[Constatări referitor la Pacoste Cornel]

c) În ceea ce priveşte implicarea inculpatului Pacoste Cornel

Din examinarea stenogramei şedinţei fostului Comitet Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 17 decembrie 1989 şi declaraţiile făcute de martorii Bobu Emil, Postelnicu Tudor, Curticeanu Silviu şi Ionescu Maria rezultă că la acea şedinţă a participat şi inculpatul Pacoste Cornel şi că a achiesat, alături de ceilalţi participanţi la şedinţă, la măsura propusă de Ceauşescu Nicolae de a se trage cu muniţie de război împotriva manifestanţilor de la Timişoara.

Astfel, în stenograma acestei şedinţe s-a consemnat că, după ce a admonestat pe miniştrii Milea Vasile, Postelnicu Tudor şi Vlad Iulian pentru lipsă de eficienţă în combaterea manifestaţiilor de la Timişoara, Ceauşescu Nicolae a propus să fie luate măsuri ferme de reprimare, în sensul de a se trage cu muniţie de război asupra celor care demonstrau, propunere cu care toţi participanţii la şedinţă, inclusiv inculpatul Pacoste Cornel, au fost de acord (filele 4-16 vol. I şi 1-10 vol. X).

În această privinţă, Bobu Emil a învederat că, referindu-se la situaţia de la Timişoara, Ceauşescu Nicolae a precizat încă din dimineaţa zilei de 17 decembrie 1989 că va convoca şedinţa Comitetului Politic Executiv "pentru a hotărî asupra măsurilor ce trebuiau luate pentru restabilirea ordinii", că în cadrul acelei şedinţe a dat indicaţii să fie folosite armele de foc, iar cu ocazia teleconferinţei ce a urmat a prezentat concluziile la care s-a ajuns de Comitetul Politic Executiv pentru restabilirea ordinii la Timişoara (filele 106 verso - 107 vol. XXI). De asemenea, Postelnicu Tudor a relevat că, în urma măsurilor adoptate în şedinţa Comitetului Politic Executiv, Ceauşescu Nicolae a ordonat, în cadrul teleconferinţei, să fie folosite armele de foc (fila 86 vol. XXI), iar Curticeanu Silviu a declarat că sensul celor consemnate în stenogramă corespunde realităţii şi a precizat că inculpatul Pacoste Cornel a participat la şedinţa respectivă, dar, ca majoritatea celorlalţi, nu a spus nimic (fila 192 vol. XXI). În fine, martora Ionescu Maria a menţionat că stenograma, întocmită în baza notelor luate de ea, corespunde realităţii cu privire la discuţiile ce s-au purtat în legătură cu folosirea armelor de foc (filele 179-181 vol. XXI).

De altfel, natura măsurilor adoptate la şedinţa Comitetului Politic Executiv este confirmată şi de conţinutul stenogramei teleconferinţei ce a avut loc imediat după această şedinţă, din care rezultă, fără echivoc, că s-a dat ordin să se tragă în demonstranţi cu gloanţe de război (filele 33-41 vol. X).

Este adevărat că inculpatul Pacoste Cornel a susţinut constant că el, fiind doar membru supleant al Comitetului Politic Executiv, nu ar fi avut şi drept de vot, ci numai să ia cuvîntul în cadrul şedinţelor acestui organism, precum şi că întrebarea pusă de Ceauşescu Nicolae dacă sînt de acord se referea la menţinerea în funcţie a celor trei miniştri, iar nu la măsurile de represiune (filele 90-111, 112-118, 122-123, 131-133 vol. IX, 64-74 vol. XIV).

Dar, dacă se are în vedere că însuşi inculpatul Pacoste Cornel a recunoscut că şi-a dat seama că şedinţa Comitetului Politic Executiv a fost convocată de Ceauşescu Nicolae în scopul de a avea acoperire pentru măsurile represive ce le preconiza, că a fost şi el, ca toţi ceilalţi, de acord cu acele măsuri pentru a nu lua amploare manifestaţiile (filele 137 verso vol. IX şi 67 vol. XIV) şi că exista posibilitatea extremă ca membrii acelui organism să-şi exprime dezacordul (fila 73 vol. XIV), că inculpatul Coman Ion a declarat că Nicolae Ceauşescu i-a precizat, după ce îi ordonase să plece la Timişoara, că urmează să consulte Comitetul Politic Executiv în scopul de a folosi forţele armate, inclusiv focul de armă (fila 19 verso vol. XIX), iar în stenogramă s-a menţionat că toţi participanţii la şedinţa Comitetului Politic Executiv au fost de acord cu măsurile propuse de Ceauşescu Nicolae (fila 10 verso vol. X), este evident că şi inculpatul Pacoste Cornel a achiesat, cel puţin prin acceptare tacită, la acele măsuri.

Apărarea formulată de inculpat în sensul că ordinul de a se trage ar fi fost dat de Ceauşescu Nicolae înainte de a avea loc şedinţa Comitetului Politic Executiv nu are relevanţa pe care i-o atribuie cît timp acesta a considerat că acordul acelui organism de conducere colectivă îi era necesar, iar achiesarea membrilor săi la actele de reprimare preconizate era, în mod evident, de natură a-i întări hotărîrea de a recurge la ele şi chiar de a le intensifica.

De altfel, în declaraţiile menţionate, acest inculpat a recunoscut că atît conţinutul stenogramei şedinţei Comitetului Politic Executiv din 17 decembrie 1989 cît şi cea a teleconferinţei ce a urmat corespund întrutotul celor discutate la acea dată, martorul Bobu Emil a declarat că şedinţa C.P.Ex. a fost convocată pentru a discuta măsurile ce urmau a fi luate la Timişoara, iar martorii Curticeanu Silviu, Ionescu Maria şi Trandafir Lidia au declarat că stenogramele depuse la dosar sînt corecte, corespund realităţii şi conţin doar unele mici erori, care nu afectează fondul problemelor discutate.

În concluzie, se impune să se reţină că măsura deschiderii focului la Timişoara s-a hotărît în şedinţa Comitetului Politic Executiv din 17 decembrie 1989, fiind apoi transmisă de Ceauşescu Nicolae lui Coman Ion, ceea ce rezultă şi din următoarele împrejurări:

- Ceauşescu Nicolae nu i-a spus lui Coman Ion, în discuţia avută mai înainte de a-l trimite la Timişoara, că ar fi ordonat deschiderea focului împotriva demonstranţilor, întrucît, dacă ar fi dat un astfel de ordin nu avea cum să nu se refere la el;

- în timpul şi după şedinţa Comitetului Politic Executiv din 17 decembrie 1989 l-a căutat insistent pe Coman Ion la telefon, atitudine care nu s-ar justifica dacă la acea şedinţă s-ar fi discutat numai demiterea celor 3 miniştri;

- căutarea stăruitoare a lui Coman Ion nu poate fi explicată decît de necesitatea de a-i fi transmisă o hotărîre importantă, legată direct de evenimentele de la Timişoara;

- în timpul teleconferinţei Ceauşescu Nicolae a menţionat că îi ordonase deja lui Coman Ion, aflat de cîteva minute la Timişoara, unele măsuri privind reprimarea, fapt confirmat de Coman Ion astfel: "organizăm ceea ce aţi ordonat dumneavoastră; am ordonat să se tragă foc".

Mai mult, trebuie să se aibe în vedere că martorii lt. col. Bunoaica Ion, general Guşă Ştefan, general Stănculescu Atanasie Victor, precum şi inculpaţii Coman Ion şi Bălan Radu au arătat că ordinul de folosire a armamentului şi muniţiei de război a fost dat şi confirmat la Timişoara, la data de 17 decembrie 1989, ora 17,25, deci după şedinţa Comitetului Politic Executiv.

Toate acestea sînt confirmate de consemnările făcute în Registrul operaţiunilor de luptă al Diviziei 18 mecanizată (filele 291-307 dosar S.2), din care rezultă că la orele 17,30 g-ralul Guşă Ştefan a ordonat distribuirea şi folosirea muniţiei de război, ordin care a fost transmis unităţilor subordonate cît şi de documentarul privind acţiunile Brigăzii 30 securitate (fila 75 vol. X), din care rezultă că la ora 17,25 şeful securităţii, col. Sima Traian a transmis ordinul de folosire a muniţiei de război, ordin care a fost confirmat de generalii Macri Emil, Nuţă Constantin şi de Coman Ion.

De asemenea, generalii care au participat la discuţia cu ministrul apărării naţionale, înainte de a pleca la Timişoara, au declarat că acesta le-a spus că vor merge sub conducerea lui Coman Ion, fără a le transmite vreun ordin de deschidere a focului, ceea ce demonstrează că un asemenea ordin nu fusese dat încă.

Aşa fiind, prin atitudinea avută în cadrul şedinţei Comitetului Politic Executiv din 17 decembrie 1989, inculpatul Pacoste Cornel s-a implicat în adoptarea hotărîrii de reprimare a demonstranţilor iniţiată de Ceauşescu Nicolae, poziţie pe care s-a situat şi ulterior, după ce a plecat la Timişoara, cînd prin prezenţa sa, ca viceprim-ministru, la Comitetul judeţean de partid Timiş, insistenţele depuse pentru rezolvarea unor probleme în acel judeţ, ca şi prin participarea la unele activităţi în întreprinderi şi instituţii, inclusiv şedinţele cu activiştii de partid şi conducerile politice şi administrative ale unităţilor economice din oraş, a contribuit la menţinerea convingerii celor care organizaseră şi conduceau acţiunea de reprimare să persiste în realizarea acesteia.

În schimb însă, probele dosarului nu confirmă nici un caz de implicare a acestui inculpat în conducerea şi executarea de acte concrete de reprimare armată.

Apărările formulate în această privinţă de inculpat, care a susţinut că a ajuns la Timişoara abia la ora 23,30 din seara de 17 decembrie 1989, cînd acţiunile militare de reprimare nu mai erau evidente, că a doua zi a şi plecat la Arad, de unde a revenit în seara zilei de 19 decembrie 1989 (filele 67-69 vol. XIV), împrejurarea că, prin natura lor, atribuţiile specifice sectorului de care răspundea în calitate de viceprim-ministru nu impuneau să aducă vreo contribuţie la organizarea sau conducerea actelor de represiune, precum şi relatările făcute de martorul general Chiţac Mihai în sensul că Pacoste Cornel nu s-a implicat în activităţile militare (fila 184 vol. XXI), de Curticeanu Silviu şi de martora Pugna Elena că Pacoste Cornel s-a deplasat în judeţele Timiş şi Arad pentru a rezolva probleme de aprovizionare (filele 253 vol. XIV şi 192-193 vol. XXI) duc la concluzia că, în adevăr, inculpatul Pacoste Cornel nu a contribuit în vreun fel, în intervalele de timp în care s-a aflat la Timişoara, la conducerea sau efectuarea de acte concrete de reprimare împotriva manifestanţilor din acel oraş.