[Apărările inculpaţilor]

Apărările formulate de inculpaţi, privesc în esenţă următoarele aspecte:

- Inculpatul Coman Ion a susţinut că reprimarea manifestanţilor cu arme de foc nu-i este imputabilă deoarece, atunci cînd a ajuns la Timişoara, se trăgea în urma ordinelor date în acest sens de miniştrii apărării naţionale, de interne şi al Departamentului Securităţii Statului, că nici după teleconferinţa din seara de 17 decembrie 1989 nu a fost nevoie ca el să transmită vreun astfel de ordin, că nu a avut prerogative de comandă, că nu a constituit şi nici nu a condus vreun comandament la comitetul judeţean de partid, că, în convorbirile telefonice avute cu Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena, a stăruit să se renunţe la folosirea armelor de foc, că tot timpul a urmărit să tempereze tendinţele de reprimare şi că a oprit în nenumărate rînduri folosirea focului de armă, retrăgînd totodată unităţile militare dislocate în apropierea unor obiective economice de îndată ce manifestaţiile au început să aibe caracter paşnic.

- inculpatul Bălan Radu a susţinut că, în întreaga perioadă 17-22 decembrie 1989, nu a dat ordin şi nu a cerut forţelor de ordine sau forţelor armate să aresteze sau să tragă în populaţie şi nici nu s-a implicat în acţiunile militare din acea perioadă, că funcţia de preşedinte al consiliului judeţean al apărării nu-i atribuia şi dreptul de comandă asupra unităţilor militare, iar pînă la sosirea coinculpatului Coman Ion, care, împreună cu generalul Stănculescu Atanasie Victor - prim adjunct al ministrului apărării naţionale, a preluat conducerea activităţii de restabilire a ordinii, nu s-a făcut uz de armă şi nici nu se distribuise muniţia de război. A mai susţinut că nu i-a aparţinut lui iniţiativa de a apela la sprijinul trupelor M.Ap.N. şi de securitate, ci doar s-a conformat indicaţiilor care i-au fost date în această privinţă de Ceauşescu Nicolae, că el nu a transmis nici o dispoziţie de folosire a armelor împotriva manifestanţilor, toate operaţiile de acest fel fiind conduse de cadre militare din Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne (general Guşă Ştefan - şef al M.St.M., general Nuţă Constantin - şef al I.G.M. ş.a.), pe care nu putea să le considere nelegale deoarece procurorul general adjunct Diaconescu Gheorghe, prezent în acea perioadă, nu l-a sesizat despre vreo încălcare a legii, că la comitetul judeţean de partid nu a fost constituit nici un comandament şi nici nu l-a suplinit pe inculpatul Coman Ion în atribuţii atunci cînd a lipsit, iar informările făcute de comitetul judeţean de partid nu au fost de natură a determina măsuri represive.

- inculpatul Pacoste Cornel a susţinut că folosirea armelor de foc împotriva demonstranţilor de la Timişoara fusese ordonată de Ceauşescu Nicolae anterior şedinţei Comitetului Politic Executiv din 17 decembrie 1989, iar modul cum Ceauşescu Nicolae a prezentat în cadrul acelei şedinţe informarea cu privire la evenimentele respective nu permitea exprimarea vreunei poziţii proprii şi crea convingerea că era pusă în pericol integritatea ţării, precum şi că fuseseră distruse şi devastate magazine şi clădiri şi erau atacate unităţi militare, aşa încît măsurile ce le iniţiase aveau aparenţa unor dispoziţii de apărare condiţionate de respectarea prevederilor legale. Învederînd că din stenogramă şi înregistrarea teleconferinţei rezultă cu certitudine că, în informarea prezentată, Ceauşescu Nicolae nu a arătat că era vorba de o demonstraţie politică, paşnică, ci, dimpotrivă, sublinia că este o intervenţie străină, a conchis că nu se poate considera că, la acea şedinţă, el ar fi achiesat la măsuri de reprimare îndreptate împotriva cetăţenilor paşnici. Tot astfel, a susţinut că a fost trimis la Timişoara pentru a rezolva, în calitatea sa de viceprim-ministru, problema aprovizionării cu carne, iar nu în scopul de a contribui la realizarea măsurilor de reprimare a demonstranţilor, mai ales că el nu a avut nici o legătură cu problemele Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne sau Departamentului Securităţii Statului, ce trimiseseră reprezentanţi de prim rang, între care generalii Guşă Ştefan, Stănculescu Atanasie Victor, Nuţă Constantin, Macri Emil, Mihalea Velicu ş.a.

În fine a arătat că nu a cunoscut despre existenţa vreunui comandament, nu a avut nici o legătură cu cadrele militare de la Timişoara şi că nici nu s-a aflat în acest oraş în perioadele în care s-au produs victime, el ajungînd la Timişoara între orele 23,30 - 24,00 din noaptea de 17/18 decembrie 1989, după care a doua zi, în jurul orei 10,30, a plecat la Arad, tot cu probleme de aprovizionare, de unde s-a înapoiat în seara de 19 decembrie 1989, ocupîndu-se în continuare de probleme asemănătoare.

- Inculpatul col. de securitate Popescu Ion a susţinut că el nu a dat ordin să se tragă în demonstranţi, iar probele administrate nu confirmă că organele şi trupele Ministerului de Interne şi ale Departamentului Securităţii Statului au deschis focul asupra acestora, ci că, sub coordonarea generalului Guşă Ştefan, s-a tras numai de unităţi ale Ministerului Apărării Naţionale pentru a-şi apăra comandamentele, depozitele şi tehnica militară.

Referindu-se la activitatea sa concretă din perioada 17-22 decembrie 1989, a subliniat că abia în jurul orelor 21 din seara de 16 decembrie a dat ordin să se intervină cu plutonul pentru restabilirea ordinii publice, dar fără arme de foc, că folosirea acestui pluton, cît şi a autospecialelor de pompieri s-a impus datorită dezordinelor, violenţelor, incendiilor şi distrugerilor provocate de unele grupuri turbulente, că în noaptea de 16/17 decembrie 1989, cu toate confruntările ce au existat, nu s-a tras cu arme de foc, iar reţinerea anumitor persoane a fost determinată de surprinderea lor în timp ce sustrăgeau bunuri, că el nu a făcut parte din nici un comandament avînd ca scop reprimarea revoluţiei, că asemenea comandamente nu au fost constituite nici la Inspectoratul M.I. şi nici la comitetul judeţean de partid, precum şi că nu corespunde adevărului că el ar fi dispus înarmarea personalului din subordine. Totodată, în legătură cu cele 4 comunicări transmise de el prin dispecerat, a învederat că nici una nu are caracter represiv, iar în ceea ce priveşte aplicare numărului de rodaj peste cel cu care autoturismul a fost înscris în circulaţie a precizat că a recurs la aceasta numai pentru a evita incidentele cu manifestanţii pe care i-ar fi întîlnit.

- Inculpatul col. de securitate Sima Traian a solicitat să se aibă în vedere că unitatea condusă de el nu a avut misiuni de intervenţie şi de restabilire a ordinii, ci numai pe linie de informaţii, astfel că nu a participat la nici o acţiune cu caracter represiv, că nu a făcut parte din nici un comandament, iar informaţiile furnizate de serviciile ce-i erau subordonate nu vizau asemenea scopuri şi că nu a dat ordine de înarmare şi folosire a armelor de foc, împuşcarea victimelor putîndu-se datora focurilor de armă trase de unităţile Ministerului Apărării Naţionale aflate sub comanda directă a generalului Guşă Ştefan, ce au fost atacate în condiţiile în care era de notorietate că în zona municipiului Timişoara îşi amplificaseră prezenţa şi îşi intensificaseră acţiunile serviciile străine de spionaj.

Tot acest inculpat a susţinut că, după sosirea grupului de ofiţeri condus de generalul de securitate Macri Emil, el nu a mai exercitat actul de comandă, legătura cu Departamentul Securităţii Statului fiind ţinută de acest general, că personalul ce i-a fost subordonat nu s-a implicat în nici o acţiune represivă, că nu poate fi făcut răspunzător de încarcerarea persoanelor reţinute în stradă din moment ce procurorul general adjunct Diaconescu Gheorghe care a sosit la 17 decembrie 1989 cu o echipă de procurori, a menţinut pe acele persoane în penitenciar, precum şi că suma de bani ce i-a fost ridicată cu ocazia percheziţiei nu a fost sustrasă din fondurile ce le-a mînuit în calitatea avută ci provine din economiile realizate, de el şi familia sa.

- inculpatul col. de miliţie Deheleanu Ion a susţinut că plutonul de cadre de miliţie cu care s-a acţionat în ziua de 16 decembrie 1989 s-a retras fără să folosească forţa, că nu a fost instituit nici un comandament pe linie M.I. din care el să fi făcut parte şi că din 17 decembrie 1989, cînd a sosit generalul Nuţă Constantin la Timişoara, acesta i-a preluat toate atribuţiile, conducînd toate operaţiunile de restabilire a ordinii cu ajutorul grupului de ofiţeri pe care-i adusese de la Bucureşti. A mai susţinut că nu a dat nici un ordin de înarmare a efectivelor, că nu a contribuit cu nimic la constituirea celor 8 dispozitive care au acţionat începînd cu 18 decembrie 1989, iar cadrele din subordine care s-au aflat tot timpul în uniformă, nu au făcut uz de armă, urmele de funingine de la unele arme datorîndu-se folosirii lor de către civili după data de 22 decembrie 1989.

Referindu-se la ridicarea cadavrelor de la morgă, a învederat că această operaţiune a fost autorizată de procurorul general adjunct Diaconescu Gheorghe, astfel că atît el, cît şi subordonaţii săi au avut convingerea că transportul acelor cadavre s-a făcut în vederea conservării.

- Inculpatul lt. col. de miliţie Corpodeanu Ioan a susţinut că intervenţia din 16 decembrie 1989 cu subunitatea de cadre de miliţie a fost legală, deoarece s-a acţionat în vederea restabilirii ordinii şi nu s-a făcut uz de armă, că ordinul dat de col. Popescu Ion în ziua de 17 decembrie 1989, pentru înarmarea cadrelor destinate pazei unităţii, nu a fost transmis de el ci de maiorul Boloşin Traian, iar focurile de armă din acea zi nu au fost trase de cadre de miliţie, ci de cadre ale Ministerului Apărării Naţionale aflate sub comanda directă a generalului Guşă Ştefan, sosit special la Timişoara pentru restabilirea liniştii publice. În legătură cu cele 8 dispozitive, a relevat că acestea au fost constituite pentru prevenirea devastărilor, avînd ordin de misiune dat în conformitate cu prevederile legale, că au acţionat numai din dispoziţia generalilor Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu, iar contribuţia sa la constituirea acelor dispozitive a constat doar în nominalizarea lucrătorilor de miliţie ce au intrat în compunerea lor, lucrători care nici nu au făcut uz de armă. A relevat că, în această privinţă, trebuie să se aibe în vedere că unitatea de miliţie nu a avut lipsuri la muniţie cu ocazia inventarului efectuat de organele Ministerului Apărării Naţionale, precum şi că nu s-a dovedit cu nimic că lucrătorii de miliţie ce au fost înarmaţi au şi tras.

Referindu-se la ridicarea cadavrelor de la morga Spitalului judeţean Timiş, a susţinut că a fost convins că operaţiunea respectivă era legală deoarece atunci cînd generalul Nuţă Constantin a dat ordin în acest sens era de faţă şi procurorul general adjunct Diaconescu Gheorghe şi că, în raport de condiţiile stării de necesitate ce fusese instituită, nu putea să refuze executarea ordinului.

- Inculpatul col. de miliţie Ghircoiaş Nicolae a susţinut că nu a făcut parte din nici un comandament şi nici nu s-a constituit vreun comandament la inspectoratul judeţean M.I., că el personal nu a fost implicat în nici o acţiune represivă, că a participat la selecţionarea cadavrelor cu ocazia ridicării lor din morgă pentru că era convins că operaţiunea, fiind ordonată de şeful Inspectoratului General al Miliţiei în prezenţa procurorului general adjunct Diaconescu Gheorghe, avea caracter legal, precum şi că a distrus documentele ce le ridicase de la Spitalul judeţean Timiş datorită ordinului categoric ce i s-a dat în acest sens de generalul Nuţă Constantin în ziua de 22 decembrie 1989, cînd el, bazîndu-se pe un comunicat radio greşit înţeles, a considerat că exista pericolul ca acele documente să ajungă în mîinile unor forţe inamice agresoare.

- Inculpatul maior de miliţie Veverca Iosif a susţinut şi el că nu a avut temeiuri să se îndoiască de legalitatea ordinului de a participa la ridicarea celor 40 de cadavre din morgă, astfel că l-a executat pentru a nu se face vinovat de insubordonare. Totodată, negînd faptul de a fi tras în seara zilei de 18 decembrie 1989, cu pistolul mitralieră, spre grupul din care făcea parte Ianoş Paris, împuşcîndu-l mortal, a susţinut că nu a participat la acţiunea îndreptată împotriva grupului respectiv, că operaţiunea de recunoaştere a victimei de către martori nu a decurs corect, iar relatările unor martori sînt contradictorii şi ar fi fost informat că victima ar fi în viaţă, aflîndu-se în Germania.

- Inculpatul cpt. de miliţie Ciucă Valentin a susţinut că nu a cunoscut că se urmărea incinerarea cadavrelor transportate cu autoizoterma pe care a condus-o şi că nu se poate îndoi de legalitatea ordinului de a executa această operaţiune, deoarece era cunoscută de superiorii săi, iar ordinul provenea de la şeful Inspectoratului General al Miliţiei şi era dat în condiţiile în care erau prezenţi în unitate adjunctul procurorului general Diaconescu Gheorghe şi adjunctul ministrului justiţiei Bracaciu Nicolae,

- Inculpatul maior miliţie Avram Gheorghe a susţinut că din modul cum a decurs operaţiunea de ridicare a cadavrelor, nu a putut să-şi dea seama că acestea urmau a fi transportate în vederea incinerării.

- Inculpatul cpt. miliţie Preda Laurenţiu a susţinut că nu şi-a dat seama că se urmărea incinerarea cadavrelor deoarece ridicarea lor din morgă şi încărcarea în autoizotermă au avut loc în prezenţa directorului spitalului judeţean - dr. Golea Ovidiu, a locţiitorului şefului miliţiei judeţene lt. col. Corpodeanu Ioan şi a col. Ghircoiaş Nicolae - şeful Institutului de criminalistică din Inspectoratul General al Miliţiei.

- Inculpaţii cpt. miliţie Mişea Eugen, cpt. miliţie Grui Tiberiu şi lt. major miliţie Peptan Eugen au susţinut şi ei că, în raport de modul cum a decurs întreaga operaţiune de încărcare a cadavrelor în autoizotermă, de funcţiile deţinute de persoanele care au asistat la această operaţiune, ca şi de împrejurarea că toate cadavrele au fost ambalate în cearceafuri curate, nu şi-au dat seama că acele cadavre urmau a fi incinerate, ei fiind convinşi că erau transportate în vederea conservării.

- Inculpatul col. miliţie Baciu Ion a cerut să se aibe în vedere că s-a ocupat de preluarea autoizotermei şi de incinerarea cadavrelor numai pentru că generalul Nuţă Constantin l-a ameninţat că va răspunde cu capul de executarea acestui ordin, că incinerarea cadavrelor fusese în prealabil organizată de generalul Macri Emil, că la insistenţele sale, a fost asigurat de şefii ierarhici că i se vor trimite documentele de însoţire a transportului şi că i-au fost prezentate în aşa fel lucrurile încît nu a putut să-şi dea seama că operaţiunea era ilegală.

- Inculpaţii Ganciu Gheorghe şi Iosef Emilian-Zamfir, foşti ofiţeri M.I., au susţinut că nu puteau să aibă vreo îndoială cu privire la legalitatea incinerării cadavrelor cît timp această operaţiune era organizată şi supravegheată de conducerea Inspectoratului General al Miliţiei, era cunoscută de un director din Departamentul Securităţii Statului şi de un adjunct al procurorului general şi au fost asiguraţi că actele necesare vor fi aduse a doua zi.

În final, toţi inculpaţii, considerîndu-se nevinovaţi, au cerut să fie achitaţi.