Statul maximal, idealul guvernanţilor noştri

Ideologia statului maximal, acceptată în România de toate partidele parlamentare, de la liberali la PRM-işti, e simplă: cetăţenii sînt nişte tăntălăi, care nu-şi pot apăra singuri interesele. Noroc cu politicienii, care ne poartă de grijă şi au născocit o mulţime de instituţii care să-l apere pe bietul cetăţean.

Una din aceste instituţii este şi Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor. Ca la orice instituţie birocratică, şi funcţionarii acestuia doresc să-şi dovedească utilitatea, găsind noi şi noi probleme pe care le prezintă opiniei publice.

Majoritatea fabricilor de pîne nu respectă parametrii de calitate, au descoperit aceşti vajnici ocrotitori ai consumatorului român.

Mărturisesc că nu pricep de ce trebuie ca nişte funcţionari ai statului să mă lămurească dacă pîinea e bună sau nu. Personal, mă consider destul de priceput (deşi nu am studii în domeniu) să constat singur calitatea pîinii. Iar dacă nu îmi place, voi cumpăra dintr-un alt magazin, că doar de aia este în România economie de piaţă.

Înţeleg nevoia de a exista o instituţie la care cetăţeanul să se poată plînge de calitatea proastă a unui televizor, care costă milioane, sau a unui autoturism, care costă zeci de milioane. Dar să menţii o structură birocratică pentru a-l feri pe cetăţean de irosirea a cîteva mii de lei cu o pîine proastă este exagerat. Căci, pentru o asemenea structură birocratică, acelaşi cetăţean va plăti, din impozite şi taxe, mai mult decît costul unei pîini.

("VIP în Banat - Eurocopita" octombrie 2002)