STENOGRAMA  TALK-SHOW-ului  lui  Filip  Stoler  din  15 iunie  1997 - 2

 

M.P.:  “Încercãm  sã  mergem  mai  departe  domnule  Voican ?”

 

G.V.V.:  “Mergem  mai  departe  dar,  nu  m-aţi  convins  de  ilegitimitatea  noastrã,  cã  sper  cã  nu  de  a  mea,  personalã,  vã  referiţi.....”

 

M.P.:  “Incontestabil  cã  nu  la  a  dumneavoastrã  personalã  ci,  numai  la  a  dumneavoastrã  în  calitate  de  component  al  unei  anume  echipe”.

F.S.:  “Domnu’  Popescu,.....”

 

M.P.:  “Da ?”

 

F.S.:  “.....am  sã  vreau  sã  mai  iau  şi,.....în  continuare,  ascultãtori.....”

G.V.V.:  Domnul  Popescu,  am  luat  puterea  prin  Revoluţie ?   Am  luat-o !   Dupã  aia,  am  câştigat  alegerile ?   Le-am  câştigat !   Acuma,  au  câştigat  ceilalţi  alegerile ?   Le-au  câştigat !   Fiecare  este  legitim  în  urma  acstor  acte,  perfect  conforme  cu  o  ordine  democraticã”.

 

M.P.:  “Ããã...,  domnu’  Voican,  în  legãturã  cu  asta,  haideţi  sã  fim  foarte  scurţi  şi  concreţi.   Una  este  legitimitatea  realã  şi  alta  este  cea  obţinutã  prin  fraudã !”

 

G.V.V.:  “Care  e  frauda ?”

 

M.P.:  “Frauda  a  fost  cã,  în  permanenţã  aţi  uzat  de  metoda  manipulãrii  pentru  a  vã  atinge  scopul !”

 

G.V.V.:  “Atuncea  putem  susţine.....”

 

M.P.:  “Inclusiv,  inclusiv  în  cazul  evenimentelor.....”

 

G.V.V.:  “Domnule,  de  ce actualii  nu  au  fãcut  fraudã,  nu ?”

 

M.P.:  “Pãi,  rãspundeţi-vã  dumneavoastrã  care  îi  acuzaţi !”

 

G.V.V.:  “Pãi  dar  eu  nu-i  acuz,  dar  dumneavoastrã  spuneţi  cã.....,  am  manipulat.  Pãi  da   aşa  pot  sã  spunem  cã  şi  C.D.R.-ul  a  manipulat  acuma  şi  a  obţinut,  prin  fraudã  electoralã,  rezultatul  respectiv”.

 

M.P.:  “Domnul  Voican.....”

 

G.V.V.:  “.....stãm  în  faţa  realitãţilor.....”

 

M.P.:  “Pãi  da  asta,  asta  vã  şi  conjur  sã  facem.   Dmneavoastrã  nu  încercaţi  sã  faceţi  un  salt  în  timp,  între  1990  şi  1996.   Timpul  trece  şi  creeazã  nişte  anume  premise.”

 

G.V.V.:  “Bun !   Şi  contestaţi  alegerile  din  ‘90 ?”

 

M.P.:  “Ããã...,  sub  aspectul  legitimitãţii  unor  concurenţi,  evident.   Şi  n-am  fost  singurul,  eu.   Multã  lume  a  fãcut-o,  şi  asta.....”

 

G.V.V.:  “Bine  da,  n-au  fost  contestate.....”

 

M.P.:  “Domnul,  domnul  Voican,  multã  lume  a  fãcut-o,  a  crezut-o,  şi  asta  v-a  obligat  sã  recurgeţi  la  ceea  la  ce  aţi  recurs  în  13-15  iunie.   Pentru  intimidare !

 

G.V.V.:  Intimidarea  cui ?  când  am  câştigat ?”

 

M.P.:  “A  tuturor  celor  care  gândesc  aşa  cum  gândesc  eu.....”

 

G.V.V.:  “Când  am  avut  un  rezultat  formidabil.   De  ce  mai  trebuia  sã  intimidãm  pe  cineva ?”

 

M.P.:  “Din  acelaşi  motiv  pe  care  vi  l-am  spus  anterior,  criza  de  legitimitate,  domnu’  Voican !   Pe  care,  dumneavoastrã  nu  o  recunoaşteţi  şi  nu  o  veţi  recunoaşte  niciodatã !”

 

G.V.V.:  “Care  era  criza  dom’le ?   Nu  vã  supãraţi,  nu  vã  pot  urma  în  acest  mod  de  gândire.....”

 

M.P.:  “Ãhã.....,  treaba  dumneavoastrã,  din  moment  ce  vã  favorizeazã  modul  dumneavoastrã  de  gândire”.

 

G.V.V.:  “Nu  domnule  dar,  am  câştigat  nişte  alegeri,  de  ce  mai  trebuia  sã  intimidãm,  pe cine  sã  mai  intimidãm ?   Pe  ãia  care  ne-au  votat  în  proporţie  de  67% ?”

 

M.P.:  “Vedeţi  dumneavoastrã,  cei  ca  dumneavoastrã,  cei  ca  dumneavoastrã  ca  grup,  donmu’  Voican,  nu  ca  persoanã,  dumneavoastrã,  da ?   Sã  fiu  foarte  clar !   Da ?”

G.V.V.:  “Da,”

 

M.P.:  “Cei  ca  dumneavoastrã.....”

 

G.V.V.:  “Vã  mulţumesc  cã  îmi  faceţi  aceastã  disţinctie,.....”

 

M.P.:  “Da,  pãi  e  necesarã,  ca  sã  nu  mã  interpretaţi  greşit !   Ããã...,  domnu’  Voican,  cei  ca  dumneavoastrã,  fac  o  permanentã  greşealã,  şi  asta  este  şi  acuza  care  permanent  li  se  aduce,  dumneavoastrã  nu  vã  puteţi  dezbãra  de  un  anume  mod  de  a  privi  realitatea  care,  vã  este  specific.   Asta  e !   Este  criza  dumneavoastrã,  vã  priveşte,  şi  de  aia  aţi  ajuns  în,  cum  sã  spun,  în  situaţia  în  care  vã  gãsiţi,  cã  aţi  pierdut  nişte  alegeri,  atunci  când  nici  nu  v-aţi  fi  aşteptat !”

 

G.V.V.:  “Dom’ne  da,  o  datã  şi-o  datã,  trebuia  sã  mai  pierdem,  cã  alfel  în  asta  este  esenţa  democraţiei”.

 

M.P.:  “Sigur  cã  da,......”

G.V.V.:  “Am  mai  spus,  dacã  11  ani  ar  fi  fost  la  putere  Iliescu,  n-aţi  fi  spus  cã  e  incredibil,  cã  nu  se  poate,  cã.....,  ei  uite  cã.....,  s-a  dovedit  cã  atunci  când,  ããã...,  opinia  electoratului  vrea,  se  schimbã.....”

M.P.:  “Domnu’  Voican, vã  admir  şi,  nu  pot  sã  spun.....”

 

G.V.V.:  “......este  falsã,.....este  fals  acest  rezultat  obţinut.....”

 

M.P.:  “Din  punctul  dumneavoastrã  de  vedere,  da !”

 

G.V.V.:  “Poftiţi ?”

 

M.P.:  “Din  punctul  dumneavoastrã  de  vedere,  la  nivel  de  afirmaţie,  da !”

 

G.V.V.:  “Adicã  cum ?   C.D.R.-ul  n-a  câştigat.....”

 

M.P.:  “Sunteţi  ipocrit  domnu’  Voican......”

 

G.V.V.:  “Nu  sunt  ipocrit  domnu’,  de  ce  mã  faceţi  ipocrit ?”

 

M.P.:  “Pentru  cã  ãsta  este  cuvântul  cre  vi  se  adecveazã.    Şi  dumneavoastrã  şi  domnul  Iliescu  sunteţi  ipocriţi.   Faceţi  nişte  salturi  permanente  în  timp,  în  scop  diversiv,  aşa !?!  pe  lângã  asta,  uzaţi  şi  încercaţi  sã  induceţi  falsul  în  lanţul  logic,  pentru  a  vã  acredita  nişte  puncte  de  vedere  pe  care,  altfel,  nu  le  puteţi  susţine.”

 

G.V.V.:  “Domnule,  consideraţi  cã  nu  este  meritul  nostru  cã  C.D.R-ul  a  câştigat  alegerile ?”

 

M.P.:  Nu !   Nu  e  al  dumneavoastrã,  este  al  lor !”

 

G.V.V.:  “Pãi  da  de  ce ?   Noi  am  creat  acest  sistem  care  funcţioneazã  în  aşa  fel  încât  se  poate  şi  pierde.   Cã  dacã  ne  cramponam  la  putere,  nu  ar  mai  fi  câştigat  nimeni,  niciodatã.   Dacã  ne  atribuiţi  aceastã  intenţie  de  dominaţie  şi  de  manipulare  perpetuã.  Înşelãciune !   De  ce  n-am  înşelat  şi  acuma ?

 

M.P.:  “Domnu’  Voican,  pãi  dumneavoastrã  vãdiţi  aceastã  tentaţie  şi  aceastã  tendinţã  prin  ceea  ce  întelegeţi  prin  “opoziţie  constructivã”  şi  ceea  ce  este  ea  în  realitate”.

 

G.V.V.:  În  general  ni  se  imputã  cã  nu  facem  destulã  opoziţie.....”

 

M.P.:  “Da (?),  nu  ştiu  de  cãtre  cine ?   Probabil  din  rândurile.....,  din  interiorul  mişcãrii.....”

 

G.V.V.:  “Opinia  publicã.   Şi  chiar  actualii  guvernanţi,  sunt  miraţi  cã  suntem  atât  de.....,  ããã...,  docili  în  opoziţie.”

 

F.S.:  “Domnu’  Popescu,.....”

 

M.P.:  “Da ?”

 

F.S.:  “.....subiectul  este  mineriada  şi.....”

 

M.P.:  “Pãi,  da.....”

 

F.S.:  “.....haideţi  sã  mai  lãsãm  şi  pe  altcineva.....”

M.P.:  “Bun !”

 

F.S.:  “Da ?   Bine ?.....”

 

M.P.:  “Da !”

 

F.S.:  “Vorbim,.....”

 

M.P.:  “Toatã  stima !”

 

F.S.:  “Domnu’  Voican ?.....Ããã...,  uitaţi  ce  mai  zice  aici.....,  ããã...,  în  carte,  cã  domnul  Cristescu.....,  ããã...,  ar  fi  fost.....,  ããã...,  printre  ei.....,  ããã...,  ce  ziceţi  de  asta ?”

 

G.V.V.:  “Dom’ne,  îl  priveşe  pe  dânsu’,  eu  n-am  auzit,  pânã  acuma  cã  ããã...,  Cristescu  ar  fi  fost  printre  ei.   Io-l  ştiam  la  Ministerul  de.....  Interne.   În  toatã  perioada  aia,  întrucât  ããã...,  ulterior  a  fost  chemat  la  noi,  la  Guvern,  la  discuţii  deci,  în  13,  a  fost  la.....,  Interne  şi.....,  ããã...,  biroul  lui  a  fost  afumat  de  sticlele  incendiare,  şi  s-au  retras  pe  la  etajul  6,  iar  ulterior  a  fost  chemat  la  Guvern,  pentru  dispoziţii  şi  pentru.....,  raport,.....”

 

F.S.:  “Şi  asta.....,  credeţi  cã  e  o  invenţie ?  Treaba  asta  a  domnului  Stãnculescu ?.....”

 

G.V.V.:  “Cred  cã  e  o  confuzie !”

 

F.S.:  “O  confuzie ?”

 

G.V.V.:  “Da !”

F.S.:  “O  confuzie?   Dar.....ããã...,  şi-a  asumat-o !   Când  spui  aşa  ceva,  spui :  cred  cã  era.....,  da’  nu  dai  aşa.....,”

 

G.V.V.:  .....”Dom’ne.....,  nu.....,  eu  nu  discut  declaraţiile  domnului  general  Stãnculescu,  de  atunci.....”

 

F.S.:  “Atunci,  haideţi  sã  vã  întreb  o  chestiune  care.....”

 

G.V.V.:  “.....iar  ceea  ce  aţi  citat  din  mine,  nu  face  decât  sã  confirme.....,  sigur,  ããã...”

 

F.S.:  “.....coerenţa  declaraţiilor  dumneavoastrã.....”

 

G.V.V.:  “Nu !   Faptul  cã.....,  memoria.....nu.....,  mã  ajutã  şi  exact  ããã...,  cam  aceleaşi  lucruri  le-am  spus,  atunci,  erau  mult  mai  proaspete.....”

 

F.S.:  “Da.....,  da.....,  da.....”

 

G.V.V.:  “.....  şi  vã  repet,  ããã...,  grupurile  de  mineri.....,  care  se  aflau.....,  oricum,  într-un  mediu  strãin,  în  Bucureşti.....,  nu  puteau  fi  chiar  aşa  de  uşor  ããã...,  preluate  de  cãtre  alţii,  care  se  îmbrãcau  în  mineri.....”

 

F.S.:  “Pãi  asta-i  meseria  celor.....”

 

G.V.V.:  “.....ei  se  cunosc  între  ei,  îşi  cunosc  şefii.....,  sunt  foarte  bine  ierarhizati.....,  v-am  spus,  trãind  acolo,  în  subteran,  ei  au  o  altã  perceptie  a  pericolului,  şi,  ããã...,  tocma’  forţa  lor  constã  încât  ããã...,  respectã  o  ierarhie  strictã.....  au.....,  sunt,  ortacii  respectivi,  au  un  şef,  o.....,  un  şef  brigadier,  un.....  tehnician.....,  un  inginer,  adicã,  nu  putea,  oricine  sã.....,  îi  ããã...,  facã  sã.....,  îi,  cã  au.....”

 

F.S:  “Şi  credeţi  cã  toate  astea.....,  sunt  invenţii ?”

 

G.V.V.:  “.....au  apãrut  civili,  care  le-au.....,  au  apãrut  civili  care  le-au  indicat  diverse  sedii.....,  spre  care  sã  se-ndrepte  şi,  sã.....  comitã  acolo  violenţe,  asta-i  altceva.....”

 

F.S.:  “Da’,  credeţi  cã  sunt  invenţii  astea ?.....  cu  securişti,  cu  astea ?.....”

 

G.V.V.:  “Eu  refuz  sã  cred  cã,  s-au  ããã...,  între  ei,  era  posibil  sã  se  infiltreze  nemineri  îmbrãcaţi  în  mineri,  pentru  cã,  nu  ar  fi  avut.....,  ei  se  cunosc  foarte  bine  între  ei  şi  nu  urmau  decât,  în  grupuri,  de  oameni  care  ããã...,  prezentau,  şi  acolo  în  subteran.....,  o  anumitã  echipã.  Nu  se  rãzleţeau,  necunoscuţi,  şi  sã  formeze  grupuri  de  mineri  din  diferite  locuri,  ei  au  menţinut  aceastã,  stratificaţie  a  lor.....”

 

F.S.:  “Haideţi  sã.....,  sã  abordãm  un  subiect.....”

G.V.V:  “.....aşa-mi  închipui,  şi,  altfel  nu  ar  fi  fost  posibil  sã.....,  se  deplaseze  în  Bucureşti,  sã  aibe,  ei  au  avut  totuşi  o.....,  o.....,  cum  sã  vã  spun  eu,  o  evoluţie,  şi  o  acţiune  destul  de  coerentã,  şi  erau,  tot  timpul.....,  ããã...,  comandaţi  de.....,  mai  marii  lor”.

 

F.S.:  “Ããã...,  ããã...,  aici.....ããã...,  o  chestiune  care  deja,  în  ziua  de  astãzi  stârneşte  un.....  ããã...,  un  zâmbet,  un  zâmbet  larg  pe  faţa  celor  care  ascultã.   “Consider  cã.....”,  staţi  aşa.....,  deci,  “.....Am  avut  şedintã  în  15  iunie.....”  asta  e  declaraţia  dumneavoastrã,  “.....dimineaţa,  şi  ne-am  întrebat  cum  sã-i  scoatem  pe  mineri  din  oraş.   Consider  cã  Televiziunea  a  fost  imparţialã,  mi-am  ras  barba,  sã  nu  fiu  recunoscut,  pentru  cã  în  noaptea  de  13-14  iunie  şi  în  15  iunie,.....”  spun  cei  care  au  scris  cartea.....  ããã...,  dumneavoastrã  aţi  cutreierat  Bucureştiul,  spun  ei,  conducându-i  pe  mineri.....,  şi.....”

 

G.V.V.:  “Da’  nu  veniserã,  la  momentul  când  m-am  ras,  nu  veniserã  minerii  dom’ne,  asta  este  o  intervertire  a  datelor.....”

 

F.S.:  “  Daaa ?.....”

 

G.V.V.:  .....  şi,  vã  spun,  mi  se  pare  ridicol,  ca  acuma  dupã  7  ani,  sã  refacem  cronologia,  când  m-am  ras  eu ?   Eu  m-am  ras  imediat  dupã  ce,  am  venit  de  la  Senat,  am  fost  la  Guvern.....”

 

F.S.:  “Cu  ce  scop ?.....  sau.....”

 

G.V.V.:  “.....am  vãzut  situaţia,  confuzã,  întrucât.....,  Ion  Iliescu,  Petre  Roman,  toţi,  eram  acolo  în,  în.....  Calea  Victoriei,  în  sediul  guvernului  şi,  primeam  cele  mai  aberante  şi  contradictorii  ştiri,  despre  ceea  ce  se  întâmplã.   Şi  atuncea,  am  propus,  sã  mã  rad,  cu  scopul  de  a  fi,.....  deveni,  de  nerecunoscut,  c-aşa  este  chipul  meu,  şi.....”

 

F.S.:  “Şi.....,  şi  v-a  ieşit ?.....”

 

G.V.V.:  “Mi-a  ieşit !  Şi,  m-am  dus,  şi-am  dat  o  turã,  în  toate  punctele  fierbinţi  şi,  m-am  întors.  Între  timp,  deja,  se  produsese,  întreruperea.....,  ããã.....”

 

F.S.:  Da’,  dumneavoastrã.....,  la  vremea  aia,.....  ce  funcţie  aveaţi ?.....”

 

G.V.V.:  “.....întreruperea  Televiziunii.....”

 

F.S.:  “.....  Ce  funcţie  aveaţi  la  vremea  aia ?.....”

 

G.V.V.:  “.....vice-preşedinte.....,  vice-prim  ministru !”

F.S:  “Şi,  aţi  luat-o  aşa.....?.....per  pedes  apostolorum,  pe.....?”

 

G.V.V.:  “Nu !   Am  avut.....mmm...,  mmm...  IMS-ul  meu.....”

 

F.S.:  “Da.....”

G.V.V.:  “.....cu  care  am  fost  cu.....,  cineva  care  conducea  maşina.   Şi-am  fost  prin  toate  punctele  astea  şi  m-am  întors.   Ulterior,  s-a  format  o  altã  echipã.....,  din  care,  fãcea  parte :  generalul  Cico  Dumitrescu,  profesorul  N.S.  Dumitru,  Claudiu  Iordache,  eu,  Bãdinici  şi,  mulţi  alţii,  cam  vreo.....,  6-7,  inşi,  care  ne-am  dus,  de-acuma  era  noapte,  de-acuma  auziserãm  cã  vin  minerii,  plecaserã  garniturile,  ne-am  dus  din  nou,  sã  vedem  situaţia  din  punctele  fierbinţi.  Şi-am  fost  la :  Televiziune  şi  la  Ministerul  de  Interne.   Şi-asta  a  durat,  toatã  noaptea,  pânã  când  s-a  restabilit  ordinea.   Şi,  spre  dimineaţã,  ne-am  întors,  şi-atuncea  apãreau  deja,  primele  pâlcuri  de  mineri  dinspre  Gara  de  Nord”.

 

F.S.:  “Ããã...,  Ce  voiam  eu  sã  mai.....,  azi,  am  gãsit  în  “ZIUA”,  de  acum  vreo  douã  zile.....,  o  declaraţie  a  lui  George  Roncea,.....spunea  cã  i-a  murit  un  om  în  ããã...,  braţe,  pe  la  ora  3,......  ããã...,  şi.....,  “  împuşcat  de  un  glonte  în  gât.....”  şi.....,  mai  încolo  spune.....,  cã.....,  “.....  am  stat  5  minute  cu  el,  timp  în  care  a  apãrut,  ca  din  senin,  o  maşinã  de  la  “Medicins  Sans  Frontieres”,  care  l-a’ncãrcat  şi  dus  a  fost.   Vreme  îndelungatã,  dupã  aceea,  am  încercat  sã  dau  de  urma  acelui  om,  sã-i  gãsesc  familia,  sã  le  spun  ce  s-a’ntâmplat.   Pe  lista  oficialã  a  celor  6  morţi  ai  mineriadei,  publicatã  de  guvernul  Roman,  nu  am  gãsit  nici  un  electrician,  nici  un  tânãr  în  vârstã  de  30  de  ani,  nici  un  om  împuşcat  în  gât  în  faţa  blocului  Romarta,  filmele  fãcute  de  mine  mi-au  fost  luate,  de  mineri,  împreunã  cu  toate  actele  aflate  asupra  mea.   Printr-o  întâmplare,”.....spune.....  George  Roncea,  “.....dupã  ce  am  ieşit  de  la  Mãgurele,  am  aflat  de  la  Alexandru  Baboş,  preşedintele  Asociaţiei  Studenţilor  arhitecţi,  cã  actele  mele  şi  filmele,  se  aflau  în  posesia  lui  Cico  Dumitrescu.   Baboş,  intrase  în  biroul  acestuia,  cerând  sã  fie  eliberaţi  toţi  cei  arestaţi  din  Facultatea  de  arhitecturã  şi  din  Universitate.   În  dreapta  lui  Cico  Dumitrescu,  pe  colţul  biroului,  se  afla  borseta  mea,  pe  care  Baboş  o  cunoştea  foarte  bine”.   Asta  spune  “ZIUA”,  acum  vreo  douã  zile.....”

 

G.V.V.:  “Sunt  detalii.....”

 

F.S.:  “Credeţi  cã  Cico  Dumitrescu,  era  de.....,  de  vreo  anumitã  parte  a.....,  a  cuiva ?   Erau  cei  care  îi  aţâţau  pe  mineri ?   Sau.....”

G.V.V.:  “În  nici  un  fel !   Mmm...,  Cico.....,  mmm...,  Cico  Dumitrescu  era,  ããã...,  în  Ministerul  de  Interne,  directorul.....,  Direcţiei  Culturale,.....  deci,  în  momentul  ãla,  nu  avea  nici  o  funcţie,  represivã,  ca  sã  spunem  aşa,  iar  mmm...,  în  toatã  perioada  aia.....”

 

F.S.:  “Da’,  el.....,  el  a  ieşit  la  Revoluţie.....”

 

G.V.V.:  “.....ããã...,  s-a  dedicat,  numa’  unor  acţiuni  de  tratative,  de  negocieri  şi  de  conciliere.   Asta  a  fost,  ããã...,  cum  sã  vã  spun  eu,  aportul  lui”.

 

F.S.:  “El,  la  revoluţie,  a  ieşit  pe  post  şi  a  spus  cã.....,  ããã....,  e.....,  cã  a  venit  din  economie,  el  nu  era  în.....,  pe  vechiul  regim”.

 

G.V.V.:  “Da,  lucra  în  petrol  în  momentul  ãla,  şi  pe  urmã  a  fost  reintegrat  în  armatã,  deci,  la  momentul  Revoluţiei  el  era  în  rezervã......   Da’,  n-are  nici  o  legãturã  cu  ce  discutãm  acuma,  iar  ããã...,  în  13  iunie,  Cico  Dumitrescu  a  fost  molestat,  i-au  rupt  epoleţii,  l-au  bãtut,  într-o  anumitã  împrejurare,  nu  mai  ştiu,  la.....,  ori  la  Poliţia  Capitalei,  unde,  tot  aşa,  a  încercat  sã  calmeze  lucrurile,  ori,......  chiar  la  Interne”.

 

F.S.:  “Da,  revenim  la  declaraţia  asta  din  ziar ?   Credeţi  cã  e  invenţie ?.....”

 

G.V.V.:  “E  foarte  greu  sã  mã  pronunţ  pe,  cãteva  detalii  care  mi  le-aţi  dat,  ori  care  sunt  de.....,  domeniul  punctualului.....,  adicã,  se  afla   o  borsetã,  pe  un  birou.....,  ce  pot  sã  vã  spun  aicea ?”

 

F.S.:  “Vã  ceream  o  pãrere  cã.....,  la......,  cã  aici  e  un  joc  de  puzzle,  care  nu.....”

 

G.V.V.:  “Ceea  ce  credeţi  dumneavoastrã,  pot  sã  cred  şi  eu,.....ce,.....ããã...,”

 

F.S.:  “Da !”

 

G.V.V.:  “Deci,  vã  puteti  rãspunde  singur !”

 

F.S.:  Daaa...”

 

G.V.V.:  “Eu  cred  cã,  nu  se  pot  face,  interpretãri,  pe  asemenea  declaraţii,  din  ziare,  dupã  7  ani,  şi  pe  amintiri.....”

 

F.S.:  “Dumneavoastrã,.....  acum,.....  nu  ştiu  cum  sã  vã  întreb  eu ?.....ããã...,   Alo ?!?.....   Alo ?”

 

(  :  “UniPlus,  da ?”

F.S.:  “Da !   UniPlus !   Cum  vã  numiţi ?”

 

O.P.:  “Ovidiu  Petcu,  deci.   Am  o  îtrebare,  de  fapt  mai  multe,  pentru  domnul  Voican.....”

 

F.S.:  “Da !”

 

O.P.:  “Ããã...,  având  în  vedere  cã  despre  evenimentele  astea,  planeazã  incertitudinea,  cum  zice  domnia  sa,  şi  orice  pãreri  sunt  posibile,  şi  faptul  cã  evenimentele  i-au  luat-o  pe  dinainte,  mã  rog (!),  vreau  sã-l  întreb  un  lucru ?   Cum  îşi  explicã  faptul  cã,  Poliţia  ia  foc,.....  de  pe  la  etajul.....2,  în  sus,  ããã...,  în  loc  sã  ia  foc  de  la  parter ?  apoi,  ããã...,  dumnealui,  ããã...,  m-auziţi ?.....”

 

G.V.V.:  “Da !”

 

O.P.:  “.....dumnealui,  exclude,  total,  posibilitatea  ca.....,  ããã...,  pentru  justificarea  minerilor,  poliţia  sã  o  facã,  puţinel,  pe.....,  şchioapa,  sã  se-mpiedice ?”

 

G.V.V.:  “Bun !   Încerc  sã  intru  în  raţionamentul  dumneavoastrã.   Ããã...,  deci,  ããã...  în  Bucureşti,  trebuiau  sã  se-ntâmple  incidente  care  sã,  provoace  venirea  minerilor.....”

 

O.P.:  “Perfect.....”

 

G.V.V.:  “Şi ?   Cui  folosea  chestiunea  asta ?”

 

O.P.:  “Puteau  sã  justifice,  poliţiştii,  venirea  minerilor !”

 

G.V.V.:  “Bun !   Daa.....”

 

O.P.:  “Trebuia.....,  deci  o  forţã  de  poliţie  slabã.....”

 

G.V.V.:  “Cine  a  pregãtit  chestia  asta ?   Cui  folosea ?   Atât  provocarea  incidentelor  violente  din  13  iunie,  cât  şi  consecinţele  venirii  minerilor  în  Bucureşti ?   Cine  avea  nevoie  de  asta ?   Eu  admit  cã  este  posibil,  cineva  sã  fi  premeditat  asta,  dar  vã  rog  sã.....,  îmi  indicaţi,  cine  din  rândurile  noastre,  ale  membrilor  puterii.....”

 

O.P.:  “Întrebare  contra  întrebare !”

 

G.V.V.:  “Aşa !.....”

 

O.P.:  “Cui  folosea ?”

 

G.V.V.:  “Da !”

 

O.P.:  “O  sã  revin  la  ce  a  spus  domnu’  Popescu,  mai  înainte,  pãi  criza  de  legitimitate,  care  s-a  manifestat  încã  din  ianuarie,  vã  mai  amintiţi  dialogul  violent  dintre.....,  ããã...,  domnul  Iliescu  şi  ããã...,  domul  Coposu ?”

 

G.V.V.:  “Nu !   Eram  în  Egipt  atunci,  dar  mi-l  reamintiţi  dumneavoastrã !.....”

 

O.P.:  “Ei  bine,  eu  mi-l  reamintesc  destul  de  bine.   Ştiu  cã  au  luptat  ããã...,  cei  de  la  partidul  Naţional  Ţãrãnesc  şi  cei   de  la.....,  Partidul  Liberal  ããã...,  atunci,  la  masa  aceea  a  tratativelor.....”

 

G.V.V.:  “Da !   Au  vrut  sã  determine  demisia  lui  Iliescu,  în  ianuarie  atunci.....”

 

O.P.:  “Exact !   La  episodul  acela  mã  refer,  problema  cu  “sula’n  coaste”  şi  celelalte.   Domnul  Iliescu.....”

 

G.V.V.:  “Aşa !”

 

O.P.:  “.....aproape  cã  se  dãdea  pe  faţã,  îmi  permit  sã  spun  asta,  ããã...,  îşi  dãdea  pe  faţã  faptul  cã,  nu  îi  convenea,  sã  aibã  o  opoziţie.   Şi  asta,  în  momentele  în  care,  discutau  totuşi,  se  discuta,  era  problema  în  aer,  cu  alegerile,  pe  care,  urmau  doar,  sã  le  organizeze,  pãi ?   Dacã  doreau,  doar  sã  le  organizeze,  de  ce  împiedicau  partidele  politice  sã  intre  în  arena  politicã  a  ţtãrii ?   Pe  motiv  cã.....”

 

G.V.V.:  “Ei,  şi  asta-i  intrare  în  politicã,  sã-l  dea  peste  cap,  domnu’.....  Petcu ?”

 

O.P.:  “Nu-nţeleg ?”

G.V.V.:  “Asta-i  intrarea  în  arena  politicã ?   Sã  vinã  cu  violenţã  şi  sã-i  spunã :  Pleacã  de  aicea !   Dã-ţi  demisia !?!”

 

O.P.:  “Îmi  pare  foarte  rãu,  îmi  pare  foarte  rãu,  dar  dumnealui  putea  sã.....,  aibã  alte  argumente  decât :  “Undea-ţi  fost ?  De  ce  n-aţi  ieşit  în  stradã  când  se  trãgea ?”  şi.....,  apropo,  am  o  întrebare.....”

 

G.V.V.:  “Exact,  sã  ştiţi  cã,  probabil  cã  astea  au  fost  argumentele,  n-am  participat  la  discuţie.....”

 

O.P.:  “Bun !.....”

 

G.V.V.:  “.....dar  legitimitatea  noastrã,  atunci,  în  ianuarie,  era  bazatã  pe  Revoluţia  şi  pe  susţinerea  popularã  care  a  avut-o  echipa  care  a  preluat  conducerea  Revoluţiei !”

 

O.P.:  “Bun !   Este  opinia  dumneavoastrã !   Aveţi  dreptul  la  ea !  acum,  sã  vã  întreb  ceva,  tot  în  legãturã  cu  evenimentele  astea ?.....”

 

G.V.V.:  “Ştiţi  cum  vine,  n-aş  vrea  sã  vã  supãr  dar,  nu  e  cã.....,  opinia  mea.....,  dacã  n-ar  fi  fost  aşa,  dacã  n-am  fi  fost  la  putere,  în  ianuarie.....”

 

O.P.:  “Este  opinia  unui.....,  unei  grupãri  politice  extrem  de  largi.  Îmi  pare  bine  cã  aveţi  un  astfel   de  uniformitate  de  opinii  în.....,  gruparea  dumneavoastrã.....”

 

G.V.V.:  “Populaţia  ne-a  susţinut !  altfel,  ne-ar  fi  dat  jos,  ããã...,  la  foarte  scurt  timp”.

 

O.P.:  “Dom’le,  oamenii  ãia  nu  veniserã  sã-l  dea  jos  pe  Iliescu,  oamenii  ãia  veniserã.....”

 

G.V.V.:  “Ba  da !  Din  moment  ce  i-au  cerut  demisia ?!?.....”

 

O.P.:  “Dacã  n-aţi  fost  acolo ?   Cum  puteţi  susţine  cã  ei,  într-adevãr,  veniserã  sã-l  dea  jos  pe  Iliescu ?   Eu  nu  discut  de  mişcãrile  de  stradã !   Eu  discut  de  discu.....,  de  ããã...,  covorbirea  avutã  la  o  masã  rotundã,  televizatã,  şi  aşa  mai  departe.....”

 

G.V.V.:  “Şi  ce  sens  a  avut  Piaţa  Victoriei,  ocupatã  cu  susţinãtori  ai  celor  care.....,  au.....,  formau  delegaţia  şi  care  urmau  pur  şi  simplu  sã.....,  au.....,  au  atacat  deja  intrarea  şi.....,  dãduserã  foc  acolo,  şi  au  spart  ããã...,  geamurile,  la  guvern ?”

 

O.P.:  “Vai !   Vai !   Vai !  sub  presiunea  maselor,  domnul  Coposu  înainta  victorios  sã-l  rãstoarne  pe  domnul  Iliescu !”

 

G.V.V.:  “Asta  a  fost  în  28  ianuarie,  domnul  meu.....,  abia  prin  intervenţia  celor  de  la  Banu’  Manta,  raportul  de  forţe  s-a  schimbat,  în  Piaţa  Victoriei”.

 

O.P.:  “Domnu’  Voican,  eu  sunt  ascultãtor,  şi  mã  gândesc  cã  domnul  redactor  are  nevoie  de  timpul  ãsta.   Mai  vor  şi  alţii  sã  vorbeascã !”

 

F.S.:  “Pãrerea  mea.....”

 

O.P.:  “vã  mai  pun  o  întrebare.....”

 

G.V.V.:  “Da,  ascult !”

 

O.P.:  Cum  ããã...,  vã  explicati  faptul  cã,  aţi.....,  aţi  înaintat  o  ipotezã  psihologicã  foarte  interesantã :  Minerii  au  o  altã  percepţie  a  pericolului !”

 

G.V.V.:  “Da !”

 

O.P.:  “În  decembrie,  când  şuierau  gloanţele  în  toate  pãrţile,  dumnealor  scoteau  pãmântul  de  sub  ããã...,  ããã...,  scoteau,  mã  rog,  pãmânt  de  sub  cãrbune,  invers,  întelegeţi  ce  vreau  sã  spun !”

 

G.V.V.:  “Da,  da,  da.....”

 

O.P.:  “Nu  credeţi  cã  erau  mai  potriviţi  în  stradã  decât,  bucureştenii  mobilizaţi  de  domnul  Iliescu,  taman  bine  sã  pice  sub  nişte  gloanţe  ale  cui ?   Mã  rog !   Chestii  incerte.   Terorişti  n-au  fost  prinşi,  nu ?   Nu  vi  se  pare  cã  era  mai  potrivit  sã  vinã  ei,  mai  ales  cã,  bãieţi  curajoşi,  vânjoşi,  simţul  pericolului,  şi  aşa  mai  departe.....   O  fãcuserã  bine  în  ‘87 ?   De  ce  n-au  venit ?”

 

G.V.V.:  “În  ‘77 !”

 

O.P.:  “În  ‘77 !   De  ce  n-au  venit ?”

 

G.V.V.:  “Mã-ntrebaţi,  ca  şi  cum  aş  fi  liderul  minerilor ?   Nu  ştiu !”

 

O.P.:  “Întrebarea  e,  desigur,  retoricã !”

 

G.V.V.:  “Nu  e  retoricã !   Ei  ar.....,  ei  ar  fi  putut  veni,.....alo ?.....”

 

F.S.:  “Nu !   Cred  cã.....,   Ce-a  fãcut ?   S-antrerupt ?   Da,.....ããã...,  rãspundeţi !,  continuaţi,  cã,  nu  mai  e.....”

G.V.V.:  “Deci,  domnu’  Petcu,  ei  ar  fi  putut  veni,  dar  uite  cã.....,  n-au  venit  şi  Revoluţia  a  fost  fãcutã  de  cei  de  la  Timişoara  şi  de  cei  din  Bucureşti  şi,  mã  rog,  din  alte  oraşe  care  s-au  raliat.   Acuma’,  nu  putem  ããã...,  schimba  ããã...,  cursul  istoriei  cu,  ce-ar  fi  fost  dacã ?   În  decembrie  ‘89,  minerii  au  avut  aceastã  atitudine,  ulterior,  prin  faptul  cã  noi  le-am.....,  satisfãcut  o  serie  de,  revendicãri,  legitime,  redându-le  drepturile  de  care  v-am  vorbit,  i-au  fãcut  sã  fie  solidari  cu,  noua  putere,  adicã  cu,  F.S.N.-ul.”

 

F.S.:  “Daa.....,  ããã...,  ce  se-ntâmplã ?   Domnu’  Voican ?  ããã...,  vã  pun  şi  eu  o  întrebare  care  au  pus-o  atâţi,  şi  au  vehiculat-o  prin  ziare :  aţi  fost  cu  helicopterul  în  Valea  Jiului ?”

 

G.V.V.:  “Da !”

 

F.S.:  “Cu  ce  scop ?”

 

G.V.V.:  “Sã  împiedic  venirea.....,  sã  împiedic  cea  de-a  doua  mineriadã,  din  19  februarie.   Şi,  cum  v-am  spus,  eram  însoţit  de :  Ion  Vâţã  şi  Radu  Ciuceanu,  din  partea  opoziţiei,  de  Cazimir  Ionescu  şi  încã,  Florin  Bãdinici, şi  încã  câţiva  membri  din  C.P.U.N..   Deci,  ne-am  dus  o  echipã  mixtã,  special  sã  nu  fie  echivocuri,  sã  vadã  lumea,  ce facem  acolo.   Am  reuşit !  am  oprit  venirea  a  circa  20  de  mii  de  mineri,  care  se  pregãteau  sã  urmeze  cele  2  trenuri  deja  plecate,  şi,  cele  2  trenuri,  au  ajuns  în  Bucureşti,  dupã-masa,  au  fost  primiţi  minerii  la  Palatul  Victoriei,  la  Guvern,  s-a  transmis,  în  direct,  toatã  discuţia  care  a  avut,  la  carre  au  participat,  şi,  membri  ai  opoziţiei,  dacã  vã  amntiţi  domnul  Lup,  de  la  ţtãrãnişti,  şi  cu  mari  precauţii,  şi  cu  multã  grijã,  seara,  i-am  dus  la  garã,  sã  plece  înapoi,  de  teamã  sã  nu  avem  iarãşi,  consecinţele  imaginii  proaste,  cã  vin  minerii  sã  facã  regulã  în  Bucureşti.....”

 

F.S.:  “Auziţi ?   Daa’.....”

 

G.V.V.:  “.....deci,  iatã  atitudinea  noastrã  faţã  de  mineri  ş  de  venirea  minerilor.   Dacã  atunci,  în  19  februarie,  în  plinã  epocã  C.P.U.N.,  preelectoral,  ne  incomoda,  o  asemenea  situaţie,  de  ce  ne-ar  fi  trebuit  sã  o  provocãm,  acuma  când  câstigaserãm  şi  când,  în  sfârşit,  nu  ne  mai  stãtea  nimic  în  cale,  trebuia  sã  începem  viaţa  democrat-parlamentarã,  aveam  nevoie  de  opozţie  şi,  repet,  nimic  nu  ne  împingea  la  o  asemenea  ããã...,  soluţie,  complet  întortocheatã,  de  a  ne  provoca  singuri  tulburãri,  ca  sã  intimidãm  pe  nu  ştiu  cine,  din  moment  ce,  grosul  populaţiei  ne  votaserã  pe  noi,  atunci,  pe  cine  sã  intimidãm ?.....”

 

F.S.:  “Domnu’  Voican ?.....”

 

G.V.V.:  “.....pe  puţinii  care  votaserã  opoziţia ?”

 

F.S.:  “Domnu’  Voican,  o  concluzie  şi  un  rãspuns de  bun  simţ  aicea,  ar  fi  aşa :  Dumneavoastrã,  spuneţi  cã  sunteţi  acuzaţi  pe  nedrept,  ceilalţi,  vã  acuzã,  dar  dumneavoastrã  spuneţi  cã  ei  nu  sunt  vinovaţi,  cã  nu  ei  au  generat  venirea  minerilor,  ci  nişte  forţe  oculte.   O.....,  o   concluzie  de  bun  simţ  este  cã,  orice  serviciu  secret  de-al  României,  din  acea  vreme,  armata  României,  au  fost,  pur  şi  simplu  surclasate  de  nişte,  bãieţi  deştepţi,  şi,  nici  în  momentul  de  faţã,  nici  fosta  putere  şi  nici  actuala  putere,  sau  fosta  opoziţie,  n-au  reuşit  sã.....,  sã  descopere  mãcar  un  cap  de  aţã,  sã  spunã :  Uite  ãştia  ne-au  fãcut-o !”

 

G.V.V.:  “Eu  aştept  ca  actualii  guvernanţi  sã  producã  ei  ããã...,  ããã...,  acele  revelaţii  pe  care  noi  le-am  fi  împiedecat  pânã  acuma”.

 

F.S.:  “Puteţi  sã  spuneţi  cã  ei  îşi  pierd  timpul  acuzându-vã  pe  dumneavoastrã,  când,  de  fapt,  ar  trebui  sã  gãseascã  alţi  “ţapi  ispãşitori”,  adicã,  vinovaţii,  nu  “ţapi  ispãşitori”.....”

 

G.V.V.:  “Ei  au  posibilitatea,  acuma,  sã  facã  luminã.   Sigur  cã,  ei,  în  virtutea  inerţiei,  preferã  sã  ne  incrimineze  pe  noi,  dar,  dacã  se  vor  angaja  într-un  proces  judiciar,  de  cercetare,  de  ããã...,  urmãrire  penalã,  coroborând  toate  dosarele  şi  toate  probele,  de  atuncea,  şi,  ulterior,  vor  ajunge  poate,  la  rezultate  la  care  n-am  ajuns  noi,  când  am  fãcut.....”

 

F.S.:  “  Da,  da’.....,  dumneavoastrã  le-aţi.....,  le-aţi  da  o  mânã  de  ajutor,  la  o  adicã ?”

 

G.V.V.:  “Aşa  cum  am  venit  la  dumneavoastrã,  sã  discut,  pe  acest  subiect  care,  nu  mã  incomodeazã,  cu  nimic,  indiferent  cã,  ascultãtorii  pot  sã  aibã  poziţii  vehemente,  în  a.....”

 

F.S.:  “V-am  avertizat  cã  sunt  incendiari  ascultãtorii  UniPlus-ului.....”

 

G.V.V.:  “Mã  bucur  foarte  mult !  asta  face  discuţia  mai  ããã...,  ããã...,  mai  agreabilã  şi  mai  coloratã,  ããã...,   cu  atât  mai  mult  ããã...,  sunt  dispus  sã,  ajut,  şi,  autoritãţile  şi,  fiindcã   aţi  adus  vorba  de  venirea  cu  helicopterul,  Miron  Cozma  încearcã,  acuma,  sã  interverteascã  datele.....”

 

F.S.:  “Chiar,  vroiam  sã  vã  întreb,  ce  vrea......”

 

G.V.V.:  “.....şi  sã  m-acuze,  acum  nu  s-a  decis  încã  dacã.....,  el  acuma  susţine  cã  am  venit  cu  helicopterul  sã  aduc  minerii,  şi  sã-i  îndemn  sã  vinã,  ba  în  13  iunie,  în  14  iunie,  ba  în.....  septembrie  ‘91.”

 

F.S.:  “Da’  e  un  martor  cheie,  sã  ştiţi,  e  un  martor  ããã...,  poa’  sã  dea  nişte  declaraţii  care  sunt  grele.....”

 

G.V.V.:  “Dom’ne,  poate  sã  le  dea !   Eu  nu  am  fost  în  Valea  Jiului,  de-atunci  din  februarie,  19  februarie  ‘90,  cum  ããã...,  nu  dispun  de  O.Z.N.-uri,  deplasãrile  oricãrui  obiect  zburãtor,  deci  şi  helicopter,  trebuie  sã  fie  omologate  undeva,  existã  registrele  armatei,  existã  radar,  existã  tot !   Deci,.....”

 

F.S.:  “Da.....”

 

G.V.V.:  “.....desfid  pe  oricine  care  poate  sã  susţinã  cã  eu  am  fost  în  Valea  Jiului,  în  acele  momente,  fiind  prezent,  cum  nu  am  darul  ubicitãţii,  am  fost,  în  ambele  situaţii  prezent,  în  Bucureşti,  şi  se  ştie  lucrul  ãsta.”

 

F.S.:  “Haideţi  sã  mai  luãm  un  telefon  în  direct !   Avem,  Manuel,  un  telefon  în  direct ?   Alo ?!?..... alo ?!?”

 

  (  :  “Alo ?.....”

 

F.S.:  “Da ?!?.....”

 

  (  :  “Bunã  seara !”

 

F.S.:  “Bunã  seara !  Daa ?.....”

 

  (  :  “Mã  numesc,  Sabin  Ivan,  de  profesie  medic,.....”

 

F.S.:  “Podftim ?”

 

S.I.:  “Sabin  Ivan !”

 

G.V.V.:  “Vã  salut,  domnu’  doctor !   Sunteţi  autorul  cãrţii  pe  baza  cãreia  m-a.....”

 

S.I.:  “Autorul  cãrţilor !   Pentru  cã  am  scris  douã,  domnu’  Voican !”

 

G.V.V.:  “Da,  da’.....,  a  doua,  o  reia  pe  prima !”

 

S.I.:  “Aaa...,  bine,  o  reia,  o  reia  pentru  cã  în  prima  au  fost  stenograme  şi  documente,  iar  în  a  doua,  sunt  comentarii,  şi-am  mai  pus  acolo  şi.....,  ããã...,  ceva  din  ancheta  decembrie”.

 

G.V.V.:  “Aaa...!”

 

S.I.:  “Ããã...,  acuma,  domnu’  Voican,  ştiţi  cã  eu,  am  asistat  la  cele  douã  audieri  deci,  şi  atunci.....,  respectiv  13-15  şi.....,  decembrie.   Îmi  pare  foarte  rãu  cã,  acest  post  de  radio,  n-a  chemat  şi  un  membru  al  fostei  Comisii  de  anchetã,  sã  fim  faţã-n  faţã,  sã  discutãm  lucrurile  astea”.

 

G.V.V.:  “Am  fost  faţã-n  faţã  cu  cartea  dumneavoastrã  şi.....,  m-a  interogat  pe  baza  cãrţii.....”

 

S.I.:  “Acuma  ããã...,  sigur  cã  obiectivul  nostru  principal  a  fost,  şi  toatã  lumea  se  întreabã :  Cine  a  adus  minerii ?   Nu ?   Ããã...,  eu  am  auzit  pe  domnul  Ion  Iliescu,  şi  chiar  astãzi,  mi  se  pare,  şi  la  B.B.C.,  dacã  nu  mã-nşel,  cã  s-au  urcat  în  trenuri,  ştiţi.....,  mã  rog !   Declaraţii  ale  unor  astfel  de  date   fãcuse  şi  domnul  Roman,  când  i-am  spus  c-au  fost  dom’ne,  garnituri  speciale.   “Nu-i  adevãrat !”   Cum  nu  e ?   Pãi,  uite  avem  documente  la.....,  la  Comisie.  şi,  mã  rog,  domnul  Radu  Nicolae,  i-a  zis :  Da,  avem  documente,  c-au  venit  11  garnituri.   Da’,  n-au  venit  numai  din  Valea  Jiului,  de-acolo  au  venit  4,  destui,  de-acolo  de   la  Deva  şi,  restul,  au  venit  din  ţarã,  domnu’  Voican,  ştiţi  bine,  da ?”

 

G.V.V.:  “De  unde ?”

 

S.I.:  “Din  ţarã !   De  la  Comãneşti,  au  venit  de  la  Motru,  de  la  Braşov,  Alba  Iulia,  de  la  Galaţi,.....”

 

G.V.V.:  “Unde  au  venit ?  domnu’  doctor ?”

 

S.I.:  “M-auziţi,  da ?”

 

G.V.V.:  “Unde  au  venit ?”

 

S.I.:  “Poftiţi ?”

 

G.V.V.:  “Unde  au  venit ?”

 

S.I.:  “La  Bucureşti !   Mineri  şi  alţi  cetãţeni !   Care  au  fost  chemaţi  de  donmul  Iliescu  prin  mesajul  pe  care  l-a  lansat,  la  Televiziune  şi  la  radio !   Altceva  vroiam  sã  vã  spun.....”

 

G.V.V.:  “Mesajul  din  13  iunie ?”

 

S.I.:  Poftiţi ?”

 

G.V.V.:  “Mesajul  din  13  iunie ?”

 

S.I.:  “Bineînţeles !”

 

G.V.V.:  “Ããã...,  în  acel  mesaj  nu  se  adresa  ţãrii,  şi,  garniturile  erau  plecate  la  data  difuzãrii  acelui  mesaj”.

 

S.I.:  “Domnu’  Voican,  nu  vreau  sã  intru-n  amãnunte  acuma  cã,  eu  am  în  faţã  documente  aici,  ştiţi !”

 

G.V.V.:  “Pãi,  vã  cred,  dar.....,  verificaţi  timpii,  la  momentul  când  ããã...,  s-a  difuzat  comunicatul  lui  Iliescu,  garniturile  erau  plecate  deja  de  douã  ore”.

 

S.I.:  Nu-i  adevãrat !”

 

G.V.V.:  “Ei,  acuma  ne  contrazicem.....”

 

S.I.:  “Nu  este  adevãrat !.....”

 

G.V.V.:  “Altfel  nu  aveau  cum  sã  ajungã  la  6  dimineaţa.....”

 

S.I.:  “Îmi  pare  foarte  rãu !   În  sfârşit.....,  da’,  acuma  n-are  rost  sã  discutãm  noi,  aici,  în  contradictoriu.   Toatã  lumea  spune,  domn’ne :  Cine  i-a  chemat ?   Pãi,  domnu’  Iliescu !,  în  discursul  domniei  sale  din  14,  de  la  ora  5,  spune  urmãtoarele :  ããã...,  uite  sã  caut  eu  aici  în  cartea  mea,  pentru  cã  probabil  o  aveţi  şi  dumneavoastrã  acolo,  în  faţã,.....”

 

G.V.V.:  “O  are  domnu’  Filip.....”

 

S.I.:  “Daţi-mi  voie,  daţi-mi  voie.....”

 

G.V.V.:  “Vã  rog !.....”

 

S.I.:  “Daţi-mi  voie,  sã  vã  spun,  sã  citez,  da ?.....”

 

F.S.:  “La  ce  paginã  sunteţi ?”

 

S.I.:  “Citez,  da ?”

 

F.S.:  “La  ce  paginã  sunteţi ?”

 

S.I.:  “La  pagina  127,  sus.....”

 

G.V.V.:  “Da’,  repetaţi-mi  cu  ce  ocazie  e  acel  discurs,  domnu’.....?”

 

S.I.:  “În  dimineaţa  de  când.....,  au  sosit  minerii  în  Piaţa  Victoriei,  valea  aia  marţianã  de  la  Palatul  Victoria.....”

 

G.V.V.:  Aha !   Deci,  la  venirea  lor !”

 

S.I.:  “Dragi  mineri,  mã  adresez  dumneavoastrã,  de  astã  datã,  mulţuvindu-vã  pentru  rãspunsul  de  solidaritate  muncitoreascã,  pe  care  şi  de  aceastã  datã  l-aţi  dat,  la  chemarea  noastrã.”   Iatã  cã,  domnul  Iliesu  recunoaşte  cã,  dumnealui  şi  cu  dumneavoastrã,  împreunã,  aţi  chemat  minerii,  nu  numai  atunci,  ci  şi  din  februarie,  şi  din  ianuarie.  Lucrurile  sunt  clare (!),  este  autoacuzare !   Nu  mai  meritã  sã  comentãm  în  continuare.   Cât  priveşte  Cosma,  dânsul  spune,  dacã  nu  mã-nşel.....,  imediat,  sã  caut  eu  aici,  cã  v-am  auzit,  şi  mi-am  notat  eu  pe.....,  în  cartea  mea,.....  în  “Express  Magazin”,  face  o  declaraţie,  în  1991  şi  spune :  “Tot  ce  pot  sã  zic,  în  acest  moment,  poate  va  cãdea  Gelu  Voican.....”,  şi  mai  departe,  tot  în  carte,  la  pagina  134,  vã  rog  sã  reţineţi.....”

 

G.V.V.:  “Da.....”

 

S.I.:  “O  declaraţie  a  lui.....,  a  fostului  general  Militaru,  şi  vã  rog,  o  sã  vi-o  redau :  “În  noaptea  de  13-14,  15  iunie  1990,  l-am  cãutat.....”,  pe  cine ?.....”  pe  domnul  Iliescu,  m-a  cãutat  şi  el,.....”  şi,  acum,  atenţie !:  “.....  m-a  informat  cã  s-au  luat  mãsuri  pentru  aducerea  minerilor  şi  a  altor  forţe  din  diferite  localitãţi,  în  Bucureşti,  iar  eu  l-am  informat  de  ezitarea  unitãţilor  militare  de  a  acţiona  în  punctele  fierbinţi,  la  care  primiserã  misiunea  sã  acţioneze.   De  la  faţa  locului,  eram  informat,  din  orã-n  orã,  de  cãtre  vechii  mei  colaboratori  din  Frontul  Militar  de  Rezistenţã  Anticeauşistã.”   Eu  mã-ntreb  acuma ?.....”

 

G.V.V.:  “Da’,  Militaru  era  în  rezervã  atunci !”

 

S.I.:  “Pãi  da !   Pãi  tocmai  asta,  dumnealui  era  consilierul  domnului  Iliescu ?,  de  participa  la  aceastã  acţiune ?”

 

G.V.V.:  “Nu  era  consilier,  era  pensionar !”

 

S.I.:  “Cum  se  poate  dom’le ?   Şi  deci,  în  ce  calitate  domnu’  Iliescu  l-a  anunţat  pã  domnu’  Militaru :  Uite  cã  vin  minerii,  nu ?”

 

G.V.V.:  “Nu  ştiu,  l-o  fi  chemat  Militaru,  în  orice  caz,  nu  l-a  chemat  domnu’  iliescu !”

 

S.I.:  “Poftiţi ?.....”

 

G.V.V.:  “În  orice  caz,  nu  l-a  chemat  domnul  Iliescu  pe  Militaru !   L-o  fi  chemat  Militaru,  la  telefon ?”

 

S.I.:  “Acuma,  mã  rog,  eu  nu  cercetez  treaba  asta,  pentru  cã  “spuma-i  departe”,  mi-a  pãrut  rãu  cã  n-a  venit,  sã  fie  audiat  de  Comisie,  pentru  cã  noi  am  dat  nenumãrate  comunicate  în  ziar,  sã  vie  la  Comisia  noastrã.....”

 

G.V.V.:  “Iar  în  ce  priveşte,  Miron  Cosma,  eu  vã  asigur  cã  n-am  fost.....,  n-am  fost  sã  chem  minerii !”

S.I.:  “.....poate  cu  ocazia  procesului  pe  care-l  are  el  acuma.....”

 

G.V.V.:  Pãi,  o  sã  vedem,  eu  ştiţi  cã  stau  la  dispoziţie  şi  nu  mã  tem  de  acţiunile  mele,  nici  din  ‘90,  nici  din  ‘91.....”

 

S.I.:  Domnu’  Voican,  hai  sã  presupunem  cã  nu  aţi  chemat  minerii,  da ?”

 

G.V.V.:  “.....iar  în  ce  priveşte  discursul  domnului  Iliescu.   Ce  voiaţi  sã  le  spunã,  sã-i  ia  la  înjurãturi,  puteai  sã  te  pui  cu  ei ?  Trebuia  sã  umbli  cu  binişoru’,  normal  cã  trebuia  sã  le  mulţumeascã.....”

 

S.I.:  “  Ce  mai,  prin  telefon  vãd  cã  nu  putem  discuta.   Ascultaţi-mã  puţin,  vã  rog !”

 

G.V.V.:  “Da !”

 

S.I.:  “Sã  presupunem  cã  nu  i-aţi  chemat !   Dumneavoastrã  eraţi  vice-prim  ministru,  dacã  nu  mã-nşel ?”

 

G.V.V.:  “Da !”

 

S.I.:  “De  ce,  dumneavoastrã.....,  de  ce  dumneavoastrã  spuneţi  cã  nu  puteau  fi  opriţi ?   Ba,  puteau  fi  opriţi,  foarte  bine !”

 

G.V.V.:  “Pãi,  de  ce  nu  i-a  oprit  şi-n  septembrie ?”

 

S.I.:  “Daţi-mi  voie !   De  ce  n-aţi  pedepsit  pe  cei  care  sunt  vinovaţi ?   De  exemplu :  ministrul  Transportului,  care  a  dat  aprobare  sã  vinã  cele  11  garnituri.   La   Petroşani,  au  fost  suspendate  2  trenuri,  şi  s-au  urcat  în  ele,  s-au  fãcut  garnituri  speciale  pentru  mineri !   De  ce  nu  s-au  luat  nici  un  fel  de  mãsurã  împotriva  celor  care  au  greşit ?   Nimic !”

 

G.V.V.:  “Domnu’  doctor,  eu  vã  reamintesc  cã,  dupã  o  sãptãmânã,  eu  n-am  mai  fost  vice-prim  ministru,  am  fost  senator,  coleg  cu  dumneavoastrã...”

 

S.I.:  “Nu,  nu,  nu,  nu,  atunci  eraţi,  vice-prim  ministru,  atunci  când  a  fost  13-15  iunie !”

 

G.V.V.:  Da,  şi  dupã  o  sãptãmânã  n-am  mai  fost.   Vroiaţi  într-o  sãptãmânã  sã-i  sancţionez ?”

 

S.I.:  “V-aţi  dus  dumneavoastrã !   Domnu’  Roman  şi  domnu’  Iliescu,  nu ?   Protectorul  dumneavoastrã !”

 

G.V.V.:  “Pãi,  domnul  Iliescu,  a  fost,  era  preşedinte  nou  ales  şi,  domnu’  Roman.....”

 

S.I.:  “Domnu’  Voican !   Nu  s-a  fãcut  nici  un  fel  de  cercetare,  nimeni  n-a  fost  cât.....”

 

G.V.V.:  “Da’  nu  mi-o  imputaţi  mie,  eu  am  fost  senator,  parcã  am  fost  colegi  împreunã.....”

 

S.I.:  “Pãi  nu,  n-aţi  deschis  Senatul  atuncea,  a  fost  de  douã  ori  amânat,  dacã  vã  amintiţi,  a  fost  de  douã  ori  amânat  şi,  cu  totul  ilegal”.

 

G.V.V.:  “Domnu’  doctor,  eu  la  28  iunie  am  încetat  sã  mai  fiu  vice-prim  ministru.....”

 

S.I.:  “Pãi,  vedeţi ?”

 

G.V.V.:  “Vroiaţi  ca  între  15  iunie  şi  28  iunie  sã  sancţionez  Ministerul  Transporturilor ?”

 

S.I.:  “Mie  îmi  pare  foarte  rãu  cã,  posturile  de  radio  şi  posturile  de  Televiziune,  n-aţi  chemat  pe  niciunul  din  foştii  membri  ai  Comisiei,  ai  opoziţiei,  sã  vinã  cu  documente  precise  şi  sã  spunã,  pentru  cã  noi  nu  vorbim  aşa  în  vânt.   Raportul  pe  care  noi  l-am  întocmit,  am  precizat  nişte  lucruri  acolo,  şi  marele,  marele  vinovat,  sau  marii  vinovaţi,  sã  mai  spunem,  dacã  se  poate  spune  aşa,  sunt  conducerile  celor  douã  Camere,  cã  n-au  dezbãtut  acest  Raport,  şi  sã  fie  stabiliţi  vinovaţi  pentru  a  fi  trimişi  în  justiţie.   De  ce ?   Pentru  cã  executivul  de  atunci,  era  la  putere  sau,  vinovat !   Asta  este !   Şi-aţi  mai  promis  o  carte  albã !   Sunteţi  vinovaţi  cu  toţii,  dom’le  Voican !   Îmi  pare  foarte  rãu,  dar,  astea  sunt  realitãţile !”

 

G.V.V.:  “Este  pãrerea  dumneavoastrã !   Eu,  personal,  nu  mã  simt  vinovat,  domnu’  doctor !”

 

S.I.:  “Poftiţi ?.....”

 

G.V.V.:  Eu,  personal,  nu  mã  simt  vinovat !   Este  pãrerea  dumneavoastrã......”

 

S.I.:  “Pãi,  bineînţeles !   Eu  ţin  la  ea !   A  mea  şi  a  multora.   Pentru  cã  dumneavoastrã  aţi  fost  implicat !   Când  v-aţi  ras  barba,  aţi  participat !   Aţi  fost  şi  la  sediul  Televiziunii,  în  dimineaţa  de  14,  aţi  acţionat  acolo !   Mai  sunt  şi  alte  declaraţii,  sã  ştiţi !”

 

G.V.V.:  “Nu  am  acţionat  în  nici  un  fel !   Am  trecut  pe-acolo,  atât !”

 

S.I.:  “Poftiţi ?.....”

 

G.V.V.:  “Am  trecut  pe-acolo !   N-am  acţionat !   Totul  era  deja  comis.”

 

S.I.:  “Nu  se  ştie  ce-aţi  fãcut,  pentru  cã  ne-aţi  dat  nişte  declaraţii.....,  cã  aţi  gãsit  nişte  lãzi  cu  muniţie.....”

 

G.V.V.:  “Da,  erau  pe  trotuar,  v-am  spus.....”

 

S.I.:  “Pãi,  vedeţi ?”

 

G.V.V.:  “Da’,  ce-i  cu  asta ?   Dacã  mi-am  ras  barba,  asta  înseamnã  cã  am  chemat  minerii ?”

 

S.I.:  “Domnu’  Voican !   Acuma  eu  v-am  spus  lucrurile  astea  şi  mai  sunt  foarte  multe  lucruri  de  spus.   Şi,  uite  aşa  e,  lumea  nu  ştie,  şi  trebuie  sã  ştie  acuma,  cã  evacuarea  Pieţii  Universitãţii  s-a  hotãrât  în  11  iunie,  nu  în  12,  şi,  Chiţac  a  cerut  amânarea,  a  cerut  în  12,  pentru  cã  nu  se  poate  pregãti  o  astfel  de  acţiune  într-o  zi.   Şi  s-a  fãcut  în  13 !   De  ce ?   L-am  întrebat  eu  pe  domnul  Iliescu !   “Pãi  dom’le,  trebuia  sã  facã.....”   De  ce  n-aţi  fãcut  treaba  asta ?   Sã  fi  anunţat !   Sã  fi   produs  o  discuţie  în  Parlament,  se  convoca  Parlamentul,  cã  era  mi  se  pare  în  14,  şi  atunci,  hotãram  acolo,  sã  evacuãm  Piaţa !   “Pãi,  nu  se  putea.....”   De  ce ?   “Pãi,  era  hãrmãlaie.....”   Dom’le,  din  moment  ce  la  Praga,  în  1968,  când  ruşii  au  invadat  Cehoslovacia,  Comitetul  Central,  a  putut  sã  se  întâlneascã,  da ?.....sã  ia  o  hotãrâre  decisivã.....,  mai  ales  cã  puteati  sã  scoateţi  legea  asta,  cã  aveaţi  majoritate  zdrobitoare,  câştigatã  în  alegeri.   Aţi  fãcut  o  mare  greşealã !   Si  nici  n-aţi  întrebat  pe  cei  doi  preşedinţi,  în  vârstã, ai  Camerei !   Absolut !   Nici  n-au  ştiut,  a  fãcut  domnu’  Iliescu  şi,  dumneavoastrã,  bineînţeles.....”

 

G.V.V.:  “Eu  nu  cunosc  sã  fi  venit  mineri  mai  devreme  de  5-6  dimineaţa.....”

 

S.I.:  “Dacã  am  fi  fost  undeva.....,  într-un  studiou  de  televiziune,  sã  discutãm  treburile  astea,  nu  prin  telefon,  cã  e  foarte,  foarte  greu.....”

 

F.S.:  “Domnu’  Ivan ?.....”

 

S.I.:  Da ?”

 

F.S.:  “Şi  pe  dumneavoastrã,  şi  pe  domnul  Voican,  vã  întreb ?.....”

 

S.I.:  “Da !   Poftiţi.....”

 

F.S.:  “În  afarã  de  prezenţa.....,   Da !.....  şi  aici  terminãm  emisiunea,.....   În  afarã  de  prezenţa.....dânsului  în  faţa  Comisiei,  din  care  fãceaţi  şi  dumneavoastrã  parte,  aţi  avut  vreodatã  vreun  “meci  de  tenis”  ca  astã  searã ?   Ca  sã.....,  sã  vã  elucidaţi,  sã  vã  puneţi  ããã...,  la  punct  ããã...”

 

S.I.:  “Ããã...,  sã  ştiţi  cãã...,  am  mai  discutat  noi  şi  alte  lucruri.  Sigur  cã,  ar  fi  de  discutat  şi  despre  decembrie.....”

 

F.S.:  Nu,  .....da’  mi-e  teamã  cã.....”

 

S.I.:  “.....ca  sã-i  reamintesc  eu  domnului.....”

 

F.S.:  “Mi-e  teamã  cã  a  fost  o  lipsã  de  comunicare  crasã,.....  crasã  între  dumneavoastrã  şi.....”

 

S.I.:  “.....vreau,  vreau  sã  vã  mai  spun  un  lucru :  fostul  sãu  ããã...,  cum  sã-i  spunem.....,  aghiotant  ããã....”

 

F.S.:  “Da...”

 

S.I.:  “.....Daniel  Postelnicescu,  n-a  vrut  sã  declare,  pentru  cã  a  fost  influenţat,  în  nici  un  caz.....,  scrie  în  carte,  vã  rog  sã  citiţi.....”

 

F.S.:  Da ?.....”

 

S.I.:  ”.....este  un  capitol  speial  acolo.....”

 

F.S.:  “.....”Un  poliţist  surprizã” ?.....  cumva ?”

 

S.I.:  “.....  n-a  vrut  sã-l  acuze  pe  Petrina,  pentru  cã  în  maşina  lui  Petrina  nu  s-au  gãsit  ããã...,  ããã...  mã  rog,  cocteiluri  Molotov,  s-a  gãsit  o.....,  o.....,  cutie  cu  Pepsi.....ãsta.....,  cu  sticle  goale  de  Pepsi.   Ãsta,  acest  om  a  fost  cinstit  şi-a  spus.....,  le-a  şi  spus :  Nu  declar,  pentru  cã  am  copii,.....eu  nu-mi......”

 

G.V.V.:  “Ba  chiar  l-a  salvat  pe  Petrina,  domnule,.....”

 

S.I.:  ”Poftim ?.....”

 

G.V.V.:  “.....  şi  niciodatã.....,  el  l-a  salvat  pe  Petrina.....”

 

S.I.:  “Dar  dumneavoastrã  aţi  spus,  şi  guvernul,  aţi  dat  comunicate.....,  numai  minciuni  aţi  spus.  printre  altele  cã,  în  maşina  lui  Petrina  au  fost  gãsite,  mã  rog,  arme.....,  şi  aşa  mai  departe.   Comunicatele  guvernului,  date  prin  Rompres.   Domnu’  Voican,  îmi  pare  foarte  rãu,  pentru  cã.....,  lucrurile.....”

 

G.V.V.:  Da’  nu  mi  le  puneţi  mie  în  cârcã,  tot  felul  de  lucruri  generale,  domnu’  doctor.....”

 

S.I.:  “.....dumneavoastrã  v-aţi  luat  un  angajament,  şi  eu  cred  cã  v-aţi  dus,  şi-a  luat  sfârşit  aceastã  anchetã,  acuma  când,   s-a  terminat,  cred  eu,  nu  mai  existã  oameni  infiltraţi  acolo,  care  sã  ascundã,  sã  ascundã  dosare,  poate  ce-or  fi  ascuns  sau  distrus  pânã  acuma.  În  sfârşit.....”

 

G.V.V:  “Domnu’  doctor,  eu  nu  vã  consider  imparţial.....”

S.I.:  “Domnu’  Voican,  îmi  pare  rãu.....”

 

G.V.V.:  “Sunteţi  pãrtinitor  şi  ããã...,  îmi  puneţi  în  cârcã,  toate  comunicatele  şi  tot  ce  s-a  declarat  în  epoca  aia.....”

 

S.I.:  “Dumneavoastrã  aţi  guvernat  atunci,  domnu’,.....  eu  am  spus ?   Cã  s-au  gãsit  droguri.....,  arme.   Nimic !   Absolut  nimic !   Pãi  miliţianul  Diamandescu  parcã,  spune.....,  ba  nu,  Bâtlan,  zice.....  parcã  aşa  mi  se  pare,  “erau  nişte  prafuri,  cred  cã  erau  droguri,  le-am  vãzut  la  televizor”,  a  zis  cã  el  vede  la  televizor  drogurile,  vã  daţi  seama  dumneavoastrã ?   Cã  drogurile  erau  “cu  sacii”  la  P.N.Ţ.,  la  P.N.L.,  aveau  fabrici  de  bani....., minciuni  şi  minciuni.   Eu  le-am  demontat,  în  cãrţile  mele,  toate  aceste  minciuni.   Cu  probe  evidente  şi  cu  declaraţii  ale  oamenilor  care  au  participat,  şi  care  erau  în  executivul  dumneavoastrã”.

 

F.S.:  “Aţi  auzit !  Rapoartele.....”

 

G.V.V.:  “Le-aţi  demontat  cãzând  în  extrema  cealaltã,  domnu’  doctor”.

 

S.I.:  “Poftim ?.....”

 

G.V.V.:  “Le-aţi  demontat  cãzând  în  extrema  cealaltã.....”

 

S.I.:  “Nu,  nu,  nu,  nu,  eu  aş  vrea  sã  am  din  patrea  dumneavoastrã,  o  carte,  replicã  la  ceea  ce  am  spus  eu.   Sã  vã,  motivaţi  dumneavoastrã  acţiunile.   Aş  vrea  sã  am  aceastã  carte.   Îmi  pare  foarte rãu.   Şi  vã  zic,  bine  aţi  venit,  mã  rog.....,  noi  am  mai  stat  de  vorbã,  de  fapt,  de  multe  ori,  am  fost  colegi  de  Senat,  vã  amintiţi  cã  v-am  audiat  în  procesul  decembrie,.....adicã  în  evenimentele  din  decembrie,  mi-am  dat  demisia  din  Comisie.....”

 

F.S.:  “Domnu’  Ivan ?   Credeţi  cã  publicarea  seacã  a  rapoartelor  comisiilor,  nu  era  mai  utilã  decât.....,  uitaţi,  dumneavoastrã  acum  ããã...,  ããã...,  nu  puteţi  fi  credibil  pentru  cã  aţi  scris  o  carte,  de  care,  sunteţi  acuzat  cã  sunteţi  subiectiv.   Dar,  publicarea  seacã,  în  presã  a  rapoartelor,  sau.....”

 

S.I.:  “S-a  publicat,  s-au  publicat  rapoartele !?!.”

 

G.V.V.:  Da’,  s-au  publicat.....”

 

F.S.:  “Şi  atunci ?  .....ããã....,”

 

G.V.V.:  “S-au  dus  şi  la  Consiliul  Europei.....”

 

S.I.:  “Poftiţi ?.....”

 

G.V.V.:  “Au  fost  şi  la  Consiliul  Europei,  rapoartele.....”

 

S.I.:  “Absolut !   Şi  tocmai,  pentru  cã  aud  eu,  eu  n-am.....,  îmi  pare  foarte  rãu  dar,  am  sã  vã  mai  reţin  puţin,  la  emisiunea  de  la  “Antena  1”,  “Milionarii  la  miezul  nopţii”  parcã,  cineva  mi-a  spus,  cã  s-a  discutat  despre  cartea  mea.   Ar  fi  fost  la  post,  domnul  Radu  Nicolae,  dacã  nu  mã-nşel,  aşa  mi  s-a  spus,  nu  ştiu.   Şi  spune  cã,  aceastã  carte  este  plinã  de  minciuni.   Ei,  domnilor,  trebuie  sã  ştiţi,  şi  toţi  ascultãtorii  trebuie  sã  ştie,  Raportul  nostru  a  fost,  apreciat,  pentru  cã,  sã  ştiţi,  strãinãtatea  ştie  foarte  bine  ce  s-a  întâmplat,  cã  au  şi  ei,  ambasadori  aici,  aveau  şi  oameni,  au  avut  reporteri  şi  ziarişti,  care  au  vãzut  ce  s-a  întâmplat  în  Piaţa  Universitãţii.....”

 

G.V.V.:  “Şi  dumneavoastrã  spuneţi  de  alţii  cã  sunt  mincinoşi.....”

 

S.I.:  “.....am  scris  în  carte,  şi  trebuie  sã  mai  ştie  toatã  lumea,  şi  a  fost  o  greşealã  imensã  a  executivului,  care  a  fãcut  preşedintele  Comisiei,  ca  eu  sã  aflu,  când  am  fost  cu.....subcomisia  la  Valea  Jiului,  sã  aflu  din  gura  unui  miner,  cum  cã  dumnealui  fãcea  parte  din  Comisia  care.....,  organiza  plecarea  minerilor  din  Bucureşti,  deci,  dânsul  cre.....,  Lupul  ne  pãzea  pe  noi.....,  adicã.....,  acuma.....”

 

G.V.V.:  “Cine  dom’ne ?   Cine,  domnu’  Ivan ?.....”

 

S.I.:  “.....sunt  convins  c-a  participat  şi  la  venirea  minerilor  şi  la  organizarea  lor.....”

 

G.V.V.:  “Cine  domnu’  doctor ?”

 

S.I.:  “.....da’ !  mã  rog,  îmi  pare  foarte  rãu,  şi  asta  cred  cã  ne-au  mai  ascultat  şi  alţii,  probabil  aceste  posturi  de  televiziune,  partculare,  care  ar  fi  trebuit  sã  dezbatã.....”

 

G.V.V.:  “.....de  radio !   De  radio !”

 

S.I.:  “.....acest  subiect  care  este  foarte  fierbinte,  aceastã,  aceastã  mineriadã  care  a  adus  atâtea  pagube,  imense,  imense,.....”

 

G.V.V.:  “Dar  sunt  primul  care  am  recunoscut  prejudiciul  ãsta,  şi  vã  spun,  cã  e  aberant  ca  noi  sã  ne  fi  fãcut  singuri  acest  rãu”.

 

S.I.:  “Domnu’.....,  noi  nu,  hã,  hã,   (râde)...,  nu  dom’ne !   Dumneavoastrã  nu  v-aţi  aşteptat  ca  sã.....,  cã  veţi  ajunge  aici.   Asta  e !   I-aţi  chemat !   Şi  n-aţi  ştiut  ce  se-ntâmplã  cu  ei.   Asta  e !   Şi  încã  o  chestie !   Aţi  îmbrãcat  în  ããã...,  în  ããã...,  haine  militare  aproape  o  mie  de  mineri  şi  i-aţi  oprit  în  cazãrmi  din  Bucureşti !   De  ce ?.....”

 

G.V.V.:  “Ca  sã  nu  mai  facã  prostii   în  Bucureşti,  sã.....”

 

S.I.:  Nu,  domnule !   Ca  sã  intervinã.....,  chipurile  ca  militari  sã.....,  sã.....,  mã  rog,  sã-i  ia  la  bãtaie  pe  manifestanţii  din  Piaţa  Universitãţii.....”

 

G.V.V.:  “Şi  n-au  fost   în  haine  militare  dom’ne,  li  s-au  dat  nişte.....,  schimburi  de-astea  de.....,”

 

S.I.:  “Da’  e  o  notã  a  generalului  Stãnculescu.....”

 

G.V.V.:  “.....cã  s-a  dat  lenjerie,  cã  erau,  dupã  zile-ntregi  nespãlaţi.....”

 

F.S.:  “Am  citit-o  pe  post,  domnu’  Ivan.....”

 

S.I.:  “Aţi  citit-o  da ?   Ei !   Foarte  bine,  vã  mulţumesc,  şi-mi  pare  foarte  rãu,  încã  o  datã,  cred  cã  posturile  de  televiziune,  n-au  dat  aşa  mare  importanţã  acestor  evenimente,  care  ne-au  adus  atãt  de  mult  rãu  nouã,  şi  cred  eu,  cã  intrarea  asta-n  NATO  se  datoreşte  şi  acestui  fapt,  al.....”

 

G.V.V.:  “Pãi  de  ce  domnu’  doctor,  cã  minerii  poa’  sã  mai  vinã  şi  acuma  în  Bucureşti,.....  dacã-i  zgândãrim  mult,  mai  ne  trezim  cu  ei,  şi  acuma-n  Bucureşti,  şi  atunci,  sã  vedem  cine  i-a  chemat ?   Eu,  sau  dumneavoastrã ?”

 

S.I.:  “Nu  cred !  treaba  asta.   Pentru  cã  nu-i  mai  puteţi  pãcãli.   Nu-i  mai  puteţi  pãcãli  domnu’.....   Voican !”

 

G.V.V.:  “Eu  nu  i-am  pãcãlit  niciodatã  domnu’.....”

 

S.I.:  “.....i-ati  pãcãlit !   Şi-au  fost  infiltraţi !   Şi,  declaraţia  lui  Stãnculescu,  spune  acolo  cã,  0215  au  fost  oamenii  care  au  fost  printre  ei.   Sunt  declaraţii !   El  a  fost  ministru  al  Apãrãrii  Naţionale.....”

 

F.S.:  “Da.  Uşurel  domnu’  Ivan.....”

 

S.I.:  “Vã  salut !  Sãnãtate !.....”

 

F.S.:  “Nu !   Staţi  puţin !.....”

 

S.I.:  “Da !?!.....”

 

F.S.:  “Vã  mai  pun  o  întrebare,.....mai  spuneţi  şi  dumneavoastrã  şi  domnul  Voiculescu.....”

 

S.I.:  “Da !”

 

F.S.:  “Ããã...,  am  sã  vã  dau  dumneavoastrã  prilejul  sã  vã  spuneţi  opinia  şi,  dupã  aia,  domnului  Voiculescu,  şi  încheiem  emisiunea.....”

 

S.I.:  “Da.....”

 

F.S.:  “Ce  credeţi ?  cã  e  acum  în  Valea  Jiului.....”

 

S.I.:  “Pãi,  oamenii.....,  ce  se-ntâmplã,  ei.....,  ããã...,  îşi.....,  protesteazã,  pentru  cã  au  acţiuni  sã  protesteze,  nu  spun  totdeauna.....”

 

F.S.:  “Nu !   Staţi.....,  cã  nu  vã-ntreb  aşa.....,  credeţi  cã ?.....,  credeţi  cã  e  zgândãrealã ?.....”

 

S.I.:  “.....facã  manifestaţii.   Eu  nu  cunosc.  În  tot  cazul,  au  dreptul  sã-şi  cearã.....,  au  dreptul  sã-şi  cearã  drepturile.   Nu ?   Asta  este  o  democraţie.....”

 

F.S.:  “Da’  credeţi  cã  este  o  zgândãrealã ?.....”

 

S.I.:  “Se  va  ajunge  la  un  rezultat,  cu  reprezentanţii  guvernului,  şi  ei  vor  înţelege,  cã  situaţia  este,  asta  care  este,  pentru  cã.....,  sigur,  toatã  lumea  face  sacrificii,  şi  cine  ne-a  adus  aicea (?),  ne-au  adus  cei  care  au  guvernat  ţtara  pânã  acuma  şi  asta.....”

 

F.S.:  “Domnu’  Ivan ?   Credeţti  cã  e  zgândãrealã  sau.....(?)”

 

S.I.:  “Poftiţi ?”

 

F.S.:  Credeţi  cã  e  zgândãrealã ?   În  Valea  Jiului ?.....”

 

S.I.:  “N-aş  crede.....,  cred  eu,  minerii  sunt  nişte  oameni  corecţi  şi  cinstiţi.  Ei  au  dat  dovadã,  în  istorie,  de,  mã  rog,  de  mult  curaj  şi  de.....,  cum  sã  spun,  de  luciditate.   Atunci,  au  fost  pãcãliţi,  înşelaţi,  de.....,  mã  rog,  au  primit  nişte  favoruri.....”

 

F.S.:  “Aveţi.....,  da.....,  s-a   mai  spus,  da.....   Dumneavoastrã  ce  credeţi  domnu’  Voican ?   Ce  credeţi  cã-i  acolo ?”

 

G.V.V.:  “Mhmm.....,   Eu  cred  cã  este  manifestarea  doar  a  unor  nemulţumiri,  care  poate  lua  forme,  mai  violente,  în  funcţie  de.....,  atitudinea  care  o  au.....,  ããã...,  guvernanţii”.

 

F.S.:  “Credeţi  cã  pot  pleca  de-acolo  nezgândãriţi ?”

 

G.V.V.:  “Nu  ştiu !   Mie  nu  mi  se  pare  deloc  imposibil.....”

 

F.S.:  “Pãi  da’.....(?),  trebuie  sã  le  punã  cineva  trenuri  la  dispoziţie  ca  sã.....”

 

G.V.V.:  “Îşi  pun  ei  singuri  trenuri  la  dispoziţie,  asa  cum  au  fãcut-o   în  septembrie  ‘91”.

 

F.S.:  “Da ?.....”

 

S.I.:  Ha,  ha,  (râde),  pãi  în  septembrie  ‘91  i-aţi  adus  dumneavoastrã,  tot  dumneavoastrã.....”

 

F.S.:  “Reluãm  subiectul (??).....,  haideţi.....”

 

G.V.V.:  “Adicã  i-a  adus  Roman,  ca  sã  se  dãrâme  pe  el  singur (?).....”

 

S.I.:  “Nu,  nu,  nu,  nu,  i-aţi  adus  dumneavoastrã,  nu,  nu,  nu.....”

 

G.V.V.:  “Tot  eu  i-am  adus  ca  sã-l  dãrâm  pe  Roman.....”

 

S.I.:  “Roman,  Roman  a  primit  lovitura  şi  pentru  cã  el  ne-a  spus  nouã :  “Nu-i  cunoaştem  pe  mineri !”,  uite  cã  el  a  primit  lovitura  de  la  cei  care-i  aţâţã.   Şi  eu,  sã  ştiţi,  cã  i-am  luat  apãrarea,  lui  Roman,  dacã  vã  amintiţi,  ştţi  atunci  în  septembrie.   L-am  acuzat  pe  domnul  Iliescu,  cã  erau,  puteau  sã  recurgã  la  mijloacele  legale,  sã-l  destituie  pe  Roman,  sau,  mã  rog,  avea  majoritatea  parlamentarã,  decât  sã-l  destituie,  în  felul  ãsta,  în  cârdãşie  cu  Cozma.....”

 

F.S.:  “O  lungim.....,  da.....”

 

S.I.:  “Mare  vinovat  e  domnul  Iliescu !   Mare  vinovat.....”

 

F.S.:  “Pãi  asta-ţi  spus-o  şi  în  cartea  care  aţi  scris-o.....,  acum  rãmâne  sã  vedem  ce  se.....,  elucideazã.....”

 

S.I.:  “Da,  da !  da,  da !”

 

F.S.:  “Bine,  domnu’  Ivan !”

 

S.I.:  “Bun !   Sãnãtate !”

 

F.S.:  “La  revedere !”

 

G.V.V.:  “Vã  salut !”

 

F.S.:  “Domnule  Voiculescu,  cum  sã  zic.....,  vã  mulţumesc  cã  ããã...,  aţi  trecut  peste  ora,  pe  care  mi-aţi  cerut-o,  numai  o  orã,  eu  cred  cã.....,  nu  ştiu.....,  cum  vi  s-a  pãrut ?”

 

G.V.V.:  “Dom’ne,  asemenea  discuţii  ããã...,  riscã  sã  devinã  interminabile,  pentru  cã,  ne  acuzãm  reciproc,  ne.....,  nu  ne  acordãm  încredere,  unul  altuia,  şi.....,  în  situaţia  asta,  totul  rãmâne  într-o  remizã  penibilã.   Ããã...,  indubitabi,  adevãrul,  trebuie,  odatã  aflat  şi,  eu  nu-mi  doresc  decât  o  elucidare  cât  mai  grabnicã  a  acestor  evenimente,  atât  de  dãunãtoare.   Şi-mi  doresc  ca,  noii  guvernanţi  sã  nu  aibe  parte  de  asemenea  situaţii”.

 

F.S.:  “Dumnea.....,  dumneavoastrã,  vreau  sã  vã  mai  întreb,  dacã  dumneavoastrã  aveţi  vreun  gen  de  informaţie  care  nu  poate  fi  divulgatã  acum,  din  raţiuni  de  stat ?”

 

G.V.V.:  “Nu  existã  asemenea  informaţii  în,  cazul  acesta”.

 

F.S.:  “Da !   Bun !.....   Vã  mulţumesc,.....  şi,  ce  le  uraţi  ascultãtorilor  “UniPlus” ?”

 

G.V.V.:  “Sã  aibe  parte  de  talk-show-uri  mai  vesele  în.....,  alte  împrejurãri,  ale  dumneavoastã,  în  alte  iniţiative  de-ale  dumneavoastrã,  discuţiile  sã  fie  ceva  mai.....”

 

F.S.:  (râde).....   Au  fost !  au  fost,  sã  ştiţi.....”

 

G.V.V.:  .....mai  nostime.”

 

F.S.:  “Da,  da,  da.....,  ãsta,  subiectul  ãsta  întotdeauna  a  fost  gãunos,  ãsta  cu  mineriada.....,  a  fost  gãunos,  ãsta  cu  mineriada  şi  cu.....,  şi  cu  revoluţia,  aş  fi  vrut  sã  mai  spun  eu.....”

 

G.V.V.:  “Vreţi  sã  stãm  pânã  dimineaţã ?.....”

 

F.S.:  “Nu,  nu,  nu.....,  mai  vorbim  noi.....,  bine ?!!   Aici  se  încheie.....,  talk-show-ul  de  astã  searã,.....   La  revedere !   Probabil ?!?.....  cã  o  sã  ne  mai  auzim.....”

 

Notã  explicativã :

 

   În  ordinea  apariţiei,  abrevierile  numelor  participanţilor  şi  intervenienţilor,  în  cadrul  talk-show-ului,  sunt :

 

F.S.:  Filip  Stoler,  redactorul  emisiunii,

G.V.V.:  Gelu  Voican-Voiculescu,  invitatul  emisiunii,

M.P.:  Mihai  Popescu,  ascultãtor,  intervenient  în  emisiune,

O.P.:  Ovidiu  Petcu,  ascultãtor,  intervenient  în  emisiune,

S.I.:  Sabin  Ivan,  ex-senator,  ex-membru  al  Comisiei  parlamentare  de  anchetã  a  evenimentelor  din  13-15  iunie,  autor  al  cãrţii  utilizate  de  realizator,  ca  bazã  de discuţii,  în  privinţa  unor  probe  şi  dovezi  atestând  diverse  aspecte  ale  respectivelor  evenimente,  intervenient  în  emisiune.

(*)  Extras  din  emisiunea  “Discuţia  sãptãmânii”,  difuzatã  de  B.B.C.,  în  chiar  seara  realizãrii  talk-show-ului,  la  ora  18,15,  înregistrare  pusã  la  dispoziţia  lui  Filip  Stoler  de  autor,  în  urma  unei  intelegeri  telefonice  cu  acesta.