Un securist cu capul în nori: Radu Tinu
Jurnalul Naţional din 8 noiembrie 2004 reia teoriile despre revoluţie ale lui Radu Tinu, fost adjunct al şefului Securităţii Timiş, inculpat în procesul revoluţiei din 1989, achitat cu 5 voturi contra 4 la Curtea Supremă pentru "neîndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii".
Radu Tinu povesteşte Jurnalului Naţional că "încă din anul 1988, în momentul în care Bush şi Gorbaciov şi-au dat mîna pe un vapor acostat în larg, Securitatea română ştia că se acţionează concertat, atît de către americani cît şi de către ruşi, pentru înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu". Bush şi Gorbaciov s-au întîlnit la Malta în zilele de 2-3 decembrie 1989, nu în 1988 cum scrie Jurnalul Naţional. Devansarea cu un an a datei reale a întîlnirii Bush-Gorbaciov are scopul de a face credibilă teoria despre "destabilizarea regimurilor comuniste din Europa de Est, operaţiune pusă la cale de serviciile secrete occidentale şi KGB, probabil după Malta". În momentul întîlnirii de la Malta, în majoritatea ţărilor est-europene mişcările populare erau deja începute, sau chiar finalizate, deci nu puteau fi puse la cale acolo. Dar, dezinformaţi cu privire la data exactă a întîlnirii de la Malta, unii cititori creduli ar putea să ia în serios teoriile JN[1].
Ungaria a fost ţara în care s-a pregătit revoluţia română, susţine Jurnalul Naţional, bizuindu-se pe spusele lui Radu Tinu. În tabăra de la Bicske s-ar fi antrenat transfugi din România care ar fi fost pregătiţi de autorităţile maghiare pentru răsturnarea regimului Ceauşescu. "Toţi românii care treceau Mureşul erau duşi acolo şi antrenaţi", spune Radu Tinu.
Mureşul e un rîu care trece prin mijlocul Ardealului, şi care e traversat zilnic de o mulţime de români. Nu văd ce legătură are asta cu autorităţile maghiare. Doar pe o foarte mică porţiune Mureşul formează graniţa cu Ungaria, majoritatea acestei graniţe fiind terestră. Probabil Radu Tinu a folosit o metaforă, prin "trecerea Mureşului" voind să spună "trecerea graniţei spre Ungaria".
Munca de ofiţer de informaţii ar trebui să fie caracterizată prin rigurozitate şi precizie, nu de exprimări metaforice, dar Radu Tinu pare incapabil de aşa ceva. Cu asemenea securişti, nici nu e de mirare că regimul Ceauşescu s-a prăbuşit.
Cît despre faptul că "toţi" românii care "treceau Mureşul" (adică treceau graniţa) erau duşi la Bicske pentru antrenament, ea e dezminţită în acelaşi articol al Jurnalului Naţional, printr-o hartă a Ungariei în care sînt trecute 4 tabere pentru românii transfugi (dacă erau 4 tabere, nu "toţi" erau trimişi la Bicske) şi printr-un interviu cu Doru Staicu, preşedintele organizaţiei anticeauşiste "România Liberă" care se înfiinţase în 1989 la Budapesta, care nu vorbeşte nimic despre tabere de antrenament sau grupuri de comando, ci doar despre demonstraţii anticeauşiste desfăşurate conform regulilor democratice. Asemenea demonstraţii au fost în 1989 nu numai în Ungaria, ci şi în alte ţări.
"Cu două luni înainte de evenimentele din decembrie, ungurii au început să dea românii înapoi. Dacă treceau Mureşul cinci români, ei dădeau înapoi zece inşi (...) ceilalţi erau agenţi ai lor" susţine Radu Tinu. Iarăşi expresia poetică "treceau Mureşul". Ungurii sînt consideraţi nişte tîmpiţi care-şi trimit agenţii secreţi direct în braţele Securităţii şi în puşcărie, căci infracţiunea de trecere ilegală a graniţei era pedepsită în 1989, cum este pedepsită de altfel şi acum.
Declaraţia lui Radu Tinu ne arată că sărmanul om este cu capul în nori, total rupt de realităţile societăţii socialiste multilateral dezvoltate în care a trăit pînă în 1989. Desigur, în România socialistă trupele de grăniceri aveau obligaţia să raporteze numărul de treceri ilegale peste graniţă, constatate datorită urmelor de pe fîşie. Ce făcea un ostaş de grăniceri, cînd constata că în sectorul său s-a trecut graniţa? Evident, ştergea urmele, ca să nu afle nimeni, că altfel era tras la răspundere. Aceeaşi preocupare o aveau şi ofiţerii de grăniceri, căci un număr prea mare de treceri ilegale peste graniţă însemna pierderea calificativului de foarte bine, cu efecte asupra carierei ofiţerilor respectivi. Or, însuşi comandantul suprem, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, dăduse ordin să se crească nivelul de pregătire al trupelor, să existe doar calificative de bine şi foarte bine! Rezultate foarte bune voia să afle Nicolae Ceauşescu despre nivelul de pregătire al armatei, rezultate foarte bune i se raportau. Nu erau ofiţerii de la grăniceri nişte dizidenţi, ca să-l contrazică pe comandantul suprem! Deci, nu treceau 5 oameni în Ungaria şi se întorceau 10, ci treceau 50 dar se raportau oficial 5! Pînă şi tăntălăul de Ceauşescu a priceput asta, schimbînd în 1989 subordonarea grănicerilor de la M.Ap.N. la M.I., dar Radu Tinu nici după 15 ani de la revoluţie nu s-a prins.
Răducule, dacă tu crezi rapoartele grănicerilor din 1989, n-o să-ţi schimb eu convingerile de-o viaţă. Nu uita că producţiile de grîu din timpul socialismului erau de 8000 kg/ha şi marmotele învelesc ciocolata în staniol.
[1] greşeala privind
data exactă a întîlnirii Bush-Gorbaciov de la Malta e foarte răspîndită. De
pildă, în "România Mare" din 3 decembrie 2004, un român din SUA, Gh.
Tănăsescu, se arată convins că în vara lui 1989, cînd Gorbaciov a fost în
vizită la Bucureşti, a discutat cu Ceauşescu lucrurile "convenite la Malta".
Ca dovadă, Tănăsescu citează "dezvăluirile colonelului de securitate
Antoniade, apărute în revista americană "Clipa Romanian Magazine" din
7 februarie 2002. Indiferent ce ar fi scris "Clipa Romanian Magazine"
şi ar fi declarat securistul Antoniade, în vara lui 1989 Gorbaciov nu putea
discuta despre lucruri convenite la Malta din simplul motiv că întîlnirea de la
Malta încă nu avusese loc.