RAMNICU    SĂRAT

Desfiinţarea    celei     mai     odioase     închisori:   13   aprilie  1963

Atributele care pot defini râul absolut în limba româna cred ca sunt depăşi­te de ceea ce  s-a petrecut acolo.

Numai mintea diabolică a lui Alexandru Nicolschi putea născoci metode si gă­si locuri de tortură unele mai grozave decât altele si să-l facă să regrete că n-a ştiut în 1949 că o să urmeze 1989.Asa de strâmtă îi era judecata acestei  specii din ordinul primatelor care nu vedea decât sânge si oameni schilodiţi fără să se gândească şi la un mâine care este permanent si cu nimic nu poate fi împiedicat.

El, ce se mângâia Sasa, împreună cu Pantiusa, Mita, Serghei, Ana, Emil, Liuba, Mişu, cu miile s-au năpustit ca lăcustele asupra plaiurilor mioritice devorând totul, si după năruirea partidelor politice şi alungarea Regelui, au trecut la distru­gerea Ctitorilor României, a tuturor celor care contribuiseră la renaşterea ro­mânească pe întinsul plai strămoşesc.

La 4 ani după ce Vâsinschi trântise usa la Palatul Regal, pentru a impune guvernul comunist Petru Groza, în noaptea de 2/3 Martie 1949 câteva sute de pro­prietari au fost daţi afară din conace cu o valiză în mână restul averii mobi­le si imobile confiscându-se si dintre aceştia, circa 90 de foşti ziditori de ta­ră în 1918 si care mai erau în viată, au fost arestaţi de Nicolschi si trimişi în temniţa Sighetului, sub numele de cod "Dunărea", în vederea exterminării.

Pentru a ilustra această acţiune fără asemănare de genocid, e suficient să amintim că au fost arestaţi oameni bătrâni si bolnavi (ca fostul general de jandarmi Mihail Racovită- la 82 ani sau.. Constantin-Dinu BRATIANU la 84 ani), unul din ei murind pe drum (Daniel CIUGUREANU), iar alţii 50 au fost aruncaţi în gropile comune din Cimitirul săracilor de pe malul Izei, cel puţin sa rămână ca piatră de hotar.

După moartea lui Iuliu MANIU (5-02-1953), la 2 ani s-a desfiintat închisoa­rea Sighet, dar o parte din victime au fost transferate continuându-se genoci­dul prin metode si mai diabolice cu cei ce refuzau să plece capul în fata bar­bariei dezlăntuită de Sasa Nicolschi.

DIN RĂU  SPRE MAI  RAU

Peste 50 de crime săvârşise Vasile Ciolpan la Sighet dar nu reuşise să lichi­deze tot tezaurul ce i se încredinţase.

In duba cu supravieţuitori ce a plecat pe 6 Iulie 1955 de la Sighet la Bucu­reşti se găseau 5 supravieţuitori din înscenarea "Tămădău" ce fusese făcută pen­tru distrugerea PNT-ului si în special a conducătorilor partidului.Aceştia erau Camil DEMETRESCU, Ilie LAZAR, Radu NICULESCU-Buzesti, Victor RADULESCU-Pogoneanu si Ion MIHALACHE, care a călătorit izolat cu I.C. PETRESCU într-o celulă si  căruia i-a spus că mai fusese chemat la Bucureşti si a refuzat propunerea ce i s-a făcut pentru recunoaşterea realizărilor comuniste în schimbul eliberării membrilor partidului.

Acelas lucru l-au făcut comuniştii si altor fruntaşi, fiind refuzaţi la fel.

După ce a stat în Bucureşti, probabil încercându-se alte presiuni de compromi­tere, pe data de 22 Sept.1955 a intrat în temniţa morţii de la Râmnicul Sărat înregistrat cu matricola 51, 1a celula 35,1a etaj.Cu el odată au ajuns Camil DE­METRESCU, Ilie LAZAZ si Victor RADULESCU-Pogoneanu, pe când Radu NICULESCU-Bu­zesti a luat drumul Botosaniului.

AMENAJAREA  INFERNULUI DE  LA RAMNICU  SĂRAT

Era o închisoare judeţeană cunoscuta cu tristul  renume de lăcaş al crimei organizate, pe timpul dictaturii lui Carol II, când de acolo au fost trimişi la strangulare  14 deţinuţi în noaptea de 29/30 Nov.1938 si la mai puţin de un an, în noaptea de 21/72 Septembrie 1939 alţi 14 arestaţi fără forme au-fost împuş­caţi, legaţi în lanţuri, chiar în curtea închisorii.

Se părea că se revenise la vechea întrebuinţare de închisoare pentru drept comun când diabolicului Sasa Nicolschi, după valul de arestări din 7/8 Martie 1947 premergător "Tămădăului", i-a venit ideea să schimbe profilul acestei în­chisori pentru a găsi spaţiu noilor asalturi distrugătoare.

In acest scop a fost trimis inspectorul Gh.I.Lăzărescu cu instrucţiuni ca să se mărească numărul gardienilor prin recrutarea lor din judeţ.

După înfiinţarea securităţii pe 30 August 1948, si după ce se trecuse la re­gimul de represiune în masă din 15.Mai 1948, când aproape 4.000 au fost arestaţi într-o singură noapte, tot Sasa si Pantiusa au ordonat -Direcţiei Generale a Penitenciarelor- să transforme penitenciarul Râmnicul Sărat în închisoare poli­tica. In acest sens pe 4 Decembrie 1948 a fost trimis Marin Melicescu, inspector general în Direcţia Generală a Penitenciarelor care la fata locului a fixat noi norme de comportare fată de cei închişi diferenţiate între cei de drept comun -. si cei politici care treceau sub o totală izolare. La  politici erau încadraţi si frontieriştii si sabotorii. Iar sabotorii nu erau alţii decât ţăranii care nu mai puteau să-si achite cotele de cereale si animale, din ce în ce mai mari.

Pentru ca diferenţierea să fie si mai vizibilă, în 1949 a început construirea unui zid  despărtitor în incinta închisorii odată cu aparitia primilor ţărani politici.

 

Până în 1953 s-au perindat ţărani începând cu Rosu Nicolae de 66 ani arestat pe 1 Ianuarie 1949 (din com. Chiojdeni) si până la Copilul Sfedu Ion, de 15 ani, din comuna Jevreni.

Printre sutele de trecători spre alte închisori merită semnalate două nume de referinţă;

l.Gheorghe T.BRAHONSCHI inginer, fost sef al studenţilor legionari pe ţară, decorat pe frontul de răsărit, în lupta pentru eliberarea pământurilor răpite de ruşi, cu "Corana României" cu spade în grad de cavaler a trecut prin Râmnicul Sărat la 8 Feb.1949 având o condamnare de 25 ani M.S.

2.Ionel C.LUPESCU, n.l888 a făcut Campania din Bulgaria(1913), a fost voluntar în armata franceză(1914-1916) si  revenit în ţară a făcut ac­te de mare vitejie la Doaga-Mărăsesti fiind decorat cu "Virtutea militară cl.I", cu"Croix de guere"(franceză), cu " Distinguished Conduct Medal( Virtutea militară englezăj) cu " Ordinul "HONOR I.Ojczyna (virtutea militară poloneză). In 1922 a fost ales deputat, în 1930 Vicepreşedinte al Camerii deputaţilor .A ocupat si  funcţia de preşedinte al organizaţiei PNT de Rm.Sărat si în 1946 artestat prima oară. Rearestat pe 15 Aug.1949 a trecut prin închisoarea de la Rm.Sărat până la 30 iunie 1950 când 1-a luat în primire ministerul de Interne pentru anchetă si a murit pe 9 Sept.1952 din cauza torturilor.

Ţăranii arestaţi erau originari din judetele limitrofe închisorii precum  satele Bozioru, Bălănesti, Boţeşti, Boldu, Budeşti, Chiojdeni, Coteşti, Ciorăşti, Cotacu, Deduleşti, Dumitreşti, Gugeşti, Jirlău, Măcrina, Murgeşti, Odăile, Nicoreşti,  Ploinesti, Pârscov, Pituleşti, Putreda, Puiesti, Pleşesti, Secuieni, Tâmboiesti, Urecheşti ,Visani, Vintileanca, sate unde se opuneau la colectivizare si de unde au fost trimişi cu primul val de administrativi la Canal.

Datorita măsurilor drastice în păstrarea secretului si a pazei stricte a de­ţinuţilor, la Râmnicu Sărat au fost aduşi spre anchetare, jumătate dintre cei implicaţi în procesul de la Piteşti si Gherla.Printre cei ce au trecut pe aici se numără: Gerbu Ion, Cobâlas Nicolae, Păvăloaie Vasile, Pop Cornel, Popescu Gheorghe, Popovici Cornel, Serbanescu Cristian, Voinea Ion, Voinea Octavian, Zbranca Octavian si o parte din martorii acuzării, în timp ce ceilalţi erau anche­taţi la securitatea de la Ploieşti, anchetatorii putând repede să fugă de la un loc la altul, pentru a se pune de acord.

RAMNICU   SĂRAT  DESTINAT CA TEMNIŢA  DE  EXTERMINARE

Revoluţia din Ungaria i-a  zdruncinat pentru un moment pe conducătorii siste­mului represiv din Ministerul de Interne care nu se dezmeteciseră după moartea călăului  de la Moscova.

In 1955 golise  temniţa Sighetului, dintre putinii supravieţuitori o parte fuseseră eliberaţi iar alţii, foştii naţional ţărănişti ajungând la Râmnicu Să­rat.

A doua mutare mare a avut loc la sfârşitul lui 1956 când naţional ţărăniş­tii din închisoarea de la Oradea Mare au fost mutaţi la Botoşani, alţii, putini, precum Victor Anca, Ion Bărbus.Ion Ovidiu Borcea au ajuns în izolarea din Zarea Aiudului, ca un prim popas.

Condiţiile dure aplicate de directorul Colier au generat izbucnirea celei mai mari greve din istoria închisorilor româneşti, de peste 700 de deţinuţi şi care a durat 23 de zile. Ea a fost declanşată de naţional ţărăniştii din celula 4 de la parterul Zărcii. Iniţiatorii au fost Ion-Ovidiu Borcea, preotul Mihai Balica, Vasilică Munteanu si Cornel Veltan. Imediat s-au solidarizat  Ion Diaconescu, Victor Anca, Ion Bărbuş, Ion Puiu, Jenică Arnâutu şi a cuprins întreaga Zarcă, parter si etaj. A început alimentarea forţată si după vreo 10 zile  când au început strigătele la ferestre si bătăile în obloane alertând populaţia Aiudului, atunci s-au solidarizat si sutele de legionari din celular. Greva era îndreptăţi­tă cerându-se legături cu familia (scrisori, pachete, medicamente).Cu toate că s-a început alimentarea forţată în condiţii barbare, greva care a durat 23 zile s-a terminat  la sfârşitul lunii Mai 1957.

Reprezentanţii Ministerului de interne care veneau din 2 în 2 zile cu avionul la Aiud au constatat cauza şi vinovaţii si au hotărît sancţionarea prin mutarea la Râmnitul Sărat a capilor grevei national ţărăniste si a şefilor acestora.

Astfel pe 10 August 1957 s-a format o dubă în care. au fost urcaţi: Nicolae ADAMESCU, Victor ANCA, Mihai BALICA, Jenică ARNAUTU, Ion B AR BUŞ, Ion -Ovidiu BORCEA, Mălin BOSCA, Alexandru BRATU, Ion DIACONESCU, Constantin HAGEA, Vasilică MUN­TEANU,  Ion PUIU, Octavian RADULESCU, Cornel VELTEANU, la care s-au alăturat Cornel COPOSU si Augustin VISA (aduşi de la Gherla) si separat în celulele du­bei câţiva dintre miniştri: Alexandru ALEXANDRINI.Alexandru CONSTANT, Gheorghe DOBRE, Titus DRAGOS, Constantin PANTAZI, Ion PETROVICI, Petre TOMESCU, Gheorghe JIENESCU,;,

Pe parcurs au mai sosit la Râmnicu Sărat si alţi condamnaţi: Aurel DOBRESCU generalul Nicolae DRAGOMIR, Constantin HOROBET, Ion LUGOŞIANU, Vasile LUCA, Alexandru IACOB, Alexandru NEAGU, Horia MACELLARIU, Gheorghe-Ginel PLACINTEANU, PETRESCU Marinaru, Teodor ROXIN, Lazăr STEFANESCU, Nicolae VALSAN, Nicolae STOENESCU, Alexandru TODEA, WALTNER Iosif Mihai GODO,

 

 

 

CONDIŢIILE DE  "VIATA"  în INFERNUL RAMNICU SĂRAT

 Din relatările unor foşti supravieţuitori

Augustin VISA, povesteşte:"Eu am fost urcat la etajul 1, într-o celula strâm­tă, cu un pat, măsuţă pe 3 picioare, o banchetă mică, un vas cu apă si hârdăul. . .usa era din fier masiv cu un vizor si o deschizătură pentru gamela cu mâncare .0 fereastră în formă de crenel aducea în minuscula încăpere o lumină opacă.Constat că plafonul e din tablă ondulata, groasă, peste care era cărămidă acoperită cu asfalt. Dusumeaua era la fel.. .mi-au scos cătuşele de la picioare. Două zile s-au chinuit să taie niturile. Dalta era tocită, iar nicovala se mişca sub loviturile de ciocan. Bonfaier nu aveau. Am simţit dureri îngrozitoare.. .Peste tot domnea o linişte de cimitir. Paznicii aveau papuci de pâslă, ca să nu se simtă, ca să poată supraveghea interiorul celulelor fără să fie auziţi.

 

Corneliu COPOSU:"Fiecare deţinut fiind singur în celulă, nu avea deloc lumi­nă naturală.. ...fierăstruica celulei era în permanenţa oblonită pe dinafară ca să nu se poată vedea cerul. De altfel, geamul era si de neatins la înălţimea la care era situat...In afară de cele 8 ore destinate somnului, cu cine să vorbeşti...Râmnicul Sărat era nu numai cea mai dură puşcărie, dar si un fel de închisoare experimentală, liceu de aplicaţie pentru viitoarele cadre ... pentru menţinerea ordinii aplicau ca metodă de disciplină bătaia. Intrau în celu­lă cinci-şase gardieni, gealaţi înarmaţi cu bastoane şi băteau toţi deţinuţii pe rând, fără nici o justificare, până cădeau jos. Toţi deţinuţii, indiferent de vârstei, si de starea sănătăţii erau bătuţi metodic. Regimul acesta nu 1-a ocolit nici pe Mihalache la 82 de ani; nu a fost scutit de bătaie nici Pogoneanu, fost director în Ministerul de Externe care, paralizat pe jumătate, nu putea sta în picioare, era bătut în pat, culcat.

Ion Ovidiu BORCEA, cel mai tânăr locatar al Râmnicului Sărat, a stat 6 ani:" Acolo se murea de foame, de frig, de terorizare si din lipsă de tratament medical. Ferestrele aveau obloane. Nu se vedea afară, iar ferestrele erau căscate de un deget...Seara eram obligaţi să ne culcăm cu mâinile afară din pătură, în cămasă si izmene, cu capul la geam si fata spre uşă, iar zăpada care intra pe fereastră în timpul nopţii o scuturam ziua de pe pătură. ...Frigul în aceste celule sinistre ţinea de la căderea primei ploi din luna Septembrie şi până la începutul verii. Cămaşa de pe mine, pe care o aveam de 4 ani ajunsese ca o apărătoare de muşte şi deşi protestam să nu mi-o mai ia la spălat că se rupe, mi-o luau în fiecare săp­tămână că trebuie să fim "igenici". . .îmi da un mosor de aţă să mi-o cos, fâşie de fâşie, dar pânza era atât de putredă că aţa o rupea şi mai rău. Arătam precum Garda elveţiană de la Vatican, numai în panglici, iar când le spuneam că nu mai am cămasă pe mine, au zis că e mai bună decât a lui ăla de la 4- Acolo era Jenică Arnăutu...Haine nu aveam decât ce era pe noi, plus două obiele de grosimea si mărimea unei batiste. Schimburile de lenjerie ni le dădeau săptămânal ca să nu îmbrăcăm 2 cămăşi sau 2 chiloţi. Am purtat o pereche de bocanci timp de 6 ani, care nu mai aveau talpă. Am pus un tub de pastă de dinţi turtit ca să nu stau cu talpa direct pe ciment .Când le-am arătat cât de rupţi erau bocancii, m-au luat la bătaie zicând că am băgat tubul acolo ca să rup ghetele. In 1961 mi­au degerat toate degetele de la picioare, s-au roşit, apoi s-au făcut vinete, au început să mă mănânce si mi-a căzut pielea de pe ele .. .fiindcă era iarnă ara raportat că nu aveam îmbrăcăminte decât ruptă si un ofiţer mi-a dat un pumn în gură de m-a trântit pe pat si mi-a rupt un dinte...

 

Ion  DIACONESCU: "Măsurile de izolare, neîntâlnite nici la securitate, depăşeau orice închipuire, deţinutul nu trebuia să mai vadă nici o altă fiinţă omenească, în afară de gardianul din tură care îşi îndeplinea serviciul matinal, fără să-ti adreseze nici un cuvânt. Cei care serveau mâncarea erau nişte plantoane de drept comun dar, în cinci ani si jumătate cât am stat acolo, n-am zărit pe nici unul, nici măcar odată. Nimeni nu intra de unul singur în celulele noastre, ci întot­deauna însoţit măcar de gardianul de serviciu, ca să nu se creeze posibilitatea unor discuţii de la om la om...se pusese la punct un sistem draconic pentru a ne distruge toate resorturile sufleteşti. Adică cei ce supravieţuiseră perioadelor de exterminare prin foamete si torturi urmau să fie acum distruşi psihic prin aceste nemaiîntâlnite măsuri de izolare. Dar ticăloşia n-a avut nici o li­mită, din contră, cu cât un deţinut era socotit mai important, cu atât tratamentul era mai dur, adică era socotit un duşman periculos pentru regim si trebuia lichi­dat într-un mod oarecare!..."

Victor ANCA: "Regimul de la Râmnicul Sărat a fost de o sălbăticie pe care mintea unui om sănătos nu poate crede că a fost posibil. Aceasta a fost rodul omului-animal produs al regimului totalitar. Citind astăzi literatura despre lagărele de exterminare din URSS-ul marxist si Germania hitleristă cei ce am su­pravieţuit Râmnicului Sărat constatăm că România comunistă din timpul lui Gheorghiu Dej nu a fost cu nimic mai prejos si a avut si ea de alde Beria, Derzinschi,     Himlerler, Eichman, sau alţi odioşi criminali, si ai noştri se numeau Alex.Visinescu, Nicolschi Alex., Pantiusa Bodnarenco sau alte nume tot asa de sinistre."

 

Horia MACELLARIU, ajuns pe 4 Aprilie 1958 la Râmnicul Sărat s-a adresat pe „ 23 Aprilie 1953 direcorului  general al penitenciarelor: "Sunt bătrân(64 ani) si bolnav(distrofic cu o debilitate generală, astenie si frecvente lipotimii, cardio-miocardită, afecţiuni pulmonare, afecţiuni digestive -gastrită si enterocolită, tulburări de vedere-, imagini suprapuse, vedenii colorate, orificiile lerniale slă­bite, picioarele se umflă din cauza ţesuturilor slăbite etc. In această stare a sănătăţii si a vârstei sunt pus într-un regim de execuţie înăsprit, în care nu pot, la nevoie, să mă întind zilnic timp de 17 ore si cu regimul alimentar -pe care-1 aveam la penitenciarul Aiud din cauza boalei- suprimat: In continuarea acestei situaţii căreia nu-i pot face faţă, cu slabele mele puteri rămase , îmi văd sfârşitul vieţii grăbit, fără ca să am vreo vină care să justifice înăsprirea . tratamentului impus."

Si tot Ion -Ovidiu BORCEA care a cunoscut numeroase închisori, trecând si prin minele de plumb, protestând permanent si peste tot împotriva condiţiilor de ex­terminare la care erau supuşi deţinuţii, precizează: "Râmnicul Sărat a fost poate, cea mai tragică închisoare prin regimul aplicat. Dacă nu are faima Aiudului, este pentru că este infinit prea mică, a purtat pe conştiinţă un număr mic de detinuti, dar care au fost trimişi acolo, au fost pentru a nu se mai întoarce niciodată. Fiindcă nu este totuna, să mori cu 4-5 într-o celulă, ori să mori singur după 6 ani...A fost drumul fără întoarcere, închisoarea  fără speranţă, pe care numai un miracol, neprevăzut de comunişti, ne-a scos de acolo pe cei ce am mai ră­mas. Un chin si o durere se împarte mai uşor, între mai mulţi, decât cu tine în­suti, când începi să uiţi numărătoarelor zilelor, iar anii îi socoteşti după trecerea anotimpurilor. Si dacă peste această linişte de mormânt din închisoarea cu 36 de deţinuţi si 36 de celule unde nici supraveghetorii nu aveau scaun să se aşeze, ca să ne poată pândi si ziua şi noaptea, mai adaugi si foamea, frigul, bătăile, izolările, bolile, singurătatea, contabilitatea morgilor; lipsa de informa­ţii, necunoscutul zilei de mâine, tăcerea sinistră si lipsa de speranţă, nu-ti mai rămâne decât singurul "succes" că nu ai crăpat tu înaintea colegului tău."

SI  TOTUŞI  AU MAI  FOST LEGATURI  INTRE CELULE

Deţinuţii aduşi aici erau" crema " care refuzaseră orice compromis, orice propunere de colaborare cu regimul criminal, sau de supunere si desolidarizare de trecut. Sunt date certe despre Ion MIHALACHE, Ilie LAZAR, Victor RADULESCU-POGONEANU, Camil DEMETRESGU, Cornel COPOSU, Aurel DOBRESCU, Ion BARBUS, Ion DIACONESCU, Constantin HAGEA, Bosca Mălin, Ion-Ovidiu BORCEA si cred că tuturor celor ce au trecut pe acolo li s-au facut propuneri de renunţare la demnitate.

Aceşti oameni între oameni, hotarîţi să nu se predea călăului, au încercat să spargă tăcerea de mormânt în care..fuseseră aruncaţi, ţi dacă nu o puteau face prin viu grai, încercau, în Morse prin ciocănituri în perete, tuse sau scârţâit de scaun.

Prin semne, două exemple sunt semnificative în ceea ce priveşte imaginaţia:

1. Comandorul Gheorghe JIENESCU, a înşirat pe o aţă în alfabetul -Morse- o ce­rere de înscriere în Partidul National Ţărănesc, adresată lui Cornel Coposu.

2.Ovidiu Borcea, şi-a scos câteva aţe din prosopul cu care eram dotaţi si-cu o fantastică răbdare - a compus un mesaj în Morse, făcând pe ată noduri simple pentru punct si duble pentru linie. Apoi prin tuse, mi-a amintit că-mi va lăsa mesa­jul într-un loc anume şi a făcut-o de 3 ori, spune Ion Diaconescu destinatarul acestor mesaje.

Transmiterea mesajelor prin ciocănituri în alfabetul Morse la perete a fost utilizată mai mult timp, specialişti în aceste comunicări fiind Ion-Ovidiu BOR­CEA, Cornel COPOSU, Ion PUIU, Ion DIACONESCU, părintele Mihai BALICA...

 

Inginerul Ion PUIU a imaginat un alt sistem, folosirea scăunelului ca instrument de transmitere, bătând în el scurte mesaje. Ulterior si-a perfecţionat siste­mul prin deteriorarea scăunelului încât acesta să scârţâie prin mişcările făcu­te pe scaun, dar nu a prins prea mult timp.

Cornel COPOSU a început să-şi scuture bocancii în cadenţa de Morse pe trepte­le intrării la revenirea de la plimbare. Dar putea transmite numai mesaje scurte si numai când era noroi.

Folosirea tusei în cadenţa alfabetului Morse.0 tuse simplă pentru punct si dublă pentru linie. Se tuşea în timpul plimbării si era cam epuizant. Totuşi prin acest sistem se puteau cunoaşte aproximativ viata colectivităţi din aceasta cumplită izolare: cine pleca, cine mai venea, cine a murit, cine a fost bătut şi rar, dar totuşi se mai aflau si unele  ştiri politice de la cei ce veneau de la anchetele securităţii, de la spital(rar);

Pentru acei care nu s-au angajat în această "horă" de a ţine cât de cât legătura a fost si mai greu de suportat calvarul de la Râmnicul Sărat.

Seara de la 9 la 10, Borcea ţinea un recital de ştiri  tuşind în Morse, de se auzea în toată secţia, iar bolnavii adevăraţi se abţineau ca să mai tuşească. Pâ­nă la urmă au băgat un telegrafist de drept comun într-o celulă si în timp de o săptămână a depistat sistemul.

In plină iarnă a fost descoperit Ovidiu Borcea de acest turnător si a fost dus în subsol unde dezbrăcat la pielea goală, legat cu mâinile si picioarele în­tre capetele unui pat de fier şi bătut de comandantul Alexandru Visinescu cu o coadă de mătură, trei zile, până ce dădea sângele din el.

Au mai fost şi rare luări directe de contact, prin viu grai, cum a încercat s-o facă Ion Diaconescu cu Ion Mihalache, cătărându-se pe capul patului si agăţat de fereastră a putut zări în 1957 :"un bătrân încovoiat ce îsi târşia picioare­le, îmbrăcat în zeghe de ocnaş, cu capul îngropat între umeri, cu părul alb ca va­rul, cu fata suptă de mizerie." A reuşit să-1 facă să înţeleagă cine este, spunându-i chiar, drept încurajare că totul este bine.

Şi Cornel Coposu a reuşit prin ciocănituri, destul de greu, ca să-i comunice lui Mihalache, după o jumătate de zi de efort că "Niculina e sănătoasă" (soţia).

SI  AU  FOST TORTURAŢI  SI  BATUTI  PANĂ LA GROAPA COMUNA

 

Faptul că a înţeles mesajele transmise  este confirmat de Cornel Coposu care 1-a auzit strigând la usă, si nu numai el:" Aici e Mihalache. A fost nenorocitul  de patriarh Justinian Marina la mine, să mă convingă să mă desolidarizez de Maniu. L-am dat afară!" A urmat deschiderea uşii, tăbărârea gardienilor asupra lui si crunta bătaie.

Mărturia lui Ion-Ovidiu BORCEA este cutremurătoare:

"...Ion Mihalache a fost asasinat cu premeditare, deoarece continua să rămână un simbol al rezistentei românesti. In nenumărate rânduri a protestat făcând să răsune tot celularul. Ofiterul politic (Lupu) si comandantul Visinescu, l-au bătut în permanenta, i-au creat condiţii să se îmbolnăvească şi nu i-au dat îngrijire medicală. Intrau si arun­cau cu găleata cu apă pe el, în plină iarnă .Eu i-am supravegheat celula prin ce­le şase găuri pe care le făcusem cu o sârmă în uşă....Dacă n-aş fi fost de fa­tă această mărturie n-ar exista. Acum când sunt în lumea liberă, am datoria să anunt acest asasinat pe care 1-a săvârşit comandantul Visinescu. Strigătele "Fra­ţilor, aici este Ion Mihalache. Mă omoară!", au răsunat în tot celularul. Această crimă nu poate fi uitată."

Răsfoind rapoartele de pedeapsă cu izolarea, din 30 Ianuarie si 7 Decembrie 1957, din 23-Iulie si 30 Sept.1958, 20 şi 26 Sept.1959,23 Martie 1960,11 Ianua­rie 1961,26 August 1962....constatăm că şicanat, exasperat a strigat "să-i dăm cu ceva în cap ";...altădată i s-a luat patul si a protestat că "e lăsat să moară ca un câine",...în 1959 a protestat că "nu-mi daţi medicamente, cu mâncarea as­ta nu pot trăi şi mă ţineţi pe nedrept"...aceste-sublinieri ale paznicilor care cereau pedepsirea arată prea puţin, dar grăitor din tratamentul de exterminare la care era supus.

 

In adeverinta-caracterizare semnată de comandantul Visinescu se precizează, după moarte că:"Deţinutul C.R. Ion Mihalache...a fost depus în acest penitenciar la data de 29-07-1955 si de la această dată a fost pedepsit de 7 ori cu regim sever de izolare pentru cazuri de indisciplină, nerespectarea programului...Are manifestări duşmănoase fată de regimul de deţinere si faţă de regimul de Demo­craţie Populară."

Iar doctorul în procesul verbal de constatare al decesului scrie că din 1957 au început semne de boală, primele semne de involuţie...în 1959 are cord decompen­sat .... In 1962 luna Martie prezentând incontinentă de urină, fecale, dizatrie, dischinezie de bază pentru care a rămas la pat permanent, pe 1-06-1962 prezintă hemipareză( membru inferior stâng si membru superior stâng)...în ziua de 4-02-1 1963 numitul a intrat în stare comatoasă, iar ia orele 2,10 noaptea din 5-02-1963 decedează.

Cu toate că era bolnav, comandantul A.Visinescu i-a refuzat patul, mâncarea, medicamentele si 1-a bătut în nenumărate rânduri, aruncând găleţi cu apă pe el, contribuind personal la exterminarea lui.

Inainte de a-1 arunca în groapă i-a înfipt şi baioneta în inimă sa fie sigur că 1-a omorit si nu mai are cine-1 trage la răspundere.

0 altă crimă oribilă a fost săvârsită împotriva sublocotenentului Jenică ARNAUTU, partizan din obcinile Bucovinei condamnat la MS în 1949, care a fost chi­nuit îngrozitor si-n anchetă si la Aiud. Ajuns la Râmnicul Sărat a cunoscut de la început teroarea dezlăntuită de Alex.Visinescu si a răbdat până într-o zi. Refuzându-i-se tratamentul medical si trimiterea la spital, în schimb pedepsindu -1 cu izolarea si bătaia, într-una din zilele lunii Iulie 1959 a declarat greva foamei împotriva abuzurilor administraţiei. La scurt timp au început să-1 chinu­iască în greva foamei prin alimentarea forţată cu furtunul. A fost imposibil să fie convins să renunţe. In celula 4 de la Râmnicul Sărat a dus cea mai lungă gre­vă, de 136 zile după socoteala ţinută de Ovidiu Borcea. Alimentarea forţată se transforma în luptă, adevărată bătaie, fiindcă Jenică nu se lăsa să i se introdu­că furtunul. Această confruntare între el si administraţie a durat luni si el ajun­sese în ultimul hal de distrofie. Pe 2 Noiembrie 1959 a murit. După ce a fost străpuns cu baioneta l-au aruncat într-o groapă din marginea cimitirului din Rm. Sărat. Dar nu singur, fiindcă la deshumare a mai fost găsit cineva acolo aruncat odată cu el, sau după aceia, numai Dumnezeu mai ştie cine era colegul din mormânt. Părinţii i-au ridicat pe amândoi si i-au înmormântat creştineşte în cavoul fa­miliei  Gh.ARNAUTU din satul Ungureni, jud.Botoşani.

La Râmnicul Sărat se mai găsea venit în 1955 de la Sighet si Victor Rădulescu-Pogoneanu condamnat 25 de ani în procesul înscenat lui Iuliu Maniu.După sosire, fiind grav bolnav doctorul Grumberg Iamu a constatat "că prezintă Melită traversă dorsolombară(paraplegie spastică a membrelor inferioare hipoestizie cutanată .fenomene de triplo retracţie, turburări sfinteriene si vizicele). Intrucât în cadrul unităţii noastre nu se poate face tratamentul necesar, rugăm a dispune pentru a fi internat într-un spital la care să fie supus unui examen medical de specialitate1. .." .Acest referat a fost însoţit de -Adeverinţă caracterizare- semnată de comandantul închisorii în care menţiona: "de la venirea aces­tui deţinut în acest penitenciar în permanentă a avut o atitudine duşmănoasă faţă de conducerea penitenciarului .Dese au fost cazurile când a insultat cadrele din supraveghere manifestând nemulţumiri faţă de aplicarea regimului ce i se aplică. In momentul de faţă se menţine pe aceiaşi poziţie duşmănoasă fată de conducerea penitenciarului si de cadrele ce îl supraveghează."

Prin adresa nr.44/0128431 a Direcţiei Penitenciare lagăre si colonii se comu­nică Penitenciarului Rânnicul Sărat...".. .conform ordinului Locţiitorului Sefului Direcţiei, lt.col.Tăbîrcă Ion, nu se aprobă cele solicitate. Luaţi măsuri de a pune în vedere si susnumitului deţinut, iar prezentul ordin împreună cu cere­rea, referatul medical si adeverinta-caracterizare, le veţi ataşa la dosarul său personal." Semnează sef serviciu, căp. Chiru Ilie.

Deci formele de acoperire erau legale şi au putut continua masurile de pe­depsire prin restricţii de tot felul, nelipsind nici bătaia aplicată în pat de către cadrele de supraveghere în frunte cu Visinescu, fiindcă era paralizat.

Mult mai târziu, în stare foarte gravă a fost trimis la spitalul Văcăreşti unde a murit pe I0-03-I962.

 

Un caz deosebit a fost si Ilie A.LAZAR condamnat la 12 ani în înscenarea de la Tamădău si care a venit de la Sighet, pe 4 Martie 1955,1a Rm.Sărat. Inainte de a ajunge la Rm.Sărat a trecut prin MAI-Bucureşti unde în Ianuarie 1955 a decla­rat trei zile greva foamei, deoarece era bolnav si nu i se acorda îngrijire medicală. La Rm.Sărat a continuat să protesteze din cauza aceleiaşi lipsă de îngrijire medicală fiind supus la brutalităţi. A fost trimis la spital dar i s-a în­trerupt tratamentul si readus  au continuat torturile, bineînţeles însoţite de bătăi. Ne putem da seama de ce s-a întâmplat din Adeverinţa-caracterizare- sem­nată chiar de călăul A.Visinescu în care se menţionează "Cel în cauza pe tot  timpul deţinerii în penitenciar a avut o comportare duşmănoasă fată de persona­lul unităţii, cu insulte si ameninţări urmărind să-i intimideze prin trecutul său, cu scopul de a-si uşura regimul...a fost sancţionat cu un total de 70 de zile de izolare, dintre care 7 zile cu aplicarea lanţurilor la picioare..

Intr-un raport nr.4l este menţionat că este bolnav de ulcer cronic duodenal, anemie secundară, distrofie gradul I si II...si este foarte recalcitrant fiind pedepsit până la aceea dată CU 62 zile izolare ...iar pe 8 Iulie 1959, ultimul raport cerea pedepsire cu 7 zile izolare începând din 11 Iulie 1959, dar acelasi comandant A.Visinescu care aprobase pedeapsa, pe 11 Iulie 1959 semna si adresa către Direcţia Generală a Miliţiei prin care făcea cunoscut că numitul LAZAR A. Ilie, n.l2 Dec.1895 la Giulesti-Maramureş a fost pus în libertate, la expirarea pedepsei de 12 ani, stabilindu-se în Bucureşti, str.Poştei nr.2.

După 15 ani de chinuri prin închisori, pe 6 Aprilie 1962 lui Cornel Coposu i se face ultimul raport de indisciplină soldat cu 5 zile de carceră, tot la Râm­nicul Sărat, iar pe 12 Iunie 1962 prin referatul 14/774404 al Serviciului "C", căpitanul Ciumei propune ca, după eliberare, lui Cornel Coposu să nu i se permită stabilirea în Bucureşti...Urmează decizia E/16450 a M.A.I. semnată de ministru de Interne Vasile Negrea prin care lui Cornel COPOSU i se stabileşte domiciliu obligatoriu pentru 24 de luni în comuna Rubla, raionul Brăila.

Tot după 15 ani a fost eliberat din Râmnicul Sărat si Camil DEMETRESCU, la sfârşitul lunii August, fiind condamnat în înscenarea procesului Iuliu MANIU.

 

Pe 29 Noiembrie 1962, având o caracterizare de "comportare duşmănoasă fată de regim" a fost scos din închisoarea Râmnicul Sărat si Ion DIACONESCU si a plecat însoţit de miliţian până la Rubla, tot pentru 24 luni de domiciliu obligator, du­pă 15 ani executaţi prin Aiud, minele de plumb si Râmnicul Sărat.

Cu câteva zile, dacă nu chiar ore, mai  înainte plecase acasă si  Ion ADAMESCU tot după 15 ani de muncă    forţată si  închisoarea de exterminare de  la Aiud.

In acest timp  Ion MIHALACHE rămânea să-si trăiască în chinuri ultimele zile si exact  la 10 ani după exterminarea  lui  Iuliu MANIU avea să aibă si el aceiaşi soartă.

 

PERSONALITATI     TRECUTE    PRIN    R ÂMNICUL    SĂRAT

lista poate fi completată

ADAMESCU    Nicolae, avocat din  Bucureşti, din conducerea Tineretului PNT arestat    pe 2/3 Decembrie 1947 în acţiunea    de protest împotriva înscenării procesului  Iuliu MANIU-Ion MIHALACHE, condamnat la 15 ani, a ajuns la Râmnicul Să­rat    pe 10 August 1957 si s-a eliberat la expirare.

ARDELEANU, colonel, membru pcr, Prof. Academia militara, condamnat la 25 de ani, arestat in 1958, in lot cu generalul Erimia Ion, pentru tradare de patrie. A ajuns la Rm. Sarat  la 30 mai 1960 pina pe 13 aprilie 1963, cind a fost dus la Aiud. A fost gratiat in august 1964.

ALEXANDRINI  Alexandru, n.1901, avocat, membru marcant al partidului condus de Gh.Tătărăscu si ministru de finanţe după 6 Martie 1945 în guv.  Procomunist ares­tat pe 6 Mai 1950 cu lotul foştilor miniştri a primit o condamnare de muncă silnica pe viata pentru complicitate la trădare de patrie, fiind anchetat si în lo­tul  înscenat lui Lucretiu Pătrăscanu. După ce a trecut prin Aiud a ajuns pe 10 August 1957 cu mai mulţi foşti miniştri în penitenciarul de la Râmnicul Sărat. Pe 22 Mai 1959 a trimis din închisoare un material privitor la unele aspecte ale "trădării" lui Lucretiu Pătrăscanu .La 24 Decembrie 1962 a dat o alta decla­raţie dezvinovatindu-se de acuzaţia de complicitate la trădarea de patrie, acuzandu-1 pe L.Pătrăscanu care a avut legături cu Palatul, cu burghezia si cu străinii-, oferindu-se în timpul grevei regale să facă tot ce e posibil pentru urgentarea formării unui guvern cu "apartenenţă comunistă" sub preşedinţia sa. Asupra anti-sovietismului lui L.Pătrăscanu spune că în primăvara lui 1945 când Mircea Durma a plecat la Mosciva pentru încheierea unui tratat de comerţ cu U.R.S.S., l-a îndrumat "să reziste cât mai puternic cererilor ruse spre a împiedica înfeudarea noastră economica şi să nu angajeze întregul nostru disponibil de export, pentru a lăsa deschisă posibilitatea unor legături economice si comerciale cu puterile apusene." Aceste argumente de vinovăţie a "mortului" nu au fost luate în consideratie de comunişti. Singurul avantaj a fost comutarea pedepsei în 25 ani prin Decretul 5/1963, si după desfiinţarea închisorii politice pe 13-04-1964.Alexandrini a fost expediat la Gherla.

ANCA Victor, avocat din Bucureşti, fost Ministru subsecretar de Stat la Postă si Telecomunicaţii în guvernarea PNT (1928-1933) a fost arestat în 15 Aug.1949 si a trecut prin Aiud, gherla şi pe 10 Aug .1957, după greva din Aiud a ajuns în temniţa de exterminare din Râmnicul Sărat.De acolo a fost trimis cu domiciliu obligator la Rubla pe Bărăgan.

ARNĂUTU Gh. Ion (Jenică), locotenent deblocat în 1946, membru PNT, a făcut  parte din grupul partizanilor condus de Sandu Grigore si Crăciun Dumitru, arestat în lupta de pe muntele Bancu (din Rarău-Câmpulung Moldovenesc) pe 16 Dec.1949 când au fost împuşcati trei partizani, a fost condamnat prin Sent.781/19-09-1950 a Trib.mil.Iaşi la 25 ani muncă silnică. A trecut prin Suceava, jilava, gherla, Aiud si a ajuns pe 10 Aug.1957 la Râmnicul Sărat, unde a murit în greva foamei, in celula "4" pe data de 2 Nov.1959.

BALICA Mihai, preot ortodox, n.19-09-1912 a fost arestat în 1949 si prin Sen­tinţa 342/1959 a fost condamnat la 16 ani pentru "uneltire contra ordinii sociale". A trecut prin Jilava, gherla, oradea, Aiud si pe 10 August 1957, după ce iniţia­se greva de 23 de zile din Zarea Aiudului, a ajuns la Râmnicul Sărat si a stat acolo până la desfiinţarea lui pe 13 Aprilie 1963. De acolo prin Jilava a ajuns în închisoarea Botoşani de unde s-a eliberat graţiat si nereeducat.

BARSANESCU (?), liberal a stat pana la 13-04-1963, transferat la Botosani.

BARBUŞ Ion, născut în 1921 în com.Valea lui Mihai .locotenent în rezervă, preşedintele Tineretului Universitar National Ţărănesc, un militant politic din li­nia I, condamnat prin Sent.412/1948 la 2 ani, rearestat si condamnat prin Sen. nr. 970/1950 la 15 ani, a trecut prin Jilava, Aiud, oradea si pe 10 Aug.1957 a ajuns grav bolnav la Râmnicul Sărat unde a fost chinuit. După desfiinţarea închisorii din 13-04-1963;prin Jilava a ajuns la spitalul Văcăreşti unde a fost operat. A refuzat reeducarea si s-a eliberat din spital în Iulie 1964.

BORCEA Ion-Ovidiu, n.7-09-1932 ca elev a participat la 8 Nov.1945, a iniţiat organizaţia anticomunista "Muntenia" fiind condamnat 20 ani M.S. prin Sent.79/ din 2-10-1951 şi a trecut prin Jilava, Aiud, la Baia Sprie unde a iniţiat greva din 1954 si a stat 136 de zile în carceră căptuşită cu Sârmă ghimpată. A trecut prin Oradea si după revoluţia din Ungaria, în Nov.1956 a revenit la Aiud si a fost printre iniţiatorii grevei de 23 de zile din Mai 1957. Pe 10 Aug.1957 a ajuns la Râmnicul Sărat unde a fost groaznic torturat. A reuşit să spargă liniştea impusă prin recurgerea la transmiterea ştirilor în Morse tuşit în română si franceză după ce s-a depistat în 1962 acest mod de  "convertire".

                                                                                                                                                   

După desfiinţarea închisorii pe 13 -04-1963 a trecut prin Jilava si a ajuns în temniţa de la Botoşani unde s-a opus cu energie reeducării. S-a eliberat în Iulie 1964 prin graţiere si în 1980 a ajuns la New York.

BOSCA Emil-Mălin, fost judecător, ziarist născut 1914 la Maieru-Maramureş, a fost condamnat în procesul înscenat numit "Sumanele negre" la muncă silnică pe via­tă. A trecut prin Gherla, Oradea, Aiud si pe 19 Aug.1957 a ajuns la Râmnicul Sărat unde a fost duşman înrăit al regimului de exterminare si pe 13 April.1963 1-a desfiinţarea închisorii a ajuns la Jilava de unde s-a eliberat nereeducat.

BRATU Alexandru, n.l4-04-1918, avocat, membru PNT condamnat în procesul condu­cerii Tineretului,1a 10 ani în 1949, a trecut prin Jilava, peninsula, baia Sprie, Oradea, Aiud si pe 10-Aug.l957 a ajuns la Râmnicul Sărat de unde a fost trimis în D.O. la Rubla pe Bărăgan în 1959 si a stat până în 1964. In 1975 a mai fost condamnat încă odată si fiind scos la intervenţia Statelor Unite a ajuns la New York în 1978.

CONSTANT Alexandru, condamnat în lotul vinovaţilor de "dezastrul tării" ca Mi­nistrul Propagandei în 1940 a trecut prin Jilava, Aiud, Sighet, piteşti si pe 10 Aug.1957 a ajuns la Râmnicul Sărat, de unde s-a eliberat.

COPOSU Cornel năs.20 Mai 1914 la Bobota-Simlău, înrudit cu Iuliu MANIU, doctor în drept în 1934 si în anul următor este ales preşedintele Uniunii studenţilor democraţi din Universitatea Cluj.A fost secretarul particular al lui I.Maniu si. în 1938 a suferit o condamnare de 2 luni.După 1940 devenit secretarul politic al lui Iuliu Maniu va asigura relaţiile clandestine din timpul războiului si a fost internat în lagăr, în 1946 a fost ales Secretar general adjunct, în 1947 condam­nat 2 ani si pe parcurs i s-a mărit la 15 ani. A trecut prin Jilava, case particulare de anchetă ale serviciului secret, a refuzat să fie martor al acuzării în procesul Maniu si apoi în cel al lui Pătrascanu. A cunoscut si Gherla, Aiudul si pe 10 Aug 1957 a ajuns la Râmnicul Sărat, în izolare complectă si totuşi prin sistemul Morse, ciocănit sau tuşit, a ţinut legătura si moralul cu cei de acolo. A fost în nenumărate rânduri pedepsit iar pe 9 Iulie i s-au fixat, prin decizia E/16450 a ministrului Negrea Vasile,24 luni de domiciliu obligator la Rubla. La sfârşitul lui Aprilie 1964 a fost eliberat din D.O. si a continuat să acţione­ze pe linia naţional ţărănistă având dese necazuri si fiind de sute de ori an­chetat până în 1989, când a fost ales la Preşedinţia PNTCD.

DEMETRESCU Camil, licenţiat în drept, secretar de Legaţie. Director adjunct al Cifrului în Ministerul de extern, cu o deosebită contribuţia în timpul trata­tivelor pentru scoaterea României din război. A fost condamnat 15 ani în în­scenarea procesului Iuliu Maniu si a trecut prin Galaţi, Sighet si în 1955 ajuns la Râmnicul Sărat de unde la sfârşitul lunii August 1962 a fost trimis în D.O pe Bărăgan, la Rubla până în 1964.In 1975 a fost rearestat si la interventia străinătăţii eliberat.

DOBRE  Gheorghe, n.1885, din Bucureşti, general de divizie fost ministru al înzestrării Armatei de la 27-01-1941 până la 19-02-1943 când a trecut ministru interimar la finanţe. A fost condamnat prin Hotărîrea nr.17 a Trib.Poporului din 17 Mai 1946 la muncă silnică pe viată. A trecut prin Aiud si pe 10 Aug.1957 a ajuns la închisoarea de exterminare de la Râmnicul Sărat unde a murit pe 26 Martie 1959 din cauza regimului barbar la care a fost supus.

DOBRESCU Aurel, născut I885, doctor cu studii la Gratz, Geneva, Viena si Bucu­reşti, preşedintele org.PNT de Făgăraş, deputat în mai multe legislaturi si sena­tor de drept. Ministru subsecretar de stat la Agricultură si Domenii de la 10 Nov.1928 la .7-06-1930, a fost arestat pe 15-08-1949 si condamnat 7 ani. Reares­tat în 1958 si condamnat la muncă silnică pe Viată a ajuns la Râmnicul Sărat.Când  în 1958 a murit Petru Groza a fost găsit  trecut printre cei 10, în testa­ment ca sa fie eliberat, dar a refuzat condiţionarea de a renunţa la trecut desolidarizându-se de politica lui Iuliu MANIU. A refuzat si a continuat să tră­iască în condiţii de exterminare fiind de multe ori pedepsit ca înrăit. La des­fiinţarea închisorii Râmnicul Sărat, grav bolnav a plecat pe 13 April.1963 la Ji­lava si de acolo transportat la spitalul Văcăreşti unde a murit prin Nov.1963. Deoarece era înalt si n-a avut loc în cosciugul făcut din lădite de la Aprozar un condamnat de drept comun i-a tăiat picioarele si i le-a pus alături în "cos­ciug", si apoi aruncat într-o groapă din cimitirul satului Jilava, fără semn.

DIACONESCU Ion, nepotul lui Ion Mihalache, inginer, a făcut parte din conduce­rea Tineretului P.N.T. si a fost arestat pe 2 Dec.1947 cu grupul protestatar contra înscenării procesului în care erau judecaţi MANIU si MIHALACHE.A trecut prin Aiud, minele de plumb Baia Sprie si Nistru si iarăşi Aiud. A fost purtător de lanţuri si totdeauna prezent în grevele contra abuzurilor administraţiei. După o asemenea grevă de 23 de zile, din luna Mai 1957 de la Aiud, a fost trimis pe 10 August acelasi an  în temniţa de exterminare Râmnicul Sărat. Impreună cu Ovidiu BORCEA si Cornel COPOSU au fost sufletul celor fără de speranţă căutând prin orice mijloc să menţină legăturile si credinţa în scăparea din acel iad. Când i-a expirat pedeapsa de 15 ani, pe 29 Nov.1962 a fost trimis tot ca pedeapsă, cu D.O. pe Bărăgan la Rubla pentru 24 de luni. In 1964 a fost eliberat si a continuat să nădăjduiască, acţionând în limita posibilităţilor, tot timpul până în 1989 la că­derea comunismului.

DRAGOMIR Nicolae, n.8-O9-l898 la Craiova. General de brigadă, profesor universitar de drept internaţional, sef de Stat Major al Armatei 4, a fost răpit de ruşi de pe front si dus la Moscova unde a trecut prin anchete chinuitoare. A fost condamnat la 8 ani de Trib. sovietic si în acelasi timp la Bucureşti era condamnat la 10 ani. Nici una din pedepse nu era dreaptă dar arată zelul românilor fată de ocupantul rus. După expirarea pedepsei la 4-04-1953 generalul N.DRAGOMIR a fost trimis ca felcer veterinar în sovhozul Bakansk în regiunea Kustanai si a cerut apoi repatrierea venind în tară pe 10-01-1956 si a lucrat ca bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară. După un an, pe 11 Ian.1957 a fost rearestat si în timp ce recursurile si apelurile se judecau el era închis la Jilava unde supraveghetorul pe 16-01-1959 raporta că este "foarte recalcitrant, cu metode de a aranja grupuri subversive", iar comandantul îl caracteriza că "se asociază si aduce fel de fel de injurii la adresa partidului, cât si la administraţia unităţii" Lundu-se măsuri împotriva lui a fost trimis la Râmnicul Sărat unde a continuat să fie pedepsit pentru nerespectarea programului. Pe 10 Dec.1962 se raportează de la Râmnicul Sărat că suferă de "hernie inghinală dreaptă, hidrocel voluminos, hipertensiune sistolică" solicitându-se internarea la Văcăreşti în vederea unei operaţii sau unui tratament de specialitate. Astfel între 13-01-1963 si 26 Iulie acelasi an este  în spital. Adus direct în reeducarea de la Jilava a refuzat să dea vreo declaraţie pentru renegarea trecutului până în Martie 1964 când s-a desfiinţat acest sistem de înjosire morală a deţinuţilor .S-a eliberat pe 27 Iu­lie 1964 stabilindu-se în Bucureşti, str.Crisana .

DRAGOS Titus, din Bucureşti, str.Horei nr.7, avocat. Ministru subsecretar de Stat al Românizării. Colonizării si Inventarului, si Secretar general la Ministerul de finanţe, a fost condamnat la 15 ani munca silnică la vârsta de 60 de ani, în 17 Mai 1946 de către Tribunalul Poporului. A trecut prin Jilava, Aiud si a ajuns la Râmnicul Sărat pe 10 Aug.1957, de unde s-a eliberat în Martie 1961.

GODO Mihai, preot iezuit din Banat condamnat cu lotul bisericii catolice a tre­cut prin Jilava, Sighet si a ajuns la Râmnicul Sărat unde era grav bolnav de plămâni. A plecat de acolo pe 13-04-1963 la desfiinţarea închisorii si s-a eli­berat prin graţierea din 1964.

 

HAGEA    Constantin, născut   în  Ianuarie  1909  în com.Măgina, jud.Alba, membru PNT, ziarist, redactor  la  "Dreptatea  satelor", deputat de  Alba si  secretar general al organizaţiei     regionale   Transilvania. Urmărit  si-a  făcut  acte  false  după procesul Iuliu Maniu trăind în clandestinitate. Trădat a fost arestat  în trenul Teius-Bu­cureşti .Condamnat   la 25  ani  a trecut prin  Aiud si  pe   10  August a ajuns   în  închisoarea de  la Râmnicul Sărat  care pentru el a fost  chiar de exterminare.  Grav bolnav cu aortită cronică,   sclero-emfizem pulmonar, spondiloză cervicală si  lom­bară, tulburări  funcţionale  cardiace, reumatism cronic a  trebuit  să îndure  cerbi­cia gardienilor si barbaria călăului  Alexandru Visinescu până  la 6 Dec.1960 când au reuşit  să-1 termine  si  să-1 arunce  în groapa comuna.

 

HOROBEŢ    Constantin, maior în  Direcţia de  Informaţii  Externe, agentul  lui  Aurel Mois  în R.F.Germania a  încercat    să    facă, pe  Elena Măgherusan . căsătorită cu ma­iorul Sykes,  agentă, dar desigur demascat a fost arestat de o patrulă americană în oraşul Worms pe  18   Iulie  1958.  Condamnat    la 2 ani  si 6  luni    de  Trib. federal de  la Karlsruhe , in 1   Iunie  1959  făcându-se  schimb de  spioni, Horobeţ a refuzat pro­punerea germană de a cere azil politic  si    a venit  în tară cu colegul lui Ştefan . Ciuciulin.   In  12 Feb.l960  Trib.mil.   Bucureşti  1-a condamnat  la 15 ani M.S. si a ajuns  la Râmnicul Sărat unde a  stat  în regim de represiune până la 13-04-1963 când prin desfiinţarea închisorii a fost  transferat  la Aiud.

IACOB Alexandru fost activist  în organizaţia sindicală din Cluj  a ajuns sub­alternul  lui  Vasile Luca numit  în 1948  ca ministru adjunct  la finante. A  fost con­damnat prin Sent .180/4-10-1954  la 20 ani  în procesul  lui  Vasile   Luca  învinuit ca oportunist si coautor al tuturor ilegalităţilor patronate se titularul Minis­trului de  Finanţe.  Era vorba de  înscenarea înlăturării  grupului  Ana Pauker, Teoharii Georgescu din calea  lui Gheorghiu Dej.  A trecut prin Aiud si a ajuns  si în închisoarea din    Râmnicul Sărat.

JIENESCU Gheorghe;n.l6-09-1895 în com. 941 până în 1946.   Pe  12-02-1946 a fost arestat  la Malmaison  si prin Decizia 160/9-10-1946 a fost condamnat  la 20 ani M.S.A trecut prin Aiud, Văcăreşti si iar Aiud din 9-03-1948 până la 1-04-1958 când foarte bolnav a fost transferat la Rm. Sărat. In această închisoare a fost  în mai multe rânduri pedepsit cu izola­rea si chiar lovit în celula 36.  La intrarea în acest  infern, pe  fişa medicală era menţionat "stare preparalitică, din cauza unui spasm prelungit pe fond de hipertensiune arterială crescută la maximum(25/15).Nu i s-a aprobat regim nici alimentar, nici  medical si nici măcar  să stea la pat.  A fost  în mai multe rânduri pedepsit până la 13  Aprilie când la desfiinţarea închiso­rii a fost transferat  la Gherla.  La 18  Aprilie  1964 a fost graţiat prin Decret 176, după ce executase    19 ani si 2 luni de  închisoare si s-a stabilit în Bucureşti str.Franklin nr.17.

LAZAR  A. Ilie, n.12-12-1895 la Giulesti-Maramures, avocat, semnatar al Actului Unirii de la Alba Iulie pe 1 Dec.1918, preşedintele org. PNT de Maramures, de­putat, .Ministru Subsecretar de Stat, implicat în înscenarea de la Tămădău si procesul MANIU-MIHALACHE a fost condamnat 12.ani M.S. si a trecut prin Galaţi, Sighet si Râmnicul Sărat. In această închisoare de exterminare am văzut că a fost de mai multe ori pedepsit. Fiind bolnav şi s-a eliberat pe 11-07-1959 chiar din pedeapsa de izolare.

EREMIA Ioan St.n.1913 la Constanta, general , membru p.c.r, .condamnat 25 ani 1959 "înalta trădare" a stat la Rm.Sărat , pana la 13-04 1963     si   prin  Jilava  a   ajuns   la   Aiud   pe   16-04-1963   si   gratiat l964.

LUCA Vasile, unul dintre cei mai înverşunaţi comunişti pus în slujba Moscovei, care împreună cu Ana Pauker si Teohari Georgescu au căutat să sub­juge .tara, a intrat în conflict cu Gheorghiu Dej, care i-a arestat si pe el 1-a condamnat la moarte prin Sent.180/4-10-1954.Procesul desigur era înscenat si însemna răfuiala între comunişti pentru putere .Pedeapsa  i s-a comutat, în munca silnica pe viată si a ajuns la Râmnicul Sărat unde s-a bucurat de un regim aparte dându-i-se posibilitatea să lucreze tâmplărie într-o celulă amenajata special. Desigur poate a avut si alte avantaje. Pe 13-04-1963 a fost transferat la Aiud unde la scurt timp a murit, pe.27-07-1963, în mijlo­cul celor cărora le ceruse moartea în nenumărate rânduri.

LUGOŞIANU 0.Ion, n.5-11-1890, avocat cu studii juridice la Paris, deputat P.N.T., consilier tehnic al delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris, secretar al delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Londra Comi­sar al Guvernului în Statele Unite si Canada, subsecretar de Stat la Preşedin­ţia Consiliului de Ministri (1928-1930), Ministru al Instrucţiunii Publice, Ministru plenipotenţiar la Vatican, delegat la Liga Naţiunilor la Geneva, Pa­ris si Haga, codirector al ziarului "Universul", a fost arestat în 1949, chi­nuit prin anchete, condamnat si a trecut prin Jilava, Aiud, piteşti si a ajuns la Râmnicul Sărat unde a murit în condiţii de exterminare pe 7 Nov.1957 la ora 18,30.

MĂCELLARIU Horia, n.28-04-1894.contraamiral, comandant al Forţelor Navale Maritime(1943-1944), a fost arestat prin trădare pe 19-04-1948 fiind condam­nat în lipsă la 25 ani M.S. în înscenarea procesului "Sumanele Negre".A trecut prin Aiud în regim de totală izolare "fără aer, lumină sau soare" si la 4-04-1958 a fost mutat în infernul de la Râmnicul Sărat unde era grav bol­nav, bâtrân si cu distrofie cu o debilitate generală, astenie si frecvente lipotimii, cardio-miocardită, afecţiuni pulmonare, afecţiuni digestive, gastrită si enterocolită, tulburări de vedere, Picioare umflate din cauza ţesuturilor slăbite...In această situaţie a continuat să fie obligat la regimul drastic si alimentar si fără medicatie, cu izolări si sancţiuni punitive. Miracolul a fost că a supravieţuit până la 13 Aprilie 1963 când s-a desfiinţat închisoa­rea de la Rm.Sărat si prin Jilava a fost expediat la Gherla, apoi pe 3 Dec. acelasi an la Dej si revenit la Gherla de unde s-a eliberat pe 29-07-1964 când a fost graţiat.

MIHALACHE Ion, n. 18-02-1882 la Topoloveni, unul din ctitorii României,de­corat cu multe ordine si medalii, cel mai aprig apărător al ţărănimii preşe­dintele PNT, ministru, deputat în toate legislaturile dintre cele două răz­boaie, a fost condamnat în înscenarea Tămădăului la muncă silnică pe viată. A trecut prin chinurile închisorilor de la Galaţi, Sighet si Râmnicul Sărat fiind deseori pedepsit si bătut până la vârsta de 80 de ani. A murit exact la 10 ani după exterminarea lui Iuliu MANIU la Sighet si a trebuit să fie si el exterminat ca să se desfiinţeze cea mai groaznică închisoare, cea de la Râmnicul Sărat.

MUNTEANU Vasilică, ziarist din Braşov a fost condamnat în 1949 la 7 ani si rearestat în 1957 i s-a înscenat un alt proces. De la Aiud a ajuns în Râmnicul Sărat. Din acel infern a fost salvat prin moartea lui Petru Groza ca­re 1-a trecut printre cei 10 lăsaţi în testament ca să fie eliberaţi de Gheorghiu Dej în 1958.

NEAGU Alexandru, ministru de finanţe de la 25-09-1942 până la 1-04-1944 a fost condamnat în lipsă la 10 ani în 1947.A stat ascuns la familia Costea Ion, sub numele de Voiculescu Zamfir, până în 1956 când, arestat a trecut prin Aiud. In 1957 a ajuns la Râmnicul Sărat si pe 13-04-1963 a fost transferat prin Jilava la Botoşani de unde a fost graţiat în 1964.

PANTAZI.  Constantin, n.26-08-1888 la Călăraşi, general de Corp de Armată, Ministru de Război(1942-1944) a fost condamnat la moarte în procesul Maresalului Ion ANTONESCU si graţiat în ultimul "minut" (în timp ce mergea spre locul de execuţie). A trecut prin Aiud si la 10-08-1957 a ajuns transferat la închisoarea de exterminare de la Rm.Sărat. Era bolnav hipertensiune, semne. de polidipsie si poliurie, scleroza vaselor renale, albumină în urină si... nici un tratament medical sau alimentar, din contră represiune fizică si ali­mentare pentru a-i grăbi exterminarea care s-a produs pe 23-01-1958.

PETRASCU Nicolae , Secretarul general al Mişcării legionare .Numele lui a . fost găsit zgâriat pe perete, de către Cornel C0P0SU, semn că a trecut si el pe acolo, probabil în 1953 când era anchetat lotul lui Eugen Turcanu.

 

PETRESCU Dumitru, naţional ţărănist din com. Pucheni-Prahova, pus sub urmărire după alegerile din 19-11-1946 a stat ascuns .Arestat  prin trădare a adus în 1949 zeci de persoane în puşcărie pentru că îl găzduiseră. A trecut condamnat la muncă silnică pe viată prin Gherla, Aiud si în 1957 a ajuns în Râmnicul Sărat. După desfiinţare, pe 13-04-1963 a fost dus la Jilava si în Iu-na Mai a trecut prin reeducare de acolo si după ce si-a renegat trecutul a plecat gârbovit acasă.

PETRESCU Constantin-Titel, n.5-02-l888 la Craiova, preşedintele Partidului So­cial Democrat, a trecut prin Râmnicul Sărat, numele lui fiind găsit zgâriat pe perete de Cornel Coposu.

PETROVICI Ion, n.1882 .doctor în filozofie, profesor universitar, academician, ministru în mai multe guverne .Arestat pe 21-01-1945 a trecut prin lagărul de la Caracal si după condamnare a ajuns la Aiud.In 1957 transferat la Râmnicul Sărat, s-a bucurat de favoarea de a fi fost trecut pe lista tes­tamentară a lui Pere Groza, reuşind astfel să fie eliberat în 1958din temu­ta temniţă de exterminare.

PLACINTEANU Gh.Gheorghe-Ginel, n.3-12-1924 doctor chirurg din Bucureşti a fost arestat din ordinul lui Gheorghiu Dej pentru a salva "onoarea" Licăi , chinuit în mod barbar de securitate unde i s-a înscenat un proces, după arestarea din 13 Aug.1959.După condamnare a fost trimis la Râmnicul Sărat cu consemnul dat lui Alexandru Visinescu de a nu mai ieşi de acolo. Si totuşi a ieşit exterminat pe 1 Mai 1961 fiind aruncat în cimitirul oraşului, fără nici un semn de identificare.

PUIU Ion, inginer, conferenţiar universitar, preşedinte al Tineretului PNT în perioada 1945-47, arestat pe 2 Dec.1947 cu grupul protestatatar împotri­va înscenării procesului Maniu-Mihalache, condamnat la 25 ani a trecut prin Aiud, minele de plumb, gherla si a ajuns după greva din Aiud(Mai 1957) la Rm. Sărat pe 10 Aug. 1957- A fost printre cei ce încercau să tină moralul în si­nistra închisoare folosind alfabetul Morse pentru transmiterea mesajelor. Pe 13 Apr.1963 la desfiinţare a trecut prin Jilava si a ajuns în reeducarea de la Gherla eliberându-se prin graţierea din 1964.

RADULESCU Octav, arestat în Sept. 1947 implicat în înscenarea procesului MANIU, legat de cei din Ministerul de externe, a fost condamnat la 10 ani. A trecut prin Aiud, minele de plumb si anchetat în 1956 la Cluj pentru încercarea de a lua legătura cu familia, a ajuns în 10-07-1957 pentru câteva luni la Râmnicul Sărat de unde s-a eliberat în Sept.1957.

RADULESCU Victor-Pogoneanu, n .21-09-1910 la Bucureşti, diplomat, membru PNT a fost arestat pe 9 Aug.1947 si implicat în inscenarea procesului Iuliu MANlU-Ion MIHALACHE fiind condamnat la 25 ani M.S. A trecut prin Galaţi, Sighet si a ajuns la Râmnicul Sărat în 1955. A refuzat orice compromis cu regimul comunist. La capitolul torturi s-a arătat cât era de bolnav, paralizat si batut  în pat. Până la urmă a murit în condiţii de exterminare pe 10-03-1962 la Văcăreşti.

ROXIN Teodor, avocat din Oradea, preşedintele organizaţiei PNT din Bihor, deputat si membrul Delegaţiei permanente a fost condamnat si a trecut prin Jilava, Aiud. Ajuns pe 10 Aug.1957 la Râmnicul Sărat a murit din cauza condi­ţiilor de exterminare mai ales inanitia si lipsa medicatiei.

STOENESCU Nicolae, n. 23-02-1890 la Odobesti, jud.Vrancea, general de divizie, profesor de tactică si strategie la Scoală Superioară de Război, membru al Academiei de Ştiinţe, ministru de finanţe (27 Ian.1941 la 26 Sept.1942) si comandant al Corpului 4 armată(1944-1945).A fost condamnat la 12 ani si a trecut prin Văcăreşti, Aiud, de mai multe ori prin anchete noi la securitate si ajuns la Râmnicul Sărat pe 10 Oct.1957. La expirarea pedepsei din 26-08-1958 i se emite biletul de Eliberare nr.1.421 de către penitenciarul Rm.Să­rat, dar nu se eliberează, ci este dus în lagărul de muncă forţată de la Cul­me unde se reuşeşte exterminarea generalului STOENESCU pe 2-Martie 1959 la  ora 5 dimineaţa, moartea motivată de dublă pneumonie cu insuficientă cardiacă. Aceasta demonstrează si mai mult condiţiile de exterminare în care se lucra fără îmbrăcăminte, fără alimentaţie adecvată si fără asistenţă medicală.

STEFANESCU Lazăr, învăţător din Nucet-Dâmbovita, aviator "politic" ca membru al formaţiilor procomuniste a participat la falsificarea alegerilor din 19-06-1946, i s-a dat un post de deputat, inspector general în Ministerul Educatiei si propagandist al regimului ieşit din alegeri. Crezând că încordarea situaţiei internaţionale duce la un conflict si-a imaginat un conflict armat şi s-a gândit la crearea unui partid -social creştin. Mergând în inspecţii punea în cataloagele profesorilor câte un manifest si când a fost arestat i-a denuntat intrând în închisoare zeci de institutori. El a fost condamnat pe 17-09-1951 la muncă silnică pe viată si din Aiud a fost dus pe 19 Aug.1957 la Rm.Sărat. La desfiinţare a ajuns în Jilava unde imediat a acceptat reeducare devenind un în­focat reeducator, o adevărată calamitate care a ieşit ca o cârpă lipsit de cel mai elementar simt al pudorii.

Tătaru Ştefan, n. 25-01-17, călugăr franciscan, rectorul  Seminarului catolic   a   stat   la   Rm.Sărat   între 1953-1956

 

TOMESCU    Petre, profesor universitar, decanul Facultăţii de medicină din Bucureşti, Ministrul    Muncii, Sănătăţii  si Ocrotirilor sociale, n.l890, a fost condamnat  15   ani    muncă silnica în procesul Mareşalului Ion Antonescu pe 17-05-1946.A trecut prin Jilava, Aiud    si în 1957 a ajuns la Râmnicul Sărat de unde s-a eliberat în 1961  la expirarea pedepsei.

 

TODEA Alexandru, arestat pe  14 Oct.1948 de securitatea din Reghin de unde a reuşit să evadeze. Intre timp a fost consacrat episcop si prin trădare arestat si condamnat  în Joia Mare  1952 la muncă silnică pe viată. A ajuns la Sighet si în    Martie  1955 , când se  lichida  închisoarea, a fost transferat  la Râmnicul Să­rat  într-o celulă cu încă patru deţinuţi. In prima noapte fiind un    ger cumplit si fără căldură au îngheţat.  A doua zi dimineaţa au fost găsiţi îngheţaţi si numai el a reuşit să-si revină. Ceilalţi erau morţi. L-au mutat într-o celulă de unul singur si a stat până la sfârşitul lui Decembrie 1957. Pe 17 Dec.1957 a venit călăul anchetator Enoiu Gheorge ca să-1 ancheteze pe el si pe Mihalache. Ion Mihalache a refuzat propunerea. Episcopul Alex.Todea de asemenea si a fost mutat     la Piteşti până în  Iunie 1960, apoi  la Dej  si s-a eliberat în 1963 de  la închisoarea Gherla prin     Decretul de Graţiere  411.

 

VALSAN Nicolae, născut în 1915, marinar a trecut prin Jilava, minele de plumb, Aiud si a ajuns la Râmnicul Sărat în 10 Aug.1957 unde din cauza tratamentului barbar s-a socat. Nu se ştie daca a scăpat cu viata. În iulie 1950, a fost condamnat la moarte, Pedeapsa i s-a comutat. Era ofiţer de marină pe vasul Transilvania.

 

VELTEANU  Cornel n.l908 în satul Cut, jud.Alba, a absolvit Fac.de drept de la Cluj si a continuat la Paris unde si-a luat doctoratul în ştiinţe economice. A făcut parte din Consiliu de administraţie de la C.E.C. A fost arestat în 15 August 1949 si după condamnare a trecut prin Aiud, minele de plumb, oradea, iarăşi la Aiud după revoluţia din Ungaria si a fost între cei ce au declanşat greva în luna Mai 1957- Pedepsit a ajuns pe 10 Aug.1957 la Râmnicul Sărat unde a îndurat chinurile singurătăţii dar mai ales teroarea administraţiei. După desfiinţarea închisorii pe 13 Aprilie I963, prin Jilava a ajuns la Botoşani de unde s-a elibe­rat graţiat în 1964. In 1980 a ajuns refugiat la Paris.

 

VISA Augustin, n.l904 la Seica Mare, jud. Făgăraş, membru al PNT-ului si Presedinte al Tineretului National Ţărănesc din 1936.A fost arestat. în timpul regi­mului antonescian pentru activitate antifascistă cu lotul Rică GEORGESCU si au fost salvaţi, de la moarte de Iuliu MANIU. Eliberat în 23 Aug.1944, a continuat activitatea politică, dar nu era bine văzut de comunişti fiindcă colaborase cu anglo-americani contra regimului Antonescu, si a fost pus sub urmărire. Pe 26 Fe­bruarie 1948 a fost predat siguranţei care era însoţită de un NKVD-ist, de către Iorgu Popescu fost magistrat si care-l cunoştea. Dus la Constanta a fost bătut îngrozitor de politia rusească, condamnat 25 ani de ei si dus la munca forţată de exterminare .A fost amnestiat tot de ruşi si a venit pe 1 Dec.1955- dar nu i s-a dat drumul acasă. A fost închis la Gherla si în Aug.1957, în lanţuri, a plecat la Râmnicul Sărat, de unde a fost eliberat pe 5 Noiembrie 1957.

 

WALTNER Iosif, preot, consilier al Cancelariei episcopale romano-catolice din Timişoara a fost arestat pe 8 Martie 1951 si condamnat la muncă silnică pe viată. A trecut prin Jilava, Sighet, Piteşti, Râmnicul Sărat până la 13-04-1963 si apoi la Gherla de unde a fost graţiat.

 

Această listă poate nu-i complectă, dar ea este reală.

 

A trebuit să fie exterminat Ion Mihalache în condiţiile de adevărată barba­rie ca să se desfiinteze si această groaznică închisoare.

Pe 13 Aprilie 1963, în vagonul dubă au mai fost găsite prin celule câteva schelete care au fost încărcate si duse la Jilava si de acolo în diferite des­tinaţii dinainte stabilite după planul diabolic al M.A.I.ului:

 

BOTOŞANI: BORCEA Ion-Ovidiu, BALICA Mihai, VELTEANU Cornel.NEAGU Alexandru.

 

AIUD: HOROBET Constantin, IACOB Alehandru, lUCA Vasile

 

GHERLA: JIENESCU Gheorghe, mACELLARIU Horia, PUIU Ion, WALTNER Iosif, GODO M.

 

 JILAVA: BOSCA Emil-Mălin, PETRESCU Marinaru, STEFANESCU Lazăr.

 

VĂCĂREŞTI SPITAL: BARBUS Ion,  DOBRESCU Aurel

 

Merită de subliniat că nici-unul dintre aceste nume, până în ziua de 13 Aprilie 1963 nu a acceptat vreun compromis, în ciuda condiţiilor de exterminare.

 

RÂMNICUL  SĂRAT  -  completare

MACOVEI  Ion, din Bucureşti, adjutant în aviaţie la Flotila de la Buzău, membru PNT arestat pe 15 Aug.1949 a fost condamnat 10 ani pentru uneltire si a trecut prin Buzău, Jilava Dumbrăveni, Gherla Caransebeş, Oradea Mare si Aiud, de unde pe 10 August 1947 a plecat în duba celor pedepsiţi după marea grevă si a ajuns la Râmnicul Sărat. De aici  la expirarea pedepsei în Aug.1959 a fost trimis în domiciliu obligator la Lăţeşti, pe Bărăgan.

 

RUSSU  Alexandru Marius, născut pe 16 Iunie 1924 la Bălti-BASARABIA- a urmat Universitatea la Cernăuţi si a terminat-o la Iaşi ieşind inginer electrome­canic. In primăvara anului 1948 se afla la Dumbrăveni de unde a organizat o mişcare subversivă studenţească cu ramificaţii la Iaşi si Huşi. Membrii de­puneau un jurământ ca să-si ajute tara cu tot ce le va sta în putinţă. Ares­tat pe 9 Iulie 1948 a fost trimis după o lună (pe 8 Aug.1948) la Suceava unde a si fost condamnat la 10 ani prin Sent.410/2-04-1949.După condamnare a fost trimis la Canal si a trecut prin Poarta Albă ca în 1950 să fie adus la Pe­ninsula unde a desfăşurat o activitate în sprijinirea deţinuţilor atât la uşurarea muncii cât si în legături cu exteriorul. După închiderea Canalului pe 19 Iulie 1953 a plecat la Aiud unde a lucrat în fabrică dar a fost prezent în acţiunile de protest împotriva abuzurilor administraţiei participând la grevele ce au avut loc. Drept pedeapsă pe 10 August 1957 a fost trimis cu grupul naţional ţărănist de la Aiud la Râmnicul Sărat .A cunoscut din plin teroarea de acolo si a ţinut legătura prin Morse cu Horia Măcellariu si cu părintele Mihai BALICA. Pe ziua de 6 Iulie 1958 la expirarea pedepsei, a fost eliberat din Râmnicul Sărat, dar cu o nouă pedeapsă de 60 de luni si trimis sub pază în zisa comună Răchitoasa(Vadul Oii) pe Bărăgan.

 

ROMNICEANU M. Mihai, n. 17 Feb.l891 la Bucureşti, avocat, profesor universitar la Fac. de Drept din Bucureşti, membru în Comitetul executiv al P.N.L. din 1932. A fost ales senator de Hunedoara în 1933 .Pe 8 Ianuarie 1946 a fost desemnat ca Ministru fără portofoliu în Guvernul P. Groza în urma Conferinţei de la Moscova pentru garantarea alegerilor libere din Nov.1946.Dar în timpul cam­paniei electorale a fost agresat de comunişti, deşi era ministru în funcţie. Nu s-a putut împiedeca furtul alegerilor. Pe 28-04-1948 a fost scos din învătământul Universitar si apoi arestat într-un proces înscenat de securitate. I s-au repartizat 12 ani muncă silnică. A trecut prin M.A.I. .Jilava, Gherla, Dej, Piteşti si a ajuns la Râmnicul Sărat în 1957.Acolo a fost semnalat că a murit în condiţii de exterminare pe 13 Feb.1960.

 

SIMIONESCU Cezar n.1-04-1886 la Iasi, după absolvirea Fac. de Drept în 1908, la  începutul lui 1915 s-a stabilit la Bucureşti unde a practicat avocatura. Membru al Partidului Taranesc de la înfiinţare si apoi al PNT-ului din 1926, a făcut politică  militantă fiind ales deputat de Ilfov din 1938 si apoi preşedintele sectorului Negru din capitală. Urmărit după arestarea conducerii partidului naţional ţărănesc pe 17.07.1947, a fost arestat în 1945 în august acelaşi an şi dus la închisoarea din Craiova pentru 3 luni. Rearestat în 1949 a fost condamnat la 25 de ani prin Sent. 2846/7+08+1951. A trecut prin Mai, Rahova, Jilava, Aiud şi în 1957 a ajuns în închisoarea de exterminare de la Rîmnicu Sărat. Bolnav din cauza torturilor, a fost trimis pentru o noua ancheta la Jilava unde a murit în 1959. Sfatul Popular al comunei Jilava a eliberat Certificatul de deces cu Seria MC. 047/1959 după ce l-a aruncat în groapa comună.

 

CALAII  ACESTEI  ÎNCHISORI

Printre cei ce au imaginat si pus în aplicare acest regim de la Râmnicul Sărat, în afara de conducerea superioară a partidului comunist, au fost:

Nicolschi Alexandru, Bodnarenco Pantiusa,. Negrea Vasile... BĂDICA Ilie, directorul penitenciarelor

Vişinescu Alexandru, căpitan, comandantul penitenciarului

 Lupu  Vasile (?), ofiţerul politic.

Doctorii Grumberg Iancu, Dumitrescu Aurel

Gardieni supraveghetori, o mică parte:

Furnică (?) (sublocotenent), Serban Ion(plutonier major), Găzdaru Dumitru(serg.major), Dănilă Stefan( sergent), Valter (sergent) si alţi gardieni depistaţi: Bucur Radu, Burlacu Victor, Ciocârlan Gheorghe, Ciocio Ion, Costiean Tudor, Dănilă Stan, Dobrin Ion, Ion Zamfir, Gută Grigore, Huiu Ion, Iordăchescu Ion, Mihalce Fănică, Militaru Dumitru, Mitrofan Fănică, Necula Ion, Nistor Ion, Oroveanu Dumitru, Păiş Ion, Papuc Nicolae, Perian Ion, Rusini Alexandru, Stan  Valter, Stoica Vasile, Tabiet Vasile, Vârloi Radu, Vrancea Ion, Vasile Victor, Vasiliu Ion,Vlăsceanu Nicolae, Voicu Ion, Vulpoi Gheorghe...

Poate deschiderea dosarelor să aducă mai multă lumină asupra acestor neoa­meni care în majoritatea cazurilor sunt din satele judeţelor apropiate.

Dacă Pitestiul s-a caracterizat prin violenta colectivă, Râmnicul Sărat a excelat prin exterminarea  individuala; într-o linişte de mormânt.

 

 

Cicerone Ionitoiu