Adversarul vostru electoral e Partidul Comunist

 

 

            Urmăresc atent evenimentele din R.S.S.M. [Republica Socialistă Sovietică Moldovenească] în ultimii 2 ani. Din cîte am observat, în anul 1989 săptămînalul dv. a dat tonul tuturor celorlalte publicaţii de limbă "moldovenească". Exceptînd criticile oficiale, de pe poziţii stalinist-brejneviste, care oricum nu sînt luate în seamă, publicaţiile moldoveneşti la care am avut acces (Tineretul Moldovei, Nistru, Orizontul) adoptă întru totul poziţia săptămînalului dv., fie că e vorba de problema graniţei moldo-ucrainene, de istorie, de găgăuzi, de limba de stat sau de chimicalele folosite în agricultură.

            Să luăm legea despre limba de stat. Comparaţi-o cu proiectul de lege din aprilie, propus de Mocanu[1] şi împotriva căruia aţi luptat atîta. Eu unul găsesc proiectul lui Mocanu mai bun decît legea pe care o aveţi acum. Partea proastă e că laudele pe care le aduceţi legii despre limba de stat au făcut ca la alegeri oricine era pentru schimbări în legea despre limba de stat să apară ca extremist. Situaţia a convenit unor oportunişti care, folosind lozincile F.P.M. [Frontul Popular din Moldova, organizaţie care a luptat pentru eliberarea naţională a moldovenilor; s-a transformat mai apoi în Partidul Popular Creştin Democrat], dar neavînd nimic comun cu F.P.M., au putut cîştiga alegerile. Ideea că printr-o poziţie moderată F.P.M. ar cîştiga voturi mi se pare greşită. De votat cu F.P.M. votează moldovenii şi acei rusofoni care acceptă dreptul moldovenilor la autodeterminare. Cei care nu acceptă acest drept oricum nu vor vota F.P.M. şi e inutil de a încerca să-i cîştigi. Rusofonii care acceptă dreptul moldovenilor la autodeterminare vor accepta, de pildă, şi dreptul moldovenilor de a nu învăţa rusa (fără acest drept consider imposibilă oprirea procesului de deznaţionalizare). Experienţa celorlalte republici sovietice arată că tocmai acolo unde fronturile populare au o poziţie mai dură s-au obţinut legi despre limba de stat mai avantajoase şi minorităţile naţionale au înţeles mai bine nevoia de a învăţa limba republicii. Şi în Moldova mulţi se apucară să înveţe româneşte, dar după multlăudata Sesiune a 13-a[2] au renunţat. De ce nu publică săptămînalul dv. statistici despre numărul celor care frecventau cursurile de studiere a limbii de stat înainte şi după Sesiunea a 13-a?

            Problema autonomiei găgăuze a putut lua amploare numai prin sprijinul Uniunii Scriitorilor şi al F.P.M. Este trist că nici un ziar moldovenesc n-a îndrăznit să aibă o atitudine independentă în această problemă. Politica voastră plină de concesii pentru găgăuzi a dus la aceea că pînă şi găgăuzii care ştiu româneşte luptă contra F.P.M. În ultimul timp v-aţi schimbat atitudinea, dar continuaţi să susţineţi aberaţia unor drepturi speciale pentru găgăuzi, şi nimeni nu vă critică.

            Campania electorală pe care aţi dus-o a fost lamentabilă. Un lucru elementar într-o campanie electorală este ca adversarul să fie cîştigat, nu lăudat. Adversarul vostru electoral nu e Edinstvo[3]. Nu se pune problema ca un simpatizant al Edinstvo să-şi schimbe părerea şi să voteze F.P.M. Adversarul vostru electoral e Partidul Comunist. Anul trecut, cînd înaintea alegerilor, aţi criticat P.C.M., aţi dobîndit rezultate bune. Acum i-aţi lăudat pe Lucinschi şi Snegur şi rezultatele s-au văzut. În plus, datorită laudelor voastre, Lucinschi şi Snegur au devenit vulnerabili la acuzaţia de naţionalism.

            Ce e de făcut? În primul rînd, cred că trebuie un schimb de teritorii între Moldova şi Ucraina. Puteţi da Ucrainei Tiraspolul, Rîbniţa şi unele sate din stînga Nistrului, eventual şi o parte a regiunii găgăuze. E periculos să pretindeţi regiuni cu populaţie ucraineană, chiar dacă în trecut au aparţinut Moldovei. în Cernăuţi, mai ales, există primejdia unor evenimente de tip Tîrgu Mureş. Prin acest schimb de teritorii trebuie să urmăriţi şi ridicarea procentajului de populaţie moldovenească, astfel încît la un eventual referendum să se întrunească cele 2/3 necesare proclamării independenţei. Sînt convins că ideea schimbului de teritorii a existat demult în Moldova, dar din cauza unanimităţii de care vorbeam, nu a putut fi difuzată în popor.

            Există în parlament un numeros grup de şovăielnici. Ei pot fi determinaţi să voteze în favoarea poporului printr-o permanentă presiune (mitinguri, greve).

            Ar trebui să renunţaţi la cultul personalităţii unor scriitori. Expresii de tipul "Grigore Vieru, îngerul limbii noastre" dăunează celor în cauză.

 

"Literatura şi Arta" (Chişinău - săptămînal al Uniunii Scriitorilor) din 10 mai 1990

 

            Notă: Articolul, apărut pe cînd încă exista Uniunea Sovietică, este, cred, primul articol din presa "moldovenească" în care se pune problema dreptului moldovenilor de a nu învăţa ruseşte. În 2002 am avut satisfacţia să văd că Partidul Popular Creştin Democrat (noul nume al Frontului Popular) a organizat mişcări de stradă în care această problemă figura printre revendicări.

            Deasemeni, la vremea apariţiei acestui articol, în presa chişinăuană de limbă română nu se prea punea la îndoială statutul de lideri ai neamului a domnilor Lucinschi şi Snegur. De pildă, după numirea lui Lucinschi în fruntea Partidului Comunist din Moldova (în 16 noiembrie 1989), săptămînalul naţionalist "Literatura şi Arta" din 23 noiembrie 1989 publica pe prima pagină scrisoarea unui anume Gheorghe Oancea: "La 16 noiembrie pe mult pătimitul pămînt al Moldovei s-a mai născut un copil. În cinstea alegerii lui Petru Lucinschi ca prim-secretar al C.C. al P.C.M. am hotărît să-l numim Petru".

 


[1] fost preşedinte al Prezidiumului Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneşti.

[2] Sesiunea a 13-a a Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneşti este cea în care s-au adoptat legile despre declararea limbii moldoveneşti drept limbă de stat şi revenirea la grafia latină.

[3] formaţiune politică din Republica Moldova care apăra drepturile ruşilor.