[Recursul referitor la Atudoroaie Gheorghe]

 

                Prin motivele de recurs formulate de procuror cu privire la inculpatul lt. col. Atudoroaie Gheorghe, făcîndu-se referire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 18 din Codul de procedură penală, se susţine că achitarea acestui inculpat este greşită deoarece contrar concluziei la care s-a ajuns prin sentinţă, din ansamblul probelor administrate rezultă că informaţiile a căror culegere şi prelucrare a fost coordonată de el au dus, în final, la luarea hotărîrilor de folosire a armelor de foc împotriva demonstranţilor, precum şi că a organizat acţiuni de reprimare a manifestanţilor, astfel că se impunea să fie condamnat pentru săvîrşirea infracţiunii de omor deosebit de grav şi a tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la genocid (pentru care a fost trimis în judecată).

                Motivele de recurs formulate de procuror cu privire la achitarea inculpatului Atudoroaie Gheorghe nu sînt fondate.

                Din examinarea actelor dosarului, în raport cu aceste critici din motivele de casare, se constată că soluţia de achitare a inculpatului Atudoroaie Gheorghe este corectă, activităţile cu caracter informativ ce au fost coordonate de el nerealizînd finalitatea la care se referă textele de lege ce incriminează infracţiunile pentru săvîrşirea cărora se cere să fie condamnat.

                Sub acest aspect, este de observat că inculpatul lt. col. Atudoroaie Gheorghe a susţinut că, primind ordin de la g-ralul Macri Emil şi col. Teodorescu Filip să culeagă informaţii din obiectivele economice, a folosit în acest scop ofiţerii serviciului II, însă numărul şi valoarea informaţiilor selectate şi sintetizate de el nu l-au mulţumit pe şeful Departamentului securităţii statului. Totodată, referindu-se la implicarea sa în înarmarea cadrelor securităţii, acest inculpat a învederat că armamentul urma să fie folosit de către cadrele respective numai pentru apărarea sediului inspectoratului şi că nu au tras nici un foc de armă în demonstranţi[1], că el personal nu a făcut uz de armă şi nici nu a dat ordin să se tragă (filele 244-251, 357-372, 373-375, 376-378, 379 vol. VI, 74-77 vol. XIX şi 130-139 vol. XII).

                Aceste susţineri sînt confirmate de coinculpaţii g-ral Macri Emil, col. Teodorescu Filip, lt. col. Anastasiu Gabriel, col. Popescu Ion şi col. Sima Traian, care au declarat că inculpatul Atudoroaie Gheorghe s-a limitat la organizarea culegerii de informaţii din unităţile economice, prin care s-a urmărit aflarea iniţiatorilor şi conducătorilor demonstranţilor, depistarea eventualilor agenţi străini şi prevenirea producerii de sabotaje la obiectivele importante, precum şi că inculpatul respectiv nu a condus nici un act de reprimare (filele 89-97, 145-155, 234-237 vol. VI, 69-75, 79-95, 96-112 vol. XII).

                Tot astfel, martorii g-ral Stănculescu Atanasie Victor şi g-ral Guşă Ştefan, lt. col. Pele Petru, maior Bărbulescu Adrian, maior Dragoman Romul, maior Zarcula Nicolae, maior Mavru Nicolae, cpt. Velţănescu Petru, lt. col. Diaconescu Gheorghe, plut. Timbuli Cojocaru Gheorghe, lt. col. Obăgilă Mihai, lt. major Dinulescu Liviu, g-ral Vlad Iulian, col. Rogojan Aurel, g-ral Bucurescu Gian, g-ral Cârneanu Florea, lt. col. Tănăsie Constantin şi viceamiral Dinu Marin Ştefan au făcut relatări în sensul că din datele existente atunci reieşea că unele elemente străine erau implicate în acţiuni de destabilizare a ţării noastre, ceea ce a impus luarea de măsuri pentru combaterea acelor acţiuni, precum şi că inculpatul Atudoroaie Gheorghe şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în limitele impuse de organizarea culegerii de informaţii din domeniul economic, fără a se implica în nici o măsură de reprimare a demonstranţilor (filele 290-296, 297 vol. XXI, 241 vol. XIX şi 74 vol. XXI, 155-160 vol. XIX, 44-47 vol. XXI, 249-255 vol. XIX şi 144-145 vol. XXI, 258-262, 263-265, 266-267 vol. XIX şi 96-97 vol. XXI, 279-293 vol. XIX şi 210-211 vol. XXI, 373-385 vol. XIX, 25, 104, 110, 165, 184, 205, 207-208, 274, 287-288 vol. XXI).

                În acelaşi timp, din notele şi celelalte documente la care s-a făcut referire prin sentinţă rezultă că inculpatul lt. col. Atudoroaie Gheorghe nu s-a implicat în nici un act de represiune prin folosirea armelor de foc, ci s-a limitat la organizarea culegerii de informaţii interesînd sectoarele economice şi combaterea eventualelor acte de sabotaj, pentru a nu se produce incendii, explozii sau contaminări cu substanţe chimice.

                Pe de altă parte, din ansamblul materialului probator, mai reiese că inculpatul Atudoroaie Gheorghe nu putea să aibă vreun rol în cadrul Comandamentului unic existent la Timişoara în perioada 17-22 decembrie 1989, el făcînd parte din grupa operativă, care comunica informaţiile ce le centraliza direct la Departamentul securităţii statului.

                De asemenea, din probele la care s-a făcut referire mai reiese că, în cadrul structurilor de coordonare ce au funcţionat în acea perioadă la Timişoara, rolul inculpatului Atudoroaie Gheorghe s-a limitat la culegerea de informaţii din unităţile economice care nu erau de natură a influenţa deciziile ce se luau în cadrul Comandamentului unic, acestea fiind bazate, în principal, pe informaţii din alte domenii, care aveau legătură cu evoluţia manifestărilor de pe străzile municipiului Timişoara.

                Totodată, relatările unor martori că persoane care s-ar fi legitimat ca ofiţeri de securitate ar fi tras ulterior cu armele din autoturisme nu pot avea relevanţa ce li se atribuie prin motivele de casare cît timp nu există certitudine dacă, în confuzia şi condiţiile tulburi de atunci, acele persoane erau, într-adevăr, ofiţeri de securitate, precum şi dacă i se subordonau inculpatului Atudoroaie Gheorghe.

                Semnificativ este, însă, faptul că, imediat după căderea regimului dictatorial, datorită încrederii pe care inculpatul Atudoroaie Gheorghe o prezenta, noile autorităţi, constituite în timpul evenimentelor revoluţionare, l-au desemnat inspector şef al judeţului Timiş, el îndeplinind această funcţie pînă la data de 15 ianuarie 1990[2], în care timp, în urma apelului său, toate cadrele de securitate s-au prezentat la garnizoana Timişoara.

                De aceea, în mod corect s-a apreciat de către prima instanţă că din probele administrate nu rezultă elemente de natură a duce la concluzia că inculpatul lt. col. Atudoroaie Gheorghe s-a implicat în reprimarea demonstranţilor sau că informaţiile culese şi sintetizate sub conducerea sa ar fi fost de natură a înlesni actele de represiune.

                Aşa fiind, situaţia de fapt ce a avut ca urmare achitarea inculpatului Atudoroaie Gheorghe nu poate fi considerată ca reţinută în mod eronat, încît motivele de casare formulate în această privinţă, de procuror, se impun a fi respinse ca nefondate.

 


[1] chiar dacă nu s-a demonstrat nici un caz concret de ofiţer de securitate care să fi tras în demonstranţi, unele din armele securiştilor au fost găsite cu urme de funingine după revoluţie.

[2] în 12 ianuarie 1990 autorităţile revoluţionare din Timişoara, în frunte cu Lorin Fortuna (care condusese comitetul revoluţionar din balconul Operei), au fost răsturnate de la putere prin mişcări de stradă (simultane cu mişcările de stradă de la Bucureşti). Cauzele mişcărilor de stradă de la Timişoara sînt mai multe, dar una era şi prezenţa unor securişti şi comunişti în funcţii de conducere.