[Activitatea inculpatului Chiţac]

 

                Aflînd despre continuarea demonstraţiei din Piaţa Catedralei, în 18 decembrie 1989, în jurul orei 17, Elena Ceauşescu a ordonat măsuri extreme pentru dispersarea manifestanţilor, inclusiv "să pună cîinii pe populaţie şi în special pe femei, că ele sînt mai sperioase", afirmă Ion Coman (fila 20/verso - volumul V).

                Din ordinul lui Ion Coman, transmis generalului Guşe Ştefan, şeful ierarhic al inculpatului Chiţac Mihai, acesta din urmă a fost trimis să se informeze despre situaţia de la Catedrală. Cînd a revenit, inculpatul i-a raportat că pe treptele Catedralei sînt cîteva zeci de tineri cu lumînări aprinse în mînă. Fiind informată, Elena Ceauşescu i-a solicitat lui Ion Coman: "puneţi tunurile pe Catedrală, să se termine odată cu totul" (filele 9 şi 21 - volumul V).

                Aceleaşi aspecte sînt precizate şi de Popescu Gheorghe [Ion], inspectorul şef al Inspectoratului judeţean Timiş (fila 131 - volumul V).

                Tot în 18 decembrie 1989, în jurul orei 18,00, inculpatul Chiţac Mihai, din ordinul lui Ion Coman, a fost din nou trimis la Catedrală pentru a folosi gaze lacrimogene împotriva demonstranţilor (filele 166 - volumul II, 38 - volumul III, 97 - volumul VII şi 186 - volumul V).

                Inculpatul a încercat să aibă un dialog cu manifestanţii care se aflau în parcul din apropierea Catedralei, dar aceştia se comportau agresiv faţă de forţele militare din zonă. Cînd s-a apropiat de ei, demonstranţii au început să-i adreseze injurii şi să arunce cu pietre şi alte corpuri contondente.

                În această situaţie, relatează martorul Burci Ioan, militar al echipajului de pe transportorul blindat, inculpatul s-a deplasat în locul unde era amplasat transportorul şi a ordonat unui maior să arunce în manifestanţi cu petarde chimice de instrucţie (G.I.S.T.), pe care le adusese, după care a plecat şi i-a dat dispoziţie să execute ordinul primit de la comandantul său direct (fila 394 - volumul XIII).

                Inculpatul recunoaşte că a dispus folosirea G.I.S.T.-urilor deoarece "eram urmăriţi de cei de la partid şi dacă nu executam acest ordin aveam urmări neplăcute" (filele 75-78, volumul XI).

                Maiorul Cîtea Vasile a susţinut că la Catedrală "s-a pus problema degajării zonei ... Nu ştiu cine mi-a spus să tragem în sus şi pentru avertizare" (fila 225 - volumul XVII).

                La rîndul său, Ciubotaru Pavel a precizat că la catedrală erau 8-10 militari, iar printre ei erau şi civili. S-au tras focuri de armă şi o femeie a fost rănită" (fila 226 - volumul XVII).

                Din T.A.B.-uri s-au aruncat gaze lacrimogene şi tot de aici "s-a deschis focul direct împotriva demonstranţilor. În faţă erau cordoane de militari. Am auzit că acolo era şi un general" susţine Asaftei Dumitru[1] (fila 228 - volumul XVII).

                Ofiţerul Grecu Vasile Constantin menţionează că "din T.A.B.-uri s-a tras şi înainte şi după plecarea lui Chiţac" (fila 130 - volumul XII).

                Totodată, ofiţerul Ilie Nicolae a arătat că inculpatul Chiţac Mihai i-a ordonat să arunce gaze lacrimogene "în partea dreaptă a parcului, unde nu era nimeni. Cred că s-a tras din ordinul inculpatului Chiţac Mihai, căci el era cel mai mare în grad" (filele 22-24, volumul IV şi 412, 413 - volumul XIV).

                Focurile de armă prin care au fost rănite mai multe persoane ce se aflau pe treptele Catedralei, avînd lumînări aprinse, s-au executat în timp ce inculpatul Chiţac Mihai era în zonă, dar anterior ca acesta să fi ordonat executarea somaţiilor legale de avertizare. Martorul Blănaru Gheorghe nu cunoaşte cine a dat ordinul iniţial (fila 232 - volumul XVII).

                În schimb, Popescu Gheorghe Ion, inspector şef al Inspectoratului judeţean Timiş al trupelor Ministerului de Interne şi de securitate, declară că "generalii Nuţă şi Velicu au avut legătură permanentă cu grupe speciale de securişti şi de poliţie, ordonîndu-le să tragă în demonstranţii care nu se supun somaţiilor". El este şi mai tranşant cînd arată că "La Catedrală, în noaptea de 18 decembrie 1989, au fost împuşcaţi şi copii de către trupele de securitate. Trupele de securitate care au deschis focul erau conduse nemijlocit la faţa locului de Velicu Mihalea... Pistoalele mitralieră care sînt în dotarea unităţilor de securitate au amortizor care favorizează împuşcături fără să se audă" (filele 132-134, volumul V).

                Aceste susţineri sînt confirmate de generalul Guşe Ştefan cînd precizează că "la Catedrală au tras în manifestanţi alte trupe" (fila 3 - volumul III).

                Şi comandantul Zeca Constantin relatează că a fost prezent cînd, în faţa Catedralei s-au folosit 4-5 grenade cu efect psihologic şi "aproximativ în acelaşi moment s-a deschis foc de către majoritatea efectivelor din zonă" (filele 99-101, volumul XI şi 86 - volumul XXVI).

                Ungur Laurenţiu, Pavel Ciubotaru, Grecu Constantin, Cîrstea Vasile, Martin Ion, Roman Constantin şi Gavriliuc Ioan au declarat că, fiind în dispozitivele militare în apropierea cărora s-a aflat inculpatul Chiţac Mihai, au constatat că uzul de armă a fost făcut de către unităţile Ministerului de Interne amplasate în altă parte a Pieţii Operei. Ei au mai precizat că unităţile Ministerului Apărării Naţionale au executat numai foc de avertizare (filele 103 - volumul XI, 128-154, volumul II şi 129 - volumul XII).

                Martorii Diaconescu Grigore, Gavriliuc Ioan şi Alexandru Mircea au fost mai expliciţi, relatînd că au văzut cînd în demonstranţii aflaţi pe treptele Catedralei "a tras un căpitan de securitate îmbrăcat în pufoaică şi fără grade", în timp ce armata trăgea în sus, "securiştii îmbrăcaţi civil trăgeau printre soldaţi în populaţia de pe treptele Catedralei", respectiv că "în civilii care erau pe trepte cu lumînări în mînă a tras o grupă de 10-15 civili şi militari cu pistoale cu pat scurt" (filele 140, 141, 155 şi 156 - volumul II).

                Aceste relatări sînt susţinute şi de Bolbi Petru şi Diaconescu Grigore (filele 72, 73 - volumul IV, 140 - volumul II şi 93 - volumul XI).

                Nereuşind să-i disperseze pe manifestanţi prin folosirea G.I.S.T.-urilor, trimise din Sibiu de Nicu Ceauşescu şi a focurilor de avertizare, aceştia revenind după regrupări în Parcul Central şi Catedrală, inculpatul Chiţac Mihai a dat dispoziţie să fie reţinuţi de către militari (filele 10, 18, 19 - volumul II, 51 - volumul IV şi 26 - volumul V).

                Această măsură, precum şi folosirea gazelor iritante, nu era de natură să afecteze integritatea corporală sau să genereze decesul unor persoane.

                Mai mult, aceste activităţi s-au impus în condiţiile în care conducerea politică şi militară a ţării din acea perioadă insista, sub ameninţarea unor măsuri extreme, în folosirea armelor de foc împotriva demonstranţilor, iar militarii erau tineri recruţi, încorporaţi de numai două luni şi avînd o singură şedinţă de tragere, motiv pentru care executau foc şi fără ordin "de frică" (filele 134 - volumul XII şi 73 - volumul IV).

                De altfel, procedînd în acest mod, precum şi ordonînd efectuarea de manevre ale trupelor, au fost evitate pierderi de vieţi omeneşti, civili şi militari, în contextul în care, aşa cum susţine şi Ionescu Dumitru, şef secţie a Marelui Stat Major, "erau sute de mii de oameni care se luptau şi nu se ştia cine cu cine. Dacă unităţile ar fi executat ordinul lui Nicolae Ceauşescu ar fi fost o calamitate" (filele 234 şi 235 - volumul XVII).

                Martorul Elek Gyula a precizat că inculpatul Chiţac Mihai a "intervenit" pentru eliberarea a 2 manifestanţi reţinuţi (filele 85 - volumul XI).

                Referitor la atitudinea inculpatului Chiţac Mihai, relevante sînt şi mărturiile ofiţerilor Dumitru Ionescu şi Răducanu Aurelia, care l-au auzit în şedinţa cu comandanţii de unităţi, respectiv în convorbirile telefonice cu aceştia, cînd le solicita "să-şi păstreze calmul şi să nu facă uz de armă împotriva demonstranţilor" (filele 234-236, volumul XVII).

                Totodată, inspectarea dispozitivelor de militari amplasate în oraş era obligaţia legală a tuturor comandanţilor, inclusiv a inculpatului Chiţac Mihai.

 


[1] miliţian, trimis în judecată pentru că ar fi tras în revoluţionarii de la Catedrală din 18 decembrie 1989, dar achitat.