Prima pagină
  Arhiva de documente
    Colecţia Livia Dandara - DOCUMENTAREA GENOCIDULUI COMUNIST - PE ETAPE
      Actualitatea Procesului comunismului - semnale si comentarii

Explicaţie

Contact
contributii@procesulcomunismului.com
propuneri pentru îmbogăţirea spaţiului, neafişate
mesaje@procesulcomunismului.com
saluturi ce pot fi afişate în cartea de oaspeţi
  

27 mart. 2005 . Realitatea TV. Emisiunea " Un metru cub de cultură" :
Cum va fi prezentată în cărţile de istorie epoca în care trăim peste 50 de ani ?
Alexandru Ştefănescu - Dinu C.Giurescu
Dr. Istorie, Livia Dandara

   Nu cred în capacitatea oamenilor - fie ei politicieni , istorici , politologi , filozofi, romancieri ş.a. - de a prevedea viitorul omenirii şi al naţiunilor . Pentru fiecare deznodământ care a marcat , la un moment dat , destinul unui popor , se vor găsi "N " mărturii , avertismente , prorociri , care , scoase la iveală peste timp, sunt considerate previziuni.
   Intră în istorie , cea ( sau cele ) care , printr-o ciudată întâmplare , coincide percepţiei noului prezent.
   Cu toate acestea, întrebările retorice despre viitor , îşi au rostul lor . Ele sunt de o mare importanţă pentru prezentul în care sunt puse . Ele semnalează , totdeauna , traversarea unei epoci confuze , o mare îngrijorare , o preocupare generalizată despre soarta ţării şi nevoia unor certitudini .
   Dau un singur exemplu. Într-un articol din ziarul "stângii " procomuniste din România - "Azi"- , un reporter scria la 31 decembrie 1939 : "Avem în faţa noastră o carte de istorie a anului 2939 . Ce vor afla copiii anului 2939 despre strămoşii lor din urmă cu o mie de ani ? < Anul 1939 nu reprezintă pentru noi importanţă decât că în acest an , a început SERIA DE ÎNCĂERĂRI RĂZBOINICE din care , după o epocă de grele frământări , s-a născut STATUL MONDIAL ŞI COLECTIVIST în care trăim. [….] Iar în anul acela , oamenii, mânaţi de forţe oarbe, pe care numai puţini dintre ei le înţelegeau , pe care noi însă ştim cu toţii că trebuie să le atribuim NEFERICITEI ORGANIZĂRI A LUMII de acum o mie de ani , au întors armele împotriva proprei lor culturi . > Ca la orice lecţie de istorie, se subliniau învăţămintele : istoricii mileniului III , aveau dreptate să nu preamărească , ba chiar să judece şi să condamne generaţiile care le-au provocat . Scriind aceste rânduri , reporterul auzea la radio vocea crainicului : < Transmitem ultimul comunicat de pe front … > şi nota : " Ne-am gândit că , la urma urmelor, dacă în mileniile de până acum OMENIREA NU TRANSMISESE ÎNVĂŢĂMINTELE altor războaie , de ce le-ar trage ea tocmai după încheierea acestuia ? ".
   Au trecut 65 de ani de când se punea acea întrebare retor ică . Cât viaţa unui om , dar surprinzând câteva generaţii , peste România a trecut un război zis "mondial". La sfârşitul lui , România "mare" şi " întregită" a fost sever ciopârţită . În câţiva ani , cu sprijinul URSS , comuniştii au reuşit să destructureze un stat şi o societate "capitalistă" care , chiar dacă nu a ajuns la "statul mondial şi colectivist " , cel puţin în această parte de Europă , a avut parte de această experienţă .
   Dialogul pe care-l transformăm în document scris, aduce spaţiul întrebării retorice la alţi 60 de ani , pornind de la o revoluţie anticomunistă ( dec.'89 ) spre anii 2050 . Ce vor scrie istoricii anului 2050 - întreabă moderatorul emisiunii , Alex Ştefănescu , pe istoricul Dinu C.Giurăscu - despre etapa istorică pe care o traversează România în această nouă tranziţie , de la "socialismul multilateral dezvoltat " la "neocapitalism" . Atât întrebarea cât şi răspunsurile , ni s-au părut incitante şi de aceea le reproducem . O facem cu intenţia mărturisită , ca cei care-l parcurg să facă un exerciţiu de imaginaţie şi să dea răspunsul lor la întrebările puse . Subtitlurile ne aparţin , şi sunt orientative .
Text integral
După 15 ani. Faimoasele casete ale revoluţiei “transmise în direct ” la televiziune.
OTV,16 martie 2005. Cu prilejul lansării vol.II din cartea lui T.Brateş “Revoluţia în direct “ .
Dan Diaconescu de vorbă cu Teodor Brateş şi un revoluţionar “identificat”, Mihai Voicu.
dr. în istorie, Livia Dandara

Omagiu eroilor şi revoluţionarilor neidentificaţi

     Aflăm că zilele acestea Ion Iliescu, sâcâit de întrebările gazetarilor, supărat foarte pe cei care îi pun sub semnul îndoielii contribuţia la revoluţia din decembrie, deranjat că este chemat la Parchet sau Tribunal pentru anume lămuriri legate de evenimentele din decembrie 1989, înfuriat pe cei ce i-au dat în vileag manipulările, a recurs iar la jargonul său de zoo-mahala. De 15 ani, astfel gratulează Ion Iliescu pe adversarii care îl contestă: golan, huligan, animal, măgar. Această nouă “ieşire” a ex-preşedintelui permanentizat 15 ani în fruntea României, poate fi o noutate doar pentru amatorii de can-canuri superficiale.
      Nu pentru acest lucru ne-am hotărât să reproducem în scris o nouă dezbatere televizată pe tema revoluţiei din decembrie ’89, ci pentru a oferi - culmea speranţei şi afrontului! - câteva piste de investigaţie şi mărturii magistraţilor care trudesc de 15 ani la dosarele revoluţiei.
     Mărturisesc că, la anunţul dezbaterii, am dat drumul la reportofon, pentru înregistrare, dintr-o obişnuinţă. În 15 ani, ascultasem ( văzusem, citisem despre … ) vestitele casete din “Studioul 4 “ până la saţietate. Ele şi-au uzat semnificaţia, s-au banalizat, s-au bagatelizat, s-au demonetizat, cedând locul mai incitantelor versiuni copleşite de scenarii, memoriilor generalilor metamorfozaţi peste noapte din roşu în alb, sau cărţilor împănate cu ducumentele “emanaţilor”, în ediţii luxoase.
     Acum, după cca 5 ore de reluare a unor secvenţe, dar, mai ales, după precizările celor doi invitaţi, martori direcţi la cele petrecute în televiziune, nu am regretat înregistrarea. Mă simt chiar datoare să lansez o invitaţie tuturor magistraţilor, analiştilor, istoricilor, politicienilor, gazetarilor, care sunt interesaţi de tema revoluţiei, că nu strică să-şi reîmprospăteze memoria, revăzând toate aceste video casete, pentru că vor avea surprize. Cu o condiţie: să caute participanţii direcţi; să identifice persoanele cu anume roluri, într-un anumit loc, la un anumit moment; să îndemne la scris sau înregistrare pe cei ce au ceva de spus; să asculte martorii în funcţie de rolul jucat atunci, nu de importanţa ulterioară; să confrunte părerile contradictorii; să lămurească episoadele parţiale din care s-ar putea ajunge la concluzia finală. [..]
Text integral
PREDAREA ARHIVEI FOSTEI SECURITĂŢI
Act tardiv? Act salutar? Victorie CNSAS? Capcană SRI?
episoade - complicităţi - şantaje - minciuni - frică - amnezie - indiferenţă - sabotare - laşităţi - lehamite - neputinţă - luptă
- dr. în Istorie, Livia Dandara, 17 martie 2005

Omagiu lui Constantin Ticu Dumitrescu

     Personal, fac o declaraţie simplă: ca istoric, mi-am petrecut mulţi ani din viaţă în arhive. Am cunoscut Arhiva Istorică Naţională, Arhiva CC al PCR, Arhiva ISISP, Arhiva MAN, Arhiva MAE, Arhiva Academiei, Arhiva BCS, ş.a.ş.a . Am fost familiarizată cu regulamentele şi rigorile fiecăreia şi cu semnificaţia cuvintelor prohibitive : “strict secret “, “fond special”, “aprobare limitată”, “interzis de xeroxat ”, “fişă de mână ” ş.a.ş.a . Am, din acea perioadă, mii şi mii de fişe scrise de mână, foi xeroxate “pe şest”, fără aprobare, pe care abia acum le pot folosi. Dar nici o dată n-am simţit în arhivişti, inamici ai colegilor lor. Dimpotrivă. Erau colegii noştri, prietenii noştri, mulţi dintre ei ne sugerau discret dosare speciale, închideau ochii când depăşeam problematica “aprobării”, ne alimentau curiozitatea de a afla “taine interzise “ ale trecutului. Preţuiesc, deci, instituţiile păstrătoare de arhivă şi pe colegii care le administrează.
     Ce se întâmplă, însă, de 15 ani, cu arhivele fostei Securităţi, constituie un capitol tulbure, scandalos şi condamnabil, ilustrând faptul că stăpânul instituţiei ( „duhul rău” ) şi-a pus atât amprenta, cât şi lacătul pe administrarea dovezilor crimelor sale. Cunosc miza desecretizării acestei arhive şi urmăresc de 15 ani bătăliile ce s-au dus şi se duc pentru ea. Stadiul în care se află acest „diferend”, este numai în aparenţă o „ gâlceavă instituţională ”. Este o bătălie politică acerbă, este una din armele perfide, unul din atu-urile otrăvite cu care regimul securi-comunist manipulează, dezbină şi stăpâneşte societatea românească care traversează numita epocă de tranziţie.
     Golită de fondul problemei - pe care doar câţiva „anticomunişti militanţi” o agită de 15 ani - disputa alunecă în controverse tehnice şi hărţuială cu iz tehnicist, nereuşind să solidarizeze societatea civilă, sau măcar o parte din clasa politică, din lumea academică, universitară, scriitoricească, ca să nu mai vorbim de biata opinie publică ignorantă. [..]
Text integral
Alegerile parlamentare din Republica Moldova, văzute de la Bucureşti - dr. în Istorie, Livia Dandara
Poate nici un alt subiect nu este abordat la noi într-o confuzie mai copleşitoare:
confuzie geopolitică (graniţa apuseană a spaţiului CSI … graniţa răsăriteană a spaţiului UE …vecină Rusiei , prin Transnistria … vecină Ucrainei, la nord şi sud, prin judeţe basarabene anexate … vecină sau despărţită de „zidul” Prut al României );
confuzie etno –lingvistică (moldoveni autentici, moldoveni pe jumătate … moldoveni „rusofoni” …moldoveni „românofoni … moldoveni românofobi / români minoritari, români basarabeni, români transnistreni / ruşi băştinaşi, ruşi desnaţionalizatori / găgăuţi foşti bulgari , găgăuzi deveniţi ce? / ş.a.ş.a.
confuzie politică (comunişti cominternişti, comunişti naţionalişti … comunişti rusofili , comunişti românofobi , neocomunişti , comunişti în curs de reciclare social-democrată / democraţi patrioţi , democraţi unionişti, democraţi europenişti , pseudo democraţi / fronturi, blocuri , alianţe, independenţi de toate felurile ;
confuzie istorică, devenită propagandă (fiecare cu varianta sa, fiecare cu alt început , fiecare cu altă evoluţie, fiecare cu dezideratul său, fiecare cu eroii săi, fiecare cu duşmanii săi );
confuzie diplomatică (pro – Moscova, pro-Ucraina; pro –România ; pro-CSI; pro-Europa )
confuzie instituţională şi mental-culturală pe toate domeniile (puterile statului , biserica, şcoala, armata, literatura, cultura, arta, masmedia ş.a.m.d. ) ;
confuzie imagistic – cromatică (Moldova roşie …revoluţie portocalie … mişcare galbenă ) Este de aceea deosebit de dificil ca mesajele care se interferează pe scena electorală moldovenească să poată fi decodificate cu exactitate. Acest lucru se face simţit şi în opiniile comentatorilor de la Bucureşti. Din mulţimea emisiunilor, am ales pe cea de la Radio România Actualităţi , deoarece a avut un caracter informativ sintetic. În zilele următoare, vom reveni, poate , cu alte relatări. [..]
Text integral
OTV 15 - 16 febr. 2005. Interviu Dan Petrescu - Adrian Costea
Adrian Costea – diplomat, păgubit sau escroc? - dr. istorie, Livia Dandara
Interviul luat de scriitorul Dan Petrescu ( D.P. ) omului de afaceri Adrian Costea ( A.C.), s-a petrecut cu 5 ani în urmă, în ajunul noilor alegeri, adică în interegnul schimbării de legislatură şi regim prezidenţial ( sept.2000 )
Cum la sfârşitul regimului Constantinescu ( 1997-2000 ) şi în timpul regimului Iliescu – Năstase ( 2001 –2004) nici o televiziune nu a dorit să transmită acest interviu-fluviu – de ce oare?! - OTV a acordat acum – de ce oare?! – redarea sa, pe spaţiul emisiunii “Dan Diaconescu în direct “ în două seri, deci cca 10 ore de transmisie.
Mărturisesc că nu am urmărit acest scandal decât sporadic; că nu am avut ştiinţă despre consilierul Adrian Costea, dar am cunoscut destul de bine ( în calitate de component al staff-ului candidatului CDR, Emil Constantinescu ) metodele şi efectele politicii electorale ale FSN-ului, ale lui Ion Iliescu & Adrian Costea ( după cum aflu acum ), în alegerile din 1992, urmate de guvernarea de 4 ani a PSDR; mărturisesc că n-am ştiut când, cum şi de ce, acelaşi Adrian Costea a devenit consilierul de taină al lui Emil Constantinescu în timpul guvernării CDR ( subsemnata retrăgându-mă din activitatea politică în 1994 ); că nu ştiam altceva despre albumul „Eterna şi fascinanta Românie” decât că este un rateu propagandistic scump plătit; că nu ştiu cu ce s-au soldat procesele în care era implicat Adrian Costea în 2000; într-un cuvânt, fără să neg importanţa cunoaşterii acestor „cazuri”, ele nu m-au pasionat. De data aceasta, mi-a trezit interesul enunţul OTV-ului:
"reportaj respins de toate televiziunile!" De ce oare?!
L-am vizionat şi am făcut câteva însemnări. [..]
Text integral
14 februarie 2005. OTV – “Dan Diaconescu în direct “
Înfruntarea generalilor: Pacepa versus Pleşiţă - dr. istorie, Livia Dandara
Motto selectat din dezbatere: E uşor a spune vreascuri şi nimic adevărat ( Nicolae Pleşiţă )

"[..] În noaptea zilei de 14 februarie, Dan Diaconescu , se mândrea că a primit peste 2.000 de mesaje ( SMS- uri şi e-mail - că avem tehnică! ) iar numărul telespectatorilor care s-au conformat sloganului amfitrionului - “ fiind că nici nu ştiţi ce pierdeţi ! ” – a fost, probabil dublu, triplu.
El a avut ca invitaţi pe ex-securistul g-ral Nicolae Pleşiţă faţă-n-faţă ( direct sau la telefon ) cu ex- ce ? g-ral Mihai Pacepa. Ei trebuiau să răspundă întrebărilor unor specialişti cu autoritate în domeniu. Cum alţi analişti şi istorici, se pare, au refuzat să participe la dezbatere , s-au “expus ” mai bătăioşii Marian Oprea ( dir. rev. “Lumea” ) şi Dan Pavel (prof.univ., analist politic ).[..]
Text integral
13 februarie 2005. OTV – “Dan Diaconescu în direct “
Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei - CADA - dr. istorie, Livia Dandara

Invitaţi în studio: g-ral ( r ) Victor Stănculescu , lct.col. ( r) Ioan Bărbuţă, mr ( r) N. Gârliceanu, mr. ( r) Nicolae Durac, lct.comand. ( r) Gh.Ioniţă , Doru Braia.
Diaconescu a prezentat formatul dezbaterii: vizionarea unor episoade din acţiunea CADA ( de pe casetele aduse de invitaţi ); explicarea acţiunii întreprinsă în 1990 de ofiţerii din CADA; confruntarea faţă-n faţă cu g-ral Victor Stănculescu, ministrul Apărării Naţioanale de pe atunci; opinii telefonice exprimate telefonic de cei dornici să participe la dezbatere.
Pentru bucureştenii dublaţi ( sau triplaţi ? ) numeric de revoluţionarii veniţi din toate colţurile ţării, primele 6 luni ( ianuarie –iunie’90) după revolta din decembrie’89 ( indiferent de numele cu care o botezăm ), reprezintă etapele revoluţiei anticomuniste româneşti ( indiferent cum o eternizăm ) , înfrântă de contrarevoluţia forţelor conservatoare ( indiferent ce nume i-am da ).
Evenimentele ( şi amintirile ) s-au îndepărtat , s-au bagatelizat , s-au reformulat, s-au uitat.
Bucureştiul devenise o arenă în care adunările, demonstraţiile, marşurile, întrunirile, confruntările, zvonurile, campania electorală , copleşeau marile artere; umpleau pieţele publice; înconjurau instituţiile -simbol şi încărcau de noi semnificaţii clădirile istorice.
12 ianuarie … Piaţa Romană … 13 februarie… Piaţa Victoriei … 28-29 februarie Ministerul de Interne.. Televiziune, Piaţa Victoriei … aprilie –mai-iunie Piaţa Universităţii. Nu le vom evoca.
În învălmăşeala aceea pestriţă de coloane de cetăţeni, de gărzile de poliţişti şi scutieri , nu poate fi uitat grupul ofiţerilor CADA, care, prin prezenţă, mesaj şi ţinută au sporit încrederea în victorie a grupurilor revoluţionare. Să nu ne ferim de cuvintele mari. Contează ce s-a simţit atunci. 13 / 14 iunie’90 , cu infernul provocat de „ mineriadă”, a pus capăt acelui prim ciclu al revoluţiei . GOLANIA , CADA , partidele politice anticomuniste , societatea civilă, revoluţionarii-lideri, primeau o „corecţie ” din partea regimului Iliescu, consacrat de alegerile din Dumineca Orbului .
De data aceasta în studioul OTV se discută despre CADA . Invitaţii emisiunii, personaje reale, implicate în evenimente. Subtitlurile despărţind tronsoanele dialogului, ne aparţin, fiind orientative:
Text integral
Filmul TRIANONUL ESTE ÎN NOI : "bombă cu efect întârziat "? "sindrom"? "psihoză"? - dr. istorie, Livia Dandara
I. Dezbatere la Antena 1(9 februarie, după rularea filmului)
II. Dezbatere la Radio Actualităţi (10 februarie)
De două săptămâni, filmul acesta a stârnit un ciclon mediatic. Ziarele, radioul, televiziunile, cu titluri incitante, vorbesc despre el. Un film interzis la difuzare în Ungaria, rulează în România!
Se semnalează localităţile şi cluburile în care filmul rulează fără aprobare şi imensul interes arătat de maghiarii din România; se comentează în cuvinte, imaginile –simbol ale filmului; se reproduc citate din documentele, cărţile, poeziile sau zicerile rostite de diversele personaje din film.
Scandalul se rostogoleşte ca bulgărele de zăpadă producând, în doze homeopatice , o îngrijorare crescândă, multă confuzie, oarecare panică, suficientă instigare, acuze dispersate după ţintă, ( miopia Guvernului ! tăcerea MAE! laşitatea Ministerului Culturii ! duplicitatea UDMR –ului! neloialitatea ungurilor ! amestecul Agenturilor! incapacitatea istoricilor ! pericol secesionist! ). Se iau măsuri administrative ( amendă şi interzicere ). Consecinţa?: o enormă şi justificată curiozitate. În acest context, Antena 1 a hotărât să difuzeze filmul, ceea ce a declanşat un nou val de atitudini pro- şi contra. De atunci, presa şi televiziunile, de data aceasta în cunoştinţă da cauză - filmul a fost văzut! – organizează conferinţe de presă, mese rotunde, luări de poziţie, etc., etc.
OTV ( 12 februarie ) a avut o astfel de dezbatere de peste 5 ore , dincolo de miezul nopţii, în care Dan Diaconescu - amuţit în colţul său de mediator - a dat totală libertate invitaţilor - lui Andrei Păunescu jr, Adrian Păunescu, istoricul Mircea Dogaru, diplomatul Gelu Voican Voiculescu, medaliatul cu “Drept între popoare” Raoul Şorban şi loialilor unguri Horvath Dezideriu şi Ghezo - să demaşte propaganda revizionist –iridentistă , neadevărurile, falsurile şi tendenţiozitatea filmului; să releve şi să argumenteze ( cu hărţi, cărţi, documente şi amintiri ) dreptatea României , adevărul Trianonului, legitimitatea stăpânirii Transilvaniei.
Dintre toate aceste manifestări, am selectat doar două, pe care le-am considerat mai “ purtătoare de informaţie “: dezbaterea condusă de Marius Tucă la Antena 1 ( 9 februarie ) şi cea condusă de Vartan Arachelian la Radio România -Actualităţi ( 10 februarie ).
La fel ca şi în alte cronici făcute emisiunilor radiodifuzate sau televizate, încerc să transform în document scris ceea ce s-a văzut şi spus. Operaţie uşoară dar cronofagă.
Chiar dacă doar tangenţial, prin interferenţe geo-politice, fundalul contenciosului româno-maghiar se produce concomitent cu seria istoriei comunismului - fie la sfârşitul primului război mondial ( ‘17-’19) , fie la declanşarea şi încheierea celui de-al doilea ( ’39-’40; ’45-’47 ) , fie la căderea comunismului ( ’89- ‘90 ) am socotit necesară prezentarea acestei dispute, pornind, în aparenţă, de la un episod secundar : proiecţia unui film. Şi asta datorită faptului că ilustrează un fenomen repetabil în România în ocazii “tensionate”: aspectul de balon care se umflă … apoi este înţepat şi se dezumflă … apoi este bagatelizat şi se uită.
Fereşte , Doamne, România şi pe români , de adevărata confruntare![..]
Text integral
8 febr. 2005. Radio actualităţi. Basarabia în febră electorală - dr. istorie, Livia Dandara
La 6 martie 2005 – să sperăm o pilduitoare coincidenţă calendaristică cu alegerile din 6 martie 1945 din România! - în Basarabia se vor desfăşura alegeri parlamentare. Intersecţia geo-politică în care este plasată Republica Moldova ( ce-a mai rămas din ea şi cu „ piatra de încercare ”care este Transnistria ) îşi croieşte destinul fiind marcată sever de trecut şi prezent. Scena politică de la Chişinău nu este uşor de înţeles deoarece produce şi emite , de peste 15 ani, mesaje contradictorii, derutante, schimbătoare.
Românii de dincolo de Prut - numească-se ei basarabeni , moldoveni sau transnistreni - zdrobiţi şi mancurtizaţi prin succesive traume istorice, au dobândit identităţi hibride ireversibile, uşor de înţeles dar foarte greu de tratat;
România ca stat – ţara ”mumă” care i-a îmbrăţişat şi unit cândva - a trecut la rându-i prin mari cataclisme, fiind când mamă vitregă, când prea săracă, când trădătoare de neam.
Ce greutate –argument poate avea ADEVĂRUL ISTORIC în rezolvarea realităţii prezente? Ce relevanţă poate avea PACTUL HITLER – STALIN pentru trasarea hotarelor dintre Republica Moldova ( cu Transnistria ), Ucraina şi România? Ce ne uneşte? Ce ne desparte? Cât de fraţi mai suntem şi ne simţim ? Ce obstacole avem de trecut ? Cum ne putem ajuta? Ce viitor ne aşteaptă?[..]
Text integral
1 febr.2005. Radio actualităţi. Reportaj transmis de Vartan Arachelian la lansarea cărţii “Generalul Revoluţiei cu piciorul în ghips “ - dr. istorie, Livia Dandara
Interviu - fişe realizat de Dinu Săraru cu generalul Victor Atanasie Stănculescu. Ca joc de cuvinte , sugerat de titlul cărţii , nu se ştie cine a fost cu piciorul în ghips, revoluţia sau generalul ? Lansarea a avut loc la librăria Eminescu . Au participat la ceremonie Ion Cristoiu , Răzvan Theodorescu , Alex Mihai Stoenescu , generali , ziarişti , reporteri t.v. şi un numeros public. Nu ştim dacă cei ce s-au pronunţat despre carte , o şi citiseră. [..]
Text integral
25 ian.2005. Realitatea TV: Serviciul Român de Informaţii - dr. istorie, Livia Dandara
Emisiunea „10 şi-un sfert”, Stelian Tănase
    Întrebare-sondaj: Vreţi să vă citiţi dosarul de la Securitate?
    Răspuns la finalul emisiunii: 95% -da; 6 % -nu;
Prima emisiune la care directorul SRI apare la un post de televiziune în direct.
Redăm acest dialog fără a-l considera un eveniment deosebit. Contestată sau nu, apreciată sau detestată, în cei 15 ani de la înfiinţare, această instituţie nu are o prea respectabilă faimă. [..]
Text integral
24 ian.2005. Realitatea TV: „Cât costa un om?” - dr. istorie, Livia Dandara
Emisiunea „10 şi-un sfert”, Stelian Tănase
Anunţată ca o dezvăluire ce ne va tulbura somnul, emisiunea a fost doar o lansare de subiect , în spatele căruia rămân întrebările şi deslegările.
Stelian Tănase ( S.T ) a avut ca invitaţi pe prof. Radu Ioanid ( R.I. ) - dir. „Memoryal Holocaust” de la New-York, autor al unei lucrări despre „Răscumpărarea evreilor din România” ( care urmează a fi tradusă şi în limba. română ) şi Mihai Băcanu ( M.B.), directorul „României Libere”.[..]
Text integral
23 ian. 2005. Silviu Brucan, la ProTV: „Profetii despre trecut" - dr. istorie, Livia Dandara
Aceasta este singurul, dar şi cel mai longeviv, dialog politic care mai rezistă la ProTV.
Perseverent şi punctual, la orele prânzului duminical, politologul ( S.B.) care a trăit şi a văzut multe la viaţa sa, răspunde ca un oracol la întrebările tânărului moderator ( M ) , responsabil cu inventarierea problemelor , dându-ne prilejul să luăm act de o variantă de interpretare care, multă vreme, a constituit „barometrul” timpului politic în mas-media.
La început de an 2005, Silviu Brucan se arată a fi un susţinător „bine intenţionat ” al noului regim ,căruia îi urmăreşte primii paşi cu destulă bunăvoinţă , întorcând foaia ( ca să nu spun spatele ) vechii guvernări. Din mai multe subiecte abordate, patru răspunsuri ni s-au părut demne de semnalat :
Confuzia ( gafa? ) ambasadorului american Crouch ; scepticismul faţă de reforma justiţiei; speranţa în stoparea corupţiei; paşii pozitivi ai diplomaţiei româneşti.[..]
Text integral
21 ianuarie 2005. „Legea lustraţiei” ( „ pct. 8” de la Timişoara) în dezbatere la Realitatea TV. - dr. istorie, Livia Dandara
[..]
Ca şi în alte semnale, precizăm că nu punem întâmplător în circuit informaţia „televizată”. Genul nu este „ legitimat ” ca sursă ştiinţifică serioasă deşi, de 15 ani, de la transmiterea televizată a „revoluţiei din decembrie’89 în direct” , cu pandantul „ Aţi minţit poporul cu televizorul”, opinia publică românească nu a fost „modelată” nici de simpozioanele sau dezbaterile academice, nici de cărţile care apar , şi în prea mică măsură, de presă.
Formatorul nr. 1 de opinie în România este televiziunea ( din diverse motive pe care nu le discutăm ).
În această categorie includem şi dezbaterea dedicată Legii lustraţiei (la ordinea zilei în mas media ).[..]
Text integral
18/19 ian. 2004. Generalul Pleşiţă în direct - dr. istorie, Livia Dandara
- rezumatul unei discuţii de 5 ore la OTV -
Această prezentare nu este un „document” ( stenogramă ) , ci un rezumat ( relatare sui-generis ) sub forma unui dialog interactiv televizat. Îi va lipsi, de aceea, mimica, gesturile, puţinele tăceri , numeroasele hohote de râs, multele înjurături ( neaoşe sau în limbi străine ) care domină stilul cazon de povestitorului . Vor lipsi, de asemenea, unele pilde istorice ( însuşite la Facultatea de istorie absolvită pe când era şeful Securităţii din Cluj).[..]
Text integral


< Pagina precedentă