Misterul manifestelor de la Timişoara

 

 

            În JN din 21 decembrie 2004 Alex Stoenescu publică articolul "Misterul manifestelor de la Timişoara".

            Sînt aici unele observaţii corecte, precum faptul că din vreo 300 de cărţi despre revoluţia din Timişoara, doar vreo 5 sînt serioase: "Rămîn interesante mărturiile consemnate de Miodrag Milin, Marius Mioc şi Titus Suciu". Eu nu cred că sînt numai 5 cărţi serioase, căci numai eu am scris mai multe (toate serioase), Titus Suciu are 2 cărţi foarte bune, iar Miodrag Milin a scris şi el mai multe cărţi, dar ideea principală - cărţile serioase despre revoluţia din Timişoara sînt cele ale lui Miodrag Milin, Titus Suciu şi Marius Mioc, restu-i maculatură, e corectă.

            Ideea principală a articolului lui Stoenescu este: "În noaptea de 10 spre 11 decembrie 1989 persoane neidentificate au împrăştiat pe străzile Timişoarei manifeste cu conţinut exclusiv anticeauşist" (...) "Atît timp cît Securitatea declară că autorii manifestelor au rămas necunoscuţi - adică nu i-a putut identifica -, probabil că numai timişorenii ar putea răspunde la semnele de întrebare ale acestui caz. Altfel, coordonarea anunţului lui Tokes cu răspîndirea manifestelor nu aparţine Revoluţiei, ci subversiunii străine".

            Este un exemplu de logică sucită. Implicarea străină în revoluţie nu se dovedeşte cu faptul că s-au răspîndit nişte manifeste la care nu se cunoaşte autorul. Din contră, ar trebui identificat autorul, şi doar dacă se stabileşte că este un cetăţean străin sau că în procesul multiplicării/răspîndirii manifestelor sînt amestecaţi străini, s-ar putea trage concluzia că agenturile străine au fost implicate. Cîtă vreme nu se cunoaşte exact cine a răspîndit acele manifeste, orice concluzie despre acestea este gratuită.

            Eu nu am cercetat problema aceasta a manifestelor din 10/11 decembrie 1989 din Timişoara, dar îmi amintesc că în fostul CPUN, în anul 1990, exista o formaţiune politică timişoreană numită Sindicatul Fraternitatea al muncitorilor şi ţăranilor, a cărei protagonişti pretindeau că au răspîndit manifeste anticomuniste prin Timişoara înaintea revoluţiei. Nu ştiu dacă aceştia au făcut manifestele din 10/11 decembrie sau au fost alţii, dar e sigur că în Timişoara nu este lipsă de persoane care să-şi aroge merite cu privire la diferite acţiuni revoluţionare (poate sînt chiar mai mulţi cei care-şi arogă merite decît cei care realmente au făcut ceva).

            Studierea componenţei CPUN din 1990 ar îngădui identificarea exactă a liderilor acelui Sindicat (cred că erau singurii din CPUN care se numeau "sindicat" şi nu partid sau front), care pot fi interviaţi de cercetători (eventual chiar de Alex Stoenescu, dacă renunţă la ideea că doar purtătorii de epoleţi sînt demni de încredere) despre faptele lor. Repet, ei şi-au arogat meritul răspîndirii de manifeste încă din 1990 (dacă abia în 2004 ar apărea cineva care ar spune că a răspîndit manifeste, aş avea îndoieli asupra sincerităţii acestuia), dar nu i-a băgat nimeni în seamă (nici măcar electoratul, căci acel "sindicat" a dispărut din viaţa politică românească).