V. Eliminarea
Bisericilor Creştine din Etiopia
[Documentul
de faţă, publicat în Germania de „Frankfurter allgemeine Zeitung", este
mărturia luptei duse pentru eliminarea Bisericilor creştine din Etiopia. Este un program de
acţiune venit, în
1981, de la centrul deformare a cadrelor politice din Addis-Abeba, „12 Yekatit", o şcoală fondată în
1975, care organizează
stagii de câte trei luni. Este un document secret ce a ajuns în Vest, în mod clandestin; el
cuprinde o serie de instrucţiuni privitoare la modul cum pot fi eliminate Bisericile
creştine sau la modul cum ele pot fi
puse sub controlul Statului.]
1.
Convocaţi
adunările municipale în dimineţile de duminică. Cereţi să fie înregistrat
fiecare locuitor ce trăieşte în regiune. Aveţi grijă ca toţi locuitorii să
participe la aceste adunări. Pedepsiţi aspru (cu amendă sau închisoare) pe cei
care nu vin.
2.
Desemnaţi
pe creştinii militanţi să facă muncă voluntară în comună. In felul acesta, ei vor fi
atât de ocupaţi încât nu vor mai avea timp să întreprindă vreo operă creştinească. Dacă
refuză, veţi avea
motiv să-i băgaţi la închisoare.
3.
încercaţi
să introduceţi în toate grupările creştine şi în toate adunările religioase tovarăşi de
partid cunoscuţi ca fiind loiali faţă de acesta. Ei urmează să-i supravegheze pe cei ce se
remarcă prin credinţa lor deosebită şi pe cei care exercită funcţii de
conducere.
Spuneţi
tuturor locuitorilor din fiecare comună că trebuie să se hotărască, odată pentru
totdeauna, dacă sunt sau nu creştini.
Apoi, ceva mai târziu, îi veţi soma pe cei ce au declarat că sunt creştini să-şi renege credinţa. Dacă nu vor să o facă, băgaţi-i la închisoare, cel puţin pentru câteva zile. La eliberare, rudele vor face presiuni asupra lor ca să-i determine să-şi renege credinţa sau să şi-o ascundă, pentru a nu crea neplăceri familiei.
5.
Interziceţi
mai ales tinerilor să meargă la biserică. Confiscaţi actele
de identitate ale tuturor celor ce iau parte la serviciul religios; îi veţi pune cu botul pe labe,
lăsându-i să le aştepte şi amânându-i zile în şir, până când vor renunţa. Dacă teama că vor fi
închişi nu-i va
îndepărta de biserică, vor interveni părinţii care, cuprinşi de frică, îşi vor împiedica
copiii să meargă la slujbă.
6.
Dacă interdicţia de a
merge la biserică rămâne fără efect, băgaţi
la închisoare pe cei care conduc comunităţile creştine. Este bine să-i arestaţi pe toţi conducătorii în
acelaşi timp, pentru ca să nu mai
rămână nimeni care să poată lua decizii. Interziceţi tuturor celor ce vor să-i viziteze în închisoare pentru
ca nimeni să nu ştie exact ce se întâmplă.
7.
Când
arestaţi pe cineva, nu daţi nici un motiv precis de acuzare. Când s-a emis o acuzaţie,
evitaţi să fixaţi o dată precisă pentru deliberări. Aveţi grijă ca salariile tuturor celor
ce se află în închisori să fie suspendate.
Pedepsiţi-i pe toţi cei ce ajută familiile celor închişi, dându-le bani sau alimente. Dacă se depune o
cerere de cauţiune, fixaţi o sumă de
bani foarte ridicată şi faceţi precizarea că această sumă se pierde dacă procesul este pierdut. Familiile şi
prietenii ne vor face mai puţine
greutăţi dacă vor avea tot timpul sentimentul că orice agitaţie a lor agravează cazul rudelor aflate în închisoare.
8.
închideţi bisericile.
Daţi drept motiv nevoia pe care o are municipalitatea
de săli de întrunire şi de birouri. în biserici, ardeţi sau distrugeţi altarele şi orice obiect cu
semnificaţie religioasă. Investiţi
autorităţile locale cu puterea de a se „ocupa" de creştinii de pe teritoriul lor în modul pe care
îl consideră mai potrivit. Bisericile
trebuie să fie închise, întotdeauna, de funcţionarii locali de rang inferior. în felul acesta guvernul nu poate
fi învinuit de atitudine
anticreştină.
10.
Spuneţi-le
oamenilor, folosind toate mijloacele adecvate (radio, presă, afişe, etc.), că
întreaga lor fidelitate trebuie să fie îndreptată
spre patrie. Subliniaţi faptul că a acorda bani sau timp. Bisericii înseamnă a nu da totul ţării şi deci a
nu sprijini, în totalitate, guvernul.
11.
In
ceea ce priveşte avansările, selectarea celor ce urmează să facă studii superioare, alocarea de
burse, etc., omiteţi-i întotdeauna pe creştini.
,12.
Puneţi stăpânire pe centrele administrative, pe birouri, pe şcolile şi clinicele
confesionale, pe locuinţele funcţionarilor Bisericii şi ale misionarilor, şi pe vehiculele lor. Spuneţi că
guvernul are nevoie de ele.
13.
îngheţaţi
conturile pe care le au în bancă Bisericile, şcolile confesionale şi grupurile de
misionari, pentru ca activitatea acestora să fie paralizată din lipsă de bani.
14.
Interziceţi
orice adunare religioasă de mare importanţă. Anunţaţi comunităţile creştine că, pentru
a organiza adunări publice, au nevoie
de autorizaţie iar, când acestea se prezintă cu astfel de cereri, refuzaţi-le sau amânaţi răspunsul pentru
o dată neprecizată. Lăsaţi deschise câteva biserici pentru a se putea
spune că în ţara noastră există libertate
religioasă.
15.
Profanaţi
toate locurile pe care creştinii le consideră sacre. Distrugeţi toate cimitirele şi
transformaţi-le în „locuri pentru pieţe".
Pietrele funerare
mari, pe care nu izbutiţi să le ridicaţi sau să le spargeţi, vor putea folosi drept
tarabe.
16.
Nu
acordaţi nimănui viză pentru a urma cursuri sau a participa la conferinţe religioase,
organizate în ţară sau în străinătate.
17.
Nu
acordaţi misionarilor şi funcţionarilor Bisericii libertatea de a călători prin ţară. Fie
că refuzaţi să le daţi aprobările necesare, fie că îi amânaţi pentru o dată neprecizată. Dacă sunteţi
întrebaţi de ce formalităţile durează atât
de mult timp, spuneţi-le că nu e de competenţa
voastră să luaţi decizii în acest domeniu şi că de asta se ocupă unul dintre superiori, al cărui nume nu
aveţi dreptul să-1 divulgaţi.
18.
Restrângeţi,
prin orice mijloace, vânzarea cărţilor creştine. Interziceţi tipografiilor oficiale să accepte contracte de
tipărire a cărţilor creştine. Impuneţi
drept condiţie ca toate cărţile să treacă pe la cenzură. Găsiţi pretexte ca multe dintre cărţile creştine să nu fie admise.
19.
Autorizaţi
totuşi publicarea câtorva cărţi creştine. Dacă se dovedeşte că sunt apreciate de popor
şi că tirajul s-a epuizat, nu îngăduiţi reeditarea lor.
20.
Cereţi
ca toate traducerile Bibliei să fie supuse cenzurii. Nu autorizaţi editarea de biblii sau
de tratate în limbile tribale dacă, pe lista funcţionarilor guvernului, nu există nici un
cenzor profesionist
care să cunoască aceste limbi. Pentru libertatea religioasă, este de ajuns să existe
biblii traduse în câteva limbi principale.
21.
Cereţi
ca în toate şcolile, începând cu nivelul primar şi până la cel universitar, să existe, cel
puţin odată pe săptămână, un curs de educaţie politică. Drept condiţie de promovare în
clasa minimă. în cadrul acestui
învăţământ, subliniaţi ideea că oamenii ce îşi preţuiesc ţara, mai mult decât orice altceva pe
lume, nu mai au
loc, în sufletul lor, pentru Dumnezeu.
22.
Interziceţi
rugăciunea şi citirea Bibliei în şcoli, chiar şi în cele care sunt întreţinute
de Biserică.
23.
Interziceţi
creştinilor să se întrunească în case particulare pentru a se ruga sau pentru a citi din Biblie.
24.
Faceţi-i
pe copii şi pe tineri să supravegheze şi să denunţe activităţile creştine ale părinţilor
lor şi recompensaţi-i pentru acest lucru. Părinţilor trebuie să le fie teamă să-şi manifeste
credinţa, chiar
şi în casa lor.
25.Pentru a putea avea în viitor ajutorul străinătăţii şi
în interesul
turismului, îngăduiţi câtorva misionari să rămână în ţară. Pe cei mai mulţi
faceţi-i să renunţe, îngreunând obţinerea vizei şi a permisului de lucru; obţinerea lor
poate să dureze ani de zile. Nu vă jenaţi să interziceţi misionarilor accesul în anumite
regiuni şi nici
să vă însuşiţi bunurile misiunilor ce se află acolo. Limitaţi-le orice călătorie prin ţară. Nu
daţi voie misionarilor să se întrunească întrei ei sau cu localnicii. Pentru toate acestea,
folosiţi tacticile enumerate
mai înainte, emiţând un refuz direct sau amânând mereu lucrurile.
26.
Dacă
aveţi absolută nevoie să scăpaţi de un conducător creştin important, faceţi-1 să
dispară. Nu lăsaţi să se afle că e mort. În felul acesta, familia şi Biserica vor nădăjdui că e în viaţă şi se vor feri să se facă remarcaţi, pentru a nu îi
pune viaţa în primejdie.
27.
Dezminţiţi
toate acuzaţiile de persecuţie religioasă, mai ales în faţa presei internaţionale. Insistaţi asupra faptului
că, pentru a putea face reformele politice,
e nevoie de atitudini naţionaliste şi că
Biserica nu trebuie să se aştepte la un tratament preferenţial. Şi, ca să dovediţi că există libertate religioasă,
spuneţi câte biserici sunt deschise
şi câţi misionari există în ţară.
28.
Cenzuraţi
cu regularitate corespondenţa şi convorbirile telefonice purtate de creştini şi de
misionarii suspecţi. Dacă e nevoie să începeţi un proces împotriva lor, veţi găsi o
justificare adecvată. Utilizaţi orice tactică ce vi se pare adaptată situaţiei. Prin această tactică, Biserica creştină va
fi fie eliminată, fie pusă sub controlul Statului*.