Sinteza articolelor de presa aparute la 16 iunie 2005

Au trecut 15 ani de la momentul in urma caruia Ion Iliescu sustinut si incurajat de autorii loviturii de stat din decembrie 1989 au reusit, printr-un act represiv de o atrocitate care a socat lumea libera, sa-si instaureze un regim pe care l-a catalogat ca fiind o “democratie originala”. Timp de 15 ani “democratia originala” a lui Ion Iliescu si a acolitilor sai, a reusit sa se insinueze in toate institutiile si formele de organizare, politica, legislativa, juridica, economica, finaniciara si sociala. Oamenii atent selectati si plantati in toate institutiile nou create ale “democratiei originale” nu sunt altceva decat ex-activistii sistemului pre-existent. Prin reprimarea brutala a manifestatiei anticomuniste desfasurata timp de 52 de zile in Piata Universitatii din Bucuresti, acelasi Ion Iliescu a reusit sa anihileze, prin teroare si intimidare, orice tentativa de opozitie la viziunea sa asupra viitorului Romaniei. Dupa 15 ani, in Romania dictatorului cu “fata umana” mijeste, pentru a doua oara, dupa acel insangerat decembrie 1989, speranta orientarii pe o directie cu adevarat normala a Romaniei. 15 ani pierduti. 15 ani interzisi sperantelor de mai bine ale unui intreg popor. Interzisi prin teroare, minciuna si ipocrizie. 15 ani in care adevarul a fost confiscat unui popor de o clica de conspiratori comunist-stalinisti de cea mai joasa speta. Raul facut unui intreg popor, este cazul sa fie compensat printr-un proces in care primul dintre invinuiti trebuie sa fie Ion Iliescu. – Mihai Gheorghiu – 16 iunie 2005

“Cu 15 ani in urma...”

Serban Orescu

“Ziua” – 16 iunie 2005

http://www.ziua.net/display.php?id=15161&data=2005-06-16

[…] Foarte probabil - cei care au organizat mineriada din 13-15 iunie 1990 au avut in vedere acapararea puterii pe veci, caci numai astfel au putut comite atatea infractiuni - susceptibile de a se transforma in multi ani de puscarie. Celor care au pus la cale mineriada le-a fost indiferenta reactia lumii libere (sa nu uitam, mineriada a avut loc intr-un moment in care Romania se afla in sfera de influenta a Uniunii Sovietice), serviciile secrete gasindu-se in aceleasi maini - mai mult sau mai putin - precum pe timpul lui Ceausescu. Desi infrante in alegerile de la 20 mai, partidele istorice constituiau, pentru domnii Ion Iliescu si Petre Roman - seful statului, respectiv seful Guvernului - eternul "dusman" de clasa. Deosebirea era acum ca, pentru combaterea acestui dusman, urmau sa fie folositi intermediari - cum au fost minerii din Valea Jiului in frunte cu Miron Cozma - sa fie folosite inscenari pe scara mare, cum a fost aceea a unei revolutii pusa la cale de legionari, chipurile...

Fostul presedinte Emil Constantinescu s-a referit deunazi la Televiziune la jurnalul garnizoanei Bucuresti in timpul mineriadei; jurnalul consemneaza mesajul provocator al lui Ion Iliescu, presedintele de atunci al Romaniei catre armata - in speta garnizoana Bucuresti; drapelul verde legionar a fost ridicat pe cladirea Ministerului de Interne - alta minciuna patenta, pentru care domnul Iliescu ar trebui sa ceara iertare poporului roman.

Premeditarea cu care s-a actionat in 13-15 iunie 1990 este invederata de o serie de imprejurari care au starnit stupefactie inclusiv in strainatate, discreditand nu numai pe cei care au pus evenimentele la cale, ci insasi societatea romaneasca.

Ziarul francez "Le Monde" a definit pseudomilitiile minerilor ca o brutala si primitiva garda nationala a presedintelui Iliescu. Ziarul american "Herald Tribune" a considerat tehnica de intimidare a opozitiei folosita de Iliescu "mai curand fascista decat comunista". Revista britanica "Spectator" a denuntat "pogromul" efectuat de mineri impotriva studentilor si intelectualitatii, iar "Corriere della Sera" a anuntat "funeraliile democratiei" in Romania.

Dupa scurt timp, a fost data publicitatii banda de magnetofon cu dialogul purtat de conducatorii fortelor de politie in 13 iunie 1990: "i-am raportat acum domnului Petrica (Petre Roman). Domnul Magureanu s-a retras... ce sa facem ? Asta e situatia... Ordinul primului-ministru este sa stapanim exteriorul pana vin muncitorii"; ordinul de simulare a revolutiei rezulta din celebra fraza a unuia din sefii Politiei: "le dam foc la toate autobuzele, asta a fost intelegerea"...

Culmea a fost insa marcata de presedintele Ion Iliescu cu discursul sau de multumire - binecunoscut - adresat minerilor: "Exemplul dumneavoastra a fost plin de imbarbatare pentru toti oamenii de bine care doresc binele societatii romanesti, VREAU SA VA MULTUMESC...". […]

De 15 ani Romania nu conteneste sa fie o tara a paradoxurilor. Pentru ca, ce altceva decat un paradox poate fi eliberarea lui Miron Cozma in exact ziua aniversarii triste a 15 ani de la momentul in care, in calitate de “brat inarmat” al “emanatului” Ion Iliescu, cel care a ajuns sa fie supranumit “Luceafarul huilei”, este eliberat inainte de a-si fi ispasit mai putin de jumatate dintr-o sentinta data de aceeasi Justitie ? – Mihai Gheorghiu –16 iunie 2005

“Nea Neliada perpetua”

Alin Ionescu

“Cotidianul” – 16 iunie 2005

http://www.cotidianul.ro/index.php?a=7938&shift=1

[…] La 15 ani de la descinderea minerilor in Bucuresti, imaginile surprinse atunci de cameramani sunt la fel de cutremuratoare.

Culmea ironiei e ca, pe 14 iunie 2005, Miron Cozma le priveste liber intr-o vila din Timisoara. Si tot pe 14 iunie a.c., Ion Iliescu e surprins dormind in Parlament, cu ochelarii pe nas, de catre un cameraman al TVR 1. Era firesc sa atipeasca, doar se discuta legea privind proprietatea prin care Guvernul Tariceanu isi asuma raspunderea. De vreun an de zile incepusem sa ma mai destind.

Aveam impresia ca, odata instaurata era supermarket-urilor si a creditului doar cu buletinul, mergem bine-sanatosi pe drumeagul cresterii relaxate. Conflictele politice pareau sa aiba o oarecare nota de destindere, ba chiar de umor, daca ne amintim de lupta dintre urs si iepuras, si atmosfera sociala parea ceva mai respirabila. Ei bine, acest 14 iunie ne-a contrazis flagrant. Suntem inca o societate bolnava, care-si reitereaza constant traumele a caror recidiva e deja un ritual al impuritatii. M-am uitat la cele 45 de minute in care Miron Cozma si-a debitat marturisirile si pildele misticoide la iesirea din penitenciarul Rahova intr-o stare de uimire sora cu prosteala. El, anticomunistul; el, haiducul antiiliescian caruia ii spunea lui Iliescu „tovarase presedinte“ tocmai asa, de-albastru, ca sa-i sublinieze gandirea de tovaras; el, vorbitorul de franceza; el, jucatorul de tenis de picior cu guvernul, respectiv cu Hrebenciuc, Georgescu si Vacaroiu (asta e chiar gogonata, Vacaroiu si datul in minge !); el, turistul in Grecia, care nu ramane peste hotare caci isi iubeste tara. Si cate si mai cate, ca ti se incretea mintea auzindu-le. Te-ntrebi: de unde tot cheful asta de vorbaraie ? Oare de la vata aia cu care a stat in urechi tot timpul declaratiilor ? Hm, ca si Iliescu, oamenii astia vorbesc, dar nu mai aud. Sunt surdo-volubili. […]

Ca de mai bine de 15 ani cinismul este una dintre trasaturile tuturor oficialilor establishment-urilor care s-au perindat in Romania nu incape nici o indoiala. Rand pe rand si de orice nivel de reprezentare puseurile de cinism au amprentat atitudinea tuturor personalitatilor publice autohtone. O intrebare care totusi merita sa fie pusa este, insa, oare numai oficialii si oficialitatile autohtone au dat dovada de cinism ? Sau si nu putini dintre cetatenii de rand, anonimii contemporaneitatii ? – Mihai Gheorghiu – 16 iunie 2005

“Cinismul lor si al nostru”

Dan Tapalaga

“Evenimentul zilei” – 16 iunie 2005

http://www.expres.ro/editorial/?news_id=188906

[…] Am crescut o data cu istoriile paralele de dupa mineriada din 13-15 iunie. Eram aproape copil cand minerii devastau Capitala si am ajuns aproape matur cand pe Ion Iliescu l-au pus sub invinuire. Si voi fi, probabil, aproape mort cand il vor fi condamnat. Iar el va fi atunci aproape istorie.

In toti acesti ani, s-au razboit doua rechizitorii paralele, doua istorii. Dintre care una reinventata grosolan, rescrisa cu ura si inversunare. Cand regimul Iliescu venea la putere, cinica „teorie a provocarii” era si ea suverana. Cand Iliescu trecea in opozitie, batele minerilor zdrobind fete de „golani” se vedeau parca mai clar.

N-am trait nemijlocit mineriadele, cu exceptia celei din ‘99. Asa ca a trebuit sa aleg intre „adevarul” lui si adevarul celorlalti. La fel ca alte milioane de romani care au privit cosmarul mineriadei la televizor, l-au aflat din ziare, din marturii. Vreme de 15 ani s-a razboit un vehement cor de minciuni cu un cor de victime (cam cat un popor). Confuzia generatiei mele, zapaceala si pesimismul ei de aici se trag. Generatia mea supravietuieste tragic prin cinism si vesnica suspiciune. Neincrederea in tot si toate a ajuns stilul nostru de viata si sistem de autoprotectie.

Stiu de ce am decazut atat. Ne-am prea obisnuit cu mistificarile, minciuna, jocul aparentelor si manipularea. Fac parte din viata noastra de fiecare zi. Si aproape ca ne-am resemnat, mormaind fara speranta: „Asa e jocul !”. Ne-am prea obisnuit ca puterea sa joace roluri, nu sa sape dupa adevar. Ne-au prea obosit cu partiturile lor falsificate. Ne-au asurzit cu minciuni pentru ca in Romania nu castiga cine are dreptate. Castiga cine urla mai tare si isi face auzita vocea.

In fond, cu rarisime exceptii, istoria tranzitiei s-a scris doar cu viclene exercitii de retorica. Mai putin cu fapte cintarite in justitie, probate la tribunal. Lipsesc sentinte. Litere incontestabile, sapate in piatra adevarului. Asa ca realitatea s-a tot schimbat din vorbe. Ne-au violat continuu memoria si istoria. Au reinventat Piata Universitatii cautand sa ne prinda si pe noi in fictiunea lor.

Doar ca, pana sa se decanteze in file de dosar, istoria recenta se limpezeste incet in constiinta publica. Niciodata ca pana azi ziarele n-au povestit cu atata inversunare despre groaznicul 13-15 iunie, opera lui Iliescu. Adevarul se intipareste inconstient, instinctiv, in mintile noastre. Isi face, inaintea justitiei, drum spre lumina.

Insa cum am ajuns sa-i cred pe ceilalti si nu pe ei ? Pe golani, si nu pe corifeii adevarului iliescian ? O constiinta onesta nu poate respinge evidente. Discursul lui Iliescu, ordinele catre MI si MApN, stenogramele, imaginile cu mineri spulberand oameni cu ranga vadesc crima premeditata. Iliescu stia tot, a coordonat tot si le-a multumit la sfarsit pentru „inalta constiinta civica”. Insa pentru asasinate elogiate public nu exista uitare si nici iertare.

Sa zicem ca „golanii” dispretuiti de Iliescu erau provocatori, legionari, drogati, fascisti sau cum Dumnezeu or mai fi fost facuti, si ca incercau sa rastoarne „guvernul ales democratic dupa alegerile din mai”. Sincer, imi pare rau ca „drogatilor” nu le-a iesit. Mi-e ciuda ca securistii, fostii comunisti si metamorfozele lor de mai tirziu - social-democratii, capitalistii de cumetrie, baronii, oligarhii, arogantii - au primit liber sa fure inocenta si speranta generatiei mele. Sa-i omoare normalitatea. Dar tot e bine. I-au hranit, in schimb, setea de dreptate. Iar ca sa-mi alin alienarea, ma imbat cu satisfactii primitive. Am ajuns aproape matur cand pe Iliescu l-au pus sub invinuire. Si aproape nu mai conteaza daca il vor fi condamnat cand si el, si generatia mea vom fi neant.

P.S. Iliescu, si nu justitia, l-a eliberat pe Cozma chiar in ziua cand comemoram 15 ani de la ratarea propriului nostru destin. Cinismul lui concureaza insa cu cinismul generatiei mele. Mi-e cam indiferent Cozma. Cumva, tot a platit. De acum, ne pasa mai mult de procesul lui Iliescu. Si de judecarea complicilor lui, acum sau mai tarziu. […]

Ca Miron Cozma a fost eliberat, printr-un renghi nefericit al functionarii Justitiei, ca urmare a unui procedeu diabolic la care a recurs Ion Iliescu, in ultimele zile ale ultimului sau mandat, hai mai treaca-mearga… Insa, atitudinea pe care acesta a afisat-o, cu prilejul nesperatei sale eliberari, a fost de-a dreptul scandaloasa. – Mihai Gheorghiu – 16 iunie 2005

“Plange Valea !”

Eliade Balan

“Romania libera” – 16 iunie 2005

http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z16062005&idx=57

[…] Am trait s-o vedem si pe-asta: Cozma in postura de erou national. Omul asta ori nu stie ce vorbeste, ori este lovit cu leuca, cei opt ani de puscarie nelasand urme in comportamentul fostului lider al minerilor. Miron Cozma a iesit de la inchisoare cu aere de mare salvator al romanilor, descinderea din iunie 1990 avand drept scop inlaturarea comunistilor de la putere, nicidecum inabusirea celor care cereau sa fie liberi de comunism. Manifestantilor din Piata Universitatii nu le-au fost rupte oasele de catre oastea lui Cozma, asa cum toata lumea stie si a vazut, ci de alte forte aflate in cercul de interese politice ale lui Iliescu si compania. Ceea ce se vede in imaginile filmate, cand minerii indoaie drugii de fier pe spinarea "golanilor", sunt niste trucaje care au fost prezentate opiniei publice pentru a-l pune pe gratiatul lui Iliescu intr-o postura proasta. Se vede treaba ca omului asta nu i-a venit mintea la cap nici acum. Daca el crede ca a fost manipulat, in conditiile in care sustine ca nimeni nu este mai presus de el, natiunea romana nestiind pana astazi cine a luptat impotriva comunismului cu adevarat, inseamna ca actiunea din 13-15 iunie ar trebui trecuta in manualele de istorie la capitolul "mineriada a salvat democratia". Capetele sparte, mainile rupte, ca sa nu mai vorbesc de mortii si ranitii din spitale, sunt rezultatul unor banale incidente petrecute in timpul unei miute organizate de "golani" in spatele Teatrului National in pauza cand discursurile tinute la balconul Universitati erau intrerupte. In acest mod vrea Cozma sa prosteasca opinia publica. Nu mai recunoaste nimic din ce a fost in urma cu 15 ani, colaborarea cu puterea fesenista de atunci, ma refer in special la Ion Iliescu, pe care il catalogheaza drept carpa kaghebista, fiind considerata o inventie a presei menita sa-i ajute pe anchetatori in demersurile privind inculparea intr-un nou dosar. Plange si Valea Jiului cand il aude pe Cozma cum isi apara nevinovatia si isi lauda cinstea si onoarea de luptator anticomunist ! Spune ca societatea a fost nedreapta cu el, anii de detentie fiind nemeritati atat timp cat el, Miron Cozma, s-a declarat in favoarea Punctului 8 de la Timisoara. Ca sa vedeti, stimati cititori, ce fel de patriot are poporul roman ! Probabil ca din acest motiv Ion Iliescu i-a semnat gratierea. Dar dupa invinuirile pe care Cozma i le-a adus la iesirea din penitenciar nu este exclus ca fostul sef de stat sa-si dea seama ca a facut o mare prostie. […]

Cei pentru care, in urma cu 15 ani, Miron Cozma era “Dumnezeul lor”, astazi, cu prilejul eliberarii sale, nu-l mai vor intors printre ei. Sa fie “mintea romanului cea de pe urma…” ? – Mihai Gheorghiu – 16 iunie 2005

“Minerii nu-l mai vor pe fostul lider in Valea Jiului”

Carmen Cosman

“Romania libera” – 16 iunie 2005

http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z16062005&idx=75

[…] Speriati de spectrul disponibilizarilor, minerii din Valea Jiului nici macar nu mai vor sa comenteze eliberarea lui Miron Cozma din penitenciar.

Ortacii sustin ca au fost amenintati de sefii lor ca, daca mai spun ceva despre mineriade, isi vor pierde locurile de munca. Si cum listele de plecari din sistem sunt inca deschise, oamenii vorbesc putin, in soapta si cer sa nu le fie divulgata identitatea.

Ortacii sunt bucurosi ca Miron Cozma a fost gratiat, dar, in afara unor nostalgici, majoritatea minerilor nu il mai doresc in fruntea miscarii sindicale, si nici in Valea Jiului.

"Ma bucur ca a fost eliberat. S-a facut dreptate, dar sa ramana la Timisoara, ca si din cauza lui au fost inchise minele. Daca vine aici, ne desfiinteaza cu totul", a declarat un angajat de la Exploatarea Miniera Livezeni, care se pregatea sa intre in sut.

Un altul, participant la ultima mineriada din 1999, a precizat inca de la inceput ca "nu o sa va spun prea multe". "Sunt presiuni foarte mari sa nu mai vorbim despre mineriade. Ne putem pierde locurile de munca, iar eu ma pot trezi anchetat", a spus minerul.

Oameni simpli, de pe strada, fosti ortaci, acum pensionari, cred ca "oricum nu are sanse sa se intoarca in miscarea sindicala". "E mai bine sa ramana la Timisoara cu familia lui, ca mineriadele au facut destul rau tarii", a afirmat unul dintre ei. […]

Cum era si de asteptat, punerea in libertate a lui Miron Cozma, produsa intr-un moment de maxima sensibilitate si tensiune creat de eventualitatea inculparii lui Ion Iliescu pentru rolul jucat in planificarea si conducerea “Mineriadei din 13-15 iunie 1990” a starnit inevitabile reactii de protest. – Mihai Gheorghiu – 16 iunie 2005

“Victimele mineriadelor considera sentinta data "un abuz de drept"”

Romulus Cristea

“Romania libera” – 16 iunie 2005

http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z16062005&idx=77

[…] Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 a adresat Parchetului general o plangere prin care solicita atacarea cu recurs a sentintei date la Judecatoria Craiova, de punere in libertate a lui Miron Cozma, fostul lider al minerilor din Valea Jiului. Reprezentantii asociatiei considera sentinta data ca fiind un "abuz de drept, o instanta de judecata de prim rang judecand o hotarare a presedintelui tarii pe care o anuleaza". Viorel Ene, presedintele asociatiei, a afirmat ca "eliberarea teroristului Cozma arata inca o data ca e nevoie de reforma in justitie".

Este timpul sa se faca dreptate, sa se arate adevarul, pentru ca, asa cum reiese din documentele oficiale, la actiunile de degajare a Pietei Universitatii au participat nu mai putin de 1.400 de militari (650 cadre de politie, 500 de militari in termen, 250 de elevi), pompieri, efective ale Serviciului Roman de Informatii, batalionul de Politie Militara a Ministerului Apararii Nationale, sustinuti de 2.000-3.000 de muncitori de la intreprinderile din Capitala. Tot acest dispozitiv urias a fost pus in miscare impotriva catorva zeci de demonstranti care mai ramasesera in Piata Universitatii. […]

In urma marturiilor adunate in cele peste 250 de dosare ale cercetarii penale intreprinse de procurorii militari in cazul “Mineriadei din 13-15 iunie 1990”, alaturi de Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu, Mihai Chitac, sau George Diamandescu, mai apar si nume, pana acum, mai putin cunoscute opiniei publice. Unul dintre acestea, este cel al unui cumnat al primului ministru de la acea vreme, colonelul Dimitrie Borislavski, zis… Kuki !?! Una dintre caracteristicile unanim regasite in “selectia cadrelor” practicata de regimurile Iliescu, si nu numai, continua, iata, sa ramana… nepotismul ! – Mihai Gheorghiu – 16 iunie 2005

“Kuki, cumnatul lui P. Roman, i-a dirijat pe mineri”

Mihai Ciorcan

“Romania libera” – 16 iunie 2005

http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z16062005&idx=73

[…] In speranta ca timpul estompeaza amintirile, de la an la an Petre Roman confunda mineriada din 13-15 iunie 1990 cu cea din septembrie 1991. Fostul premier incearca sa se debaraseze de responsabilitatea ce i-a revenit in timpul lui iunie 1990 si paseaza totul in directia Iliescu. Uita insa gradul sau de implicare, pasivitatea in care s-a complacut in calitate de prim-ministru. Si mai uita si "Planul de evacuare a Pietei Universitatii" pe care l-a aprobat verbal in sedinta din 12 iunie 1990.

Curioasa este si uitarea care s-a asternut peste faptele cumnatului lui Petre Roman, ofiterul MApN Dimitrie Borislavski, personaj mentionat in dosarele Procuraturii Militare ca fiind participant direct la mineriada din 13-15 iunie 1990. Fostul colonel Dimitrie Borislavski, zis Kuki, a fost invinuit inca din 1997 pentru participarea, alaturi de mineri, la evenimentele care au avut loc la Universitate. Numai ca influentele lui Petre Roman au blocat pana acum trimiterea in judecata a lui Kuki.

Cumnatul lui Petre Roman a primit in acele zile misiunea de a coordona minerii in zonele pe care acestia nu le cunosteau si de a ridica diverse bunuri. Acest fapt a fost confirmat chiar de Miron Cozma, care a recunoscut in fata procurorilor ca ofiterul Kuki Borislavski s-a prezentat la el si i-a soptit la ureche cine este. Si profesorul universitar de la Facultatea de Litere Ion Coja a confirmat implicarea colonelului Borislavski in descinderea minerilor in sediul Universitatii. Potrivit profesorului, colonelul Kuki Borislavski a intrat in sediul Ligii Studentilor insotit de mineri si a deschis casa de bani. Exista si alti martori care confirma sprijinul pe care Borislavski l-a acordat minerilor in actiunile de distrugere a bunurilor Universitatii.

Aceste acuzatii au fost respinse pana acum de cumnatul lui Petre Roman, care a sustinut ca a actionat doar la ordinul generalului Chitac. Numai ca generalul a declarat ca nu i-a dat nici un ordin lui Kuki, iar afirmatiile acestuia sunt mincinoase. […]

Printre afirmatiile elucubrante facute de Miron Cozma, imediat dupa punerea sa in libertate, una, si nu singura, se dovedeste a fi si mincinoasa ! Ea a fost imediat dezmintita de cel la care se referea auto-disculpativ probabil, Miron Cozma. – Mihai Gheorghiu – 16 iunie 2005

“Marian Munteanu dezminte: nu Cozma l-a salvat !”

“Romania libera” –16 iunie 2005

http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z16062005&idx=74

[…] Afirmatiile facute de Miron Cozma la iesirea din Penitenciarul Rahova cum ca i-ar fi salvat in timpul mineriadei viata lui Marian Munteanu sunt contrazise chiar de fostul lider al studentilor. In timpul mineriadei Marian Munteanu a fost victima unei tentative de decapitare cu un topor de catre un alt miner, Denes Domokos. "Miron Cozma comite, deliberat sau nu, unele confuzii in ceea ce ma priveste. Am fost agresat in zorii zilei de 14 iunie 1990, moment in care a survenit si tentativa de omor asupra mea. In acel moment Miron Cozma nu era in Bucuresti, lucru dovedit de propria sa declaratie data in fata Parchetului. Deci nu avea cum sa ma "salveze de la moarte". Probabil ca a fost altcineva. In rest, prefer sa ignor aprecierile destul de obraznice ale dlui Cozma cu privire la persoana si activitatea mea. Constat numai, cu tristete, ca experienta prin care a trecut nu l-a ajutat pe acest om sa renunte la cunoscuta sa agresivitate, declaratiile sale dovedind ca este in continuare dispus sa se amestece nesabuit in chestiuni care-i depasesc, evident, competentele", a precizat Marian Munteanu. […]

Declaratiile lui Miron Cozma, oferite cu “generozitate” presei romanesti la punerea sa in libertate, au generat, in mod firesc, interesul psihiatrilor. Si, poate ca incercarea acestor specialisti de a-l “portretiza” pe Cozma, n-ar strica sa fie extinsa si asupra “sefilor” sai… - Mihai Gheorghiu – 16 –iunie 2005

"Iliescu poarta toata vina !"

L. M. Fortiu

“Romaia libera” – 16 iunie 2005

http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z16062005&idx=71

[…] …. Miron Cozma - portret psihologic

Profesorul Florian Tudose, seful Clinicii de psihiatrie de la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti a remarcat ca "dupa opt ani de detentie, Cozma este acelasi tip arogant, discuta de sus cu presa, cerandu-le jurnalistilor sa dea socoteala pentru ceea ce au scris despre el. Din anii petrecuti in detentie nu a invatat nimic si, chiar daca ar fi durat 18 ani, nu ar fi avut nici un efect". Potrivit lui Tudose, Cozma nu a parasit inchisoarea spasit, ci ca un invingator si se considera un erou, acuzandu-i pe toti cei pe care i-a slujit. Psihiatrul spune ca Miron Cozma a fost inconsecvent in declaratii. "Dupa ce initial a spus ca Iliescu nu a fost de vina, in final il acuza pe fostul presedinte, dar protejeaza alte persoane despre care nu spune nimic", a afirmat Tudose, care a apreciat ca, pe tot parcursul declaratiei, Miron Cozma s-a supraestimat. "Este orgolios si centrat pe propriul ego. Se considera eroul muncitorimii si se disociaza de fostii aliati. Este un tip impulsiv, coleric, se supraestimeaza, este foarte arogant, increzut, atotstiutor", a mai spus medicul. Florian Tudose l-a caracterizat pe Miron Cozma ca fiind "o personalitate dizarmonica supraestimativa, un tip violent care-si neaga violenta". […]