ÎNCEPE ÎMPĂRŢIREA LUMII. CONFERINŢA DE LA TEHERAN

În drum spre capitala Iranului, Churchill şi Roosevelt s-au oprit la Cairo unde au stat de vorbă cu Tchang Kai-Chek, pentru a arunca o privire asupra Extremului Orient, unde Marea Britanie urmărea recuperarea Singaporelui şi Hong Kong-ului de care depindeau viitoarele operaţiuni în Pacific.

La Teheran au ajuns pe 27 noiembrie 1943, sub psihoza unui complot german, ce urmărea răpirea preşedintelui Statelor Unite, de către un comando sub conduceea lui Skorzeni. Se luaseră măsuri serioase şi Stalin aranjase ca locuinţa lui Roosevelt pe această perioadă să fie la ambasada URSS, pentru a se preveni orice surpriză. Pe deasupra, fusese însărcinată Ana Pauker să se ocupe de personalul şi tot ce va fi necesar preşedintelui Roosevelt ca să se simtă „ca la el acasă". Nu au lipsit nici microfoanele care au împânzit tot acest spaţiu şi cu ajutorul cărora, plus al personalului ce deservea, Stalin era la curent cu tot ce mişca, ca o gazdă foarte atentă.

După o întâlnire între patru ochi, Stalin-Roosevelt, s-a hotărât ca discuţiile să se poarte fără o ordine de zi.

Conferinţa a durat trei zile şi a început pe 28 noiembrie. Accentul a fost pus asupra deschiderii celui de-al doilea front, hotărându-se nord-vestul Franţei şi ca dată, luna mai, avându-se în vedere fazele lunii.

După ce s-a combătut părerea lui Churchill pentru o debarcare în Balcani, s-a fixat şi o acţiune în sudul Franţei, pentru a dispersa forţele germane de la Canalul Mânecii. Desigur punctul de vedere al lui Stalin era să fie lovită Germania în inima ei, la Berlin, cu trupe venite din toate părţile, urmând ca problema Balcanilor, bineînţeles, s-o rezolve el la sfârşit.

S-a căzut de acord ca Germania să fie dezmembrată, pentru a nu se mai putea reface şi a constitui un nou pericol de război.

Referitor la Polonia s-a căzut de acord în principiu ca să i se dea o parte din Prusia Orientală, în schimbul porţiunii ocupate de ruşi în 1939.

Cât priveşte naţiunile mici, Stalin nici n-a vrut să audă de vreun drept al lor.

Pentru garantarea operaţiei de debarcare în Franţa, Stalin a promis declanşarea unei mari ofensive pe frontul de est.

De asemenea, Stalin a promis că va intra în război contra Japoniei, imediat după răsturnarea lui Hitler.

De la Teheran, Roosevelt şi Churchill au plecat la Cairo, unde au invitat şi pe preşedintele Turciei, încercând în zadar să-1 convingă să intre în acţiune. Nu s-a putut. Şefii militari turci aveau încă o mare admiraţie pentru germani.

Împreună, cei doi au căzut de acord cu numirea lui Eisenhower în funcţia de comandant şei al operaţiunii „Overlord", ce trebuia să ducă forţele aliate pe coasta nord-vestică a Franţei. În Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Microfilme SUA, r. 662, c. 662-664, se găseşte textul unei note asupra situaţiei din România, înmânată de ambasadorul britanic pe lângă guvernul iugoslav în exil, lordul Moyne, ambasadorul american pe lângă guvernul grec şi iugoslav în exil la Cairo, Lincoln MacVeagh, datat 28 noiembie 1943 şi în care se spune printre altele:

„În ultimii doi ani, SOE (Direcţia operaţiunilor speciale) l-a sprijinit pe Maniu _si partidul său naţional-ţărănist din România şi s-a aflat în contact cu el de-a lungul întregii perioade, după cum se ştie prin curier, datorită lipsei de comunicaţii radiotelegrafice. în august 1943, totuşi, un ofiţer de legătură britanic şi un operator radiotelegrafist român dotat cu un aparat au fost infiltraţi în ţară; ofiţerul britanic de legătură a murit după aceea, iar operatorul transmite şi primeşte zilnic mesaje între noi şi Maniu cu grupul său."

Se subliniază unele contacte şi transmisiuni, inclusiv cea din 20 noiembrie, a U.R.S.S., care este de acord să stea de vorbă cu delegatul lui Maniu. Nota arată că pe 21 noiembrie trebuia să plece lt. colonel Chastelain la Bucureşti cu un mesaj, dar din cauza condiţiilor meteorologice s-a amânat.

Maniu a fost sfătuit ca emisarul să plece în Cipru... dacă este aşa, se vor ridica o serie de probleme foarte importante şi se propune să se ia o hotărâre definitivă înainte ca emisarul român să sosească...

Nota ajunsă la Cairo demonstrează vechile legături ale lui Iuliu Maniu şi continuarea lor, chiar zilnic, prin mesaje.