RAŞCU, Damian N.
N. la 12 sep. 1914, la Caracal – Olt. Arestat
pe 8 iun. 1950. Întemniţat în lg. Capul Midia şi Cernavodă, până la 12 mai 1951
şi în lg. Bicaz până la 8 dec. 1951, când a fost eliberat fără să i se comunice
pentru ce a fost închis. Rearestat la 20 iul. 1953. În urma unui proces
înscenat a fost acuzat de omisiune de denunţ, iar pe 12 dec. 1953 a fost
achitat, dar nu şi eliberat. Dus cu D.O. în Bărăgan, până în 1955.
RAŞCU, Dumbravă. N. la 16 apr.
1911. Fiul lui Ştefan şi al Teodorei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŞID, Iasis. N. la 7 sp. 1922 în Bulgaria. Din com.
Valul lui Traian – Constanţa. D.O. pentru 2 ani şi 2 luni.
RAŞIU, Victor. Condamnat în 1951 în unul din loturile
de acuzaţi în legătură cu Legaţia engleză de la Bucureşti. Detenţia în pen.
Jilava şi Piteşti.
RATCOV, Gheorghe C. N. în 1910. Din com. Joltai, Găgăuzia. Chiabur. Deportat în
1949, împreună cu soţia, Maria, şi fiica, Maria.
RATCOV, Maria. N. în 1908.
Vezi Ratcov Gheorghe C.
RATCOV, Maria. N. în 1937.
Vezi Ratcov Gheorghe C.
RATCU, Damian. N. la 24 oct.
1919. Fiul lui Toma şi al Mariei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RATCU, Iosif. N. la 20 iun. 1893. Fiul lui Iosif şi al
Mariei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RATEA, Ion. N. la 6 mai 1922. Fiul lui Vasile şi al
Gherghinei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RATH, Ervin. Fost pilot de aviaţie. Urmărit şi
persecutat de Securitate.
RATH, Iacob. N. la 12 dec. 1894, în satul Ghilad –
Timiş. Deportat în 1945 în U.R.S.S. A murit pe drumul spre lg.
RATH, Hans Otto. N. la 29 apr.
1890. Fiul lui Karol şi al lui Luize. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RATHERVIN. Din Arad. Sas. Arestat pe 15 ian. 1945.
Deportat în U.R.S.S.
RATIŞ, Vasile Gh. N. la 18 feb. 1886. Din Şomcuţa – Maramureş.
Arestat pe 15 aug. 1952. A murit pe 10 dec. 1952 în lg. Poarta Albă, din cauza
regimului de exterminare a deţinuţilor prin înfometare şi muncă epuizantă.
RATSCHER, Agneta. N. la 14 dec.
1926. Din com. Slimnic – Sibiu. De origine săsească. Arestată pe 15 ian. 1945
şi deportată în U.R.S.S.
RATTA, Alexandru. N. la 8 sep.
1887. Fiul lui Dumitru şi al Elenei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RATTINGER, Josef.
N. în 1902 în satul Aradul Nou – Arad.
Deportat în 1945 în U.R.S.S. A murit în detenţie, în 1947.
RATTINGER, Magdalena. N. la 10 mar.
1919, în satul Dolaţ – Timiş. Deportată în 1945, în U.R.S.S. A murit în
detenţie, în Donbass, U.R.S.S.
RATUŞNEAC, Iacov F. N. în 1895. Din
com. Călineşti, Basarabia. Condamnat în 1949 la 3 ani închisoare.
RATUŞNEAC, Maria. N. în 1902.
Deportată în 1949, în reg. Kurgan, U.R.S.S.
RATZ, Delia. N. la 9 mai 1921 la Jimbolia – Timiş.
D.O. din 18 iun. 1951, în Bărăgan, pentru 4 ani şi o lună.
RATZ, Iosif. N. în 1921. Fiul lui Danciu şi al
Ecaterinei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RATZ, Petru. N. la 5 feb. 1893. Fiul lui Petru şi al
Catalinei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢ, Ana. N. în 1902. Vezi Raţ Constantin G.
RAŢ, Aurel. N. la 17 iul. 1917. Fiul lui Marcu şi al
Ninei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢ, Avram. N. la 14 apr. 1914. Fiul lui Ioan şi al
Sabinei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢ, Constantin G. N. în 1908. Din Chişinău. Deportat în 1949, în reg. Irkutsk,
U.R.S.S. împreună cu soţia, Ana, şi fiul, Leonid.
RAŢ, Ion. N. la 10 apr. 1903. Fiul lui David şi al
Veronicăi. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢĂ, Alexandra. N. în 1910.
Vezi Raţă Sava.
RAŢĂ, Alexandra I. N. în 1900. Din com. Şipoteni – Călăraşi.
Deportată în 1949, în reg. Kurgan, U.R.SS.
RAŢĂ, Alexandru. N. la 12 iun.
1899. Fiul lui Dumitru şi al Marinei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢĂ, Alexandru. N. în 1931.
Vezi Raţă Vasile V.
RAŢĂ, Ana. N. în 1889. Vezi Raţă Nazar P.
RAŢĂ, Ana. N. în 1940. Vezi Raţă Sava.
RAŢĂ, C. J. N. în 1899. Din Ostriţa – Herţa. După
1941 a fost deportat în Siberia, unde a şi murit.
RAŢĂ, Dumitru. N. la 17 mai
1919. Fiul lui Constantin şi al Mariei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢĂ, Eufrosina. N. în 1903.
Vezi Raţă Vasile F.
RAŢĂ, Eugenia. N. în 1933.
Vezi Raţă Nazar P.
RAŢĂ, Eugenia. N. în 1893.
Vezi Raţă Vasile V.
RAŢĂ, Feodora. N. în 1927.
Vezi Raţă Vasile F.
RAŢĂ, Fiodor Gh. N. în 1881. Din com. Şipoteni, Basarabia.
Deportat în 1949, în reg. Kurgan, U.R.S.S. împreună cu soţia, Efimia.
RAŢĂ, Gheorghe. N. la 14 oct.
1912. Fiul lui Augustin şi al Rozaliei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢĂ, Gheorghe. N. la 2 mai
1924. Fiul lui Vasile şi al Floarei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢĂ, Gheorghe. N. în 1937.
Vezi Raţă Nichifor A.
RAŢĂ, Ilie. N. la 14 iun. 1903. Fiul lui Vasile şi
al Zamfirei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢĂ, Ioan. Zis Tarsiciu. Călugăr greco-catolic din congregaţia Fraţii Şcolilor Creştine,
care pregătea învăţători creştini (Congregaţia „Sf. Ioan de la Salle”). Arestat
în 1949 pentru că lucrase ca funcţionar la Nunţiatura Apostolică din Bucureşti,
dar mai ales pentru că rămăsese statornic credinţei sale. Deţinut timp de 4 ani
în pen. Jilava, fără a fi judecat. Abia în 1953 a fost judecat şi condamnat la
25 de ani muncă silnică pentru „înaltă trădare”. Legat cu cătuşe de mâna
Mitropolitului Ioan Suciu, a ajuns la pen. Sighet, unde l-a îngrijit pe Iuliu
Maniu. A trecut prin 19 închisori şi a fost eliberat în 1964. A murit în 1977.
RAŢĂ, Ioan. N. la 22 ian. 1937. Fiul lui Constantin
şi al Elisabetei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢĂ, Ioan. N. la 12 feb. 1924. Fiul lui Mihai şi al
Floarei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢĂ, Ioan. N. la 9 nov. 1917. Fiul lui Simion şi al
Mariei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢĂ, Ion. N. la 20 dec. 1899. Fiul lui Anuţă şi al
Titei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢĂ, Ion. N. la 3 feb. 1891. Fiul lui Gheorghe şi
al Mariei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢĂ, Ion. N. în 1935. Vezi Raţă Sava.
RAŢĂ, Ion D.
N.
la 10 aug. 1910 în satul Celei – Gorj. Primar în satul său după sep. 1940.
Arestat în iul. 1948. Anchetat la Securitatea din Craiova. Condamnat în urma
unui proces înscenat.
RAŢĂ, Ion I.
Din
com. Duşmani, raionul Glodeni. Condamnat în 1947 la 10 ani muncă silnică.
RAŢĂ, Maria. N. în 1937. Vezi Raţă Sava.
RAŢĂ, Metodie. N. în 1942.
Vezi Raţă Sava.
RAŢĂ, Mihalache D. N. la 15 mai 1888 în com. Negru Vodă –
Constanţa. Arestat în 1949. Detenţia în lg. Capul Midia. Mort în detenţie pe 2
oct. 1952, din cauza regimului de exterminare patronat de Liviu Borcea,
directorul lagărului.
RAŢĂ, Milan. N. la 1 aug. 1922. Fiul lui Stere şi al
Leprovei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢĂ, Nazar P. N. în 1880. Din
com. Bilicenii Noi, Basarabia. Ţăran înstărit. Deportat în 1949, împreună cu
soţia, Ana, şi fiica, Eugenia.
RAŢĂ, Nichifor A. N. în 1897. Din
com. Cârnăţeni, raionul Căuşeni, Basarabia. Deportat în 1949, în regiunea
Kurgan, U.R.S.S. împreună cu soţia, Varvara, şi copiii: Serafima şi Gheorghe.
RAŢĂ, Romul Tiberiu. N. la 2 mai
1924, în com. Ardusat – Maramureş. Licenţiat în Filologie şi Pedagogie.
Profesor călugăr între 1945 şi 1949. Profesor la Lliceul Sf. Sava din
Bucureşti. Arestat pe 21 aug. 1958. Acuzat că a făcut educaţie mistică
religioasă elevilor, că a făcut catehizarea după 1950, că a refuzat să intre în
câmpul muncii, că, după evenimentele din Ungaria, din 1956, ar fi afirmat că şi
la noi se va schimba ceva şi se va ajunge să se predea religia în şcoli, că în
Occident este mai multă libertate. Condamnat la 15 ani închisoare. Eliberat în
urma graţierii din 1964.
RAŢĂ, Romulus. Din Iaşi.
Profesor de limba germană. Condamnat. Detenţia în pen. Suceava, Gherla ş.a.
RAŢĂ, Sava. N. în 1909. Din com. Şipoteni, Basarabia.
Deportat în 1949, în regiunea Kurgan, U.R.S.S., împreună cu soţia, Alexandra,
şi copiii: Ion, Maria, Ana şi Metodie.
RAŢĂ, Serafima. N. în 1935.
Vezi Raţă Nichifor A.
RAŢĂ, Trofin. N. la 7 aug. 1915. Fiul lui Pancreate şi
al Ecaterinei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢĂ, Tudor. N. la 15 iul. 1912. Fiul lui Vasile şi al
Gherghinei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢĂ, Uliana. N. în 1927. Vezi Raţă Vasile V.
RAŢĂ, Varvara. N. în 1897.
Vezi Raţă Nichifor A.
RAŢĂ, Vasile F. N. în 1903. Din
com. Isacova, Basarabia. Supus represiunii din 1941, la retragerea sovieticilor
din Basarabia, împreună cu soţia, Eufrosina, şi fiica, Feodora.
RAŢĂ, Vasile V. N. în 1890. Din
com. Coşcalia, raionul Căinari, Basarabia. Ţăran înstărit. Deportat în 1949, în
regiunea Kurgan, U.R.S.S., împreună cu soţia, Eugenia, şi copiii: Uliana şi
Alexandru.
RAŢĂ, Victor. N. la 7 mai 1909. Fiul lui Ion şi al
Elisabetei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢEA, Nicolae. N. la 22 iun.
1913. Fiul lui Matei şi al Paraschivei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢEC, Iosif. N. la 11 apr. 1910 în com. Mehadica –
Caraş-Severin. Preot în com. Botineşti, Crusovăţ şi Mehadica. Arestat în 1949.
Condamnat pentru legături cu mişcarea legionară. Detenţia, timp de 11 ani, în
pen. şi lg. de muncă forţată.
RAŢIU, Alexandru. N. la 4 mai
1916, în Pensilvania – S.U.A. După primul război mondial s-a stabilit în ţară,
în jud. Sălaj, împreună cu familia. Absolvent al Liceului „Vasile Lucaci” din
Carei. Studii superioare de Teologie la Blaj şi Roma. Devotat al cauzei
ţărăneşti şi simpatizant al lui Iuliu Maniu. Martor la fraudarea alegerilor din
19 nov. 1946, ca asistent la o secţie de votare. Administrator parohial în com.
Giurtelecu Şimleului – Sălaj, în 1947. Arestat în oct. 1948, dus la M.A.I. şi
apoi la Căldăruşani unde se mai aflau 4 episcopi şi 21 de preoţi. La 24 mai
1950 aceştia au fost urcaţi în două dube şi duşi la Sighet, unde, cei valizi au
fost folosiţi la munci de corvoadă în folosul oamenilor politici din grupul
miniştrilor instalaţi în 1950. După desfiinţarea pen. Sighet, în iul. 1955,
şi-a continuat detenţia în pen. Gherla, Jilava şi lg. Stoieneşti. D.O. între
1962-1964, în satul Lăteşti – Ialomiţa.
Eliberat în urma graţierii din 1964, a reuşit să părăsească ţara. La Roma a
prezentat Papei situaţia grea a bisericii greco-catolice din România, dar a şi
făcut cunoscută atitudinea demnă a clerului, din rândul căruia nici un episcop
nu şi-a renegat credinţa. S-a stabilit în S.U.A.
RAŢIU, Alexandru. N. la 27 mar.
1893. Fiul lui Ioan şi al Iulianei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢIU, Alexandru. N. la 14 oct.
1892. Fiul lui Valeriu şi al Mariei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢIU, Alexandru I. N. la 27 mar. 1886 în satul Ghirolt – Satu Mare. Din Arad,
str. 6 Martie, nr. 23. Fost comisar şef. Arestat în 1949. A murit în pen.
Făgăraş, pe 30 iul. 1953.
RAŢIU, Anton I.
N. la 14 mar.
1916 în com. Beclean – Bistriţa Năsăud. În studenţie a făcut parte din echipele
regale studenţeşti care făceau cercetări la sate sub conducerea sociologului D.
Gusti. După răpirea Ardealului de Nord, în 1940, a prins ultimul tren mărfar şi
după câteva săptămâni de peregrinări a ajuns la Bucureşti, unde s-a angajat la
Institutul Naţional de Statistică. A participat la recensământul din 1941 şi a
constatat că în Transnistria mai mult de 42% din populaţie era de origine
română. A colaborat apoi cu comuniştii prezenţi în Institutul Naţional de
Statistică, îndeplinind toate misiunile care i s-au încredinţat până la 23
august 1944. A fost considerat unul dintre membrii cercului de apropiaţi ai lui
Lucreţiu Pătrăşcanu. A mai lucrat la Uniunea Patrioţilor cu Emil Bodnăraş şi în
Ministerul de Interne, astfel încât a cunoscut de aproape nomenclatura
comunistă. Arestat la 9/10 apr. 1948, ca membru al grupului Lucreţiu
Pătrăşcanu. La închisoarea Malmaison, mr. George Filipescu i-a schimbat numele,
pentru perioada detenţiei, în Anton Rădulea. Motivul arestării a fost că se
ocupase de pregătirea fugii lui Pătrăşcanu din ţară, în 1947, împreună cu Max
Manolescu şi Ion Zaharia. De la Malmaison a fost dus la pen. Piteşti unde a
rămas 40 de zile împreună cu deţinuţii arestaţi cu lotul Popp-Bujoi. Readus la
Malmaison, a reînceput şirul de anchete. Legat de acest caz au mai fost
arestate circa 100 de persoane. În lungi şi istovitoare anchete s-a urmărit
obţinerea de mărturii prin care Pătrăşcanu să fie pus sub acuzaţii grave: a
fost informatorul Siguranţei; a fost spion anglo-american; a încercat o
lovitură de stat; înainte de 23 aug. 1944 a avut manifestări duşmănoase
împotriva U.R.S.S.; în calitate de ministru al Justiţiei a întârziat reforma în
acest sector şi a împiedicat pedepsirea criminalilor de război; a organizat
sabotaje la C.E.C. şi B.N.R.; a avut o linie naţional şovină, manifestată încă
de la Cluj, în 1946; a încercat să fugă din ţară. S-a încercat demonstrarea
acestor acuzaţii prin folosirea unor martori, apropiaţi ai lui Pătrăşcanu: H.
Torosian, Belu Zilber, propria soţie, Ion Zaharia, Ion Mocsony-Stârcea, Em.
Rupenian şi mulţi alţii. Anchetele au continuat prin metode barbare puse în
practică de Dumitraşcu, Ion Şoltuţiu, Gh. Moraru ş.a. După numai un an de
detenţie Anton Raţiu ajunsese într-o stare avansată de degradare fizică. Pentru
a-l putea folosi în procesul Pătrăşcanu, l-au dus la vila conspirativă de la
km. 13, din pădurea Băneasa, şi i-au aplicat un tratament de reabilitare
fizică, prin supraalimentare şi tratament medical. Pentru că a rămas la fel de
ferm în a nu declara împotriva lui Pătrăşcanu, a fost din nou încarcerat la
Malmaison şi de trei ori a ajuns în acea stare de degradare fizică ce-i punea
viaţa în pericol. A fost internat la spitalul „Dr. Victor Babeş”, sub pază
serioasă şi sub numele de Anton Rădulescu. Intrat apoi în regimul de barbarie
impus de I. Şoltuţiu şi Gh. Moraru, la directivele lui Iosif Chişinevschi, a
făcut mai multe greve ale foamei, a fost supus şocurilor electrice, dus la
spitale psihiatrice unde s-a încercat să i se dirijeze declaraţiile prin
hipnoză. Niciuna dintre metode n-a dat rezultate, astfel că în al şaselea an de
detenţie rămăsese la fel de ferm în a nu fi folosit ca martor împotriva lui
Pătrăşcanu. La începutul lui mar. 1954, a fost scos din spital şi readus la
Malmaison. Acolo a fost anunţat că se va judeca atât procesul lui Pătrăşcanu
cât şi propriul său proces în care fusese acuzat de trecerea frauduloasă a
frontierei. Anchetatorul l-a instruit în legătură cu conduita sa la procese. În
cazul Pătrăşcanu trebuia să declare că, după plecarea regelui Mihai I,
Pătrăşcanu l-a rugat să scoată din biblioteca Palatului un volum pe care acesta
scrisese următoarea dedicaţie: „Majestăţii Sale Regelui Mihai I-iu, o pagină
tristă din istoria zbuciumată a poporului român”. Anchetatorul i-a mai spus că
la procesul său nu trebuie să se apere în nici un fel, fiindcă altfel totul va
fi mult mai rău. Pentru aceste apariţii la tribunal i s-au adus haine şi
încălţăminte noi. La 10 apr. 1954 a depus mărturie în procesul Pătrăşcanu în
faţa unui complet de judecată format din Alex. Petrescu, Râpeanu, Rosman,
Ardeleanu. După ce şi-a jucat rolul de martor a fost dezbrăcat de hainele cele
noi şi trimis la Malmaison. Peste câteva zile, l-au îmbrăcat în aceleaşi haine
noi şi l-au trimis în faţa aceluiaşi complet de judecată, de această dată ca
inculpat. Un inculpat care a suportat fără să poată replica cele mai teribile
şi neadevărate învinuiri. A fost eliberat după 6 ani şi o lună de închisoare.
Două volume apărute în 1996 şi intitulate Cumplita
odisee a grupului Pătrăşcanu analizează în amănunt fenomenul Pătrăşcanu,
dar şi propria sa experienţă de deţinut politic în sistemul comunist din
România. Iată câteva dintre “amintirile” sale, reproduse în ziarul România
Liberă, 14 iunie 2003: “Reprezentam o captură serioasă. Călăii Securităţii s-au
străduit să mă transforme într-un martor al acuzării. Trebuia să le dau, sub
semnătură, declaraţii mincinoase despre o aşa-zisă legătură dintre Pătrăşcanu
şi spionajul american. Nu întâmplător celula mea de la Malmaison a fost
vizitată de capii Kominterniştilor – Ana Pauker, Vasile Luca, Emil Bodnăraş,
Iosif Chişinevschi, Iosif Rangheţ şi Serghei Niconov. Torturile medievale la
care am fost supus întrec orice închipuire. În închisorile din Piteşti, Rahova,
Malmaison şi beciurile Ministerului de Interne am fost schingiuit în fel şi
chip pentru a da declaraţii împotriva lui Pătrăşcanu. Ajunsesem o umbră de om.
Cu gura plină de puroi şi carnea tumefiată. Nu puteam să mă ridic de pe
rogojina pe care zăceam, iar când încercam, din cauza ameţelii, cădeam la loc.
E greu, aproape imposibil să povestesc de câtă fantezie dădeau dovadă slugoii
Moscovei pentru a chinui un biet deţinut. Unii dintre ei se numeau Petea, Vania
şi vorbeau între ei ruseşte. Dumnezeu m-a ferit de moarte şi atunci când
torţionarii au folosit curentul electric pentru a mă obliga să redactez şi să
semnez declaraţii mincinoase. Eu nu am stat ca alţi deţinuţi politici în
penitenciare. Eu am fost tot timpul în anchetă, într-o permanentă presiune
fizică şi psihică. Am ieşit din beciurile Securităţii după 6 ani cu trupul
zdrobit şi nervii măcinaţi. De atunci n-am mai izbutit să-mi revin”.
RAŢIU, Augustin. Avocat. Din
Turda – Cluj. Arestat la 15 aug. 1952. A efectuat 2 ani de închisoare în pen.
Ghencea, lg. Galeş şi Peninsula.
RAŢIU, Augustin.
N. la 6 feb.
1923. Din com. Sărmăşel – Mureş. A refuzat să renunţe la biserica
greco-catolică, în 1948, când a fost desfiinţată. S-a alăturat partizanilor din
munţi, conduşi de Nicolae Dabija. Capturat de Securitate pe 9 mar. 1949,
împreună cu alţi partizani, în urma trădării maiorului E. Oniga. Anchetat cu
ferocitate de Gh. Crăciun în pen. Sibiu. Judecat pe 30 sep. 1949 şi condamnat
la moarte. Executat la 28 oct. 1949, cu tot grupul de partizani condus de
Nicolae Dabija. Cadavrul a fost aruncat într-o groapă comună a cimitirului din
Sibiu.
RAŢIU, Aurel. N. la 14 mai 1927. Fiul lui Aurel şi al
Axintei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢIU, Aurel. N. la 17 iul. 1916. Fiul lui Marcu şi al
Minei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢIU, Cornel. N. la 12 sep.
1904. Fiul lui Ion şi al Reghinei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢIU, Cornelia. N. la 6 ian.
1910. Fiica lui Ioan şi a Sabinei. Condamnată. (Arhiva S.R.I.)
RAŢIU, Crăciun. N. la 6 nov.
1919. Fiul lui Manase şi al Barbarei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢIU, David. Din com. Racoviţa – Sibiu. Condamnat la
moarte şi executat, în 1951, pentru sprijinirea partizanului Ionele Gheorghe.
RAŢIU, David. N. la 16 apr. 1914. Fiul lui David şi al
Anei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢIU, Dionisie. N. la 27 sep.
1918. Fiul lui Nicolae şi al Mariei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢIU, Doru. N. la 1 sep. 1928. Fiul lui Ion şi al
Mariei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)
RAŢIU, Emil. N. în com. Beclean – Bistriţa Năsăud.
Fratele lui Anton Raţiu. Medic la uzinele Călan – Hunedoara. Chemat la postul
de jandarmi pentru a îngriji un bolnav aşa-zis netransportabil, a fost arestat
şi trimis, cu cătuşe la mâini, la Siguranţa din Deva. Muncitorii din uzină au făcut
demersuri pentru ca medicul lor să fie eliberat. Un memoriu al lor a ajuns
chiar în mâinile lui Anton Raţiu, fratele lui Emil Raţiu, care lucra atunci la
Ministerul de Interne. Acesta a intervenit pe lângă Teohari Georgescu şi Emil
Raţiu a fost imediat eliberat. Când a fost arestat Anton Raţiu, în 1948, Emil
Raţiu se aştepta să fie şi el arestat şi a fugit în Iugoslavia. Sfătuit de o
rudă a sa, V.V. Tilea, fost ambasador la Londra, să vină la Londra, a încercat
să treacă graniţa, la Triest, în dec. 1952, dar a fost împuşcat de grănicerii
iugoslavi.
RAŢIU, Emil. Medic. A trecut în Iugoslavia, a fost
arestat la Zdrenianin şi împuşcat de sârbi în dec. 1952.