[Despre Stănculescu]

Sînt relevante, în această privinţă, declaraţiile făcute de Coman Ion, care a precizat că inculpatul Stănculescu Victor Atanase l-a ajutat, aproape permanent, la coordonarea activităţilor pe linie militară, folosindu-l pentru a ţine legătura cu unităţile Ministerului Apărării Naţionale şi că l-a înlocuit în seara de 17 decembrie 1989, cînd a vizitat o parte din oraş, că a existat o colaborare deplină între el, Radu Bălan (primul secretar al judeţului) şi Stănculescu Victor Atanase pentru restabilirea liniştii la Timişoara, iar, în noaptea de 17/18 decembrie 1989, între orele 1 şi 6 dimineaţa, cînd s-a odihnit, a fost înlocuit de Radu Bălan şi Stănculescu Victor Atanase, care l-au informat a doua zi că în cursul nopţii respective au fost victime (filele 165 verso vol. 2, 74 vol. 4, 19 şi 25 vol. 5, 82 verso vol. 11, 125 verso vol. 26).

Or, din actele medico-legale şi declaraţiile victimelor care au supravieţuit rezultă că majoritatea cazurilor de împuşcare s-au înregistrat în noaptea de 17/18 decembrie 1989, adică în perioada în care operaţiunea de reprimare a fost condusă, pe linie militară, de inculpatul Stănculescu Victor Atanase (filele 35-44, 166-170 vol. 4, 1-392 vol. 6, 1-409 vol. 7, 111-183 vol. 10, 2-216 vol. 22).

Sub acest aspect, este semnificativ că martorul Savu Ion a relatat că în ziua de 22 decembrie 1989, după fuga lui Nicolae Ceauşescu, fiind întrebat de manifestanţi cine a dat ordin să se tragă asupra lor, Radu Bălan a răspuns că "ordinul de a se trage în demonstranţi a fost dat de generalul Stănculescu" (filele 62, 64 vol. 4, 317 vol. 27), iar Radu Bălan a confirmat această relatare, precizînd în faţa instanţei că inculpatul Stănculescu Victor Atanase a dat ordin să se deschidă foc împotriva demonstranţilor (fila 65 verso vol. 4). Mai mult, Radu Bălan a declarat că l-a auzit pe acest inculpat chemînd la telefon diferite eşaloane de comandă ale unităţilor aparţinînd Ministerului Apărării Naţionale, cărora le transmitea ordine de punere în aplicare a ordinelor date de Nicolae Ceauşescu pentru restabilirea ordinii la Timişoara (fila 65 verso vol. 4).

Poziţia importantă ce o deţinea inculpatul Stănculescu Victor Atanase în cadrul comandamentului de la comitetul judeţean de partid Timiş este relevată şi de martorul Serău Axente, pe atunci şef de cabinet la primul secretar, care a declarat că, în jurul orelor 17,00 din ziua de 17 decembrie 1989, a sosit la sediul comitetului judeţean Coman Ion însoţit de generalul Stănculescu Victor Atanase, care a stat tot timpul, în perioada 17-21 decembrie 1989, împreună cu Radu Bălan şi Coman Ion, în cabinetul primului secretar, unde se afla şi legătura telefonică T.O. Tot acest martor a precizat că l-a văzut de mai multe ori pe inculpatul Chiţac Mihai, agitat, în biroul primului secretar, că în acest birou se afla punctul de comandă care ţinea legătura cu capitala ţării şi cu forţele din zonă, precum şi că generalul Stănculescu i-a comunicat în ziua de 21 decembrie 1989 că a fost chemat de Elena Ceauşescu la Bucureşti (filele 66-67 vol. 4).

Tot astfel, generalul Guşă Ştefan, fost şef al Marelui Stat Major, a declarat că a înţeles de la generalul Milea Vasile că, din dispoziţia lui Nicolae Ceauşescu, urma să intre sub comanda generalului Coman Ion, astfel că tot ce întreprindea îi raporta acestuia, dar uneori îi răspundea generalul Stănculescu.

Aşa cum corect s-a relevat prin sentinţă, implicarea inculpatului Stănculescu Victor Atanase în acţiunea de reprimare ce a avut ca urmare uciderea unui mare număr de persoane şi rănirea gravă a altora, mai rezultă din:

- relatarea martorului Blidaru Gheorghe că generalul Coman Ion dădea ordine în prezenţa inculpatului Stănculescu Victor Atanase (fila 82 vol. 1);

- relatarea fostului secretar al C.C. al P.C.R. Coman Ion că, atît din ordinul său, cît şi din proprie iniţiativă, inculpatul Stănculescu Victor Atanase ţinea legătura cu generalii Guşă Ştefan (de la comandamentul Diviziei 18 mecanizată) şi Nuţă Constantin (care conducea comandamentul constituit la Inspectoratul judeţean Timiş al Ministerului de Interne), că s-a deplasat de mai multe ori la cele două comandamente şi a transmis, în prezenţa sa, ordinele ce i le-a dat pentru generalul Guşă Ştefan (filele 166 vol. 2, 75 vol. 4 şi 82 vol. 11);

- declaraţia fostului secretar al C.C. al P.C.R. Matei Ilie, care a arătat că, fiind prezent şi el în cabinetul primului secretar, i-a văzut pe generalii Stănculescu şi Coman rezolvînd, împreună, problemele militare şi ţinînd legătura cu divizia mecanizată (fila 92 vol. 5);

- precizările făcute de Sima Traian, fostul şef al Securităţii judeţului Timiş, că generalul Stănculescu i-a comunicat că fuseseră luate măsuri de afluire a trupelor de infanterie mecanizată din Buziaş, Lipova şi Lugoj spre Timişoara, precum şi că tot acesta reprezenta structurile Ministerului Apărării Naţionale în cadrul colaborării ce se realiza între organele de partid, cele de securitate, de miliţie şi ale Ministerului Apărării Naţionale (filele 235 şi 240 vol. 5);

- relatarea maiorului Badea Gheorghe că generalul Stănculescu s-a interesat de posibilitatea formării de echipaje din 1-2 cadre, pentru a ieşi cu tancurile în oraş şi că, atunci cînd l-a informat că în unitate se află numai 7-8 cadre, i-a ordonat să urgenteze aducerea tuturor cadrelor în cazarmă şi să fie pregătiţi pentru ieşirea în oraş (filele 65 vol. 2, 61 vol. 4, 54-55 vol. 11, 131-132 vol. 12);

- declaraţia generalului Macri Emil din fostul Departament al Securităţii Statului, care a arătat că, în prezenţa generalului Coman, generalul Stănculescu i-a informat despre plecarea unor unităţi militare spre Timişoara, că tot acesta l-a ajutat pe Coman Ion să pună în executare ordinul de înarmare a gărzilor patriotice, făcîndu-i şi propunerea de schimbare a şefului de stat major cînd a afirmat că gărzile nu pot fi înarmate, precum şi că, ulterior, s-a pus de acord cu generalul Nuţă asupra zonelor în care să acţioneze trupele Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne (filele 168-169 vol. 2);

- declaraţiile făcute, în această privinţă, de Popescu Ion, fost inspector şef al Inspectoratului judeţean M.I., care a relatat că a aflat de la generalul Stănculescu despre constituirea a 8 dispozitive, formate din cîte 28 militari, dotaţi cu armament şi muniţie, staţie de radio-emisie şi autocamion (filele 139 vol. 5 şi 97-98 vol. 11), de Deheleanu Ion, fost şef al Miliţiei judeţene, care a relatat că hotărîrea de constituire a celor 8 dispozitive a aparţinut generalilor Coman şi Stănculescu (fila 164 vol. 5), de Coman Ion, care a arătat că dispozitivele respective au fost trecute pe hartă de generalii Stănculescu şi Nuţă (filele 165 vol. 2, 74 vol. 4, 20 vol. 5 şi 82-84 vol. 11), de Guşă Ştefan, care a menţionat că, la cererea generalului Stănculescu, a trimis o hartă pe care să fie trecute dispozitivele trupelor Ministerului Apărării Naţionale, pentru a fi puse de acord cu dispozitivele Ministerului de Interne (fila 22 verso vol. 3), de fostul prim secretar Radu Bălan care a relevat că generalul Stănculescu a prezentat generalului Coman două hărţi cu dispunerea trupelor în oraş (fila 55 vol. 5), precum şi de colonelul Petrea Cristea, fost şef de stat major al gărzilor patriotice, care a arătat că la generalul Stănculescu au fost întocmite hărţi cu obiectivele Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne din oraş (fila 51 verso vol. IV).

Din alte declaraţii, rezultă implicit rolul avut de inculpatul Stănculescu Victor Atanase în acţiunea de reprimare a demonstranţilor de la Timişoara.

Astfel, Postelnicu Tudor, pe atunci ministru de interne, a relatat că generalul Nuţă i-a raportat că de atacatori se ocupă inculpatul Stănculescu Victor Atanase (fila 170 vol. 5), iar colonelul Dăescu Dumitru a arătat că acest inculpat i-a cerut să stabilească şi să raporteze numărul morţilor şi al răniţilor, că i-a reproşat faptul că nu a luat măsuri ca sirenele din întreprinderi să nu poată fi folosite de demonstranţi, precum şi că în noaptea de 17/18 decembrie 1989 i-a cerut relaţii despre situaţia tancurilor blocate pe Calea Girocului (filele 33-34 vol. 4 şi 223 vol. 17).

Împrejurarea că inculpatul Stănculescu Victor Atanase evalua situaţia din Timişoara şi că urmărea modul în care era pregătită represiunea mai rezultă din relatarea colonelului Popescu Ion că inculpatul l-a informat despre copiii împuşcaţi la Catedrală (filele 132 vol. 5 şi 97-98 vol. 11) şi din precizarea locotenentului major Popovici Mihai că acest inculpat a venit să vadă grenadele lacrimogene aduse (fila 88 vol. 2).

De altfel, apreciind zelul depus de inculpatul Stănculescu Victor Atanase, Nicolae Ceauşescu l-a numit comandant militar unic al Timişoarei, fapt relatat de martorii Radu Bălan şi Pacoste Cornel (filele 42 şi 72 vol. 5).

Este de observat că, prin numeroasele declaraţii făcute succesiv, inculpatul Stănculescu Victor Atanase nu a negat implicarea sa în actele de represiune, admiţînd că se afla lîngă Coman Ion atunci cînd acesta a transmis ordinele de luptă şi de folosire a armamentului din dotare (fila 423 vol. 27). De asemenea, a relatat că, în noaptea de 17/18 decembrie 1989, s-a deplasat de vreo două ori la divizie, pentru a se informa asupra situaţiei, că în acea noapte trupele Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne au acţionat în stradă, că a existat o colaborare permanentă între armată şi forţele Ministerului de Interne, că prezenta generalului Coman Ion datele preluate de la generalii Guşă Ştefan şi Nuţă Constantin, pe care îi punea de acord, că din iniţiativa sa au fost trecute pe hartă zonele de responsabilitate ale forţelor celor două ministere, că tot el a obţinut de la generalul Guşă Ştefan o hartă cu dispozitivele Ministerului Apărării Naţionale, pe care a prezentat-o generalului Coman Ion, după ce s-a deplasat la Inspectoratul M.I., unde au fost consemnate şi dispozitivele Ministerului de Interne (filele 423-424 vol. 27, 73, 79-83 vol. 3).

Mai este semnificativ că inculpatul Stănculescu Victor Atanase a recunoscut că, după ce au ajuns la Timişoara, s-au deplasat mai întîi la inspectoratul judeţean M.I., unde s-au informat asupra situaţiei, după care toţi au hotărît ca armata să acţioneze împreună cu forţele Ministerului de Interne pentru a stăvili manifestaţiile, că a făcut parte, ca reprezentant al Ministerului Apărării Naţionale, din colectivul instalat la comitetul judeţean de partid, că în dimineaţa de 18 decembrie 1989 a cerut situaţia victimelor pentru că în noaptea precedentă se făcuse uz de armă, iar în seara zilei de 20 decembrie 1989 i s-a adus la cunoştiinţă, de Coman Ion, că din ordinul lui Nicolae Ceauşescu a fost numit comandant militar unic (filele 70-77 şi 78-84 vol. 3).

Aşa fiind, este evident că probele administrate, luate în considerare de prima instanţă în ansamblul lor, iar nu fragmentar, cum se pretinde în motivele de casare invocate, confirmă în mod neîndoielnic faptul că inculpatul Stănculescu Victor Atanase a făcut parte din comandamentul ce a condus acţiunea de reprimare a demonstranţilor de la Timişoara şi a exercitat cu vădit exces de zel atribuţiile ce i-au revenit în cadrul acelui comandament, ceea ce a şi determinat numirea sa de către Nicolae Ceauşescu, în seara de 20 decembrie 1989, în funcţia de comandant militar unic al municipiului Timişoara.