor fi reaudiati militarii de la Deveselu care au aterizat la Otopeni la orele 13,30, in 13 iunie '90, au fost inarmati pe aeroport si si-au inceput misiunea de "imprastiere a huliganilor" la orele 1,00 din data de 14 iunie, misiune incheiata la orele 7,00.

Misiunea lui Gelu Voican-Voiculescu

Intr-un alt raport secret de serviciu din aceea perioada, privitor la misiunile pe care le-a avut la Bucuresti, unul dintre ofiterii martori afirma ca "Gelu Voican-Voiculescu a fost la orele 4,30 in Piata Universitatii pentru a coordona "inconjurarea demonstrantilor" si ca i se pusese la dispozitie un ARO, un ofiter si 5 militari. La acea ora, existau deja trei morti, mai multi raniti si persoane arestate. De altfel, cifra arestatilor a fost, in evenimentele din 13-15 iunie '90 de 176, dintre care 29 de minori ! Dintre acesti minori arestati, 18 aveau sub 14 ani.

Ancheta va avea, cu siguranta, un final. Iar cei care se gandesc la prescrierea unora dintre infractiunile savarsite se insala. Pentru ca in 1998 si 1999 s-au facut destule acte noi la dosar, iar termenul de prescriptie curge de la acele date, si nu din iunie '90. […]

4 organizatii studentesti si ceea ce mai supravietuieste astazi din Alianta Civica, au avut, cu prilejul comemorarii a 15 ani de la “Mineriada din 13-15 iunie 1990”, ideea intocmirii unei petitii sustinuta de rezultatul unui “scrutin” public desfasurat in locul in care s-au produs, in urma cu 15 ani, atocitatile comise de mineri si planuite si dirijate de “emanatii” Revolutiei. In acest scop, in Piata Universitatii, organizatorii au instalat o urna in care, pe parcursul zilei, peste 3.000 de bucuresteni au completat si depus in aceasta, un buletin de vot intitulat “Tu decizi vinovatul !” in care fiecare potential “elector” urma sa complecteze o lista acelor pe care-i considera vinovati pentru cele intamplate in urma cu 15 ani. – Mihai Gheorghiu – 14 iunie 2005

“Urna vinovatului”

Bogdan Galca

“Ziua” 14 iunie 2005

http://www.ziua.net/display.php?id=14948&data=2005-06-14

[…] Asociatia Studentilor in Stiinte Politice - Universitatea Bucuresti, Uniunea Studentilor din Romania, Asociatia Studentilor din Universitatea Bucuresti si Alianta Civica au intocmit o petitie referitoare la situatia dosarului Mineriadei din iunie 1990. Nemultumiti ca timp de 15 ani cei ce se fac vinovati de venirea minerilor in Bucuresti, de faptul ca ortacii lui Cozma si securistii au atacat si vandalizat Universitatea Bucuresti, precum si sediile partidelor istorice, atacand cu bestialitate pe oricine era suspectat de a fi student sau intelectual, nu au fost pedepsiti, studentii au organizat ieri, pe tot parcursul zilei, in Piata Universitatii, la Fantani, Urna Vinovatului. "Tu decizi vinovatul ! Completati talonul cu numele persoanelor pe care le considerati vinovate pentru actiunile din 13-15 iunie 1990", spuneau studentii celor care se aflau in piata. Inedita idee de tragere la raspundere a responsabililor pentru mineriada s-a nascut dintr-un sentiment de disperare, de nemultumire, o reactie a societatii civile la modul in care timp de 15 ani nimeni nu a miscat un deget pentru aflarea adevarului. Organizatiile studentesti au instalat o urna in care toti participantii, semnatari sau nesemnatari ai petitiei, au introdus un "buletin de vot" pe care au scris numele celor pe care ii considera vinovati pentru producerea evenimentelor din 13-15 iunie 1990. "Deoarece nici dupa 15 ani nu cunoastem vinovatii, orice amanare a aflarii adevarului plaseaza justitia intr-o situatie rusinoasa. Stim ca minerii au fost chemati, stim ca minerii au facut ordine cu bata printre intelectuali, cunoastem actele de vandalism, dar nu-i stim pe cei responsabili", se arata in petitia care va fi inaintata Procurorului General, Consiliului Suprem al Magistraturii si Ministrului Justitiei.

Verdictul se da astazi

In documentul care va fi inaintat celor care conduc Justitia, se arata ca "la 15 ani de la acele tragice evenimente, cei ce se fac vinovati de grave abuzuri sunt inca liberi. Aceasta situatie trebuie sa inceteze. Cerem Procurorului General al Romaniei, Ilie Botos, procurorului anchetator al dosarului, Dan Voinea, ministrului Justitiei, Monica Macovei si Consiliului Superior al Magistraturii sa depuna toate diligentele necesare pentru identificarea, anchetarea si condamnarea tuturor celor care i-au chemat si i-au sprijinit pe mineri, indiferent de pozitia pe care o ocupa aceste persoane. Cerem ca in acest dosar sa se faca lumina, pentru ca "intelectualii" sa nu mai fie niciodata vanati pe strazi, pentru ca sa nu se mai ceara niciodata desfiintarea unei universitati, pentru ca puterea politica sa nu mai apeleze niciodata la astfel de solutii profund antidemocratice pentru a reduce societatea civila la tacere, pentru ca democratia din Romania sa nu mai fie niciodata adusa in pragul colapsului, asa cum s-a intamplat in 13-15 iunie 1990", spuneau organizatorii. Studentii au strans peste 3.000 de voturi ale bucurestenilor cu numele persoanelor considerate vinovate de mineriada, iar rezultatul va fi anuntat astazi, intr-o conferinta de presa organizata la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti. […]

La cateva zile dupa ce intregul vartej al zvonurilor, diversiunilor, confirmarilor si dezmintirilor privind posibila invinuire a lui Ion Iliescu in dosarul “Mineriadei din 13-15 iunie 1990”, s-a declansat, prezumptivul invinuit – care continua sa sustina ca nu are aceasta calitate in dosar ci, numai pe cea de… “martor” – vanat de jurnalisti si televiziuni pentru a comenta aceasta probabilitate, continua, printre altele, sa nu se considere vinovat pentru nimic din cele ce s-au petrecut in urma cu 15 ani, si nici nu regreta ca a chemat atunci minerii. Convalescent, dupa un presupus puseu cardiac, Ilescu este totusi suficient de “in puteri” pentru a da interviuri dar… nu poate suporta audieri (de la care a si absentat, de altfel), acestea putand-i fi fatale pentru pretioasa-i sanatate… - Mihai Gheorghiu – 14 iunie 2005

“Iliescu nu regreta ca a chemat minerii”

Roxana Andronic

“Ziua” –14 iunie 2005

http://www.ziua.net/display.php?id=14950&data=2005-06-14

[…] Fostul presedinte Ion Iliescu regreta doar modul in care s-au desfasurat evenimentele din 13-15 iunie '90, evenimente pe care de altfel, sustine senatorul PSD, nu el le-a provocat, nu le-a determinat, ci doar "s-a straduit" sa gaseasca solutia cea mai potrivita pentru vremea respectiva. "Nu noi le-am provocat, nu noi le-am determinat, ne-am straduit sa gasim solutia potrivita vremii. Nu aveam ce face, nu putem controla, n-aveam institutii cu autoritate politica. Ar fi admis politia pariziana ocuparea timp de o luna de zile a unui centru vital al orasului ?", a punctat senatorul PSD. El a sustinut ca minerii nu au putut fi opriti sa vina in Bucuresti.

Nu puteam sa-i oprim

"N-am putut noi sa-i oprim pe cei de aici, din Piata, ca sa nu mai declanseze acele scene de groaza din 13 iunie. Cum poti sa stavilesti acel val, cand institutiile de ordine publica erau anihilate ?", a spus liderul PSD. Fostul sef al statului a continuat sa sustina sus si tare ca el nu a fost acuzat in dosarul mineriadei, ci a fost citat doar ca martor. "Nu pot sa fiu inculpat pana nu se instrumenteaza tot dosarul", a fost de parere Iliescu. Intrebat daca acum, dupa 15 ani, lucrurile care s-au petrecut in iunie '90 sunt mai clare, senatorul PSD a raspuns senin: "Cred ca au fost clare dintotdeauna. Sunt oameni insa care vor sa mentina starea de confuzie si sa deformeze realitatea. Sunt aberatii care se lanseaza: ca puterea a fost cea care a organizat toata actiunea de vandalizare a institutiilor statului din 13 iunie. De ce ? Ca sa poata avea pretext pentru a inabusi Opozitia. Este aberanta, copilareasca si neserioasa". El a continuat, afirmand ca "este clar o facatura, o provocare si o diversiune" si ca din pacate, dupa 15 ani de zile, se vine cu aceeasi incarcatura de ura si intoleranta, de razbunare, care domina viata politica din 1990. Totodata, Iliescu a sustinut ca 13 iunie 1990 a reprezentat "un moment foarte negru in evolutia vietii politice romanesti", precizand ca "venirea minerilor a fost efectul, si nu cauza".

Iorgovan, vechi colaborator

Toata aceasta viziune iliesciana asupra evenimentelor din iunie '90 va fi prezentata si sustinuta in fata instentei de avocatul-parlamentar Antonie Iorgovan, care ieri a anuntat oficial ca-l va apara pe Iliescu in dosarul mineriadei. Daca ar fi sa-l parafazam chiar pe Ion Iliescu, Iorgovan va fi "judecatorul dracului". In urma cu cateva zile, fostul sef de stat a folosit aceasta explicatie pentru a-l scoate basma curata pe Iorgovan, impotriva caruia aparusera dovezi in presa ca a aparat in instanta una dintre firmele al carei patron era Omar Hayssam. "Avocatul este judecatorul dracului. Avocatura este o meserie nu a moralitatii, ci a interesului. Este platit, pledeaza pentru clienti. Asta este logica si moralitatea avocatului", a spus atunci Iliescu.

"Am incheiat contractul astazi. Il voi reprezenta pe Iliescu ca avocat", a comentat Iorgovan. El a sustinut ca va face echipa si cu ceilalti avocati, dar ca nu stie ce se va intampla cu cel care l-a aparat pana acum pe Iliescu. "Pana acum am inteles ca dosarul are 40.000 de pagini. Sunt oameni deci care de 15 ani tot aduna la hartii", a comentat senatorul-avocat, mentionand ca onorariul sau este zero. Iliescu a justificat alegerea facuta, mentionand ca intre el si Iorgovan este o mai veche legatura si ca acesta l-a mai aparat in procesul intentat de Doru Braia. […]

Cu fiecare noua zi scursa de cand s-a declansat valva invinuirii lui Ion Iliescu in dosarul “Mineriadei din 13-15 iunie 1990”, opinia publica din tara si nu numai, afla despre noi si noi probe incontestabile care au fundamentat aceasta incadrare. – Mihai Gheorghiu – 14 iunie 2005

“15 ani de libertate nemeritata”

D. E.

“Ziua” – 14 iunie 2005

http://www.ziua.net/display.php?id=14952&data=2005-06-14

[…] Jurnalul de lupta al Ministerului Apararii Nationale consemneaza in perioada 13-15 iunie faptul ca presedintele Ion Iliescu a dat ordinul reprimarii persoanelor aflate pe strazile din jurul Ministerului de Interne, sub motiv ca "pe sediul Politiei Capitalei s-a ridicat drapelul verde legionar, deci miscarea este o rebeliune legionara".

Misiunile secrete ale MApN au fost duse la indeplinire de batalionul 404 de parasutisti de la Buzau, comandat de colonelul Trutulescu, condamnat ulterior pentru contrabanda in scandalul "Tigareta II".

La data de 13 iunie 1990, Jurnalul de lupta al MApN consemneaza la orele 15:45 ca: "Presedintele Romaniei a cerut telefonic la Marele Stat Major sa se intervina cu doua detasamente de militari din unitatile MApN in sprijinul trupelor M.I. existente in Piata Universitatii. La orele 16:30, Ion Iliescu a solicitat armatei "sa intareasca apararea la celelalte obiective de stat (Ministerul de Interne, Serviciul Roman de Informatii)".

"Contra-revolutia legionara"

Pe parcursul intregii zile de 13 iunie Ion Iliescu a folosit in relatia sa cu MApN un limbaj specific revolutiei "contra-revolutionari", "rebeliune legionara". Astfel la orele 19:25, Jurnalul de lupta al MApN consemneaza: "presedintele Ion Iliescu informeaza pe prim-adjunctul ministrului apararii nationale ca pe sediul Politiei Capitalei s-a ridicat drapelul verde, legionar, deci miscarea este o rebeliune legionara si se trateaza ca atare". La orele 22:00 Jurnalul de lupta al MApN consemneaza: "Presedintele Iliescu comunica ca in aceasta noapte elementele turbulente vor incerca sa patrunda si in alte obiective; acestia au asupra lor arme si munitie; nu se trage decat impotriva celui care trage, toti militarii sa aiba baioneta pusa la arma si sa se apere impotriva celor care ataca. Cei care ataca nu sunt revolutionari, sunt contra-revolutionari legionari". Unitatile militare aflate in Bucuresti la 13 iunie 1990 au deschis focul impotriva civililor de mai multe ori, in ciuda faptului ca nu s-a gasit nici o arma asupra manifestantilor, rezultatul fiind mai multi morti prin impuscare, nici pana acum nefiind stabilit cine este vinovat pentru aceste crime.

Stanculescu: consilierul lui Roman avea "un plan de evacuare"

Generalul colonel Victor Athanasie Stanculescu, fostul Ministru al Apararii Nationale, a facut, la randul sau, mai multe declaratii-soc. El afirma ca Armata si-a manifestat initial opozitia ferma fata de actiunile liderilor FSN. Generalul arata ca la sosirea sa de la Berlin, in data de 14 iunie, i s-a raportat de catre gen. Vasile Ionel ca in cursul noptii de 13/14 iunie, fix la ora 1,05, Armata era stapana pe situatia din Capitala si ca problemele militare fusesera rezolvate. El a mai spus ca Marele Stat Major nu a fost implicat in transporturile speciale (garniturile de tren formate ilegal care au adus minerii) si ca atunci cand au venit minerii i-a comunicat presedintelui Iliescu ca e prima si ultima data cand se mai intampla asa". Citam in continuare din senzationala declaratie a gen. Stanculescu inregistrata de Comisia de ancheta si obtinuta de reproterul special al ZIUA Adina Anghelescu: "La ora 11.00, dupa ce m-am intors, m-am intalnit la Palatul Victoriei cu dl. N.S. Dumitru si cu dl. Adrian Sarbu, care primeau informatii despre activitatile din Capitala, activitati mai frumoase si activitati mai putin frumoase. Am solicitat domnului N.S. Dumitru, pe care il vazusem mai activ si cu mai multe cunostinte despre mineri sa gasim solutii ca ei sa se retraga din Capitala. Din partea d-lui N.S. Dumitru a fost o rezistenta ca minerii sa fie trimisi inapoi. ("Ba chiar i-a instigat la violenta", dupa cum ne-a declarat in aceste zile Generalul - n. red.) La propunerea mea dansul a raspuns: "Sa mai vedem. Domnul Adrian Sarbu a fost la mine cu cateva zile inainte de 13 iunie. Dorea sa discutam despre evacuarea Pietii Universitatii, ca are un plan de evacuare, are niste idei. I-am raspuns ca eu nu ma ocup cu speriatul oamenilor. In 16 iunie 1990 mi-am prezentat demisia cu ocazia unui raport inaintat d-lui Ion Iliescu in care, printre altele, spuneam: "In ultima perioada de timp, printre masurile principale pe care le-ati stabilit, nu s-a apreciat necesar sa fie consultata si persoana mea".

Implicarea SRI prin Unitatea "Dambovita" si a UM 0215

Generalul Stanculescu este prima personalitate a puterii din acea vreme care recunoaste public existenta politiei politice. El a precizat Comisiei ca intre mineri se aflau o parte din oamenii lui Cristescu de la fostul serviciu de informatii 0215 al MI (nume de acoperire, in realitate numele ofiterului este Calapod). Foste cadre cu functii inalte ale acestui serviciu afirma ca la Palatul Victoria, consilierul lui Petre Roman concepuse "un plan de evacuare" care implica o masina-capcana incarcata cu 20 kg de exploziv. Aceasta urma sa fie plasata ori sub balconul Universitatii, ori lipita de blocul Dunarea, iar deflagratia criminala ar fi permis acuzarea demonstrantilor anti-comunisti de terorism si interventia in forta a trupelor anti-tero. Totodata, Serviciul Roman de Informatii condus de Virgil Magureanu a infiintat impotriva fenomenului Piata Universitatii o Unitate speciala cu nume de cod "Dambovita". SRI poate fi obligat azi sa ofere in cadrul anchetei documentarea acestei unitati. […]

Comemorarea a 15 ani de la “Mineriada din 13-15 iunie 1990” a prilejuit si manifestatii de protest ale unora dintre victimele acelor zile de teroare si groaza care au zguduit Bucurestiul, tara si lumea civilizata. _Mihai Gheorghiu – 14 iunie 2005

“Victimele mineriadelor s-au rastit la Palatul Cotroceni”

Dana Fodor & Razvan Mateescu

“Adevarul” – 14 iunie 2005

http://www.adevarulonline.ro/index.jsp?page=articol&article_id=135423

[…] Asociatia Victimelor Mineriadelor a protestat in fata Palatului Cotroceni, cerandu-i presedintelui Traian Basescu sa-i pedepseasca pe cei care, acum 15 ani, au inabusit in sange manifestarea din Piata Universitatii. Presedintele AVMR, Viorel Ene, a spus ca se cunosc de multe vreme toti vinovatii si ca ei trebuie sa fie pedepsiti. Intre cei prezenti la manifestare s-au aflat multi oameni care au simtit pe propria piele duritatea acelor zile, dar si rude ale celor care si-au pierdut viata in 13-15 iunie 1990.

M-au batut ca sunt "brunet"

Elena Necula locuia, in 1990, pe strada Luca Stroici. Femeia spune, cu lacrimi in ochi, ca minerii au intrat peste ea in casa si au luat-o pe sus acuzand-o ca gazduieste legionari. "Am fost batuta, tavalita, dusa cu forta in Piata Universitatii, unde, iar am fost batuta cu bocancii. Doua luni de zile am stat arestata, fara sa stiu de ce. Dormeam pe cimentul rece. Acolo m-am imbolnavit grav". Dumitru Feraru este sofer profesionit din 1976. Pe 13 iunie se ducea la serviciu. La statia de tramvai de la Sfantul Gheorghe a fost inconjurat de 20-30 de mineri care au tabarat pe el cu topoare si furtunuri cu bile. Cand isi aminteste il podideste plansul: "Eu nu am avut nici o treaba cu Piata Universitatii, ma duceam ca omu' la lucru. M-au vazut ca sunt mai brunet si au zis ca sunt tigan. Au dat in mine pana cand au obosit. Tasnea sangele ca arteziana. Ziceau: scoate tigane alba-neagra, scoate-o, s-o vedem ! La un moment dat, am cazut fara suflare si m-am trezit zob, la spital. Am trei fisuri craniene. De fiecare data cand se apropie 13 iunie, in fiecare an, mi se zbarleste carnea pe mine de groaza !"

"Sotul meu s-a dus in centru si a murit la chemarile lui Iliescu"

Maria Dunca este sotia lui Gheorghita, care a fost impuscat in ziua de 13 iunie '90. "Pe data de 15 iunie sotul meu a decedat la Spitalul de Urgenta. Nu am aflat nici pana acum cine l-a impuscat si de ce a tras in el. Era strungar la fabrica de sticla. A iesit din casa la 23.30, dupa aparitia lui Iliescu la televizor. Gheorghita a fost gasit pe Calea Victoriei si nu avea nici un act la el. A apucat intr-un moment de luciditate sa spuna pe litere cum il cheama si numarul nostru de telefon. Am fost chemata. M-a recunoscut. N-a participat la miscarile din Piata Universitatii, el s-a dus in centru la chemarile lui Iliescu, atunci cand acesta a spus: oameni de buna-credinta iesiti sa putem salva situatia !" […]

Intr-o lume normala, intr-o tara, de asemenea normala, pentru responsabilitatea unor fapte atat de grave cum au fost cele prilejuite de “Mineriada din 13-15 iunie 1990” din Bucuresti, niste oameni normali ar fi trebuit, in mod normal, sa-si prezinte, macar acum, dupa 15 ani scuzele, sperand astfel intr-o eventuala iertare venind din partea compatriotilor lor pe care, i-au terorizat, batjocorit si mintit vreme de 15 ani. Zilele trec si un astfel de act normal nu se produce in altfel,… normala Romanie. – Mihai Gheorghiu –14 iunie 2005

“Spovedania pe care Ion Iliescu n-o va face niciodata”

Grigore Cartianu

“Evenimentul zilei” – 14 iunie 2005

http://www.expres.ro/editorial/?news_id=188744

[…] E ora 19.00, incep telejurnalele. Toate posturile din Romania transmit in direct mesajul fostului presedinte al Romaniei, Ion Iliescu. Se anunta un discurs istoric.

Stimati concetateni,

Sunt Ion Iliescu si m-am prezentat in fata dumneavoastra pentru a face o marturisire. Pentru mine, poporul roman este preotul in fata caruia ma voi spovedi.

Am intrat in viata dv., in casele dv., prin efractie, in zilele fierbinti din decembrie 1989. De atunci au trecut mai bine de 15 ani. De cateva ori v-am cerut sa ma votati. Si m-ati votat, altfel nu v-as fi fost presedinte trei mandate. Probabil prea mult, dat fiind ca pentru asta am siluit Constitutia.

Am trait impreuna si bune, si rele. Cu cele bune v-am agasat, poate, prea mult in acesti ani. In aceasta seara ingaduiti-mi sa vorbesc doar despre raul pe care vi l-am facut. Si sa-mi cer iertare, chiar daca stiu ca pacatele mele sunt de neiertat.

Voi incepe cu zilele Revolutiei. Il uram pe Ceausescu. Il uram de moarte. Sigur, aveam motive diferite: pe dv. v-a infometat, pe mine m-a marginalizat. Decenii de-a randul am fost un las: cand pe dv. va terorizau calaii Securitatii, eu ma numaram printre beneficiarii statutului de nomencklaturist.

Au murit multi oameni la Revolutie. O mie si ceva. Pe majoritatea ii am pe constiinta. Ei voiau libertate, eu putere. Fara sangele lor nu i-as fi putut lua locul niciodata tiranului Ceausescu. Iar aceasta perspectiva, va rog sa ma credeti, era de nesuportat !

Pe Ceausesti nu-i voiam neaparat impuscati. Dar altfel nu se putea ! Nu aveai cu cine sa te intelegi. Nu acceptau un exil linistit, nici macar o batranete discreta in Cartierul Primaverii. Nu, erau slobozi la gura si mi-ar fi distrus cariera politica. Pe a mea, dar si pe a altor tovarasi de complot anticeausist. Cu toate astea, va rog sa ma credeti: uneori am remuscari insuportabile. Nu trebuia sa-l impuscam... pardon... nu trebuia impuscat in sfinta zi de Craciun !

Anul 1990 a fost extrem de agitat. Din negura istoriei au aparut alte personaje care pretindeau puterea: Corneliu Coposu, Ion Ratiu, Radu Campeanu, Sergiu Cunescu. Plus colegii din Frontul Salvarii Nationale care au simtit miros de sange. Amintiti-va episodul cu Dumitru Mazilu urcat pe tanc...

Imi cer iertare si pentru confiscarea Revolutiei, prin intrarea FSN in competitia electorala. Setea de putere m-a orbit insa inca o data. N-a fost nici corect, nici moral !

Erorile istorice, pentru care vin acum smerit si va cer iertare, au continuat cu evenimentele sangeroase de la Tirgu-Mures si cu nesfirsita serie de mineriade. Sigur ca n-a fost nimic spontan. Sigur ca baietii nostri s-au ocupat de tot. Si Magureanu... Si Gelu Voican... si Dan Iosif... si Bebe Ivanovici... Au creat diversiuni. Au aprins fitilul. Au produs explozia. La sfarsit, au numarat mortii.

Mi-e rusine sa constat ca toti acesti oameni, care m-au mentinut atata timp la putere, s-au imbogatit fara masura. Cadavrele Revolutiei si ale mineriadelor au fost trambulina lor spre averi indecente.

Privesc in urma si-mi vine sa intru in pamant: multe faradelegi am mai facut ! Cu ochii spre Moscova, am izolat Romania de lumea civilizata. Am alungat investitiile care v-ar fi facut si pe dv. sa traiti mai bine. Am incalcit proprietatile, casele, pamanturile pana am mutat toata tara-n tribunale. Am raspuns Proclamatiei de la Timisoara cu Proclamatia de la Podu Inalt. L-am fugarit pe autostrada pe Regele Mihai. M-am inhaitat cu Miron Cozma. Si cu Vadim Tudor. Si cu Regele Cioaba. Am deschis portile Cotrocenilor pentru tot felul de mafioti. I-am plimbat cu avionul pe Munaf si Hayssam. Am siluit justitia. Am vandut tara pe nimic !

Nu pot incheia fara sa cer scuze unor persoane carora le-am facut mult rau: Doina Cornea, Regele Mihai, Marian Munteanu, Ana Blandiana. Sper ca, din lumea celor drepti, ma vor ierta Corneliu Coposu si Ion Ratiu.

Dar, mai ales, sper ca ma veti intelege si ierta dumneavoastra, poporul roman !

Acesta este un discurs absolut necesar, dar pe care nu-l vom auzi niciodata. Un personaj care a calcat pe cadavre nu e in stare de spovedanie ! […]

Alaturi de Ion Iliescu, pe o posibila lista de invinuiti pentru cele petrecute cu ocazia “Mineriadei din 13-15 iunie 1990”, se numara si nume ale unor vinovati care, astazi, fac parte din structura noii Puteri aflata in exercitiu. Daca Traian Basescu, ar putea sa scape deocamdata, data fiind imunitatea pe care i-o confera ipostaza de presedinte, in exercitiu, al Romaniei, nu acelasi lucru ar trebui sa se petreaca si cu unul dintre apropiatii si constantii sai colaboratori. – Mihai Gheorghiu –14 iunie 2005

“Omul lui Basescu, locomotiva mineriadei”

Liviu Iolu, Daniel Neamu, Andrei Badin, Ramona Feraru, Raluca Dan, Adriana Istodor & Emilian Isaila

“Evenimentul zilei” – 14 iunie 2005

http://www.evenimentulzilei.ro/topstory/?news_id=188743

[…] - Pe 14 iunie 1990, sosirea minerilor in Capitala a fost intirziata cu citeva ore de catre inginerul Ioan Manucu, de la Regionala CFR Craiova. Acesta a decuplat energia electrica a caii ferate, cu scopul de a bloca invazia hoardelor de mineri.

- Doua zile mai tirziu, lui Ioan Manucu i-a fost desfacut contractul de munca. Cel care l-a dat afara a fost directorul Regionalei CFR Craiova de la acea vreme, Gheorghe Dobre. Acelasi personaj care in prezent ocupa functia de ministru al transporturilor in guvernul Tariceanu.

- Manucu: „Ministrul Dobre a actionat ca trenurile cu mineri sa ajunga la Bucuresti”.

- Dobre este membru al PD si apropiat al lui Traian Basescu, cu care a lucrat si la Primaria Capitalei.

- Un alt personaj sinistru: Ion Soricica. Fostul sef al Politiei Rutiere se ocupa in '90 cu „circulatia” minerilor prin Bucuresti.

Ioan Manucu, fost inginer CFR: „Ministrul Dobre a actionat ca trenurile cu mineri sa ajunga la Bucuresti” Inginerul a reusit sa intarzie cu cateva ore sosirea ortacilor in capitala, motiv pentru care a fost concediat de Gheorghe Dobre, actualul ministru al transporturilor.

Daca trenurile cu mineri din Valea Jiului ar fi ajuns la Bucuresti noaptea, prapadul care s-a lasat in ziua de 14 iunie peste Capitala, la vedere, s-ar fi intamplat pe bajbaite. Probele care s-au strans ziua ar fi fost mai sarace, si Dumnezeu stie cum s-ar fi petrecut evenimentele la adapostul intunericului.

Inginerul Ioan Manucu, de la Regionala CFR Craiova, a fost cel care in seara de 13 iunie a decuplat energia electrica a caii ferate si a amanat astfel cu cateva ore plecarea din Petrosani a celor trei trenuri speciale formate in Petrosani.

Peste doar doua zile, lui Ioan Manucu ii era desfacut contractul de munca. Cel care il dadea afara era directorul Regionalei CFR Craiova de la acea vreme, Gheorghe Dobre, actualul ministru al transporturilor din guvernul Tariceanu. […]