[Constatările instanţei referitor la caracterul manifestaţiilor din Timişoara]

Examinîndu-se apărările inculpaţilor sus-arătaţi, în raport de conţinutul materialului probator administrat la urmărirea penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, se constată următoarele:

a) În ceea ce priveşte caracterul manifestaţiilor de la Timişoara

Din examinarea în ansamblu a probelor administrate reiese că demonstraţiile ce au început la Timişoara în după amiaza zilei de 16 decembrie 1989, s-au datorat nemulţumirilor de natură economică, socială şi politică şi au evoluat paşnic, populaţia acelui oraş revendicînd drepturi şi libertăţi democratice fireşti, iar atacarea sediului fostului comitet judeţean de partid a avut drept cauză intervenţia brutală a forţelor de represiune, cărora li se ordonase să lichideze orice manifestaţie antidictatorială.

Astfel, martorul Mioc Marius, student, a relatat că, în momentul în care o parte din persoanele aflate în faţa locuinţei pastorului Tokes Laszlo au început să scandeze lozinci antidictatoriale, a apărut un grup de miliţieni cu scuturi care le-au forţat să se retragă, după care el a fost prins în zona gării şi dus la miliţie, şi, apoi, la penitenciar, fiind lovit în mai multe rînduri cu ocazia cercetărilor (filele 632 şi 633 vol XIV, 281-283 vol. XV).

De asemenea, martorul Grigorie Mihai, gestionar, a declarat că manifestaţiile din seara de 16 şi după amiaza de 17 decembrie 1989, la care s-au scandat lozinci antidictatoriale, au decurs paşnic pînă cînd s-a acţionat împotriva demonstranţilor cu formaţiunile de miliţie şi de securitate, precum şi cu maşinile de pompieri (filele 284-288 vol XV).

Martorii Ioana Ecaterina, Rusu Maria, Perici Viorel şi Flocioiu Ioan au învederat şi ei că în seara de 16 şi noaptea de 16/17 decembrie 1989 formaţiunile de miliţie şi de securitate au acţionat cu deosebită brutalitate împotriva celor care participau la demonstraţiile antidictatoriale (filele 211, 252-253, 385-387 şi 432-433 vol. XV).

La rîndul lor, victimele Cojocaru Mihai şi Avădanei Paul au arătat că în seara de 17 decembrie 1989, pe cînd se aflau într-o coloană de demonstranţi care se îndrepta de la Piaţa "700" spre Operă, strigînd lozinci antidictatoriale, au fost întîmpinaţi de un cordon de militari comandaţi de 2 civili, care i-au somat şi au deschis foc de armă automată asupra lor (filele 155 vol. XV şi 49-50 vol XVI).

Este adevărat că martora Herlea Floarea, pensionară, a declarat că, în jurul orei 17,30 din ziua de 17 decembrie 1989 au fost sparte magazinele de pe strada Piatra Craiului şi că au apărut ţigani de diferite vîrste, inclusiv copii, cu obiecte furate, precum şi că în dimineaţa de 18 decembrie 1989, mergînd la serviciu, a observat că magazinele din Piaţa Libertăţii şi de pe străzile Alba Iulia şi Vasile Alecsandri erau sparte şi incendiate (filele 254-255 vol. XV).

Totodată, Botezatu Maricel, fierar betonist, a relatat că în jurul orei 18 din seara de 17 decembrie 1989 au venit 2 civili, cu o bîtă în mînă, care au spart vitrinele de la restaurantul "Palace", fiind urmaţi de copii ce au definitivat distrugerea, dar demonstranţii care scandau lozinci democratice şi antidictatoriale nu au participat, ci dimpotrivă şi-au exprimat dezacordul (filele 402-403 vol. XV).

Acelaşi participant la manifestaţie a precizat însă că focurile de armă, cu care au fost întîmpinaţi, nu au fost trase asupra celor care spărgeau vitrinele şi devastau, ci asupra mulţimii care demonstra, fiind şi el împuşcat la braţul drept (fila 403 vol. XV).

Mai mult, martorul plutonier de miliţie Bold Ionel a învederat că în dimineaţa de 18 decembrie 1989, cu ocazia constituirii celor 8 dispozitive formate din cadre de miliţie şi trupe de securitate sau de grăniceri, generalul Nuţă Constantin le-a ordonat să "execute foc asupra cetăţenilor care se adună în grupuri şi scandează lozinci" (fila 116 vol. XXI), ceea ce duce la concluzia că prin acţiunea conjugată a forţelor aflate sub comanda fostului secretar al C.C. al P.C.R. Coman Ion se urmărea, în primul rînd, lichidarea demonstraţiilor, iar nu anihilarea celor care, profitînd de evoluţia evenimentelor, au comis acte de distrugere şi sustragere.

De altfel, este relevant că din examinarea actelor referitoare la cei împuşcaţi mortal sau răniţi nu reiese să se fi găsit asupra vreunuia bunuri sustrase (volumele II, III, IV, X), iar numărul celor cărora li s-au întocmit dosare pentru sustragere de bunuri cu prilejul manifestaţiilor antidictatoriale este redus (32) în comparaţie cu totalul de 832 persoane reţinute pînă în 19 decembrie 1989 (fila 41 vol XIX), astfel că şi sub acest aspect este evident că scopul principal al aşa-zisei acţiuni de restabilire a ordinii a fost reprimarea manifestaţiilor antidictatoriale şi nu combaterea actelor de devastare.

O atare concluzie se impune şi pentru că din probele administrate rezultă că singurele acte de distrugere în care s-au implicat demonstranţii au fost cele de scoatere din librării şi din alte locuri de expunere a portretelor soţilor Ceauşescu, publicaţiilor şi altor materiale de propagandă, pe care le-au incendiat în cadrul protestului lor împotriva regimului dictatorial şi că elementele care au comis acte de devastare nu au reuşit să sustragă bunuri decît dintr-un număr redus de magazine deoarece au fost oprite chiar de persoane din rîndul demonstranţilor. De altfel, fotografiile realizate în acea perioadă confirmă că manifestaţiile au decurs în mod organizat, mulţimea participînd în ordine atît în coloanele cu care s-a deplasat cît şi la mitingurile din acele zile (filele 159-176 vol. I).

Aşa fiind, se constată că manifestaţiile din perioada 16-22 decembrie 1989 au avut caracter paşnic, participanţii la aceste manifestaţii demonstrînd cu mijloace neviolente împotriva regimului dictatorial, fără a se implica în actele de distrugere şi de sustragere comise de elementele ce au încercat să profite cu ocazia acelor evenimente.