[Recursul lui Veverca Iosif]

6. Prin motivele de casare formulate de inculpatul maior Veverca Iosif se susţine că probele nu au fost apreciate în mod complet şi just, ceea ce a avut ca urmare reţinerea unei situaţii de fapt greşite cu privire la activităţile desfăşurate de acest inculpat şi condamnarea sa pe nedrept la infracţiunea de omor şi tentativa la infracţiunea de omor deosebit de grav.

Se mai susţine de acest inculpat, prin motivele de casare invocate, că în mod greşit s-a constatat că participarea sa la încărcarea cadavrelor în autoizotermă ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, cerîndu-se să fie achitat întrucît nu s-a dovedit că ar fi acţionat cu rea credinţă.

Aceste motive de casare nu sînt fondate.

Din examinarea actelor dosarului se constată că situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului maior Veverca Iosif este suficient dovedită, neexistînd nici o îndoială cu privire la faptul că a tras o rafală de pistol mitralieră asupra unui grup de 5-6 tineri, din care a fost împuşcat mortal Ianoş Paris, precum şi cu privire la faptul că el şi-a dat seama că prin participarea sa la încărcarea celor 40 cadavre în autoizotermă a dat ajutor pentru zădărnicirea descoperirii celor care săvîrşiseră omorurile.

Este de relevat, în această privinţă, că martorii sergent major Enache Ionel, lt. major Olaru Traian şi plut. major Vereşezan Ioan au relatat, inclusiv cu ocazia confruntărilor, că l-au văzut pe inculpatul maior Veverca Iosif deschizînd focul asupra grupului de tineri, din care unul a fost împuşcat (filele 15, 16, 17, 23-25 vol. VIII, 41-42, 45, 48-49 vol. XIII), martorii plut. Ivanov Ioan Sorin şi plut. adj. Mihai Virgil au arătat şi ei că l-au văzut şi ei pe inculpat trăgînd spre grupul de tineri (filele 48, 96-98 vol. VIII, 53-55 şi 68 vol. XIII), iar martorii cpt. Cândea Vasile Octavian, plut. Laza Traian, plut. major Vilean Zaharia, plut. adj. Malciu Cristache şi soldat Chelariu Liviu au confirmat, prin declaraţiile făcute, relatările primilor trei martori.

Tot astfel, trebuie avut în vedere că împuşcarea tînărului Ianoş Paris, în urma focului de pistol automat tras de inculpatul Veverca Iosif, este confirmată de declaraţiile martorilor Apostolescu Florea Adrian, Măncianu Felicia şi Mihai Mihaela, care au făcut parte din grupul asupra căruia s-a tras (filele 44, 54-55 şi 56-57 vol. VIII, 140 vol. XIII), precum şi de martorii Fediuc Stela, Rusandra Martin, Burnar Dumitru, Velciov Ionel, Pătruţescu Marius şi Moroca Mihai, care au făcut relatări în legătură cu împrejurările în care a fost adus la spital un tînăr împuşcat mortal în zona unde inculpatul a tras cu pistolul mitralieră şi au precizat că îl recunosc pe acel tînăr, din fotografie, ca fiind Ianoş Paris (filele 52, [..]-79, 80-81, 82, 83, 84 vol. VIII, 23-24, 25-26, 27-28, 29-30 şi 37-39 vol. XIII).

De asemenea, relatările părinţilor victimei că fiul lor nu s-a mai înapoiat acasă (filele 31, 38-39 vol. VIII, 141-142 vol. XIII), împrejurarea că urmele constatate de procuror la locul unde s-a tras asupra grupului de tineri coincid cu relatările făcute de martori şi cu împrejurarea că Veverca Iosif nu a justificat muniţia pe care o primise o dată cu pistolul mitralieră (filele 31, 38-39, 59-71, 72 vol. VIII, 543 vol. X, 141-142 vol. XIII şi 22 vol. XXI), precum şi menţiunea din documentele organelor de miliţie că tinerii din grupul respectiv au fost reţinuţi de Veverca Iosif (filele 36-37 vol. VIII), duc în mod vădit la concluzia că victima Ianoş Paris a fost împuşcată de acest inculpat.

Împrejurarea că nu a fost găsit cadavrul tînărului Ianoş Paris nu poate avea relevanţa atribuită de inculpat prin motivul de casare cît timp între cele 40 cadavre arse la crematoriul uman "Cenuşa" au fost şi multe cadavre de tineri neidentificate, iar împuşcarea aceluit tînăr în împrejurările arătate a fost stabilită neîndoielnic prin probele la care s-a făcut referire în considerentele sentinţei.

În ceea ce priveşte pretinsa bună credinţă cu care inculpatul maior Veverca Iosif a contribuit la încărcarea celor 40 de cadavre în autoizotermă, este de observat că, pe lîngă că era de notorietate pentru orice ofiţer de miliţie implicat în reprimarea demonstranţilor, cum a fost şi acest inculpat, că acele cadavre, cu urme vizibile de împuşcare, erau ale cetăţenilor asupra cărora s-a executat foc de armă, dar întregul material probator din dosar duce, aşa cum s-a relevat prin sentinţă, la o atare concluzie, încît nu se poate considera că el nu ar fi avut reprezentarea că, prin îndepărtarea cadavrelor din locul unde erau păstrate, contribuia la îngreunarea urmăririi vinovaţilor de împuşcarea lor.

Caracterul evident neverosimil al unei presupuse mutări a cadavrelor datorită insuficienţei spaţiului de păstrare, rezultă din împrejurarea că întreaga acţiune de încărcare şi de transport a fost organizată şi desfăşurată pe ascuns, în timpul nopţii şi fără folosirea personalului auxiliar de specialitate, deşi participarea acestuia se impunea.

Aşa fiind, se constată că nu se justifică invocarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. 1 pct. 18 (cînd s-a comis o eroare gravă de fapt") şi pct. 12 ("cînd nu sînt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni") din Codul de procedură penală, astfel că recursul inculpatului maior Veverca Iosif este fondat numai referitor la măsura sechestrului asigurator, care se impune a fi înlăturată ca urmare a aprecierii ca întemeiat a motivului de casare formulat de procuror în această prvinţă.