DUPLICAT

Ref. Rugamintea de a da un semn concret din care să rezulte că greva studenţilor de la Timişoara din 1946, nu a fost şi nu poate fi lăsată pradă uitării.

Montreal, 17 februarie 2006

Stimate Domnule Rector, dr ing Nicolae Robu,

In vara anului 2004 am fost în vizită în ţară pentru a revedea şi a retrăi locurile, întâmplările şi evenimentele care mi-au fost mai dragi şi care au contribuit la formarea personalităţii mele şi deci pe care le port vii şi distinct în mine.

Multe mi-au plăcut din cele ca am văzut şi am retrăit cu această ocazie. M-a dezamăgit în mod special toată zona de la Pădurea Verde.

In zona Politehnicei, m-a impresionat cartierul căminelor studenţeşti, cu bisericuţa lor, pavilioanele de studii, statuile din faţa aceastora, care ţin vie amintirea marilor personalităţi ce au dat faimă aceastei reputate instituţii, amenajarea spaţiilor de recreaţie, etc.

M-a impresionat negativ modesta placă de marmoră, cu inscripţia aproape ştearsă (cu toate că placa nu este expusă la ploaie), instalată la Cantină, in memoria manifestaţiilor anticomunste ale studentenţilor timişoreni din 1956, manifestaţii care au prilejuit arestarea a peste 2600 studenţi, din care 32 au fost condamnaţi la închisoare politică.

Mult mai mult incă, m-a deceptionat faptul că greva studenţilor timişoreni din 1946, declarată de 3000 de studenţi şi care a durat 17 luni, grevă ce denunţa ororile regimului comunist încă din perioada de dinainte ca acesta să fi preluat puterea în mod explicit, s-a pierdut in inexistenţă.

M-am adresat colegilor şi prietenilor mei cu care participasem împreună la aceste evenimente. I-am găsit complet dezabuzaţi. Am încercat să-i reanim şi sper că parţial am şi reuşit.

Fac această afirmaţie deoarece colegul şi prietenul meu, ing Nicolae Constantinescu m-a informat că la reuniunea de la Bucureşti din 23 ianuarie crt., la care aţi luat parte, v-a prezentat situaţia acestui grav abandon al celor ce au riscat, au luptat, au plătit cu ani de urmărire, de prigoniri şi unii şi de închisoare. Reactia dvs o consider positiva deoarece mi s-a comumicat faptul că aţi avea intenţia de a ridica poate, un modest monument în incinta universităţii prin intemediul căruia ati putea creea conditii de a încerca să reaprindeţi flacăra demnităţii şi devotamentului studentului român, pentru respectarea drepturilor şi a demnităţii umane.

In situaţia în care v-aţi simţi angajat moral în acest proiect, cu tot respectul cuvenit, vă recomand să aveţi bunăvoinţa de a răsfoi ziarele locale din acea perioadă, adică din 1945 în 1949, deci de la începutul luptei comuniştilor de a impune directivele primite de la Moscova şi până la alungarea Regelui din ţară, şi veţi avea o imagine reală a ceea ce a însemnat Timişoara în această peridoadă si opoziţia pe care a făcut-o acest oraş la instaurarea regimului comunist, perioadă în care studenţimea a ocupat o poziţie predominantă în denunţarea regimului criminal comunist.

Pană atunci, vă schiţez în câteva linii mari , situaţiile mai grăitoare şi caracteristice ale acelor timpuri pe care le-am trăit în calitate de student la Poly Timişoara :

• Infruntări şi bătăi între coloanele de manifestanţi formate din muncitori, aţâţaţi de agitatori comunişti, intorşi în ţară odată cu armata sovietică pe de o parte şi populaţia anticomunistă, strânsă sub drapelul naţional, purtat de grupurile de studenţi şi de elevi
• asasinatul politic asupra lui Paul Drosescu, şeful organizaţiei studenţeşti liberale Guţă Tătătrăscu, înmormântarea căruia a născut un protest de masă, denunţând sistemul criminal comunist şi mobilizând participarea unei mari parţi a populaţiei oraşului.
• greva studenţilor din 1946, de solidaritate cu studenţii Clujeni, prima grevă anticomunistă, care a antrenat 3000 de studenti şi care a durat 17 luni. Ea a devenit aproape necunoscută astăzi şi total necomentată.

Nu s-a invrednicit nimeni, nici măcar de a instala o placă comemorativă amplasată la Cantina Politehincei, acolo unde s-au adunat toţi studenţii timişoreni şi au hotărît această grevă împotriva abuzurilor şi crimelor comuniştilor.

In speranţa că veţi simti nevoia de a acţiona în vederea realizării unei dovezi materiale din partea generaţiei actuale de profesori ai lui Poly, de respect, de recunoaştere şi de repunere în drepturi a structurii morale şi a luptei pentru apărarea demnităţii umane demonstrată de studenţii acestei universităţi, mai ales in perioada 1945 – 1947, vă stau la dispozitie cu tot ce v-aş putea fi de folos.

Ing Dragoş Georgescu Bârlad

P.S.

In ataş găsiţi reprodus articolul lui Cezar Zugravu (presedintele Comitetului Studentesc) referitor la : Timişoara, Greva Studenţilor din 1946, articol publicat in revista Memoria.

In paralel voi încerca să mobilizez şi Asociaţiile Foştilor Deţinuţi Politici organizaţia din Timişoara, pentru a le cere o eventuala colaborare cu dvs.

Dragoş Georgescu Bârlad

6525, Wilderton Ave, #801

Montreal, Quebec H3S 2L4

telefon : (514) 731-1911

fax: (514) 731-0802

e-mail: dragosgeorgescu@sympatico.ca