Către:
Senat - Comisia de cercetare a
abuzurilor, Comisia juridică
Camera Deputaţilor - Comisia de
cercetare a abuzurilor, Comisia juridică
Subsemnatul, MIOC MARIUS REMUS,
domiciliat în [...], vă semnalez refuzul Consiliului Superior al Magistraturii şi
al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a cerceta temeinic reclamaţiile la
adresa magistraţilor instanţei supreme.
ÎN
FAPT:
Subsemnatul sînt mandatar al
văduvei din revoluţie FERKEL-ŞUTEU MIHAELA în procesul Chiţac-Stănculescu, a
cărui recurs în anulare se judecă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (dosar
4/2001 al secţiilor unite).
Urmare a felului cum acest
proces decurge, mai ales a faptului că acest proces a fost amînat deja de 5
ori, astfel că pînă la viitorul soroc de judecată se vor depăşi 2 ani de
judecare a recursului în anulare, fără să se dezbată nici cel mai mic lucru
legat de fondul cauzei, am depus la Consiliul Superior al Magistraturii o
reclamaţie, care viza 3 aspecte:
1. nerespectarea art. 295 alin. 1 Cod procedură penală
2. neconsemnarea, în încheierea
de şedinţă, a tuturor discuţiilor care au avut loc
3. nerespectarea art. 305 alin. 2 Cod procedură penală
Nu repet argumentaţia
reclamaţiei, căci alătur textul integral al acesteia.
Prin adresa nr. 1251 / CSM /
02.12.2003 (alăturată) Consiliul Superior al Magistraturii mă anunţă că a
trimis reclamaţia mea, spre rezolvare, preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie.
Prin adresa nr. 79 / 15.12.2003
(alăturată) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mă informează că "în urma verificărilor ce s-au
efectuat, a rezultat că această instanţă a respectat, în dosarul la care vă
referiţi, dispoziţiile legale privind citarea şi consemnarea susţinerilor
părţilor în cuprinsul încheierii".
Din răspunsul primit de la
instanţa supremă rezultă limpede că aceasta a verificat doar al doilea aspect
reclamat de mine. Primul şi al treilea aspect reclamat, adică nerespectarea art. 295 alin. 1 Cod procedură penală
şi nerespectarea art. 305 alin. 2 Cod
procedură penală nu au fost verificate de Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie sau, din spirit de castă, dîndu-şi seama că aspectele semnalate sînt
reale şi nedorind să aplice sancţiuni disciplinare unor colegi magistraţi cu
funcţii importante la instanţa supremă, au preferat să ignore aceste aspecte,
ca şi cînd n-ar fi fost niciodată semnalate.
Chiar şi al doilea aspect al
reclamaţiei a fost verificat doar superficial, căci din discuţia telefonică cu
PRICOP IOAN, pe care îl citasem ca martor, am aflat că nimeni nu i-a cerut
acestuia vreo declaraţie referitoare la faptele semnalate de mine. Nu cunosc
concret ce verificări s-au făcut. Regret încrederea pe care am avut-o faţă de
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care m-a făcut să nu folosesc dreptul
prevăzut la art. 304 Cod procedură
penală, de a cere citirea notelor de şedinţă şi vizarea lor de către
preşedinte chiar în timpul şedinţei de judecată. Astfel, deşi am dreptate chiar
şi cu privire la al doilea aspect al reclamaţiei mele, mi-este dificil să
dovedesc asta.
În legătură cu amînarea de
repetate ori a judecării cauzei din procesul Chiţac-Stănculescu, semnalez că nu
este vorba doar de nerespectarea art.
295 alin. 1 Cod procedură penală ci şi de încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, care prevede: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod
public şi într-un termen rezonabil
a cauzei sale ...". Or, prin amînarea deja a 5-a oară, şi cu peste 2
ani a procesului, statul român riscă o condamnare la Curtea Europeană a
Drepturilor Omului pentru încălcarea sus-pomenitului articol, nu numai faţă de
doamna FERKEL-ŞUTEU sau a celorlalte vreo 400 de părţi civile şi vătămate, dar
chiar şi faţă de inculpaţii Stănculescu şi Chiţac, dacă acestora le va veni
ideea să se plîngă la CEDO. În calitate de contribuabil, sînt indignat de
această posibilă risipă a banilor bugetului de stat!
Chiar dacă nerespectarea art. 295 alin. 1 Cod procedură penală
ar fi datorată unor simple neglijenţe, tot se impunea sancţionarea disciplinară
a magistraţilor vinovaţi. Tocmai fiindcă aceştia sînt magistraţi ai instanţei
supreme, cu salarii corespunzătoare funcţiilor importante pe care le ocupă,
pretenţiile faţă de ei trebuie să fie mari. Neglijenţa sau lenea de a verifica
din timp situaţia citării părţilor, pentru a se evita amînarea judecării, nu
trebuie tolerate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie!
Recenta (21 decembrie 2003)
sinucidere a soţiei inculpatului Stănculescu arată urmările nefaste care le
poate avea nerespectarea art. 295 alin.
1 Cod procedură penală şi prelungirea nejustificată a stresului la care
sînt supuse părţile unui proces penal.
Domnii magistraţi care au
verificat reclamaţia mea ori n-au înţeles, ori se prefac că n-au înţeles cele
reclamate. Eu n-am pus la îndoială "respectarea
procedurilor legale privind citarea". Ştiu că, odată ce existau părţi
în proces cu care procedura de citare n-a fost îndeplinită, amînarea judecăţii
a fost singura soluţie legală. Eu am reclamat nerespectarea art. 295 alin. 1 Cod procedură penală.
Adică consider că preşedinţii completului de judecată aveau îndatorirea legală
să verifice din timp dacă părţile au fost citate corect, iar dacă constată
neîndeplinirea procedurii cu unele părţi să ia măsuri pentru citarea din nou a
acestora, eventual prin afişare la uşa instanţei sau prin presă (această din
urmă modalitate fiind expres sugerată de mine). Răstimpul dintre 2 şedinţe de
judecată fiind lung (în medie vreo 6 luni) se putea îndeplini procedura cu
toate cele vreo 400 de părţi din proces, dacă preşedinţilor completului de
judecată nu le-ar fi fost lene să facă verificări din timp. Chiar dacă am
accepta o amînare, 5 amînări[1]
sînt totuşi prea mult! Latinii spuneau: erare humanum est, perseverare
diabolicum!
Prin urmare, vă rog să luaţi
măsuri pentru lichidarea spiritului de castă care există la magistraţii
Consiliului Superior al Magistraturii şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
astfel încît aceştia să fie capabili să-şi privească autocritic activitatea, să
recunoască că şi magistraţi cu funcţii înalte pot greşi şi pot fi sancţionaţi
disciplinar pentru greşelile lor. Concret, vă rog să luaţi măsuri pentru ca
investigarea reclamaţiilor la adresa unor magistraţi cu funcţii înalte să se
facă temeinic, nu doar formal, şi să cuprindă toate aspectele semnalate. Cer în
special a fi traşi la răspundere magistraţii vinovaţi de nerespectarea art. 295 alin. 1 Cod procedură penală
şi art. 305 alin. 2 Cod procedură penală
în procesul Chiţac-Stănculescu (dosar 4/2001 al Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, secţiile unite), aspecte pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
nu le-a investigat, deşi erau cuprinse în reclamaţia făcută.
Alătur acestei sesizări:
1. Copie reclamaţie înaintată de
mine către Consiliul Superior al Magistraturii
2. Copie adresă nr. 1251 / CSM /
02.12.2003 a Consiliului Superior al Magistraturii
3. Copie adresă nr. 79 /
15.12.2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
4. Copie mandat de reprezentare
în procesul Chiţac-Stănculescu
Notă: În adresa Consiliului
Superior al Magistraturii se spune că reclamaţia mea a fost înregistrată în 24
octombrie 2003, deşi corect este 24 noiembrie (în octombrie eu nu scrisesem
încă reclamaţia). Avem de a face aici cu fireasca superficialitate a funcţionarilor
acestei instituţii.
Cu stimă,
MIOC MARIUS REMUS