[Recursul lui Popescu Ion]

- Prin unul din motivele de recurs formulate pentru inculpatul col. Popescu Ion se susţine că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă nu corespunde realităţii, fiind contrazisă de probele administrate, din care rezultă că acest inculpat nu s-a implicat în acţiunile de reprimare a demonstranţilor.

Acest motiv de casare, care se referă la "cazul cînd s-a comis o eroare gravă de fapt", prevăzut la art. 385⁹ alin. 1 pct. 18 din Codul de procedură penală, nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului reiese că acest inculpat, referindu-se la evenimentele din perioada 16-22 decembrie 1989, a declarat că el nu s-a implicat în reprimarea demonstranţilor prin folosirea armelor de foc, ci doar a trimis pe lt. col. Corpodeanu Ioan, cu mai multe cadre de miliţie, pentru a risipi pe demonstranţi, că a fost prezent la sediul comitetului judeţean de partid şi la sediul inspectoratului judeţean al M.I., cu care prilej a auzit focuri de armă şi că a fost de faţă la constituirea celor 8 dispozitive de luptă de către generalii Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu, fără a participa la nici una din aceste acţiuni, recunoscînd doar faptul că în noaptea de 16/17 decembrie 1989 au fost reţinute numeroase persoane din dispoziţia sa (filele 90-96 vol. VI, 80-87 vol. VII).

Prima instanţă însă, ţinînd seama de relatările coinculpaţilor g-ral Macri Emil, Bălan Radu şi ale martorilor plut. adj. Ilinescu Gheorghe şi plut. adj. Ilie Cornel, din care rezultă că inculpatul col. Popescu Ion a acţionat cu trupe de securitate şi de grăniceri, că s-a aflat tot timpul la dispoziţia lui Coman Ion şi prelua mesajele mai deosebite privind evoluţia demonstraţiilor (filele 48 vol. VI, 153 vol. IX, 78 vol. XII, 260 şi 285 vol. XXI), a reţinut în mod corect implicarea acestui inculpat în reprimarea demonstranţilor cu armele de foc.

De altfel, însăşi poziţia acestui inculpat de şef al inspectoratului judeţean al M.I., prezent în tot timpul evenimentelor la inspectorat sau la sediul comitetului judeţean de partid, unde şi-a îndeplinit atribuţiile specifice funcţiei, demonstrează implicarea sa nemijlocită în actele de reprimare cît timp el nu a încetat în mod vădit îndeplinirea acelor atribuţii.

Declaraţiile făcute în această privinţă de martorii şi victimele la care s-a făcut referire prin sentinţă, în legătură cu forţele de securitate şi de miliţie ce au acţionat împotriva demonstranţilor, precum şi referitor la efectele produse de focurile de armă executate de acele forţe, justifică reţinerea de către prima instanţă a participării inculpatului Popescu Ion la organizarea şi executarea represaliilor.

Totodată, nota privind informaţiile şi activităţile din noaptea de 16/17 decembrie 1989, în care sînt consemnate ordinele date de inculpatul col. Popescu Ion pentru a se acţiona în diferite zone din Timişoara (filele 46-50 vol. X), documentarele privind acţiunile Brigăzii 30 securitate, în care s-a menţionat că acţiunile acesteia au fost conduse de acelaşi inculpat (filele 75 şi 82-85 vol. X), registrul de evidenţă al acţiunilor de luptă ale acestei brigăzi, în care s-a consemnat că ordinul de folosire a muniţiei de război a fost transmis de col. Popescu Ion la ora 17,25 din zoua de 17 decembrie 1989 (filele 91-95 vol. X), Jurnalul acţiunilor de luptă ale Grupului de pompieri Timiş (filele 129-150 vol. X), ca şi Jurnalul acţiunilor operative ale Inspectoratului M.I. Timiş (filele 65-135 vol. I) infirmă susţinerea inculpatului Popescu Ion referitoare la pasivitatea pe care pretinde că ar fi manifestat-o în acele zile, confirmînd implicarea sa neechivocă în organizarea şi executarea reprimării demonstranţilor prin folosirea armelor de foc.

Mai mult de atît, martorul maior Boloşin Traian a declarat că inculpatul Popescu Ion i-a dat în ziua de 18 decembrie 1989 un număr de 10 planuri ale municipiului Timişoara, indicîndu-i să treacă pe ele dispozitivele de luptă ale M.I. şi punctele unde se aflau forţe ale Ministerului Apărării Naţionale (filele 98 vol. VI, 288 vol. XII), ceea ce confirmă concluzia primei instanţe că acest inculpat a luat parte la organizarea activităţilor ce au avut ca urmare executarea focurilor de armă asupra populaţiei care demonstra.

Aşa fiind, se constată că prima instanţă nu a comis nici o eroare în reţinerea situaţiei de fapt privind pe inculpatul Popescu Ion, încît nu se justifică invocarea de către acest inculpat a cazului de casare prevăzut la art. 385⁹ alin. 1 pct. 18 din Codul de procedură penală.

- În fine, prin alt motiv de casare, se susţine că, sub aspectul laturii subiective, fapta inculpatului col. Popescu Ion nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 35 alin. 2 din Decretul nr. 328/1966, deoarece numărul de înmatriculare folosit era cel avut pentru rodaj.

Acest motiv de casare, care se referă la cazul "cînd nu sînt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni", prevăzut la art. 385⁹ alin. 1 pct. 12 din Codul de procedură penală, nu este fondat, deoarece, numărul de înmatriculare cu care a fost surprins circulînd pe drumurile publice nu era real, fiind folosit de el, potrivit propriei declaraţii, pentru a nu fi recunoscut în timpul călătoriei cu autoturismul.

Împrejurarea că numărul montat de inculpat la autoturism era cel de rodaj, nu poate avea relevanţa ce i se atribuie cît timp scopul urmărit a fost acela de a ascunde adevăratul număr de înmatriculare.

- Şi în cazul inculpatului Popescu Ion se constată, însă, că pedepsele ce i s-au stabilit, ca şi pedeapsa aplicată potrivit art. 34 lit. a din Codul penal, sînt prea mari în raport cu faptele şi cu situaţia lui personală.

În adevăr, ţinîndu-se seama că şi acest inculpat a acţionat în condiţiile presiunii exercitate asupra sa de factorii care au luat decizia de a se trece la reprimarea demonstranţilor, precum şi de starea sănătăţii sale, el fiind suferind de polidiscopatie toracolombară, hernie intrasomatică şi alte maladii (fila 186 dosar 191/A/1992), care pot constitui elemente de apreciere în cadrul criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin. 1 din Codul penal, se constată că pedepsele ce i s-au stabilit pentru infracţiunea de omor deosebit de grav şi tentativă la această infracţiune, de 20 ani închisoare şi, respectiv, 10 ani închisoare, sînt prea mari, impunîndu-se să fie reduse.

În atare situaţie, rezultînd că, sub acest aspect, sentinţa este supusă cazului de casare prevăzut la art. 385⁹ alin. 1 pct. 14 din Codul de procedură penală ("cînd s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal"), urmează a se admite recursul declarat de inculpatul Popescu Ion şi a i se reduce pedepsele menţionate, cu înlăturarea, totodată, a dispoziţiei de menţinere a sechestrului asigurator, asupra bunurilor sale, ca efect al admiterii motivului de casare formulat în această privinţă de procuror.