1. Biografia lui Iulius Flip, aşa cum mi-a povestit-o în 08.09.05, cînd i-am arătat articolul  “Un teren viran…”

 

-       din 1977 e luat în vizor cu ocazia grevei minerilor de pe Valea Jiului. La întrebarea “de ce parte a baricadei ar fi trebuit să fie armata”, încearcă să îşi convingă  colegii cum că evident că ar trebui să fie de partea minerilor. Ca urmare, este mutat la gospodăria unităţii, unde muncile erau atît de multe, încît trebuia să stea la program pînă în jur de ora  şapte seara.

-       în ianuarie 1981, dupa  ce poezia sa “Vis şi speranţă”  ajunge la Ceauşescu.

-       în 3-5 martie 1981 e arestat şi anchetat.

-       în 15 martie 1981, ministrul de atunci la Apărării, Constantin Olteanu, îl trece în rezervă prin Ordinul 51/ 1981 “pentru fapte incompatibile cu statutul de cadru militar”

-       respins de la orice loc de muncă, se angajează pînă la urmă (pentru 3 luni) ca om de serviciu la un bloc de pe strada Rucăr din Cluj

-        mai apoi e angajat  la uzina “16 februarie” din Cluj ca simplu muncitor, fără să i se recunoască nici o calificare. De aici pleacă mesajul care a fost citit la congresul “Solidarităţii” în 28-29 septembrie (fuseseră trimise 3 copii,  pe trei căi, dar ajunge acolo doar cea trimisă printr-un  aşa-zis “bişniţar” polonez întîlnit la Cluj).

-       între 30 septembrie şi 14 decembrie în acelaşi an e într-un fel de arest la domiciliu, apartamentul, scara sunt păzite de securişti, aceştia îl escortează pînă la şi de la serviciu.

-       între 14 decembrie 1981 şi aprilie1987 e arestat din cauza scrisorii de felicitare către “Solidaritatea”. Stă închis in următoarele locuri: subsolul Securităţii (14- 19 decembrie 1981), Bucureşti, strada Rahovei 37-39 (19 decembrie 1981- 8 februarie 1982), celulele condamnaţilor la moarte de la Rahova, închisoarea-spital de nebuni cronici de la Jilava (20.07.82 – 15.10.82) si apoi închisoarea de la Aiud pînă în 1987. Pe strada Rahovei 37-39 e anchetat (“a fost un război, eu o ziceam pe a mea, ei pe a lor, aproape că era să ne batem”, citat aproximativ.) Nu prea aveau pentru ce să îl condamne, scrisese doar un mesaj de felicitare unui sindicat legal dintr-un stat socialist în august 1981. (Amintim că “Solidaritatea” e interzisă abia în 13 decembrie 1981). E condamnat, oricît de aberant ar suna, pe baza unui articol de revistă (o relatare din “Le monde”). Capul de acuzare  găsit (după trecerea în ilegalitatea a “Solidarităţii”) e acela de “pactizare cu forţele contrarevoluţionare din Polonia” şi “propagandă împotriva orînduirii socialiste” iar pedeapsa e stabilită la opt ani de detenţie plus patru de “interdicţie” ( privare de drepturi civile?) 

-        în 1986 are loc Conferinţa de la Madrid, unde,  trimisul Romaniei e întrebat despre soarta deţinuţilor politici, acesta neagă existenţa lor, în concluzie i se înmînează în plenul adunării lista cu numele acestora. Ca reactie, Ceauşescu dă o amnistie pentru toţi detinuţii din Romania, conform căreia pedeapsa se reducea cu o treime. Iulius Filip va  sta închis 5 ani şi 4 luni (“64 de luni”), adică pînă în 1987.

-       Abia în 1984 reuşeşte să îşi vadă copiii prima oară după arestare.

-       în 1987, la eliberare, Securitatea îl pune să semneze un angajament, refuză şi primeşte în schimb 1 an de muncă la Zlatna, la prelucrarea cuprului, în condiţii groaznice pentru sănătate (“îmi cădea părul”, spune, abia se putea respira…)

-       în mai 1988, împreună cu un grup de deţinuţi politici, trimite un mesaj la Conferinţa de la Viena (O scrisoare în cîteva puncte prin care se cerea înlăturarea de la conducere a familiei Ceauşescu şi democratizarea Romaniei). Urmează 5 zile de anchetă la sediul miliţiei din Cluj, bătut pînă la leşin, călcat în picioare, îi este rupt un deget… de către oamenii Securităţii locale conduse de generalul Şerbănoiu.

-       Lui Iulius Filip şi altor opozanţi ai regimului li se impune să parăsească ţara în 10 zile (îsi depuseseră de mai multă vreme actele de emigrare la Ambasada Americană din Bucureşti, mai mult formal, ca să nu poată fi ucişi şi făcuţi dispăruţi).

-       între 1988 şi 1997 locuieşte în Statele Unite, lîngă Seattle,  statul Washington.

-       Din 1997 se întoarce în Romania pentru a-şi îngriji mama bolnavă şi a căuta mai departe dreptatea.

(notată de Ioan Buteanu)

 

2.  Mesaj de felicitare către “Solidaritatea”

 

Dorim succes deplin primului Congres al unui sindicat liber din tarile socialiste.

 

Muncitorul roman

Iulius Filip

 

Cluj-N.

Aug.1981

 

(Asa cum a fost reprodus de autor la 8-9 septembrie 2005)

 

 

3. Principalele reforme cerute prin Mesajul către Conferinţa Generală de la Viena, 1988:

 

1. Înlaturarea de la conducerea Romaniei a familiei Ceauşescu

2. Alegeri libere

3. Înlăturarea cenzurii

4. Schimbarea codului muncii de tip Stalinist

5. Dreptul organizării de sindicate libere

6. Privatizarea economică

7. Dreptul de a circula liber în lume

8. Accesul persoanelor din opoziţie la mass-media (radio, presă, TV)

9. Difuzarea programelor TV din Europa

10. Dreptul naţonalităţilor conlocuitoare de a studia în limba maternă

11. Accesul la presa internaţională

12. Folosirea limbii proprii în şcoli şi instituţiile statului

13. Eliberarea deţinuţilor politici din închisorile comuniste

 

(aşa cum apar citate în cartea lui Iulius Filip)