Extremism verbal şi extremism faptic

După calificarea lui Le Pen în turul doi al alegerilor prezidenţiale franceze, în întreaga Europă se dezbate primejdia extremistă. Mass-media românească a preluat şi ea sarcina europatriotică de a combate extremismul.

Neajungînd la putere, Le Pen nu a avut posibilitatea să-şi transpună în practică programul, aşa că extremismul său este, cel puţin deocamdată, un extremism al vorbelor. Concret, Le Pen vrea micşorarea imigraţiei (mai ales a celei musulmane) în Franţa şi trimiterea înapoi a unor imigranţi ilegali. Concepţii similare a avut şi olandezul Pim Fortuyn, care a plătit cu viaţa pentru asta.

Alături de extremismul vorbelor, împotriva căruia luptă întreaga Europă, mai există şi un extremism al faptelor, despre care se pare că s-a uitat.

Preşedintele rus Vladimir Putin este direct responsabil de alungarea a sute de mii de ceceni, dar nu din Rusia, ci chiar din Cecenia. E vorba de cei care au scăpat cu viaţă, căci mulţi alţii n-au mai apucat fericirea bejeniei.

În America, controlul imigraţiei este de mult practicat, iar expulzările imigranţilor ilegali un lucru considerat firesc. După 11 septembrie 2001, preşedintele George Bush a anunţat renunţarea la acel paragraf din Codul de conduită CIA care interzicea asasinarea unor lideri politici străini. CIA a încercat să asasineze deja un politician care nu e pe placul administraţiei americane - liderul afgan Gulbuddin Hekmatyar (vezi "Renaşterea Bănăţeană" din 10 mai 2002). Acesta, fost prim ministru al Afganistanului, alungat de la putere de talibani, s-a pronunţat împotriva prezenţei militare străine pe teritoriul ţării sale, însă nimeni nu l-a acuzat că ar avea vreo legătură cu atentatele din 11 septembrie 2001. Un alt eşec al SUA este lovitura de stat eşuată din Venezuela (preşedintele Hugo Chavez criticase şi el politica "antiteroristă" americană).

Ciudat însă că Vladimir Putin sau George Bush nu sînt acuzaţi de extremism. Lumea modernă îi apreciază pe cei care tac şi fac!

(nepublicată; 2002)