O filă de istorie insângerată.Ce nu trebuie uitat.

Roadele comunismului

Ce a adus lupta de clasa familiei

Avocat Vasile Georgescu Bârlad

Adaptare dupa lucrare redactata de membrii familiei.

Editia IV-a, 2006

Cortegiul durerii.

Un caz reprezentativ, unul pe lângă multe altele.

Felul în care s-a produs lichidarea prin teroare, crimă, denunţ, manipulare, destabilizare, dezinformare, a structurii social-politice române existente până în 1945, de către o bandă organizată ce se prezenta că ar acţiona în numele clasei proletare române, clasă neconstituită ca atare la acea dată, dar iniţiată, importată şi susţinută de puterea sovietică şi acoliţii săi din ţară, proaspeţii militanţi comunişti, foşti luptători partizani în Basarabia si Transnistria, ne arată neîndoielnic cortegiul de suferinţe şi fără de legi pin care a trecut ţara noastră.

În mod democratic, comunismul nu avea adepţi în România, şi majoritatea activiştilor, de ordinul sutelor, deveniseră unelte în slujba puterii sovietice.

Pentru ca aceştia să poată ajunge la putere, vechea societate care modernizase ţara la nivel european, intelectualitatea naţională, clasa socială care conducea politica, economia, administraţia şi cultura, trebuia să fie lichidată.

Începând cu intrarea trupelor sovietice pe teritoriul României, am asistat cu durere şi neputinţă la întreaga conspiraţie, nu numai locală ci şi a comunismului internaţional, care prin crimă şi teroare, acţionau la destabilizarea structurilor democratice ale ţării, la creerea confuziei şi a neîncrederii generale, la cultivarea urii şi a denunţului. Indivizi străini,coalizati cu cozile lor de topor locale, au zdrobit ce avea mai de preţ naţiunea română.

Familia avocatului V. Georgescu Bârlad distins jurist, om politic al judeţului Tutova, soţia sa şi unul din fii, Şerban, distins medic, a fost distrusă de aceşti criminali. Această metodă de acţionare a regimului criminal comunist a fost aplicată aidoma şi altor familii, pe întreg teritoriul ţării.

În documentele prezentate, cei îndureraţi din familie, expun dovezi ale meritelor, caracterului şi comportamentului ilustru al celor dispăruţi precum şi lanţul suferinţelor prin care aceştia au trecut, suferinţe născute din ură şi prin manipularea justiţiei zise populare, pentru obţinerea condamnării lor politice.

O bună parte din cei ce au dirijat aceste condamnări se mai găsesc încă şi astăzi la putere în ţară, sau sunt mari oameni de afaceri şi de influenţă politică, sau au ajuns pe alt undeva în lume unde îşi văd de interesele lor materiale, s-au lepădat de apartenenţa lor la clasa muncitoare şi de monopolul interpretării filozofiei marxiste, care au fost numai simple unelte ale parvenirii lor şi în numele cărora au comis crimele politice din ţară.

Lumea actuală este împânzită de tot felul de muzee şi locuri de reculegere pentru victimele celui de al doilea război mondial.

România este ţinută într-o stare de amorţeală în care nici măcar nu are capacitatea de a face cunoscute ororile comunismului, autorii lor din umbră şi criminalii de rând care au executat aceste ordine. Nu pentru a-i ucide, ci pentru a-i putea ierta.

Nici uciderea soţilor Ceauşescu, nici uneltirile care au adus Revoluţia din 1989, nici evenimentele din Piaţa Universităţii, nici deconspirarea dosarelor fostei securităţi nu sunt etape parcurse. În asemenea condiţii însănătoşirea minţii, sufletului şi caracterului fiecărui român cinstit rămâne o acţiune individuală, cu un important grad de risc.

O acţiune valoroasă şi chiar mai mult decât atât, este „Memorialul victimelor comunismului şi al rezistenţei” de la Sighet. Aici este prezentat rezultatul urii cultivate prin manipulare a unei clase care s-a dovedit incapabilă de a fi autonomă şi în numele căreia s-a ucis, s-a pârjolit tot ce era mai valoros ca specimene umane şi ca organizare umană, pentru a crea o nouă burghezie, coruptă, dezmăţată, mafiotă şi pe care Apusul adesea a încurajat-o.

„Cortegiul durerii” de la Sighet exprimă suferinţa celor valoroşi ce au plătit tributul cerut de comunişti, a căror unică vină a fost de a le fi contemporani, situaţi in Estul Europei şi cu o populaţie de răzeşi care şi-au iubit regele, ţara, munca, averea lor şi familia.