Cine fură un ou face puşcărie. Cine fură un bou beneficiază de prescripţie

În plină luptă împotriva corupţiei, se simţea nevoia găsirii unei căi legale prin care prietenii luptătorilor contra corupţiei să nu aibe de suferit. Sistemul nostru legislativ, stufos şi încîlcit, este anume făcut pentru a lăsa portiţe de scăpare celor care au destui bani pentru un avocat iscusit.

Una din portiţele gîndite de legiuitorii noştri se numeşte prescripţie. Este vorba de un lucru simplu: chiar dacă cineva este vinovat de o infracţiune, după trecerea unei anumite perioade el nu mai poate fi tras la răspundere penală.

Generalul Stănculescu, împreună cu alte 9 persoane, a adus prejudicii statului de peste 6 milioane dolari, conform procurorilor ("Adevărul" din 13 aprilie 2002), comandînd nişte echipamente pentru armată prin intermediar, în loc s-o facă direct de la producător. După 5 ani de judecată, s-a constatat că fapta s-a prescris.

Gabriel Bivolaru, fost deputat PDSR, e şi el la un pas de a scăpa de puşcărie ("Adevărul" din 11 aprilie 2002). Ce poate fi mai firesc decît asta? Omul a prejudiciat BRD cu 300 miliarde lei (actualizate), conform aceluiaşi ziar. Dacă ar fi făcut o pagubă de 1 milion, de mult dădea socoteală. Dar la o pagubă de 300 miliarde, pare firesc ca procesul să treneze de 7 ani, în curînd urmînd să se împlinească prescripţia.

Un alt politician al actualei puteri, Bebe Ivanovici, aşteaptă să se împlinească sorocul de prescripţie, în dosarul în care a fost inculpat pentru tipărirea ilegală a unor certificate de revoluţionar. Procurorul care ancheta cazul este Cristian Panait, cel care s-a sinucis.

Ar exista o soluţie simplă pentru evitarea unor asemenea cazuri. Anume, legea să prevadă întreruperea prescripţiei din momentul în care cuiva i s-a adus la cunoştiinţă o învinuire, pînă la finalizarea judecăţii. Dar, cine să fie interesat de evitarea unor asemenea cazuri?

(nepublicată; aprilie 2002)