|
|
|
|
|
|
|
| Cuvânt in intâmpinarea unui Memorial
National |
RADU VASILE |
| Cuvântare rostitã în ziua de sâmbãtã 9 mai a.c., în
sala de festivitãti a Muzeului Þãranului Român la o mare reuniune programatã de
Fundatia Culturalã Memoria pe tema Memorialului Fortul 13 Jilava
| |
| GEOGRAFIA DETENTIEI |
|
|
|
| MEMORIAL FORTUL 13 JILAVA |
|
| Proiect |
|
| Demararea proiectului Memorialului Fortul 13 Jilava am
anuntat-o în nr. 20 al revistei noastre si am mai vorbit despre acest proiect si
în numerele 21, 22 si 23. Dar pentru cã nu toti cititorii au putut sã consulte
acele numere, repetãm acum unele lucruri inserate acolo la rubrica "Memoria în
prezent". Astfel: În urma unei conventii, Ministerul Justitiei a hotãrât sã
cedeze Fundatiei Culturale Memoria Fortul 13 Jilava pentru ca Fundatia sã
amenajeze acest spatiu asa cum a fost folosit de comunisti ca temnitã, ba chiar
una dintre cele mai înfricosãtoare. Asadar, acest Memorial Fortul 13 Jilava a si
început sã existe. | |
| ISTORIA FURATA |
|
| Internationala a III-a si Basarabia -
partea VI-a |
|
| În cuprinsul acestei rubrici am început sã publicãm,
pornind cu nr. 21, un document extrem de important, intitulat Internationala a
III-a si Basarabia. În prezentul numãr încheiem publicarea acestui document.
Simtim însã nevoia de a însoti textul de fatã cu un comentariu pe care-l socotim
absolut necesar. Cu atât mai mult cu cât, a apãrut recent la Paris si s-a tradus
în luna iunie a.c. si la noi o carte cu titlul Le livre noir du communisme.
Existã multe omisiuni în aceastã carte privind istoria comunismului în lume.
Lipsesc cu precãdere crimele comise de comunisti pe teritoriul tãrii noastre.
Neputând sã comentãm acum toate toate aceste lipsuri, vom spune cã una din
gravele omisiuni este tocmai problema Internationalei a III-a si a Basarabiei.
Din documentul publicat de noi se vede clar cã prima tarã care a intrat în
obiectivul Cominternului a fost România, prin teritoriul sãu socotit de Lenin
cel mai vulnerabil, Basarabia. Se cunoaste obsesia lui Lenin, "ideea unei
revolutii planetare". Astfel, trebuia sã fie dat foc întregii planete, intronând
pretutindeni un regim comunist. Aceasta era de fapt si menirea Internationalei a
III-a. Din pãcate, în cartea la care ne-am referit mai sus nu se vorbeste nici
un cuvânt despre agresivitatea cu care Internationala a III-a a lovit Basarabia.
Sã mai mentionãm încã o datã cã agresiunea a început imediat dupã ce Lenin a
luat puterea si timp de 6 ani (din martie 1919, când Internationala a III-a a
fost înfiintatã si pânã în 1924, când s-a produs atacul de Tatar-Bunar) pãmântul
Basarabiei a fost însângerat de un lant întreg de crime si teroare. Asadar,
prima tarã vizatã de bolsevicul Lenin spre a fi demolatã si cuceritã de
Comintern a fost România. Si nu Ungaria cum e mentionat în cartea citatã mai
sus. Facem aceastã observatie încercând o mare amãrãciune. Fiindcã e absolut
clar oricui cã, mai înainte de a pretinde unor istorici strãini sã ne cunoascã
istoria si sã consemneze momentele importante ale ei, suntem noi datori - si
când spunem noi îi avem în vedere pe istoricii nostri - sã ne ducem noi în
întâmpinarea lor si abia dupã aceea sã-i asteptãm pe ei sã vinã spre noi. Or,
iatã cã sase istorici strãini, autori ai cãrtii mentionate mai înainte, habar
n-au de cele ce s-au petrecut în Basarabia, operã a Cominternului, timp de sase
ani. E limpede oricui cã ei, necunoscând evenimentul terorist Tatar-Bunar
(1924), nu vor întelege cum trebuie nici ultimatumul insolent al sovieticilor
din 1940, când ni s-a furat Basarabia si în plus si Bucovina de Nord, si nu vor
pricepe cu atât mai mult legitimitatea rãzboiului pe care l-am pornit în 1941,
ca sã ne redobândim pãmânturile care au fost dintotdeauna ale noastre. Nu, nu
istoricii strãini poartã vina cã istoria tãrii noastre e atât de prost cunoscutã
în strãinãtate. Vina e a istoricilor nostri. Si poate nu numai a lor. Poate cã a
fiecãruia dintre noi care, aflati în contact cu cei strãini de noi, nu încercãm
sã facem în asa fel - si modalitãti sunt multe - ca istoria noastrã sã fie
cunoscutã în lumina adevãrului. Altfel, e greu de presupus cã imaginea noastrã
în lume, despre care tot vorbim si vorbim, se va îmbunãtãti vreodatã.
| |
| PROCLAMATII ROMÂNESTI |
|
| Proclamatia de la
Timisoara |
|
| Au trecut 8 ani de când a fost lansatã Proclamatia de
la Timisoara. S-ar putea ca pe unii cititori sã-i mire faptul cã aceastã
Proclamatie îsi gãseste locul abia acum, târziu, în revista noastrã. S-ar putea
ca unii sã se mire cã o si publicãm. Ca sã înlãturãm aceste nedumeriri, e
necesar sã spunem câteva lucruri. Mai întâi, Proclamatia de la Timisoara emisã
în 1990 este si va rãmâne una dintre cele mai importante Proclamatii din istoria
modernã a României. Asa cum stim, de-a lungul timpului au fost emise mai multe
Proclamatii în tara noastrã. Am putea sã le si împãrtim în Proclamatii faste
(vezi Proclamatia lui Tudor Vladimireacu de la Pades - 1821; Proclamatia de la
Blaj - februarie -1848; Proclamatia de la Islaz - iunie - 1848; Proclamarea
Independentei de Stat a României - mai 1877; Proclamarea Unirii Transilvaniei cu
România - 1 decembrie 1918 etc.). Si Proclamatii nefaste (vezi Proclamatia
comunistã din 30 decembrie 1947 când, sub amenintarea revolverului, Regele Mihai
a fost silit sã abdice, monarhia fiind înlocuitã cu o republicã de tip
sovietic). Asa cum se observã, Proclamatiile sunt emise la momente importante în
istoria unei natiuni. Fireste, în constructia unei Proclamatii existã o primã
parte enuntiativã, rezumând într-un fel cauzele care constituie sorgintea
proclamatiei, si existã si o altã parte care fixeazã dezideratele proclamatiei
respective. Asa a fost construitã si Proclamatia de la Timisoara. În textul
acesteia, o mare pondere o are articolul 8. S-a tot vorbit de importanta acestui
articol - si în adevãr importanta lui e majorã - dar s-a si fãcut tot posibilul
ca el sã fie ocolit cu orice pret. Nu ne-a fost greu sã depistãm pe cei
interesati sã nu se aplice niciodatã litera acestui articol. Ei sunt toti aceia
care, acerbi sustinãtori ai regimului comunist fiindcã au fost si marii
profitori ai acestuia, au comis în "iepoca" tovarãsilor o serie de nelegiuiri
mai mici sau mai mari. Cu sufletele lor încãrcate de pãcate, ei nu puteau sã
suporte sã fie marginalizati, chiar si pentru o perioadã scurtã. De aici tot
efortul lor de a asterne uitarea peste aceastã Proclamatie. Efort însã zadarnic,
fiindcã Proclamatia de la Timisoara s-a si gravat pe totdeauna în cartea
istoriei moderne a României. Un studiu aprofundat al acestei Proclamatii nu s-a
fãcut încã. Este neîndoios însã cã se vor gãsi istoricii care, aplecându-se cu
atentie asupra fiecãrei propozitii, sã analizeze valorile enuntate în aceastã
proclamatie, cu deosebire valori politice, dar si etice. Multe dintre
dezideratele formulate în aceastã Proclamatie nu s-au împlinit. Dar asta nu
înseamnã cã ele si-au pierdut actualitatea. Acesta e si motivul care ne face pe
noi, redactia, ca, solicitati de multi tineri care n-au putut încã vedea la fatã
aceastã Proclamatie, sã o republicãm acum. | |
| AMINTIRIDIN LOCURILE MORTII |
|
| Trăind intre oameni si călăi, sub aripa lui
Dumnezeu |
Victor Hritcu |
| |
| INTERNATIONALA TERORISMULUI
COMUNIST |
|
| Spălarea creierelor- Manual comunist de
instructiuni privind războiul psihopolitic |
|
| Despre aceastã satanicã metodã a propagandei comuniste
- spãlarea creierelor - metodã unicat în lume, am început sã vorbim încã din nr.
21 al revistei. Si am început sã vorbim nu atât cu vocea noastrã, cât cu vocea
comunistilor care au pus metoda în aplicare, formulând pe tema ei chiar un
manual de instructaj cu un titlu care nu lasã nici un dubiu asupra scopului
urmãrit: Manualul comunist de instructiuni privind rãzboiul psihopolitic. Este
textul articolului care urmeazã. Lungimea textului ne-a silit sã fragmentãm
brosura care a apãrut în SUA. Am început sã publicãm acest manual în nr. 21 si
terminãm publicarea lui în numãrul de fatã. Lectura lui va arãta oricãrui
cititor cã grozãvia metodei recomandate de acest manual întrece orice comentariu
din partea noastrã. Fiindcã întrece întelegerea oricãrei minti normale. Pentru
cã multi cititori ai nostri n-au putut sã prindã chiar de la primele capitole
acest înspãimântãtor manual al crimei, si ne roagã sã revenim asupra lui, le
putem spune cã acest "manual" va apare în curând în Editura "Duh si Adevãr" în
traducerea doamnei Mioara Izverna. Lucrarea va fi însotitã de un interesant
studiu al domnului Sergiu Grossu. | |
| PIESA LA DOSARUL PITESTI |
|
| Infernul Pitesti |
Justin Stefan Paven |
| În mod deliberat publicăm această "Piesă la Dosarul
Pitesti" după articolul "Manualul comunist de instructiuni privind războiul
psihopolitic". Facem acest lucru pentru că, în fenomenul criminal Pitesti, acest
manual a avut o largă aplicare, urmărind exact ce indica litera crimei: spălarea
creierului. La Pitesti această metodă satanică s-a aplicat în proportie de masă
pe tinerii studenti români. | |
| PROCESUL COMUNISMULUI ÎN ROMÂNIA |
|
| Procesul comunismului în
România |
|
| Repetãm: acest proces ar fi trebuit sã înceapã exact în
momentul în care revolutionarii din decembrie 1989 au început sã strige "Jos
comunismul". S-a dovedit însã cã acest imperios deziderat a fost înãbusit de
neo-comunistii continuatori ai vechilor comunisti, înspãimântati cã ei vor plãti
cu capul. Asta însã nu înseamnã cã, dacã noi, cei vii, ne-am arãtat incapabili
sã deschidem acest proces de amploare, el nu e deja declansat. Initiativa le
apartine mortilor. | |
| MEMORIA APROAPELUI NOSTRU |
|
|
|
| MEMORIA BISERICII ROMÂNESTI |
|
|
|
| ELIBERATI-L PE ILASCU |
|
|
|
| MEMORIA ÎN PREZENT |
|
|
|
| MEMORIA SECURITATII ROMÂNESTI |
|
| Am fost securist |
Mihai Stoia |
| |
| MEMORIA ARMATEI ROMÂNE |
|
|
|
| ECOURILE MEMORIEI ÎN LUME |
|
| Ecourile Memoriei în
lume |
|
| Cu textul care urmeazã oferim cititorilor nostri o
surprizã, fiindcã si pentru noi a constituit o surprizã. Si încã una plãcutã. Sã
relatãm întâmplarea: În urmã cu câtiva ani, ne-a vizitat la redactie o tânãrã
din Cluj, pe nume Cristina Vãtulescu. Ea ne-a spus cã stie despre revista
noastrã, o pretuieste, preocupând-o anumite aspecte din Gulagul comunist
românesc, precum si unele probleme de literaturã care în regimul comunist a
suferit unele agresiuni aproape imposibil de înteles. Fireste, asemenea
aprecieri auzisem si va fi sã tot auzim la redactia noastrã. Am crezut cã vrea
sã ne scrie ceva pentru revistã, folosind spatiul "Memoria viitorului" - rubricã
destinatã tinerelor condeie. Da, ea vrea sã scrie, dar nu în primul rând la
aceastã rubricã, ci... într-o tezã de licentã. Atunci am aflat cã obtinuse o
bursã de studiu la Harvard - Cambridge, Massachusetts si cã acolo îsi va da si
licenta cu subiectul ales de ea. Mãrturisesc (eu, Banu Rãdulescu, cãci cu mine a
vorbit), cã, auzind de prestigioasa universitate americanã, m-am îndoit ca
cineva de pe acolo va face loc între numeroasele tematici care coplesesc
asemenea universitãti, si unei teze de licentã cu subiectul dorit de tânara
noastrã compatrioatã. Ca sã n-o descurajez însã nu i-am spus domnisoarei
Cristina temerile mele. Dimpotrivã. Am promis cã o vom ajuta si asa am si fãcut.
De atunci a trecut timp si iatã, ne-am trezit la redactie cu urmãtoarea
scrisoare pe care o reproducem alãturat. În acelasi plic, domnisoara Cristina
Vãtulescu, ne-a pus copia de pe coperta si de pe prima paginã a tezei de licentã
Aceasta este surpriza pe care am vrut s-o împãrtãsim cu cititorii nostri.
Desigur, meritul cel mare e al acestei tinere cercetãtoare, Cristina Vãtulescu.
Existã însã si pentru noi o mare satisfactie, fiindcã vedem cã sãmânta
rãspânditã de revista noastrã în lume, prinde pe ici colo rãdãcini. Stimulând
astãzi o lucrare undeva, mâine în altã parte altã lucrare...se poate spune de pe
acum cã revista nu si-a dus o existentã zadarnicã. Alãturi de atâti profesori de
istorie de prin tarã, care ne scriu multumindu-ne cã îsi tin unele lectii
folosind MEMORIA drept manual, gestul tinerei cercetãtoare clujence face sã
sporeascã sperantele noastre cã redresarea spiritualã a poporului nostru a si
început. Cu lucrãri de asemenea facturã e necesar sã iasã România în lume.
Atunci nici n-ar mai fi poate nevoie sã mai vorbim atâta de imaginea României în
lume, cãci ea s-ar impune de la sine. | |
| UNDE SUNT CEI CARE NU MAI SUNT |
|
|
| |
| |
|
|
|
|
| |