Curtea Supremă de Justiţie - Secţiile unite

Dosar nr. 4/2001 (recurs în anulare)

Termen 18 noiembrie 2002

Către Curtea Supremă de Justiţie

Bucureşti, str. Batiştei nr. 25, sector 2

Subsemnata, FERKEL-ŞUTEU MIHAELA, domiciliată în [...], în calitate de parte civilă în cauza care face obiectul dosarului nr. 4/2001 de la secţiile unite ale Curţii Supreme, formulez următoarea

EXCEPŢIE DE NECONSTITUŢIONALITATE

a art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă

Cer sesizarea Curţii Constituţionale pentru constatarea neconstituţionalităţii art. 68 alin. 4 Cod procedură civilă şi pentru a se îngădui mandatarului meu, MIOC MARIUS REMUS, să pună concluzii în acest dosar, chiar dacă nu are studii juridice.

Art. 68 alin. 4 Cod procedură civilă prevede: "Dacă mandatul este dat unei alte persoane decît unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decît prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea".

Acest articol contravine dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 alin. 1 din Constituţie, şi principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prevăzut la art. 16 din Constituţie.

Astfel, art. 68 alin. 4 Cod procedură civilă constituie o limitare neîntemeiată a dreptului la apărare. Dreptul la apărare, garantat de Constituţie, înseamnă dreptul oricărui cetăţean de a-şi organiza apărarea după cum crede de cuviinţă, apelînd la ajutorul acelor persoane în care are încredere. Această limitare a dreptului la apărare afectează în special cetăţenii cu venituri reduse, care nu dispun de posibilităţi materiale de a-şi angaja avocaţi, ceea ce constituie în fapt o încălcare a principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.

"Cei tari se îngrădiră / cu averea şi mărirea în cercul lor de legi", spunea poetul Mihail Eminescu ("Împărat şi proletar"), iar art. 68 alin. 4 Cod procedură civilă este anume o parte din cercul de legi menite să asigure în mod subtil avantaje procesuale "celor tari" (adică: cu bani).

Măsura de a interzice unor mandatari fără studii juridice să pună concluzii este luată în interesul breslei avocaţilor, breaslă interesată să aibe monopolul reprezentărilor în instanţe şi să se descurajeze reprezentarea părţilor prin mandatari din afara breslei.

Deasemenea, respectiva măsură este luată în interesul claselor sociale înstărite, pentru care angajarea unui avocat nu constituie o problemă. Cu cît cineva dispune de mai mulţi bani, cu atît îşi poate îngădui angajarea unui avocat mai priceput. În condiţiile în care Barourile impun onorarii minimale, pentru cei săraci este imposibil, chiar şi teoretic, să-şi aleagă un avocat. Este de notorietate faptul că, în sistemul juridic actual, priceperea avocaţilor are deseori un rol hotărîtor în stabilirea deznodămîntului proceselor (uneori mai important decît situaţia concretă de fapt şi de drept), motiv pentru care onorariile avocaţilor sînt considerabile.

Persoanele cu venituri modeste, neavînd posibilitatea de a-şi angaja avocaţi, sînt puse, datorită art. 68 alin. 4 Cod procedură civilă, şi în imposibilitatea de a folosi cu eficienţă maximă ajutorul dezinteresat al unor alte persoane, care ar fi dispuse să îi ajute fără plată. Nu este de mirare că în popor precumpăneşte convingerea că în faţa instanţelor judecătoreşti, numai cei care au bani au cîştig de cauză.

Este legitimă dorinţa avocaţilor de a-şi avea asigurată clientela, în condiţiile cheltuielilor mari pe care aceştia trebuie să le facă pentru a ajunge să profeseze (alăturăm articolul "Afluenţă mare la Agenţia valutară de pe lîngă Baroul de avocaţi Timiş" din ziarul "Renaşterea Bănăţeană" din 20 iunie 2002, cu scopul de a ilustra această situaţie de notorietate). Însă cîştigarea clientelei trebuie făcută prin calitatea serviciilor prestate şi nu printr-o legislaţie care să limiteze dreptul la apărare al cetăţeanului.

Nu contestăm dreptul legiuitorului de a acorda avantaje unor categorii de cetăţeni (în speţă: avocaţii şi bogătaşii), dar asemenea avantaje nu pot depăşi cadrul constituţional, respectiv nu pot încălca dreptul la apărare garantat prin art. 24 alin. 1 din Constituţie. Legiuitorul poate ajuta cetăţenii să-şi exercite dreptul la apărare, prin stabilirea unor situaţii în care se asigură avocat din oficiu, dar nicidecum nu are temei constituţional să limiteze acest drept. Cetăţenii au dreptul să considere că un mandatar fără studii juridice, dar în care au încredere, este preferabil unui avocat numit din oficiu. În speţă, în acest caz referitor la revoluţia din decembrie 1989, am considerat că mandatarul MIOC MARIUS REMUS, autor a 5 cărţi consacrate revoluţiei din 1989 şi coautor la alte două, este mai potrivit să-mi reprezinte interesele decît o persoană avînd studii juridice, dar necunoscătoare a situaţiei de fapt din decembrie 1989.

Dreptul de a fi reprezentat prin mandatar este un drept al mandantului şi nu al mandatarului. Este de la sine înţeles că înlăturarea limitărilor în exercitarea acestui drept nu are drept scop anularea prevederilor legale referitoare la exercitarea fără drept a unei profesii, cum ar fi cea de avocat.

Parte civilă

FERKEL-ŞUTEU MIHAELA

văduvă din revoluţie