Paul Leu vorbind la Casa
de Cultură din municipiul Brad, hunedoara
Trecutul care nu trece
Prof. Paul LEU
Kenmore,
Washington, USA
Reflectând,
asupra câtorva evenimente importante din istoria contemporană, ce se
repercutează evident şi dăunător în actuala stare de spirit de la Kremlin,
reprezentată, cu precădere, de Vladimi Putin, şi din fostele state satelit,
constatăm numeroase atitudini retrograde, îngrijorătoare, specifice politicii
practicată în timpul Războiului Rece, ce frânează reoccidentalizarea României, evoluţie
firescă impusă de mileniul al treilea.
Cauzele sunt multiple. Nostalgicii de
pretutindeni, stimulaţi de partidele populiste de stânga de sorginte
cominternistă, care-şi caută susţinători la Moscova, şi încurajaţi de politica
cripto-comuniştă din: Germania, Franţa, Rusia, România sau de aiurea, încearcă
să arunce un văl al uitării asupra unui trecut
care nu trece, să cosmetizeze istoria
contemporană şi să acrediteze ideea că socialismul se mai poate reanima din
groapa istoriei în care s-a auto cufundat.
O bună
parte dintre nostalgici consideră vinovaţi de prăbuşirea economică
a “socialismului multilateral dezvoltat” pe nomenclaturiştii cominternişti, care
s-au aflat la cârma metropolei sovietice, a ţărilor satelit şi nu principiile
ideologice ce au generat, în practica politică, genocidul, dezastrul moral,
economic, social şi de altă natură.
Ei regretă “binefacerile
orânduirii socialiste”, care au determinat dezinteresul faţă de munca
productivă şi, implicit, sărăcia generalizată. În prezent, în România, s-a
ajuns ca pentru patru pensionari să lucreze doar o persoană şi să nu se producă
nici măcar cât să se asigure banii necesari pentru achitărea pensiilor şi a
salariilor, pentru îngrijirea bolnavilor, pentru ajutorarea celor nevoiaşi,
recurgându-se la împrumuturi externe pe care le va plăti viitoarele generaţii.
După o recentă anchetă a
rezultat că 64% dintre români se fac a uita care au fost efectele concrete ale
dictaturii proletariatului [pe plan umanitar, economic, naţional şi global] şi
regretă dispariţia „epocii de aur”, când “noi ne făceam că muncim, iar ei se făceau
că ne piătesc”.
În asemenea situaţie, nu e de mirare că
între generaţii s-a creat o prăpastie de neînlăturat. Majoritatea
adolescenţilor cu care am discutat, dezgustaţi de prestaţia actualei clase
politice, visează să plece din ţară fără a se mai uita înapoi, iar forţa de
muncă tânără şi mai puţin tânără, se duce în statele dezvoltate spre a se
afirma, la adevarata ei valoare, pentru a scăpa de sărăcie, de haosul creat de
monstruasa cualiţie reprezentată de un parlament incompetent, ce luptă pentru
păstrarea privilegiilor personale, încât România a ajuns să fie cea mai săracă,
bolnavă şi coruptă ţară din Europa.
Această situaţie
anacronică este sprijinită în prezent, cu precădere, nu numai de votul
oamenilor mai puţin şcoliţi, a cominterniştilor decrepiţi sau pătrunşi până în
genom de ideologia bolşevică, a amnezicilor, a nostalgicilor sau a profitorilor
de pe urma economiei socialismului dezorganizat şi a furtului generalizat, ci
şi de o televiziune şi presă obedientă, de foştii securişi, de cripto-comunişti,
etc.
Deşi “securitatea a fost o instituţie criminală,
care nu a servit interesele naţionale ale României, ci doar, interesele unei
puteri străine şi ale unui dictator”[1],
în prezent, mai sunt destui care, în publicaţiile din ţară şi diasporă, susţin
contrariu.
Ei falsifică, conştient sau nu, realitatea.
Cel mai scandalos
exemplu de mistificare a adevărului istoric îl oferă recenta hotărâre a Consiliului Local al Municipiului Târgu-Mureş
prin care s-a decis amplasarea bustului generalului Ştefan Guşă, în oraşul
transilvan.
Gazetarii
cripto-comunişti afirmă că Securitatea a fost un scut de apărare a ţării şi nu
a politicii PCR, că Nicolaie Ceauşescu a reprezentat interesele tuturor
românilor, iar pe comunistul ilegalist, Lucreţiu Pătrăşcanu, căzut în lupta
pentru putere dusă în interiorul PCR, îl proclamă ca fiind un “patriot român”
asasinat de comunişti etc. etc.
Concomitent cu
metamorfozarea torsionarilor criminali în eroi naţionali, ei încearcă să
ascundă crimele şi ororile din gulagul românesc, terorea exercitată de poliţia
politică a PCR, sărăcia, mizeria morală şi fizică pe care a lăsat-o comunismul
în cei peste şaptezeci de ani de guvernare
în lume etc.
Nostalgicii, profitorii ce mimează
capitalismul pentru a-l discredita, cripto-comuniştii de pretutindeni şi unii
politicieni de stânga din Europa Apuseană, continuă să cosmetizeze istoria contemporană
ca în timpul Războiului Rece şi declamă, sus şi tare, că sistemul socialist, instaurat
pe a şasea parte a Terrei, a fost bun, însă, s-a prăbuşit din cauza unor
conducători ca: Lenin, Stalin, Mao Zedong, Pol Pot, Honecker, Ceauşescu etc.,
iar alţii îl neagă că ar fi existat vreodată.
Ei n-au înţeles sau se fac a nu înţelege
care sunt adevăratele cauze ale autodemolării imperiului colonial sovietic, [pe
care lumea civilizată l-a numit Imperiul Răului], a prăbuşirii Zidului
Berlinului, a Cortinei de Fier, a întregului sistem socio-politic, economic
construit de comunişti, în conformitate cu ideologia marxist-leninistă.
Deşi Rusia e o ţară de
dimensiuni medii, în mentalitatea multor conducători actuali de la Kremlin şi a
unei părţi a populaţiei, predomină sindromul
prejudecăţilor imperiale, ce a contribuit şi va contribui substanţial la
stoparea evoluţiei fireşti şi a creşterii buneistări a populaţiei.
Constatăm că ignoranţa şi
amnezia memoriei nu numai că reanimă regresul de tristă amintire, dar favorizeasă apariţia unor noi monştri, care ameninţă viitorul
României şi a altor state europene şi asiatice.
Analiza obiectivă a evenimentelor cruciale, petrecute în ultimii şaptezeci
de ani, e cu atât mai necesară cu cât actuala conducere a Federaţiei Ruse a
hotărât continuarea cosmetizării istoriei comunismului şi a dictaturii
staliniste ca pe vremea Războiului Rece, refolosirea strategiei
sovieto–ţariste, reînarmarea masivă şi înfiinţarea unor noi baze militare în
Osetia de Sud, Abhazia, Venezuela, Libia, Siria, Yemen pentru a reocupa
coloniile şi zonele de influenţă, din Orientul Mijlociu şi Africa, ale defunctei
URSS, după cum o demostrează agresiunea verbală şi militară a guvernanţilor
moscoviţi împotriva suveranităţii Georgiei, întreprinsă sub pretextul că-şi
apără conaţionalii pe care i-a colonizat Stalin în locul băştinaşilor deportaţi
sau exterminaţi în Gulag.
Rusia, visând la înfăptuirea
obiectivelor strategice sovieto-ţariste, îşi modernizează forţele navale pentru
intervenţii rapide cu tehnică de vârf franceză, organizează manevre militare la
graniţele viitoarelor victime, cum sunt cele din septembrie 2009, întreprinse
de trupele ruso-belaruse, la graniţa cu Polonia, ce au avut ca obiectiv tactic o
eventuală invadare a ţării vecine etc.
Deoarece un cetăţean care nu are habar
de trecutul ţării sale este asemenea unui orfan ce nu-şi cunoaşte părinţii, nu
ştie cine este, de unde vine şi încotro să-şi îndrepte paşii, pentru a preveni
şi evita repetarea evenimentelor istorice nefaste amintite mai sus, am hotărât
să trag un semnal de alarmă, publicând, în presa românilor de pretutindeni, patru
volume şi peste o sută articole ce au ca subiect adevărata istorie contemporană,
reconstituită pe baza unor dovezi irefutabile.
În vederea realizării acestui obiectiv,
am folosit limbajul documentelor autentice şi a epocii, întrupat într-o
naraţiune care să poată atrage şi convinge nu numai pe cercetători, ci şi pe
consumatorii de cultură.
Monografia Răpit de KGB şi condamnat la moarte, recent lansată la Suceava,
Brad-Hunedoara şi Hamilton-Ontario, Canada, am realizat-o cu ajutorul
materialului documenar redactat deoparte şi de alta a Cortinei de Fier, în
timpul Războilui Rece, cu informaţiile conservate în rapoartele CNR, în corespondenţa dintre membrii
asociaţiilor româneşti aflaţi în exil, în relatările presei vest-europeane, în testamentul mitropolitului Bucovinei şi al
Transnistriei, Visarion Puiu, în datele
primite de la enoriaşi etc. etc.
Pentru a contura
personalitatea ecleziastică, diplomatică şi politică a arhiepiscopului martir
al exilului românesc, Victor Vasile Leu, am reconstituit atmosfera şi evenimentele la care a luat
parte nemijlocit, aspecte din timpul războiului de eliberare a Basarabiei şi
Bucovinei de Nord, invazia sovietică şi urmările ei, reprimarea dezlănţuită
de poliţia politică a PCR împotriva întregii societăţi, fuga românilor din faţa
agresiunii cominterniste, teroarea şi asasinatele din gulagul românesc,
mistificarea grosolană a adevărului, convulsiile istorice, unele cauze ale
prăbuşirii structurale, morale şi economice ale ţării infectată de bolşevism,
momente ale cuagulării unor riposte anticomuniste în ţară şi în diasporă etc.
etc.
*
Cărţile şi studiile despre un trecut care nu trece, publicate în ultimii opt ani, le-am scris
pentru a evidenţia adevărul, pentru a
lăsa fără argumente pe impostori, mistificatori, pe gazetarii şi
politicienii mincinoşii şi dornici de
putere absolută, pentru a frâna propaganda cripto-comunistă din mileniul al
III-le şi, nu în ultimul rând, pentru a sprijini procesul de învăţământ, care,
încă nu a introdus generalizarea predării istoriei comunismului în liceu din cauza
opoziţiei unor ticăloşiţi.
Volumele se adresză, cu
precădere, fiilor şi nepoţilor mei, reali şi virtuali, pentru ca aceştia să
afle cum s-au jertfit şi câte au pătimit bunii şi străbunii lor spre a stăvili
ofensiva politică, economică, ideologică şi militară a cominternului, a
imperialismului sovietic, împotriva democraţiei, a demnităţii umane, a
prosperităţii, a integrărării României interbelice în rândul popoarelor
civilizate ale occidentului.
